Pretenţii. Decizia nr. 1524/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1524/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 23166/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1524/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamantul I. V. C., domiciliat în B., .. 3, ., Jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5099/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul V. I. B., domiciliat în B., ., Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. N. Aleodor M. pentru recurentul I. V., lipsă fiind intimatul V. I. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, după care,
Pentru recurentul I. V., apărătorul ales depune la dosar chitanța ., nr._(1) în valoare de 814 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și chitanța ., nr._( 102) în valoare de 5 lei reprezentând timbru judiciar. Arată că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150 cod proc. civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Av. N. Aleodor M. pentru recurentul I. V., având cuvântul solicită admiterea recursului. În principal, casarea cu trimitere la prima instanța pentru a se pronunța pe fond, având în vedere că s-a încuviințat o excepție procesuală aceea a lipsei calității procesuale active. Soluția primei instanțe este nelegală. S-a depus un certificat de atestare a faptului că reclamantul este proprietarul mașinii și are calitate procesuală activă. Prima instanță a pronunțat o hotărâre surprinzătoare bazându-se pe faptul că a existat o discuție de înstrăinare a autoturismului. După ce mașina a fost distrusă este evident că eventual cumpărător nu a mai putut achiziționa mașina. Actele depuse la dosar atestă că reclamantul și recurentul este proprietar. Fiind vorba de un bun care este supus regimului înmatriculării trebuia să fie actul de vânzare cumpărare pe un formular special care se află la Direcția Rutieră . Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere la prima instanță.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentului recurs civil, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ din data de 07.10.2011, reclamantul I. V. C. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul V. I. B., pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 25.428,83 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în urma producerii unui accident auto din culpa exclusivă a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în luna octombrie 2009, in calitate de proprietar al autovehiculului înmatriculat sub nr._, a convenit cu numita Tibuc I. A. vânzarea către aceasta a bunului menționat mai sus, aceasta achitandu-i o parte din prețul convenit, urmând ca in termen de 6 luni de zile sa încheie, in mod legal, contractul de vânzare cumpărare, dupa achitarea întregului pret.
Din acel moment, posesia bunului a fost transferata către cumpărătoare.
In dimineața zilei de 25 decembrie 2009, numita Tibuc I., in timp ce se afla in club Tessence aflat in mun. Buzau, i-a incredintat paratului cheile de la autovehiculul înmatriculat sub nr._, pentru ca acesta din urma sa meargă in mașina pentru a discuta, in liniște, cu o alta persoana.
F. știința si fara acordul numitei Tibuc I., făptuitorul a plecat cu autovehiculul menționat pentru ca, in scurt timp, datorita neatenției si neadaptarii vitezei la condițiile de drum, acesta a intrat in impact cu un semn de circulație din rondul aflat in fata Episcopiei B., rasturnandu-se si avariind complet autoturismul.
A menționat că, așa cum s-a și constatat de către organele de Poliție Rutieră, acest accident s-a produs din culpa exclusivă a pârâtului, autovehiculul fiind grav avariat, prejudiciul produs în urma acestui accident fiind, astfel cum a și reieșit din evaluarea făcută de service-ul auto autorizat pentru aceste operațiuni, din devizul întocmit de aceștia, de_.831ei
Având în vedere cele menționate mai sus, a înțeles să se îndrepte împotriva pârâtului, pe cale civilă, pentru a recupera prejudiciul, anume suma de_.83 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1349 NC.C, 1357 si urm NC.C.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1628 lei, potrivit art. 2 alin.1 lit.d din Legea nr. 146/1997 și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform art. 3 alin.2 din OG nr. 32/1995.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a solicitat proba testimonială, interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică de specialitate, proba cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie, carte de identitate autovehicul, certificat de înmatriculare, deviz antecalcul – reparație autovehicul.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat și a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acesteia, a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta nu mai este titularul dreptului de proprietate asupra autoturismului cu număr de înmatriculare_ .
In fapt, pârâtul a fost chemat in judecata de către reclamantul I. V. pentru ca, in baza disp. art. 1349 si art. 1357 din Noul Cod Civil, sa se dispună obligarea sa la plata sumei de 25.428,83 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a producerii unui accident auto din care a rezultat avarierea autoturismului cu număr de înmatriculare_ .
S-a precizat de către reclamant faptul ca, în anul 2009, paratul a avariat un autoturism care i-a fost încredințata de numita Tibuc I.. A menționat că a condus acest autoturism cu acceptul numitei TIBUC I. A., persoana care avea in proprietate autoturismul mai sus mentionat la momentul producerii accidentului, respectiv in data de 25.12.2009. Autoturismul nu deținea asigurare valabila RCA, fapt despre care a aflat ulterior.
Dupa producerea avariei asupra autoturismului s-a inteles cu numita Tibuc I. sa procedeze la repararea acestuia, in acest sens, la data de 15.01.2010, prezentând autoturismul la service-ul Hunday pentru a efectua reparațiile necesare .
F. a avea acceptul proprietarului Tibuc I. si fara a-l înștiința, numitul I. V. C. a ridicat mașina din service si de la acel moment nu a mai cunoscut ce s-a întâmplat cu acest autoturism.
A învederat că nu poate preciza cu exactitate la acest moment avariile autoturismului, insa numita TIBUC I. deține autorizația de reparație ce a fost emisa de către IPJ dupa producerea accidentului.
A subliniat că nu este de acord cu cuantumul solicitat de către reclamant, suma de 25 428,83 de lei fiind exagerata in raport de starea tehnica a mașinii la momentul producerii accidentului, anul de fabricatie (2000 -2001) si prețul de circulație al acestuia raportat la piața auto.
In dovedirea celor menționate a solicit să i se pună în vedere reclamantului sa depună la dosarul cauzei autorizația de reparație unde sunt stabilite cu exactitate daunele produse ca urmare a accidentului.
În temeiul art. 137 alin.2 C.proc.civ., instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În temeiul art. 167 și urm. C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dodosarul cauzei, proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte, interogatoriul părții adverse și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea auto în vedere determinării dinamicii producerii accidentului și a contravalorii reparațiilor.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat și a administrat proba testimonială cu martorul C. M. A., iar la solicitarea pârâtului cu martora Țibuc I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Părțile și-au administrat reciproc interogatorii, răspunsurile acestora fiind consemnate, în condițiile art. 221 C.proc.civ.
La solicitarea instanței, Inspectoratul de Poliție Județean B. a comunicat procesul-verbal de contravenție . nr._ și declarație olografă dată de pârâtul V. I. B. după producerea evenimentului rutier.
În cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică specialitatea auto de către domnul expert R. N., concluziile acestuia fiind cuprinse în raportul înregistrat sub nr. 355/18.02.2013 la Biroul Local pentru expertize tehnice și contabile din cadrul Tribunalului B..
Prin s.c. nr. 5099/26.03.2013, Judecatoria Buzau a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a respins acțiunea formulată de reclamantul I. V. C., în contradictoriu cu pârâtul V. I. B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: pentru început, instanța a subliniat faptul că orice acțiune în justiție trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care se află și aceea ca partea, în cazul de față reclamanta, să aibă calitate procesuală. Calitatea procesuală activă (legitimatio ad causam) contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa. Numai o anumită persoană poate fi reclamantă în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Prin definiție, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul fixează cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți, trebuind să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului. Instanța are posibilitatea să verifice dacă la data sesizării părțile aveau calitate procesuală.
Obiectul prezentei cauze îl constituie acțiune în răspundere civilă delictuală intentată de acela care se pretinde a fi proprietarul bunului împotriva celui pe care îl consideră vinovat de avarierea respectivului autoturism.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, în temeiul prevederilor art. 6 alin.2 din Noul cod civil (Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.) și art. 103 din Legea nr.71/2011 (Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.), raportat la data producerii faptei ilicite 25.12.2009, instanța constată că sunt incidente dispozițiile din Vechiul Cod civil.
Pentru a stabili cine are calitate procesuală activă în cauză, instanța trebuie să identifice cine era proprietarul autovehiculului la momentul producerii faptei ilicite, analiză ce se va realiza tot prin prisma prevederilor din Vechiul Cod civil, în temeiul art. art. 6 alin.2 din Noul Cod civil.
În cererea introductivă, reclamantul a arătat că în luna octombrie 2009, in calitate de proprietar al autovehiculului înmatriculat sub nr._, a convenit cu numita Tibuc I. A. vânzarea către aceasta a bunului menționat mai sus, aceasta achitandu-i o parte din prețul convenit, urmând ca in termen de 6 luni de zile sa încheie, in mod legal, contractul de vânzare cumpărare, dupa achitarea întregului pret. Din acel moment, posesia bunului a fost transferata către cumpărătoare.
Fiind audiat în calitate de martor, Țibuc I. A. a declarat că, în toamna anului 2009, a intenționat să cumpere acest autoturism, reclamantul solicitându-i suma de 5000 de Euro, din care a plătit cu titlu de arvună suma de 1500 Euro, astfel cum a răspuns reclamantul la întrebarea nr.1 din interogatoriu (fila nr.62 dosar), arvună ce nu a fost restituită cumpărătoarei până în prezent.
Astfel cum rezultă din prevederile art. 1295 din Vechiul Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat. În cazul vânzării unui autovehicul, vânzarea este un contract consensual, care se încheie prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului. Radierea și înmatricularea în circulație a autovehiculelor de către organele de poliție și financiare se realizează ( în condițiile prevăzute de HG nr.610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului și Instrucțiunile ministerului de interne, finanțelor și transporturilor nr._ de aplicare a HG nr.610/1992) pe baza contractului tip de vânzare-cumpărare încheiat la organele de poliție, formalități ce nu afectează validitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți printr-un înscris sub semnătură privată.
În lumina prevederilor legale anterior redate, având în vedere că părțile au stabilit prețul – 5000 Euro, autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, plătindu-se o arvună de 1500 Euro și predându-se bunul către cumpărătoare, instanța a reținut că între reclamant și Țibuc I. A. s-a încheiat în mod valabil un contract de vânzare-cumpărare în octombrie 2009. Prin urmare, la data de 25.12.2009, domnul I. V. C. nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului înmatriculat sub nr._, dreptul de proprietate fiind transferat către martora Țibuc I. A., chiar dacă prețul nu fusese plătit în întregime și chiar dacă părțile contractante nu efectuaseră formalitățile de radiere-înmatriculare.
Neavând calitatea de proprietar al autoturismului la data producerii faptei ilicite și, prin urmare, în patrimoniul său neproducându-se nicio pagubă, reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauza prezentă.
Prin prisma considerentelor dezvoltate anterior, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I. V. C. și, pe cale de consecință, a respins să respingă acțiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, care a criticat solutia primei instante, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca, în baza art. în baza art. 312, al. 5, C.P.C. raportat la art. 312, al. 3, teza a Il-a, C.P.C., art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 indice 1 C.P.C., sa se admita recursul, să se dispuna casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei primei instanțe, spre a se pronunța pe fond.
In motivarea cererii de recurs, recurentul a aratat faptul ca este proprietarul autoturismului marca Ford, modelul Focus, cu numărul de înmatriculare_ ; ca, in luna octombrie 2009, recurentul, in calitate de proprietar al autovehiculului inmatriculat sub nr._, a discutat cu numita Țibuc I. A. despre posibilitatea vânzării către aceasta a bunului menționat mai sus, arătând ca ar fi de acord să vânda autoturimul cu suma de 5.000 euro.; ca numita Țibuc I. A. a arătat faptul că dorește să cumpere autoturismul dacă i-1 încredințez spre a-1 încerca; ca, față de această situație, subsemnatul a solicitat să-i achite o sumă de bani care s-ar fi concretizat în avans din prețul convenit dacă contractul s-ar fi încheiat, iar susnumita a fost de acord; ca această situație este confirmată în totalitate și de declarația susnumitei care a fost audiată ca martor în cauză și a arătat în mod ferm că nu a mai cumpărat acest autovehicul de la subsemnatul, tocmai din cauza pârâtului V. I. B., care a distrus acest autoturism, situație în care acest autovehicul se află în proprietatea sa.
Arata ca motivul reținut de prima instanță conform căruia autovehiculul ar fi fost vândut deja și că a existat acordul de voințe este nelegal și netemeinic.
- în primul rând, fiind vorba de un bun supus înmatriculării contractul de vânzare cumpărare, nu se poate face decât în formă autentică, utilizându-se un formular eliberat de poliție, în lipsa acestui contract nu se pot înstrăina valabil autovehicule.
- chiar și dacă ar primi varianta instanței de fond, conform căreia în această situație se aplică principiul consensualismului, așa cum e reglementat acesta de Vechiul Cod Civil, prima instanță scapă din vedere art. 1191, care arată faptul că nu se poate face dovada actelor juridice a căror valoare depășește 250 lei decât cu act autentic, așa cum e cazul de față, sau prin act sub semnătură privată, în speța dedusă judecății neexistând niciun astfel de act încheiat între subsemnatul și numita Țibuc I. A..
- față de aceste motive, prima instanță nu putea să il „exproprieze" de bunul sau și să nu poata beneficia de atributele dreptului de proprietate.
- a fost audiată în cauză si susnumita, care a arătat faptul că, într-adevăr, dorea să cumpere bunul, că a solicitat o perioadă pentru a-1 încerca, ulterior nu a mai vrut să încheie contractul de vânzare - cumpărare motivat de faptul că bunul a fost distrus de pârât.
- față de probele administrate în cauză, putem cel mult să considerăm că a existat o promisiune de vânzare - cumpărare sub condiție, respectiv aceea a cumpărării viitoare a bunului, numai în cazul în care promitenta cumpărătoare ar fi fost mulțumită de calitățile mașinii. Cum însă autoturismul a fost distrus, nici contractul de vânzare - cumpărare nu s-a mai încheiat.
- numita Țibuc I. A. a fost audiată ca martor și aceasta a arătat că subsemnatul este proprietarul mașinii; in măsura în care susnumita s-ar fi considerat proprietară a mașinii, ar fi inițiat cererea de chemare în judecată și nu ar fi venit la instanță în calitate de martor.
Intimatul, legal citat cu mentiunea sa depuna intampinare, nu s-a conformat acestei prevederi legale.
Examinand recursul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, dar si sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila, tribunalul constata ca este nefondat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept: obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamantul I. V. C., care a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul V. I. B., pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 25.428,83 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în urma producerii unui accident auto din culpa exclusivă a pârâtului.
Prin hotararea pronuntata in cauza, instanta a respins actiunea reclamantului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Impotriva sentintei este exercitat recursul de fata, criticile sale vizand, in esenta, gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului recurent, aratandu-se ca este proprietarul autoturismului marca Ford, modelul Focus, cu numărul de înmatriculare_ ; ca, in luna octombrie 2009, recurentul, in calitate de proprietar al autovehiculului inmatriculat sub nr._, a discutat cu numita Țibuc I. A. despre posibilitatea vânzării către aceasta a bunului menționat mai sus, arătând ca ar fi de acord să vânda autoturimul cu suma de 5.000 euro.; ca numita Țibuc I. A. a arătat faptul că dorește să cumpere autoturismul dacă i-1 încredințez spre a-1 încerca; ca, față de această situație, subsemnatul a solicitat să-i achite o sumă de bani care s-ar fi concretizat în avans din prețul convenit dacă contractul s-ar fi încheiat, iar susnumita a fost de acord; ca această situație este confirmată în totalitate și de declarația susnumitei care a fost audiată ca martor în cauză și a arătat în mod ferm că nu a mai cumpărat acest autovehicul de la subsemnatul, tocmai din cauza pârâtului V. I. B., care a distrus acest autoturism, situație în care acest autovehicul se află în proprietatea sa; ca motivul reținut de prima instanță conform căruia autovehiculul ar fi fost vândut deja și că a existat acordul de voințe este nelegal și netemeinic.
- în primul rând, fiind vorba de un bun supus înmatriculării contractul de vânzare cumpărare, nu se poate face decât în formă autentică, utilizându-se un formular eliberat de poliție, în lipsa acestui contract nu se pot înstrăina valabil autovehicule.
- chiar și dacă ar primi varianta instanței de fond, conform căreia în această situație se aplică principiul consensualismului, așa cum e reglementat acesta de Vechiul Cod Civil, prima instanță scapă din vedere art. 1191, care arată faptul că nu se poate face dovada actelor juridice a căror valoare depășește 250 lei decât cu act autentic, așa cum e cazul de față, sau prin act sub semnătură privată, în speța dedusă judecății neexistând niciun astfel de act încheiat între subsemnatul și numita Țibuc I. A..
- față de aceste motive, prima instanță nu putea să il „exproprieze" de bunul sau și să nu poata beneficia de atributele dreptului de proprietate.
- a fost audiată în cauză si susnumita, care a arătat faptul că, într-adevăr, dorea să cumpere bunul, că a solicitat o perioadă pentru a-1 încerca, ulterior nu a mai vrut să încheie contractul de vânzare - cumpărare motivat de faptul că bunul a fost distrus de pârât.
- față de probele administrate în cauză, putem cel mult să considerăm că a existat o promisiune de vânzare - cumpărare sub condiție, respectiv aceea a cumpărării viitoare a bunului, numai în cazul în care promitenta cumpărătoare ar fi fost mulțumită de calitățile mașinii. Cum însă autoturismul a fost distrus, nici contractul de vânzare - cumpărare nu s-a mai încheiat.
- numita Țibuc I. A. a fost audiată ca martor și aceasta a arătat că subsemnatul este proprietarul mașinii; in măsura în care susnumita s-ar fi considerat proprietară a mașinii, ar fi inițiat cererea de chemare în judecată și nu ar fi venit la instanță în calitate de martor.
Tribunalul apreciaza ca sunt neintemeiate criticile aduse de recurent hotararii primei instante, motivat de faptul ca, asa cum rezultă din prevederile art. 1295 din Vechiul Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
În speta, în luna octombrie 2009, in calitate de proprietar al autovehiculului înmatriculat sub nr._, a convenit cu numita Tibuc I. A. vânzarea către aceasta a bunului menționat mai sus, aceasta achitandu-i o parte din prețul convenit, respectiv suma de 1500 euro, urmând ca in termen de 6 luni de zile sa încheie, in mod legal, contractul de vânzare cumpărare, dupa achitarea întregului pret de 5000 euro. Din acel moment, posesia bunului a fost transferata către cumpărătoare.
Contractul de vanzare cumparare al unui autovehicul, asa cum s-a retinut in mod corect si de catre instanta de fond, este un contract consensual, care se încheie prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului. Radierea și înmatricularea în circulație a autovehiculelor de către organele de poliție și financiare se realizează ( în condițiile prevăzute de HG nr.610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului și Instrucțiunile ministerului de interne, finanțelor și transporturilor nr._ de aplicare a HG nr.610/1992) pe baza contractului tip de vânzare-cumpărare încheiat la organele de poliție, formalități ce nu afectează validitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți printr-un înscris sub semnătură privată.
În speta, tribunalul retine faptul ca partile s-au inteles cu privire la pretul vanzarii – 5000 euro, cu privire la bunul vandut - autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, plătindu-se o arvună de 1500 Euro și predându-se bunul către cumpărătoare.
In aceasta situatie, vinderea este perfecta, iar proprietatea bunului a fost in mod legal transmisa cumparatoarei Țibuc I. A. în luna octombrie 2009.
Prin urmare, la data de 25.12.2009, domnul I. V. C. nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului înmatriculat sub nr._, dreptul de proprietate fiind transferat către martora Țibuc I. A., chiar dacă prețul nu fusese plătit în întregime și chiar dacă părțile contractante nu efectuaseră formalitățile de radiere-înmatriculare.
Așa fiind, față de considerentele reținute mai sus, întrucât în speță nu subzistă motive de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în contextul analizării sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul pendinte judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamantul I. V. C., domiciliat în B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5099/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul V. I. B., domiciliat în B., ., Jud. B..
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RD /Tehnored RD
2 ex/ 13.09.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – A. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 556/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 1204/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
