Contestaţie la executare. Hotărâre din 18-09-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1603/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1637/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de petentul S. D. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr 1246/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosar nr_, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI – CESTRIN cu sediul în București, sector6, . 401A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, prin serviciul registratură la data de 13.09.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs civil.
Prin sentința civilă nr.1246/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat au fost respinse excepțiile prescripției executării sancțiunii contravenționale, perimării executării silite, nulității absolute a actelor de executare ca fiind emise de un organ de executare necompetent general și excepția necompetentei executorului judecătoresc.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul S. D. în contradictoriu cu intimata CNADNR București – CESRTRIN București.
În fapt, s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2013, contestatorul S. D., în contradictoriu cu intimata CNADNR București – CESRTRIN, a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuată în dosarul nr.1900/2012 de executare a Societății Civile Profesională de Executori Judecătorești „M. D. și M. A. D.” solicitând admiterea contestație, anularea somației și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la data de 04.04.2012 a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare și a executării silite însăși, anularea titlului executoriu în baza căruia a fost demarată procedura executării silite invocând ipoteza stabilită de art. 399 al. 3 C.p.c.; cu cheltuieli de judecată .
În motivarea contestației s-au invocat mai multe excepții: excepția prescripția executării sancțiunii contravenționale în conformitate cu dispozițiile art.14 din OG 2/2001 întrucât procesul verbal deși încheiat în anul 2010 i-a fost comunicat abia în data de 10.04.2013, anexat actelor de executare .
Petentul a invocat și excepția perimarea executării silite potrivit dispozițiile art.389 al.1 C.p.c., arătând că esențial în stabilirea intervenirii sancțiunii perimării este momentul înregistrării cererii de executare la executorul judecătoresc și apoi calcularea perioadei scurse până la momentul primului act de executare – somația din 04.04.2013 – ținând cont de faptul că încuviințarea executării nu poate fi considerată un act de executare.
Se mai invocă nulitatea actelor de executare din perspectiva lipsei competenței generale a executorului judecătoresc, ținând cont de faptul că procesele verbale reprezintă acte administrative provenite de la autoritățile statului și că sumele aplicate drept sancțiune se fac venit la bugetul de stat, astfel că acesta reprezintă creanțe bugetare, iar în conformitate cu prevederile art. 136 C. pr. fiscală organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită prin intermediul executorilor fiscali.
Față de aceste considerente, a apreciat contestatorul că executorul judecătoresc nu avea competența necesară prevăzută de lege pentru asigurarea urmăririi creanțelor bugetare, astfel că actele de executare sunt lovite de nulitate absolută.
Totodată s-a invocat prin contestație și anularea titlului executoriu, constând în procesul verbal de contravenție . nr._/13.12.2010 raportat la prev. art. 399 al. 3 C.p.c. prin care se permite ca în cazul titlurilor executorii care nu sunt emise de la o instanță judecătorească, contestatorul să poată face apărări asupra valabilității titlului direct în procedura contestației la executare, ipoteză în care contestatorul face analiza legalității procesului verbal de contravenție.
Sub acest aspect contestatorul a invocat nerespectarea condițiilor prev. de art. 15 și art. 21 din OG 2/2001, în speță agentul constatator nu a constatat în mod personal fapta pentru care a aplicat sancțiunea, substituirea agentului constatator reprezentând un caz de nulitatea absolută .
A invocat, de asemenea, încălcarea dreptului de a face obiecțiuni prev. de art.16 al.7dinOG 2/2001, nulitate expresă, necondiționată de vătămare.
A apreciat contestatorul că este în imposibilitate să facă dovada unui fapt negativ, sarcina probei revine intimatei.
În sprijinul contestației s-a depus la dosar dovada de comunicare a somației, somația nr. 1900 din 4.04.2013, procesul verbal încheiat la 04.04.2013 emise de SCPEJ M. D. și M. A. D., procesul verbal de contravenție . nr._/13.12.2010.
La data de 27 mai 2013 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întimpinării intimata a arătat că urmare efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR s-a constatat că la 15.10.2010 contestatorul circula pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, motiv pentru care s-a încheiat proces verbal de contravenție . nr._/13.12.2010 în termenul legal de 6 luni de la săvârșirea faptei potrivit art.13 din OG 2/2001.
Cu privire la comunicarea procesului verbal acesta s-a făcut cu confirmare de primire la data de 20.12.2010 conform dispozițiilor art.27 din OG 2/2001, astfel încât contestatorul a fost informat în timp util, dar nu și-a valorificat dreptul conferit de lege de a ataca actul în termenul procedural, speței nefiindu-i aplicabile dispozițiile art.14 din același act normativ.
Cu privire la perimarea executării silite se arată că aceasta a fost demarată la data de 28.12.2012, data înregistrării cererii de executare silită la rolul biroului executorului judecătoresc, perimarea de drept nu operează, iar dacă s-ar face un calcul matematic sumar așa-zisa posibilă perimare ar putea interveni la data de 28.06.2013, fără a lua în calcul că de la înregistrarea cererii executorul a parcurs diferite etape ale procedurii executării .
În ceea ce privește competența executorului judecătoresc cu privire la sumele care îi revin debitorului ca obligație de plată prin procesul verbal, contestatorul se află într-o evidentă confuzie întrucât acestea sunt separate și au beneficiari legali diferiți, în sensul că acestuia îi revine obligația de a achita amenda contravențională de 250 lei ca sancțiune principală și care are regimul creanțelor fiscale ce se execută de către administrația financiară și o sancțiune complementară în valoare de 28 euro, sumă care reprezintă tariful de despăgubire ce face obiectul interesului direct al intimatei, care reprezintă o creanță de drept comun fiind supusă regulilor de procedură civilă și care neachitată de bună voie se execută la cererea creditorului prin executorul judecătoresc, nefiind o obligație fiscală care să fie executată în condițiile Codului de procedură fiscală.
Intimata a mai arătat că în mod tendențios contestatorul a ignorat dispozițiile legii speciale, respectiv OG 15/2002 - art. 9 al. 2 conform cărora începând cu data de 01.08.2010 constatarea contravențiilor se face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției ,situație în care nu mai subzistă obligativitatea întocmirii actului sancționator doar în limitele constatărilor personale de către agentul constatator la fața locului, obligativitatea rezumându-se doar la a face mențiune în procesul verbal despre modalitatea tehnică de constatare a contravenției și care a fost respectată.
Referitor la comunicarea imaginii fotografice, intimata a precizat că acestea sunt păstrate 6 luni de la data constatării contravenției, conform prev. art. 13 al. 1 din Og nr. 2/2001.
În sprijinul întâmpinării s-a depus dovada comunicării procesului verbal de contravenție cu confirmare de primire de către contestator (fila 36).
În baza art. 167 C.p.c instanța a încuviințat și administrat proba cu acte, în cadrul căreia, din oficiul la primirea dosarului prin măsuri, s-a dispus emiterea unei adrese către S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D., să înainteze copie certificată de pe dosarul de executare nr. 1900/2012, înscrisurile fiind înaintate și atașate cauzei.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța s-a pronunțat, mai întâi conform prevederilor art. 137 C.p.c, asupra excepțiilor invocate.
În ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, potrivit prev. art. 14 din OG nr. 2/2001 rep., executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Deși petentul pretinde că pentru prima oară a luat cunoștință despre existența procesului verbal nr._/13.12.2010, abia cu ocazia comunicării formelor de executare, la dosar intimata a depus copie de dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție, către petent, cu confirmare de primire, semnată, iar la rubrica calitatea primitorului este menționat „destinatar”, data poștei fiind 21.12.2010.
Este adevărat că petentul a pretins că nu a semnat dovada de confirmare de primire și că semnătura de pe cererea adresată instanței este diferită față de cea de pe dovada de confirmare de primire, însă instanța, vizualizând cele două semnături, apreciază că acesta pot aparține aceleiași persoane, în partea inferioară a primului „caracter” regăsindu-se aceleași bucle și aceeași curbură între ele, diferențele dintre cele două datorându-se în mod cert condițiilor, cel mai probabil diferite, în care au fost executate.
Coroborând data întocmirii procesului verbal de contravenție – 13.12.2010 – cu data comunicării acestuia prin poștă, instanța a constatat că actul a fost adus la cunoștința petentului în termenul de o lună prevăzut de art. 14 din OG nr. 2/2001 rep., considerente față de care excepția va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite, din perspectiva prev. art. 389 al. 1 C.p.c ., instanța a reținut că potrivit textului menționat, executarea se perimă și orice persoană are interes poate cere desființarea ei dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare.
Din dosarul de executare atașat cauzei rezultă că intimata a sesizat executorul judecătoresc în vederea începerii executării silite pentru recuperarea sumei de 28 de euro, la data de 27.12.2012, iar până la data emiterii somației nr. 1900 și comunicării către petent s-a scurs un interval mai scurt de 4 luni. Fără a ține seama că de la data solicitării intimatei și până la data emiterii somației, executorul judecătoresc a întreprins demersurile pentru încuviințarea executării silite de către instanță și deci dosarul nu a stat în nelucrare, este cert că de la data primei sesizări a intimatei până la data somației, nu a trecut un interval mai mare de 6 luni.
Chiar și în situația în care s-ar fi confirmat o astfel de ipoteză, potrivit prevederilor art. 389 al. 3 C.p.c. dacă se face o nouă cerere de executare, mai întâi se va face o nouă somație, actul de executare fiind emis de executor la data de 4.04.2013 și comunicat .
Față de cele ce preced, excepția perimării executării a fost respinsă.
Referitor la nulitatea actelor de procedură din perspectiva necompetenței generale a executorului judecătoresc, raportat la faptul că organele fiscale sunt cele care trebuie să aducă la îndeplinire măsurile de executare silită prin intermediul executorilor fiscali.
Potrivit prevederilor art. 12 din OG nr. 15/2002, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare a infrastructurii de transport rutier se constituie venit la dispoziția Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor din România” și vor fi utilizate în exclusivitate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale
Din aceste prevederi legale, rezultă cu certitudine că sumele reprezentând tarif de despăgubiri, nu reprezintă creanțe fiscale și nu sunt supuse dispozițiilor codului fiscal. Prin urmare, în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, în speță cele ale codului de procedură civilă, executorul judecătoresc sesizat având competență atât ca organ de executare general, cât și în raport la cazul particular, față de prevederile art. 373 C.p.c.
Raportat la situația de fapt expusă și la temeiurile de drept enunțate instanța a repins excepția nulității absolute a actelor de executare ca fiind emise de un organ de executare necompetent general și excepția necomptenței executorului judecătoresc din cadrul S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D. . .
Referitor la anularea titlului executoriu constând în proces verbal de contravenție nr._/13.12.2010, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. potrivit prev. art. 399 al. ultim. C.p.c., se pot invoca împotriva titlului executoriu care nu provine de la instanță judecătorească apărări de fond, dacă legea nu prevedere în acest scop o altă cale.
Conform prev. art. 31 din OG nr. 2/2001 rep., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Potrivit art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului; operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Așa cum s-a arătat și mai sus, contestatorului i-a fost comunicat procesul verbal prin poștă, cu dovadă de confirmare de primire, pe care semnat-o.
Așadar, atâta vreme cât legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului o cale specială prin care se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu care nu emană de la o instanță judecătorească, acesta nu mai poate să uzeze de apărări de fond în cadrul contestației la executare, respectiv formulându-se și administra probe ce ar trebui administrate pe calea specială.
Dar chiar și în situația în care acesta ar putea fi analizat, instanța a respins criticile formulate reținând că actul a fost încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale din perspectiva dispozițiilor OG nr. 2/201 rep. comb. cu art. 9 al. 2 din OG nr. 15/202 rep.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul S. D. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat petentul că prima instanță nu a putut constata cu certitudine dacă acesta a semnat dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție, motiv pentru care se impune casarea sentinței în vederea completării probatoriului. În continuare sunt expuse critici referitoare la nerespectarea condițiilor privind persoana agentului constatator, care nu a perceput în mod personal fapta pentru care a aplicat sancțiunea și nu avea aptitudinea de a încheia procesul verbal, precum și referitor la încălcarea dreptului de a face obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal, fapt care atrage nulitatea expresă a acestuia, necondiționată de existența unei vătămări.
Deși legal citat cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 27,46 lei și a unui timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, petentul nu s-a înfățișat în instanță și nici nu a depus dovada achitării taxelor menționate.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 26 aug.2013 a fost semnată personal de către recurent, iar în aceasta se precizează expres obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Potrivit art.20 din Lg.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Așa fiind, tribunalul va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de petentul S. D. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr 1246/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosar nr_, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI – CESTRIN cu sediul în București, sector6, . 401A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. VB /Tehnored CC
2 ex/2.10.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
dosar fond nr._ Judecătoria Rm Sărat
judecător fond A P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4941/2013.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
