Plângere contravenţională. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1029/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 21705/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1029/2013
Ședința publică de la 22 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul G. S. D., domiciliat în B., .. 8, județul B., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în B., .-10, județul B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurent avocat Tibișoiu D. D., lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul recurentului apreciază cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de recurs.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacat și pe fond admiterea plângerii cu consecința anulării procesului verbal de contravenție. Solicită să se observe că la rubrica „descrierea faptei” nu s-au făcut mențiuni cu privire la . numărul radarului, apreciind că imaginile nu pot constitui probe. Depune practică judiciară, respectiv: sentința civilă nr. 438/2009, pronunțată de Judecătoria R. și sentința civilă nr._/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/282/2008.â
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului contravențional de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul G. S. D. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., plângere contraventionala, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr_ din 09.07.2012
In motivarea cererii petentul a arătat ca procesul verbal este nul absolut întrucât sunt nerespectate dispozitiile art. 10 alin 1 din legea 677/2001, precum si faptul nu este indicat locul savarsirii faptei atragand nulitatea relativa. De asemenea, a arătat ca procesul verbal este netemeinic si ca inregistrarea nu face dovada prin ea insasi si nu se coroboreaza cu procesul verbal, intrucat nu s-a mentionat . numarul cinemometrului in procesul verbal
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art 20,23 din Constitutie, art CEDO, OG 2/2001, OUG 195/2002 ROUG 195/2002, legea 677/2001, legea 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procesul verbal este legal și temeinic, viteza cu care a circulat petentul, respectiv 108 km/h, fiind înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic, abaterea a fost inregistrată in regim stationar, agentul constatator detine atestat operator.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._ din 15.10.2012, prin care a respins acțiunea formulată de către petent, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, contravaloarea a 9 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
S-a reținut în fapt că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localitatii B., pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 108 km/h.
Referitor la legalitatea procesului verbal instanța de fond, din oficiu, verificând forma procesului verbal de contravenție, a reținut că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002 și a constatat că procesul verbal contestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001.
În al doilea rând, referitor la condițiile de fond, s-a reținut că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii.
S-a mai constatat că potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 49 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit d) din OUG 195/2002 republicată, clasa a IV a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la nouă până la 20 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia națională.
Obligația de a respecta viteza legală este cuprinsă și în regulamenul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care, la art 121 prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
De asemenea, prima instanță a constatat că la dosar există copie după buletinul de verificare metrologică nr._ din 29.03.2012 din care rezultă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic.
Cu privire la nerespectarea art. 10 alin 1 din legea 677/2001, instanța de fond a reținut că potrivit acestui text legal, prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la săvârșirea de infracțiuni de către persoana vizată ori la condamnări penale, măsuri de siguranță sau sancțiuni administrative ori contravenționale, aplicate persoanei vizate, poate fi efectuată numai de către sau sub controlul autorităților publice, în limitele puterilor ce le sunt conferite prin lege și în condițiile stabilite de legile speciale care reglementează aceste materii. Or, in cazul de fata agentul constatator este un reprezentat al autoritatii publice si a actionat in limitele puterii conferite de lege, deci nu au fost incalcate aceste dispozitii.
Instanța de fond a mai reținut că este trecut locul savarsirii contraventiei in procesul verbal, respectiv bulevardul 1 Decembrie 1918 din Buzau, insa probabil petentul a omis sa citeasca si procesul verbal contestat, fiind respectate dispozitiile art 16 din OG 2/2001.
Cu privire la sustinerea petentului ca in procesul verbal nu sunt trecute . numarul cinemometrului, instanta de fond a reținut că în procesul verbal este mentionat faptul ca aceasta contraventie a fost inregistrata cu aparatul radar ROM 387 montat pe autoturismul cu nr._, iar din buletinul de verificare metrologică reiese că acest aparat este montat pe autoturismul cu nr_, insa probabil petentul nu a observat nici aceste mentiuni trecute in procesul verbal pe care îl contestă.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată, existând și mențiunea posibilității achitării a jumătate din minimul special al amenzii în 48 de ore de la comunicare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă.
S-a reținut de prima instanță, decizia nr. 83/08.03.2002 și decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența Curții CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, s-a apreciat că una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. În situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea(agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmații s-a argumentat că și Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator.
În cauza de față instanța de fond a apreciat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză susțin mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Astfel, din buletinul de verificare metrologică nr._ din 29.03.2012, a rezultat că aparatul radar era omologat și verificat metrologic, funcționând în mod corect. Din cuprinsul filmării abaterii de pe CD cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ s-a reținut că autoturismul condus de către petent a circulat cu viteza de 108Km/h la data de 09.07.2012 pe raza localitatii Buzau.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, prima instanță a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de fond a constatat că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului. De asemenea, având în vedere că viteza cu care circula petentul era una extrem de mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul și faptul că această faptă a fost săvârșită pe raza unei localități, instanța de fond a considerat că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism cât și pe ceilalți participanți la trafic. Astfel, prima instanță a considerat că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui extrem de ridicat grad de pericol social atât pentru pietoni, alți șoferi cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate. De altfel, instanța de fond a considerat că fapta de a circula cu o viteză atât de mare față de cea legală nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs formal petentul, dezvoltat ulterior printr-un memoriu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele dezvoltate, recurentul a apreciat că în mod eronat instanța de fond a înlăturat apărările formulate cu privire la netemeinicia procesului verbal, în cuprinsul căruia nu se face nicio mențiune despre utilizarea unor mijloace tehnice pentru constatarea pretinsei contravenții, nefiind indicate date de identificare ale acestora.
Recurentul a apreciat că înregistrările video nu pot fi coroborate cu mențiunile din procesul verbal, întrucât nu se menționează . nr. camerei cu ajutorul căreia s-a făcut înregistrarea sau numărul autoturismului pe care era montat.
Recurentul a invocat jurisprudența CEDO, art. 6 CEDO și art.20 al.2 din Constituție, apreciind că nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază există o stare de îndoială asupra veridicității și legalității constatării.
Recurentul a depus la dosar practică judiciară.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul constată că la data de 09.07.2012, recurentul-petent a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, contravaloarea a 9 puncte amendă și s-a aplicat măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe drumurile publice, reținându-se în sarcina sa că la această dată a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității B., cu o viteză de 108km/h, viteză înregistrată de aparatul radar aflat în staționare.
Față de susținerea recurentului din plângerea formulată, reiterată verbal și în această cale de atac, cu privire la neidentificarea aparatului R. utilizat la filmarea contravenției și neindicarea acestuia în procesul verbal, Tribunalul apreciază că această critică este nefundamentată.
În acest context, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond, Tribunalul constată că în cuprinsul procesului verbal de contravenție este indicat aparatul radar ROM 387, precum și numărul de înmatriculare al vehiculului care a înregistrat abaterea, respectiv_ .
Totodată, cu privire la temeinicia procesului verbal, se constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Se apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate recurentului (630 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, recurentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, se constată că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În acest sens se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției (lizibil scris și legal întocmit) nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, recurentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
În acest sens, se constată că intimatul a făcut dovada faptei reținute în sarcina recurentului, care a fost înregistrat de aparatul radar verificat metrologic și declarat corespunzător, conform buletinului de verificare metrologică nr._/29.03.2012, atestatului operatorului autovision- ag.C. C. – 5278/31.03.2010, a agentului constatator – ag. Kullman R., precum și înregistrarea video .
Astfel, din înregistrarea video realizată de aparatul radar rezultă că autoturismul condus de recurent a fost surprins în raza localității B. pe un sector de drum unde viteza maximă este de 50 km/oră,, cu o viteză de 108 km/h, buletinul de verificare metrologică nr._/29.03.2012, reprezentând un mijloc de probă ce nu a fost combătut.
Potrivit art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” se stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din înregistrarea video depusă de intimat s-a putut distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 108 km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea, aparatul radar tip Autovision montat pe autospeciala poliției cu număr de înmatriculare_ fiind verificat în cadrul Laboratorului R. de Metrologie și declarat admis pe o perioadă de 1 an.
Astfel, măsurătorile efectuate cu respectivul aparat sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare, operatorul cinemometrului nefăcând decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
Cu privire la sancțiune, Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, față de gravitatea faptei săvârșite, în mod corect intimatul a procedat la individualizarea sancțiunii, prin aplicarea amenzii de 630 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, iar în raport de fișa de cazier auto a recurentului, se apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
Față de cele ce preced, Tribunalul reținând nelegalitatea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă va dispune respingerea recursului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul G. S. D., domiciliat în B., .. 8, județul B., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în B., .-10, județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 mai 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red.G.S./24 Mai 2013
Dact.E.C/2ex.
Judecătoria B.
Dosar fond- M. M. R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1031/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
