Fond funciar. Decizia nr. 1204/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1204/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 2359/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.- SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1204/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE EugeniaPușcă
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. D., domiciliat în com.B., ., împotriva deciziei civile nr.308/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/200/2012 având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR B., C. JUDEȚEANĂ DE STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. și M. I., domiciliat în com.B., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul M. D. prin procurator – asistat de avocat T. M., lipsă fiind celelalte părți, intimatul M. I. – reprezentat de avocat Tîrcavu G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului depune la dosar, în copie, adresa nr.40/29.04.2013, tabel nominal, registru de intrare – ieșire, adresa nr.1584/8.04.2013, cererea nr.236/28.11.2005 - copie de pe acestea fiind comunicate și intimatului M. I., precum și practică judiciară, respectiv decizia nr.747/2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,
Avocat Tîrcavu G. solicită să se aprecieze cu privire la înscrisurile depuse la dosar, având în vedere motivația contestației în anulare. Depune la dosar chitanța nr.149/22.04.2013 reprezentând onorariu avocat în sumă de 750 lei.
Tribunalul primește la dosar înscrisurile prezentate de contestator, această probă fiind deja încuviințată la termenul anterior, iar la termenul de astăzi fiind doar administrată.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat T. M., având cuvântul pentru contestator, susține că a motivat contestația în anulare pe ambele teze ale art.318 C.pr.civ. Arată că există greșeală materială, la dosar existând dovada că terenul nu era cel atribuit autorului, respectiv filele 28-30. Nu erau aplicabile prevederile Legii 18/1991, cel mult constituirea dreptului de proprietate în limita a 1000 mp. Noțiunea de eroare materială a fost extinsă de practica judiciară și conform art.6 din CEDO, fiind admisă ideea de a nu se mai limita doar la noțiunile clasice. La dosarul cauzei exista un înscris care nu a fost analizat. În situația în care se respinge acest punct de vedere, susține că a indicat mai multe motive de recurs care nu au fost analizate, respectiv greșita aplicare și interpretare a legii și lipsa de rol activ. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea actului, aceasta trebuia să analizeze și să ceară lămuriri pentru a judeca, nu să răspundă formal. Solicită a se avea în vedere că a invocat în motivele de recurs că nu a fost respectat amplasamentul, terenul autorului fiind situat în alt punct. Solicită admiterea contestației, anularea deciziei, rejudecarea recursului și, fie casarea cu trimitere, fie modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Referitor la înscrisurile depuse astăzi la dosar arată că justifică interesul contestatorului.
Avocat Tîrcavu G., având cuvântul pentru intimatul M. I., solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. Susține că este exercitat un abuz procesual din partea contestatorului, că acesta exagerează și nu există greșeli de procedură care să atragă această cale de atac, instanța răspunzând punctual cu privire la fiecare critică.
Procuratorul M. S. solicită să se respingă susținerile intimatului. Cele două comisii puteau să facă schimb doar din terenul statului, nu din terenul său.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei in anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr._, la data de 08.04.2013, contestatorul M. D. domiciliat în ., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 308/2013, pronunțată în dosarul nr._/200/2012 al Tribunalului B., în contradictoriu cu intimatul M. I., C. L. B. pentru aplicarea legilor de fond funciar și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, invocând ca motive prevederile art. 318, C.P.C., ambele teze ale acestui articol, prin care a solicitat anularea deciziei recurate și, reanalizând recursul formulat, în limitele stabilite de lege să admita, una din variantele propuse, respectiv casarea cu trimitere sau modificarea în tot a sentinței recurate, având drept consecință admiterea cererii introductive de instanță, în această din urmă situație solicitând și acordarea de cheltuieli de judecată.
In motivarea in fapt a contestatiei se arata că hotărîrea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul în care noțiunea de greșeală materială a fost extinsă de practica judiciară și în conformitate cu prevederile art. 6, din C.E.D.O., respectiv rezultând faptul că greșeala materială nu se mai limitează la aspecte gen "neobservarea achitării taxei judiciare de timbru, neobservarea termenului de declarare a recursului, etc", ,aceasta extinzându-se și la greșeli constând în neobservarea unor acte esențiale pentru rezolvarea cauzei care existau la dosar, în cazul de față fiind vorba de extrasul din Registrul Agricol și cererea de constituire nr. 2265/1991 (filele 28-30), privind pe M. V., din care rezulta că acesta nu a deținut niciodată teren în punctul în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie, terenurile la care instanța face referire fiind situate în . să se facă dovada că acesta este terenul actual, pe care îl stăpâneste M. I..
Sustine ca, pe acest teren este construită o casă care a fost edificată de autorul lor, M. C., ajutat fiind și de contestator, si in logica instanței de fond, cel mult se putea reconstitui suprafața de 200 mp și o diferență de 800 mp, dar numai prin Ordin al Prefectului, conform legislației de la momentul respectiv.
Considera că neobservarea acestor înscrisuri poate să se constituie într-o greșeală materială și poate duce la acordarea dreptului de a se reanaliza recursul sau sub aspectul criticilor privind nulitatea reconstituirii rezultată din lipsa dreptului părții adverse, nerespectarea procedurii legale și nerespectarea vechiului amplasament.
A indicat de asemenea mai multe motive de recurs, care nu au fost analizate în totalitate, iar dacă au fost analizate, această analiză este una formală, care a dus doar la înșiruirea acestor motive de recurs și atât.
Astfel, a invocat lipsa de rol activ, instanța considerând că rolul activ trebuie să existe numai în sarcina părților, deși în cauză erau aplicabile și prevederile art. 6, din C.E.D.O. Astfel, instanța trebuia să observe că solicitase proba cu expertiză, probă care se impunea chiar dacă părțile nu o cereau, având în vedere că instanța de fond s-a raportat la expertize care nu aveau obiective corespunzătoare lămuririi situației de fapt, respectiv nu identificau dacă reconstituirea s-a făcut sau nu pe vechiul amplasament și dacă această reconstituire a respectat prevederile legale, dar și dacă terenul ocupat de M. I. provine sau nu din terenul deținut de către autorul lor.
Modul în care s-a răspuns la acest motiv de recurs, arata contestatorul, considera că nu constituie o pronunțare asupra lui, in conditiile in care a invocat faptul că motivarea sentinței era insuficientă și contradictorie, și că nu răspundea tuturor cererilor și apărărilor părților, ceea ce ducea la imposibilitatea verificării de către instanța de control a modului în care se formase convingerea judecătorului fondului, fiind un motiv de nulitate, atât ca nepronunțare asupra fondului dar și prin încălcarea prevederilor art. 261, C.P.C., raportat la art. 105, al. 2, C.P.C., vătămarea produsă părții fiind evidentă și implicită, prin aceea că nu a avut dreptul la un proces echitabil și că nu s-a căutat aflarea adevărului deoarece, dacă s-ar fi procedat corect, era posibil ca soluția să fie cu totul alta.
A arătat de asemenea că nu s-a analizat și valorificat întreg probatoriul, că, de exemplu, nu sunt analizate toate cererile sale, că există o contradicție între concluziile instanței, indicând în mod clar că întâi se referă la faptul că a determinat că întreaga suprafață construită a aparținut lui M. V., pentru ca, la câteva rânduri mai jos, să facă referire la posibilitatea constituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu se făcea decât prin Ordinul Prefectului și maxim în limita a 1000 mp.
A invocat și motive de recurs pe fondul cauzei, care, chiar dacă nu erau foarte bine structurate, trebuiau analizate.
Motivul de recurs privind nerespectarea amplasamentelor a fost respins arătându-se că ar fi vorba de o nulitate relativă și că ar fi intervenit prescripția dreptului la acțiune, dar si pentru că această nulitate nu poate fi invocată de către titularul dreptului sau moștenitorii acestuia, și nu se încalcă dreptul la reconstituirea proprietății deținute anterior de către autorul M. C., pentru care s-a stabilit, prin sentința nr. 6476/2010 a Judecătoriei B. că este unicul moștenitor, motivul de recurs fiind respins pe ideea prescripției și a lipsei de interes, fără ca aceste probleme de drept să fie puse în discuția părților si pe cale de consecință neanalizându-se motivul de recurs așa cum l-a formulat, deoarece nulitatea invocată este una absolută și poate fi invocată de orice persoană interesată, interesul sau rezidind atât din ocuparea unui teren din proprietatea sa, dar și pentru faptul că i s-a refuzat reconstituirea în baza Legii nr. 247/2005, a unei suprafețe de teren, pe motivul că fusese reconstituit pentru autorul părții adverse.
In termen legal intimata C. locala B. de fond funciar formulat intimpinare la contestația in anulare promovata de M. D. solicitand respingerea acesteia.
In fapt, a sustinut ca a fost chemata in judecata de contestatorul-recurent M. D. pentru anularea deciziei recurae, contestatorul considerând ca hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale in sensul neobservării unor acte esențiale pentru rezolvarea cauzei, respectiv Registrul Agricol si cererea nr.2265/1991 privind pe M. Vilcea din care rezulta ca nu a deținut teren in punctul pentru care s-a făcut reconstituirea si punerea in posesie.
F. de aceste susțineri a arătat ca in conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 autorului defunct M. Vilcea i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu respectarea atât a prevederilor art.8 alin.(1) si (2) "stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativilor agricole de producție se face in condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept".A..(2) al aceluiași articol statuează :"de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către acestea, precum si, in condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membri cooperatori care au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite", cat si prevederile art.11 alin.(1) si (3) din aceeași lege: "suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din .actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscrise in cooperativa, registru agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.Conform alin.(3), stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricola de producție la 1 ianuarie 1990, inscrisa in sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau in registrul agricol, corectata cu instrainarile legal efectuate de către cooperativa pana la data intrării in vigoare a legii.
In aceste conditii, apreciaza ca trebuie observat, ca cererea de chemare in judecata are ca obiect constatare nulitate absoluta parțiala a Titlului de proprietate nr._/89/2004 pentru suprafata de 1400 mp teren din intravilanul satului Pleșcoi, . constatarea nulității pentru terenurile deținute in extravilan de autorul defunct M. Vilcea.
A mai susținut contestatorul ca se putea reconstitui suprafața de 200 mp si o diferența de 800 mp, dar numai prin Ordin al prefectului, ori, autorul def.M. Vilcea nu se încadra in prevederile art.36 din Legea nr. 18/1991, republicata, intrucat terenul curți - construcții nu a fost atribuit in folosința veșnica sau in folosința pe durata existentei construcției in vederea construirii de locuințe (alin.2), nu a fost preluat in condițiile art.30 din Legea nr.58/1974 (alin.3), nu se încadrează nici in prevederile alin.(4) si (5) pentru a fi atribuit in proprietate prin Ordin al Prefectului asa cum statuează alin.(6) al articolului mai sus amintit.
Acest teren făcea parte din patrimoniul cooperativei agricole la 1 ianuarie 1990 astfel incat, a fost reconstituit in mod corect, înscrisurile mai sus amintite fiind observate si analizate de cele doua instanțe (de fond si recurs).
Mai mult decât atât, contestatorul a rămas in casa părinteasca iar potrivit Registrului Agricol 1959-1963 la rolul autorului sau M. B C., figura in vatra satului suprafața de 0,14 ha iar reconstitirea s-a efectuat pentru suprafața de 0,15 ha.
S-a mai invocat de către contestator lipsa rolului activ al instanței in sensul ca se solicitase proba cu expertiza, proba care se impunea chiar daca părțile nu o cereau, insa, având in vedere ca ceea ce se contesta este decizia Tribunalului, in calea de atac a recursului, nu se puteau produce probe noi, cu excepția înscrisurilor (art.305 cod proc.civila, respectiv art.492 Noul cod proc.civila), iar expertiza judiciara s-a efectuat in cauza_ (suspendata in momentul soluționării cauzei din dosarul ce face obiectul prezentei cereri), expertiza ce viza același teren in suprafața de 1400 mp, avand ca obiect acțiune in revendicare.
Contestatorul a mai susținut ca un alt motiv de recurs a fost nerespectarea amplasamentului si refuzul reconstituirii in baza Legii nr.247/2005 a unei suprafețe de teren.
Sub acest aspect a sustinut intomata ca limitele proprietății nu au fost modificate, M. Vilcea invecinandu-se cu proprietatea tatălui sau, asa cum rezulta din extrasele Registrului Agricol de la cooperativizare precum si din certificatul de moștenitor nr.273/1968, iar cat privește refuzul reconstituirii in baza Legii nr.247/2005 considera ca cererea reclamantului depusa in baza Legii nr.247/2005 a fost soluționata la momentul respectiv si a urmat toate caile administrative si juridice in vigoare.
Precizeaza ca pe rolul Tribunalului B. se afla înregistrat si dosarul nr._ având ca obiect cerere de revizuire a deciziei nr.308/2013, cu termen de judecata 24.04.2013.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 din Noul cod proc.civila.
La rândul sau intimatul M. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei in anulare ca nefondata sustinand ca in cauza nu sunt incidente disp. art. 318 cod proc. civ., nefiind vorba de o greseala materiala in sensul dispozitiilor legale invocate. In acceptiunea legiuitorului, prin greseala materiala se intelege o greseala de ordin procedural, de o anumita gravitate, care a avut drept consecinta pronuntarea unei solutii gresite si nu a greselilor de judecata, de apreciere a probelor.ori de interpretare a dispozitiilor legale.
De asemenea sustine ca dispozitiile art. 318 cod proc. civ. vizeaza neanalizarea unui motiv de recurs nu analizarea gresita sau formala a acestuia.
In ceea ce priveste insuficienta probatoriilor administrate, arata intimatul, trebuie observat ca insusi contestatorul a solicitat doar administrarea probelor existente la dosar, conditii in care nu se poate sustine faptul ca instanta nu a dat dovada de rol activ in solutionarea cauzei si nu a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice.
Din analiza deciziei ce face obiectul contestatiei, arata intimatul, rezulta ca instanta de control judiciar a răspuns tuturor motivelor de recurs formulate astfel ca o astfel de contestatie nu poate fi admisa sub aspectul criticilor formulate deoarece ea nu constituie decât un recurs la recurs.
In vederea solutionarii contestatiei la dosar au fost depuse înscrisuri, respectiv tabel nominal cu cetatenii cărora li s-au respins cererile depuse conform Legii247/2005, privind reconstituirea dreptului de proprietate, extras din registrul de intrare – iesire, adresa nr. 1584/2013 si cerere de reconstituire si a fost atasat dosarul de fond nr._/200/2012.
Examinând contestatia in anulare formulata, prin prisma criticilor formulate si in raport de probele administrate, tribunalul constata ca este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozitiile cuprinse in art.317-321 cod proc. civ., consacra doua forme ale contestatiei in anulare si anume: contestatia in anulare obisnuita, si contestatia in anulare speciala, cea din urma putând fi exercitata numai impotriva hotararilor pronuntate de instante in recurs.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prev. de art.317 și 318 C.pr.civ., contestatia in anulare speciala fiind pusa la dispozitia partilor care au participat la solutionarea recursului si poate fi exercitata numai in conditiile limitativ prevăzute neputând fi extinsa prin analogie la alte situatii decât cele vizate in mod expres de art. 318 cod proc. civ.
Potrivit art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate în recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare invocate de recurent.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs deschide calea unei contestației în anulare, întrucât finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea acestui motiv de contestație constă în asigurarea unui mijloc procesual prin intermediul căruia recurentul să poată obține examinarea integrală a cererii sale, atunci când acest lucru nu s-a realizat de către instanța de recurs.
Din examinarea deciziei a cărei anulare se solicita, tribunalul constata ca in recurs, instanta de control judiciar a cercetat toate motivele invocate de recurentă, expunând pe larg motivarea in fapt si in drept a solutiei pronuntate, astfel încât, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Se invoca in contestatia formulata ca instanta de control judiciar a solutionat cauza cu neobservarea unor acte esențiale pentru rezolvarea cauzei care existau la dosar, respectiv extrasul din Registrul Agricol și cererea de constituire nr. 2265/1991 (filele 28-30), privind pe M. V., din care rezulta că acesta nu a deținut niciodată teren în punctul în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie, terenurile la care instanța face referire fiind situate în . să se facă dovada că acesta este terenul actual, pe care îl stăpâneste M. I.. Invoca in acest sens faptul că hotărîrea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul în care noțiunea de greșeală materială a fost extinsă de practica judiciară și în conformitate cu prevederile art. 6, din C.E.D.O., respectiv rezultând faptul că greșeala materială nu se mai limitează la aspecte gen "neobservarea achitării taxei judiciare de timbru, neobservarea termenului de declarare a recursului, etc".
Tribunalul constata ca aceasta critica nu poate fi retinuta deoarece in primul rând nu se incadreaza in cerintele dispozitiilor art. 318 cod proc. civ. nefiind o greseala de ordin procedural ci una de judecata si in al doilea rând instanta a avut in vedere aceste documente, pe care le-a analizat in detaliu.
Contestatorul sustine ca instanta de control judiciar nu a dat dovada de rol activ, considerând că rolul activ trebuie să existe numai în sarcina părților, deși în cauză erau aplicabile și prevederile art. 6, din C.E.D.O. In acest sens precizeaza ca instanța trebuia să observe că solicitase proba cu expertiză, probă care se impunea chiar dacă părțile nu o cereau, având în vedere că instanța de fond s-a raportat la expertize care nu aveau obiective corespunzătoare lămuririi situației de fapt, respectiv nu identificau dacă reconstituirea s-a făcut sau nu pe vechiul amplasament și dacă această reconstituire a respectat prevederile legale, dar și dacă terenul ocupat de M. I. provine sau nu din terenul deținut de către autorul lor.
Din considerentele deciziei de recurs tribunalul constata insa ca aceasta critica a fost analizata fiind in mod corect respinsa, in conditiile in care instanța de fond a încuviințat părților probatoriile propuse în susținerea acțiunii, respectiv a apărărilor formulate, fiind administrate toate probele apreciate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei nefiind încălcat în niciun fel dreptul la apărare al părților în proces.
Sustine de asemenea ca au fost invocate și motive de recurs care vizau fondul cauzei, care, chiar dacă nu erau foarte bine structurate, trebuiau analizate, critica care deasemenea nu poate fi retinuta deoarece prin motivele invocate in contestatia in anulare, contestatorul nu face decat sa transforme aceasta cale extraordinara de atac . recurs.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constata ca in cauza nu sunt incidente disp. art. 318 cod proc. civ. motiv pentru care urmează a respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
In baza art. 274 cod proc. civ. va obliga contestatorul să plătească intimatului M. I. suma de 750 lei cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorariu avocat achitat conform chitantei nr. 149/22.04.2013, aflata la fila 26 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. D., domiciliat în com.B., ., împotriva deciziei civile nr.308/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/200/2012 având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR B., C. JUDEȚEANĂ DE STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. și M. I., domiciliat în com.B., ..
Obligă contestatorul să plătească intimatului suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. P. A. M. M. Ș.
fiind în C.O., prezenta fiind în C.O., prezenta fiind în C.O., prezenta
s-a semnat de noi, s-a semnat de noi, s-a semnat de noi,
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
C. C.
fiind în C.O., prezenta
s-a semnat de noi,
GREFIER ȘEF SECȚIE,
Red./tehnored. MȘ/2 ex./25.07.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1524/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-05-2013,... → |
|---|
