Contestaţie la executare. Decizia nr. 705/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 15113/200/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 705/2013
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C.-F. P.
Judecător: A. E. D.
Judecător: M. N.
Grefier: V. P.
Pe rol, în rejudecare, după casarea cu reținere, se află contestația la executare formulată de către contestatoarea P. D. D., domiciliată în mun. B., . B, ., în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA „U.” S.A., cu sediul în mun. B., .. 7, județul B., și pârâtul P. I., domiciliat în mun. B., . B, ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea P. D. D., personal și asistată de avocat I. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, intimatul contestator P. I., personal, lipsă fiind recurenta intimată „U.” S.A. B..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că acțiunea se află la primul termen în rejudecare, după casarea cu reținere, procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța ia act de faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, și, față de faptul că nu mai sunt alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat I. M., pentru contestatoarea P. D. D., solicită admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, cu anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
Față de cheltuielile de judecată, lasă la aprecierea instanței.
Intimatul contestator P. I. este de acord cu concluziile formulate de către contestatoarea P. D. D..
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației la executare, după casarea cu reținere spre rejudecare:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ din data de 13.07.2011, contestatoarea P. D.-D. a formulat, în contradictoriu cu intimații „U.” S.A. B. și P. I., contestație la executare împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului execuțional nr. 181/2011 și a solicitat partajarea imobilului, bun comun, dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul, respectiv a garsonierei situate în mun. B., ., ., jud. B., în sensul constatării aportului său exclusiv la achiziționarea acesteia și includerea în integralitate a acestui bun în lotul ce-i va fi atribuit.
În motivare, contestatoarea a arătat ca intimatul P. I., soțul său, se află în executarea unei pedepse privative de libertate, conform sentinței penale nr. 189 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul B., și că intimata „U.” S.A. B., conform somației nr. 181 din 28.06.2011, a început executarea silită asupra apartamentului tip garsonieră dobândit în timpul căsătoriei pentru recuperarea unui debit în sumă de 181.884,88 lei.
Intimata „U.” S.A. B. a formulat întimpinare, prin care a arătat că este de acord cu partajarea apartamentului și atribuirea acestuia contestatoarei, însă aportul soților P. în procurarea acestuia fiind egal, de câte 1/2 pentru fiecare.
Prin sentința civilă nr. 5089/6.04.2012, Judecătoria B. a admis, în parte, contestația la executare, a constatat că soții P. au dobândit în timpul căsătoriei un apartament tip garsonieră în valoare de 86.000 lei, aportul acestora fiind egal, în cote de câte 1/2 fiecare, dispunând partajarea bunului comun, în sensul atribuirii lui contestatoarei, aceasta urmând a achita intimatului soț o sultă în valoare de 43.000 lei.
A fost obligat intimatul P. I. să achite contestatoarei suma de 2.890 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs contestatoarea și pârâții, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 29.05.2012.
Prin decizia civilă nr. 1382/23.10.2012, au fost admise recursurile, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare pentru a se pronunța pe capătul de cerere privind anularea formelor de executare.
Pentru a decide trimiterea spre rejudecare, tribunalul a reținut că, din cererea introductivă rezultă că, pe fondul cauzei, contestatoarea a solicitat admiterea contestației și anularea formelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc, capăt de cerere nesoluționat însă de instanța de fond.
Tribunalul a apreciat și că motivarea hotărârii reprezintă o puternică garanție a imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție, oferind posibilitate justițiabililor de a cunoaște conținutul argumentelor ce au determinat pronunțarea unei anumite hotărâri judecătorești. Din interpretarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, s-a reținut că rezultă că instanța de recurs poate să dispună casarea pricinii, cu trimitere spre rejudecare, în situația în care instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul „fără a intra în cercetarea fondului”. Necercetarea fondului reprezintă o situație anormală în procesul de administrare al justiției, de natură să priveze părțile de beneficiul gradelor de jurisdicție.
În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a stabilit că, în ipoteza de „necercetare a fondului”, trebuie integrate și situațiile în care instanța a cărei hotărâre este recurată nu a examinat toate capetele de cerere ale acțiunii, iar această soluție jurisprudențială s-a considerat că este perfect justificată, deoarece, în asemenea împrejurări, instanța nu a cercetat întreg fondul procesului, ci doar o parte din el.
Nu a fost reținută critica legată de aportul exclusiv al reclamantei, deoarece intimatul pârât a recunoscut pretențiile contestatoarei, scopul acestei recunoașteri fiind de a scoate bunul din sfera executării silite. De necontestat a fost reținut și faptul că părinții contestatoarei au susținut financiar părțile în achiziționarea acestui bun, însă așa cum a reținut și instanța de fond din declarația martorilor audiați, sprijinul a fost oferit ambilor soți și nu numai fiicei acestora.
O altă critică, față de soluția instanței de partajare, a fost înlăturată, considerându-se că sunt aplicabile prevederile art. 493 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu pot urmări, nici pune în vânzare partea debitorului din imobilele aflate în proprietate comună, ci trebuie să ceară mai întâi împărțirea bunurilor comune, deoarece nu se poate ști dacă imobilele urmărite de creditor vor face parte din lotul debitorului.
Cu privire la recursul declarat de către intimatul-recurent, tribunalul a constatat că, deși acesta a recunoscut la primul termen pretențiile contestatoarei, raportat la obiectul și finalitatea demersului ce face obiectul prezentei cauze, nu pot fi incidente dispozițiile art. 275 din Codul de procedură civilă, „potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată”. Cheltuielile de judecată se suportă de acestea în raport de cota ce revine fiecăruia asupra bunului supus partajului pe calea contestației la executare.
S-a stabilit ca aceeași instanță să se pronunțe pe capătul de cerere privind anularea formelor de executare, ocazie cu care să verifice și dacă suma stabilită în sarcina recurentului intimat cu titlu de cheltuieli de judecată a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, din data de 05.12.2012, fiind repartizată aceluiași complet, potrivit art. 99 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005.
Prin sentința civilă nr. 1252/25.01.2013, judecătoria a admis acțiunea, a constatat că soții au dobândit, în timpul căsătoriei, un apartament, în cote egale, a fost atribuit imobilul contestatoarei, fiind obligată la sultă către intimat, cheltuielile la care a fost obligat debitorul au fost de 1445 lei, au fost anulate actele de executare silită.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs contestatoarea P. D. D., la data de 14.02.2013, și intimata Societatea „U.” S.A. B., la data de 22.02.2013, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 07.03.2013.
Contestatoarea a susținut că hotărârea este nelegală, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. În acest sens, a apreciat incidența art. 24 din Codul de procedură civilă, conform căruia judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte în caz de rejudecare. Sentința nr. 5089/06.04.2012 fusese pronunțată de același judecător.
Intimata „U.” S.A. B. a invocat incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat hotărârea.
Un alt motiv de recurs a fost încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea părților, susținând că, deși au fost anulate actele emise de către executorul judecătoresc, nu a dispus citarea acestuia.
A criticat soluția dată anulării actelor de executare, în lipsa depunerii acestora la dosar.
Prin decizia nr. 486/22.03.2013, tribunalul a admis excepția netimbrării recursului promovat de către creditoarea „U.” S.A. B., a anulat recursul acestei părți, a admis recursul contestatoarei P. D., a casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare.
Limitele rejudecării au fost stabilite de instanța de recurs, în raport de considerentele deciziei de casare nr. 1382/23.10.2012, astfel: tribunalul a constatat că a intrat în puterea de lucru judecat sentința judecătoriei care a stabilit drepturile soților, valoarea bunului și modalitatea de partajare, chiar dacă s-a dispus casarea în totalitate de hotărârii, iar nu în parte, cât timp, este evident, din minuta deciziei, că a fost trimisă cauza spre rejudecare doar pentru a se soluționa și cererea având ca obiect anularea actelor de executare. În consecință, în rejudecare, după casarea cu reținere spre rejudecare, tribunalul va pronunța aceeași hotărâre, privind drepturile soților, egale, la dobândirea imobilului, precum și modalitatea de partajare și valoarea bunului. Va stabili termen de plată a sultei, conform art. 67310 din Codul de procedură civilă, față de valoarea considerabilă a sumei, 6 luni de la data pronunțării deciziei.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect anularea actelor de executare, cu care s-a considerat învestită instanța, prin contestația la executare promovată, astfel cum, irevocabil, a stabilit prima decizie de casare, tribunalul, în rejudecare, constată că nu există nicio motivare în fapt și în drept a acestei cereri. Interesul promovării contestației de către unul dintre coproprietari a fost de partajare a bunului comun dobândit în timpul căsătoriei reclamantei P. D. D. cu pârâtul P. I.. Singurul act de executare, emis în dosarul nr. 181/2011, al Biroului Executorului Judecătoresc P. A. G., până la data formulării contestației la executare, a fost somația nr. 181/2011 din 28.06.2011 (fila 5), potrivit căreia i s-a pus în vedere debitorului P. I. să plătească intimatei sumele de 181.884,88 lei, despăgubiri civile, 74.318,3 lei, dobânda, 6.000 lei, cheltuieli de judecată, 7.179,35 lei, cheltuieli executare. Nu s-a continuat procedura de vânzare a bunului comun, astfel că, nefiind motive de nulitate expresă, pentru actul contestat, tribunalul, în rejudecare, va respinge acest capăt de cerere.
În raport de această soluție, va fi respinsă și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține culpa procesuală a intimaților, conform art. 274 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În rejudecare, după casarea, cu reținere, admite, în parte, contestația la executare formulată de către contestatoarea P. D. D., domiciliată în mun. B., . B, ., în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA „U.” S.A., cu sediul în mun. B., .. 7, județul B., și pârâtul P. I., domiciliat în mun. B., . B, ..
Constată că soții P. D. D. și P. I. au dobândit, în cote egale, imobilul situat în municipiul B., ., ., în valoare de 86.000 lei.
Atribuie imobilul contestatoarei P. D. D. și o obligă să plătească intimatului P. I. sultă în cuantum de 43.000 lei, în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.
Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea actelor de executare.
Respinge cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 aprilie 2013.
Președinte, C.-F. P. | Judecător, A. E. D. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red./tehn. M.N.
13.05.2013
2 ex.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Opoziţie la executare. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1064/2013. Tribunalul... → |
|---|
