Plângere contravenţională. Decizia nr. 1064/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1854/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1064/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. I.
Judecător G. A.
Judecător M. I.
Grefier C. Vasioiu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul B. C., domiciliat în or. Nehoiu, .. 9, județul B. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul in mun. Buzau, .-10, judetul Buzau, având ca obiect plângere contravenționala O.U.G. nr.195/2002, împotriva Sentinței civile nr. 146/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul B. C., lipsă fiind intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, recursul este motivat și nu este supus achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului contravențional de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._ petentul B. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._/18.09.2012, întocmit de către Postul de Poliție Siriu, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să anuleze sus scrisul proces verbal.
În fapt a aratat că în data de 12.09.2012, în jurul orelor 15,30 se deplasa împreună cu soția în mașina cu nr._ de la Nehoiu spre Siriu. În dreptul intrării în stația PECO Siriu, apărând un camion încărcat cu lemne, care a încetinit și a tras spre dreapta, l-a depășit fără să atingă linia de mijloc având vizibilitate perfectă, pe șosea nu se afla nici un alt vehicul în apropiere și nici persoane.
În apropiere de Poliția Siriu l-a oprit un agent de poliție, pe care îl zărise în stația PECO în timp ce alimenta. Agentul de poliție, fără să se prezinte, i-a cerut actele nespunându-i nici motivul pentru care l-a oprit.
În timp ce vroia să-i prezinte actele, când s-a apropiat de geamul mașinii a izbit un miros de alcool, în acel moment i-a propus să meargă la Postul de Poliție Siriu, care se afla la cca. 300 m. În acel moment agentul s-a urcat în mașina poliției și a plecat. Petentul s-a oprit la Poliția Siriu și l-a așteptat, după câteva minute a apărut și agentul cu mașina, dar nu a oprit, cu toate că l-a văzut. După 10 minute petentul a plecat spre izvor și pe agent l-a găsit stând de vorbă în mașina poliției cu șoferul de pe camionul cu lemne, la . Siriu.
A oprit din nou și s-a deplasat la mașina poliției în care se aflau domnul agent și șoferul de pe camion, încercând să-i explice că nu avea cum să vadă din stația PECO neregularitatea pe care o pretinde, iar agentul a spus că nu are ce discuta cu el și atunci a plecat.
Prin sentința civilă nr. 146/05.02.2013 Judecătoria Pătârlagele a dispus respingerea plangerii formulata de petentul B. C., in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și mentinerea procesului verbal de contraventie . nr._ emis la data de 18.09.2012 de catre I.P.J.Buzau.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/05.09.2012, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 120 lit. i din O.U.G. 1391/2006; amendă în cuantum de 420 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 35 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002; amendă în cuantum de 280 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 31 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, la data de 12.09.2012, ora 15 și 20 min., a condus pe D.N. 10 B.-B., pe raza comunei Siriu, județul B., autovehiculul cu nr._, cu care la km. 74+250 m, a depășit autoturismul cu nr._, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers al drumului.
S-a reținut de asemenea că petentul a încălcat dispozițiile art. 35 al. 2 și 31 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât în două momente distincte, petentul a refuzat să înmâneze agentului constatator documentele personale și ale autovehiculului, și nu a respectat dispozițiile polițistului rutier.
Totodată judecătoria a reținut că petentul a comis cu vinovăție cele trei fapte pentru care a fost sancționat.
În ce privește contravenția prevăzută de art. 120 lit. i din Regulamentul aprobat prin O.U.G. nr. 1391/2006 chiar în plângere petentul recunoaște că a efectuat depășirea vehiculului cu nr._ care „a încetinit viteza și a tras pe dreapta”, însă se apără, arătând că în efectuarea depășirii „nu a atins” linia de demarcație. Apărarea petentului, deși confirmată de către martorul B. G. (soția petentului) este contrazisă însă de celelalte probe administrate în cauză, respectiv de declarația numitului C. V., conducătorul auto al vehiculului depășit, precum și de raportul agentului constatator, care a constatat direct, nemijlocit fapta, înscrisuri analizate pe larg în considerente.
Referitor la contravenția prevăzută de art. 31 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002,
instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă cu vinovăție, de către petent, așa cum rezultă din procesul verbal și din raportul agentului constatator, care, de asemenea, a constatat personal fapta.
S-a dovedit că, după ce a fost oprit în trafic, și a refuzat să predea agentului documentele, petentul nu a respectat dispoziția agentului de a rămâne în vehiculul staționat, și a plecat fără aprobarea agentului constatator, acesta „strigând după petent să oprească”.
Această faptă este recunoscută parțial chiar de către petent și martoră. Astfel, în plângere petentul arată că, în momentul în care a fost oprit în trafic, a observat că agentul constatator mirosea a alcool, motiv pentru care „petentul i-a propus agentului să meargă la sediul postului de poliție”.
Apărarea petentului nu este de natură de a conduce la constatarea inexistenței faptei. Petentul avea obligația conform art. 35 al. 1 din O.G.U. nr. 195/2002, de a respecta dispoziția agentului constatator și de a rămâne în staționare cu autovehiculul, nici un text de lege nu prevede posibilitatea conducătorului unui autovehicul de a „propune” un anumit loc în care acesta să oprească, altul decât cel dispus de către agentul de poliție. Nici apărarea petentului, în sensul că nu a respectat dispoziția agentului, întrucât acesta „mirosea a alcool” nu este de natură să-l exonereze de răspundere, întrucât o asemenea situație de fapt nu este cu nimic dovedită, nici atunci, nici ulterior, petentul nu a sesizat în nici un fel organele ierarhic superioare ale agentului, sau organele de cercetare penală, despre o asemenea împrejurare.
În ce privește contravenția prevăzută de art. 35 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, s-a reținut că fapta există și a fost comisă cu vinovăție de către petent.
Chiar în plângere, petentul a arătat că nu a înmânat agentului documentele solicitate, explicând fapta prin aceea că agentul mirosea a alcool. Așa cum s-a arătat și în cele ce preced, o asemenea apărare nu poate fi reținută. Existența acestei fapte, este dovedită și prin raportul agentului constatator.
Instanța de fond a reținut că situația de fapt reținută prin procesul verbal este conformă cu realitatea, că procesul - verbal se bucură de prezumția de adevăr, că această prezumție este confirmată de către materialul probatoriu administrat în cauză.
S-a reținut că sancțiunile aplicate, inclusiv măsura de a preda la I.P.J. B. permisul de conducere, sunt legale și temeinice, conforme cu pericolul social al faptelor, iar procesul verbal este legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor 15, 16, 17, 19, 20 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul faptul că instanța de fond nu a luat în calcul tot probatoriul administrat și a reținut ca fiind legal procesul verbal întocmit, fără a exista dovezi de susținere a celor indicate, deși susținerile organului constatator nu sunt confirmate prin nici un mijloc de probă.
Cu privire la înscrisul denumit „ declarație”, dată de martorul C. V., recurentul arată că aceasta este un început de dovadă scrisă, neputând fi luată în considerare din motiv că nu a fost dată în fața instanței de judecată, fiind o declarație „extrajudiciară”iar asupra veridicității acesteia existând o . semne de întrebare, fiind un scris de mână, putea fi redactat de oricine și apoi depus la dosar.
Apreciază petentul faptul că procesul verbal a fost încheiat în mod abuziv și prin prisma faptului că a fost încheiat în lipsa acestuia, nefiind semnat de către el.
Deși legal citată intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. 2 Cod Pr. Civilă, precum și sub toate aspectele conform Art. 304 indice 1 C., Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând în mod corect că prin procesul-verbal . nr._ din 05.09.2012, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 120 lit. i, din OUG 195/2002, amendă în cuantum de 420 lei pentru încălcarea disp. art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002, amendă în cuantum de 280 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 31 lit. a, din OUG 195/2002.
Recurentul nu a adus niciun mijloc de probă prin care să-și dovedească nevinovăția, susținerile sale neavând relevanță juridică.
De altfel acesta nu face nicio critică asupra legalității procesului verbal, prin cererea introductivă, dar apreciază prin cererea de recurs că acesta este încheiat în mod abuziv. Instanța apreciază că procesul-verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederile art. 16 și 17 din OG 2/2001, fapta fiind corect individualizată și încadrată textului sancționator, din care rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor mai sus enumerate.
Nu se poate reține critica conform căreia procesul-verbal a fost întocmit în lipsa sa, deoarece potrivit art. 19 alin.(1) „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
În ceea ce privește comunicarea procesului-verbal, aceasta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 25 (1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului si, dacă este cazul, partii vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.
(2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o luna de la data aplicării acesteia.
Potrivit art. 26 alin. (3), în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plata se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii, iar potrivit art. 27, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Instanța constată că aceste proceduri au fost respectate fiind în concordanță cu prevederile legale, procesul verbal fiind comunicat prin poștă la data de 14.09.2012.
Susținerea petentului că declarația martorului C. V., nu poate fi luată în considerare, putând fi scrisă de oricine nu poate fi primită de instanță deoarece petentul avea posibilitatea înscrierii în fals.
Sub alt aspect o parte a contravențiilor sunt recunoscute de petent care a refuzat înmânarea documentelor agentului constatator, motivând că acesta mirosea a alcool, apărare pe care instanța de fond în mod legal nu a reținuto.
Ca urmare în considerarea tuturor acestor argumente, în baza art. 304 raportat la prevederile Art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, Tribunalul va respinge recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 146/05.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul B. C., domiciliat în or. Nehoiu, .. 9, județul B. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul in mun. Buzau, .-10, judetul Buzau, având ca obiect plângere contravenționala O.U.G. nr.195/2002, împotriva Sentinței civile nr. 146/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, având ca obiect plângere contravențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2013
Președinte, E. I. | Judecător, G. A. | Judecător, M. I. |
Grefier, C. Vasioiu |
Red.I.E./Tehnored.C.V./2ex/04.07.2013.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 705/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
