Plângere contravenţională. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 926/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 923/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 926/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea contestației în anulare, formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în ., ., jud. B., împotriva deciziei civile nr. 858/20.06.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._/200/2011, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN cu sediul în București, sector6, .. 401A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, prin serviciul registratură la data de 26.04.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare, chitanța ., nr._(37) în valoare de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care,
Instanța constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA
Deliberand asupra prezentei contestatii in anulare, constata:
Prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Buzau, contestatoarea . SRL a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr. 858/20.06.2012, pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul nr._/200/2011, solicitand anularea în parte a Deciziei 858/2012 și, rejudecând recursul, sa fie admis, iar pe fond să fie admisa plangerea formulată, sa se dispuna anularea procesului-verbal de contravenție . 11 Nr._ din 31.05.2011, să fie exonerați și de plata amenzii stabilită prin acesta.
In motivarea contestatiei, s-a aratat faptul ca prin Decizia nr. 858/2012, pronunțată de Tribunalul Buzau-sectia I civila in dosarul nr._/2012, a fost admis în parte recursul formulat de S.C. „A. T. 94" S.R.L, împotriva Sentinței Civile nr. 4866/04.04., pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2011; a fost inlaturata obligația societatii privind plata sumei de 560 euro, reprezentând tariful de despăgubire; au fost mentinute restul dispoziților sentinței; s-a apreciat ca se fac vinovați de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2001; a fost mentinuta obligația contestatoarei de a achita amenda stabilită prin PV de contravenție . 11 Nr._ din 31.05.2011.
Apreciaza contestatoarea că instanța de control judiciar a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de recurs legat de faptul că a intervenit modificarea OG 15/2001, prin Legea 144 din 23 iulie 2012, care instituie obligația de a constata și comunica procesul verbal în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale.
Arata ca societatea a primit multe sancțiuni la un interval de timp foarte mare de la săvârșirea lor, întocmindu-se câte un proces verbal în fiecare zi, practic aproape 30 de amenzi în fiecare lună, fapt ce face aproape imposibilă achitarea lor, fiind obligați să achite sume imense.
Apreciaza ca instanța putea, în baza rolului activ, să constate că fapta săvârșită de contestatoare nu reprezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere faptul că nu folosesc din rețeaua de drumuri naționale decât podul care traversează râul Buzau, după care continuă traseul pe drumul județean 203K. Menționeaza faptul că societatea efectueaza transport public de persoane, respectiv curse regulate, cu mai multe autovehicule, iar conform caietului de sarcini, traseul începe cu plecarea din Autogara NORD (XXL - .> continuă pe DN 2, în interiorul municipiului B. până la ieșire, podul „MĂRĂCINENI" (indicatorul de ieșire din municipiu fiind amplasat cu aproximativ 10 m înainte de podul ce traversează râul B.).
In continuare, pentru a ajunge pe Drumul Județean 203 K, pentru continuarea traseului, autovehiculul deținut de societate traversează podul, pe la Km. 115+80m, după care virează dreapta pe sub pod și continuă traseul pe DJ 203 K, drum ce nu intră în competența CNADR.
La întoarcere pe DJ 203 K, autovehiculele virează la dreapta, traversează podul și intră în mun. B., circulând până la Autogara NORD (XXL - . class="Style33"> In aceste condiții, distanța parcursă de aceasta pe DN 2, este de aproximativ 300-400 m (tur-retur) și reprezenta practic lungimea podului „MĂRĂCINENI" ce traversează râul B., aceasta fiind practic singura porțiune din rețeaua de drumuri naționale utilizată, deoarece în rest circulă în interiorul municipiului și pe drumul județean susmenționat, unde nu sunt obligați să achite contravaloarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Având în vedere faptul că folosesc o distanță foarte mică din rețeaua de drumuri naționale, apreciaza că fapta nu prezintă un grad de pericol social foarte mare, iar achitarea tarifului de utilizare a drumurilor naționale este extrem de oneroasă pentru contestatoare și, în același timp, inechitabilă, deoarece pentru efectuarea transportului public de persoane conform caietului de sarcini nu au cum să foloseasca un alt traseu, care să implice folosirea rețelei de drumuri naționale.
Apreciaza că obligarea societății la achitarea unor amenzi repetate, de valoare mare, creează o sarcină prea împovărătoare, mai ales că efectueaza transport pe un traseu cu cetățeni cu venituri foarte mici, cu greu reușind să suporte cheltuielile, în condițiile în care starea drumurilor este foarte proastă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile". Prin acest text de lege se instituie principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, consacrat de dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001, care prevede „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ".
Este adevărat că prin Decizia 228/13.03.2007 a Curții Constituționale, publicată în M.OF. 283/27.04.2007, nu s-a constatat că dispozițiile Art. 12 alin. 1 din OG 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează", prevăzută în text, se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Textul art. 15 nu este încălcat, atâta timp cât dispozițiile criticate fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenție, fără a se face distincție dacă această nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-CESTRIN, a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a solicitat respingerea contestației in anulare formulata de contestatorul A. T. 94 SRL si, in consecința, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . 11 Nr._ din 31.05.2011.
In motivarea intampinarii, a aratat faptul ca, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. I din O.G. 15/2002, fapta de a circula fară rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
In baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Iermise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Autovehiculul contestatorului, fiind identificat in trafic, s-a verificat baza de date cu rovinietc valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinicta.
Instanța a reținut că nu a făcut dovada achitării rovinietei pentru data și vehiculul respectiv, astfel că în mod corect s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi circulat fară rovinietă valabilă.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei S1EGMCR. iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor. Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor. în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Contestatorul susține ca efectuează transport județean de persoane si deține licența de traseu obținută in baza unui caiet de sarcini cu traseu pe drumuri județene, folosirea drumului național fiind neapărat necesara. Daca acesta ar fi fost singurul traseu posibil, anume traversarea Podului Maracineni. clasificat ca si Drum N., si dupa aceea continuarea pe un drum județean, cu siguranța acest element ar fi fost menționat in caietul de sarcini si in licența de traseu, comunicate către C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N.- S.A., iar prin aplicarea prevederilor OG 15/2002. art 10. ar fi fost incluși in baza de date a utilizatorilor scutiți de la plata rovinietei, situație nedovedita in fata instanței.
Prin apariția Legii 144/_ pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, sa nu se poata incheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contraventionalale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
In ceea ce privește posibila sarcina prea împovărătoare, la achitarea repetata a amenzilor, trebuie specificat faptul ca plata unei roviniete valabile pentru un an la fiecare autovehicul, ar fi fost soluția legala si in concordanta cu obiectul de activitate al contestatorului. un transportator fiind, cu siguranța, informat cu privire la obligațiile ce icumba respectivei activități.
In concluzie, față de toate aceste aspecte, solicită respingerea contestației in anulare formulata de reclamanta contestatoare si menținerea ca temeinica si legala a Deciziei civile nr. 858/2012, pronunțata de Tribunalul Buzau.
A fost atasat dosarul de fond nr._/200/2011 al Tribunalului Buzau.
Examinand prezenta cerere, tribunalul va retine faptul ca au fost invocate de catre contestatoare dispozitiile art. 318 cod de procedura civila.
În speță, contestatorul a invocat ambele teze ale art. 318 cod pr. civilă, apreciind că dezlegarea dată cauzei de instanța de recurs prin decizia nr. 858/20.06.2012 este atât rezultatul unei greșeli materiale, cât și al necercetării unui motiv de recurs.
În sensul textului art. 318 alin. 1 teza I cod pr. civilă, citat mai sus, « greșeală materială » înseamnă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate și în această categorie intră greșeli de fapt de ordin formal comise de instanța de recurs.
Prima ipoteză din art. 318 vizează greșeli materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii .
Art. 318 C.pr.civ. vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Dacă s-ar da examinării unei hotărâri în cadrul contestației în anulare limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este în spiritul reglementării date de lege acestei instituții.
In speta, contestatoarea nu precizeaza care a fost greseala materiala savarsita de instanta de judecata, cu toate ca isi intemeiaza contestatia in anulare pe ambele teze ale art. 318 cod de procedura civila.
În ce privește teza a II a din textul de lege citat, contestatoarea a indicat în motivarea contestației în anulare, faptul ca:
- instanța de control judiciar a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de recurs legat de faptul că a intervenit modificarea OG 15/2001, prin Legea 144 din 23 iulie 2012, care instituie obligația de a constata și comunica procesul verbal în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale.
- instanța putea, în baza rolului activ, să constate că fapta săvârșită de contestatoare nu reprezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere faptul că nu folosesc din rețeaua de drumuri naționale decât podul care traversează râul Buzau, după care continuă traseul pe drumul județean 203K.
- societatea efectueaza transport public de persoane, respectiv curse regulate, cu mai multe autovehicule, iar conform caietului de sarcini, traseul începe cu plecarea din Autogara NORD (XXL - .> continuă pe DN 2, în interiorul municipiului B. până la ieșire, podul „MĂRĂCINENI"; pentru a ajunge pe Drumul Județean 203 K, pentru continuarea traseului, autovehiculul deținut de societate traversează podul, pe la Km. 115+80m, după care virează dreapta pe sub pod și continuă traseul pe DJ 203 K, drum ce nu intră în competența CNADR; la întoarcere pe DJ 203 K, autovehiculele virează la dreapta, traversează podul și intră în mun. B., circulând până la Autogara NORD (XXL - . class="Style33"> - distanța parcursă de aceasta pe DN 2, este de aproximativ 300-400 m, (tur-retur) și reprezenta practic lungimea podului „MĂRĂCINENI" ce traversează râul B., aceasta fiind practic singura porțiune din rețeaua de drumuri naționale utilizată, deoarece în rest circulă în interiorul municipiului și pe drumul județean susmenționat, unde nu sunt obligați să achite contravaloarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
- având în vedere faptul că folosesc o distanță foarte mică din rețeaua de drumuri naționale, apreciaza că fapta nu prezintă un grad de pericol social foarte mare, iar achitarea tarifului de utilizare a drumurilor naționale este extrem de oneroasă pentru contestatoare și, în același timp, inechitabilă, deoarece pentru efectuarea transportului public de persoane conform caietului de sarcini nu au cum să foloseasca un alt traseu, care să implice folosirea rețelei de drumuri naționale.
- obligarea societății la achitarea unor amenzi repetate, de valoare mare, creează o sarcină prea împovărătoare, mai ales că efectueaza transport pe un traseu cu cetățeni cu venituri foarte mici, cu greu reușind să suporte cheltuielile, în condițiile în care starea drumurilor este foarte proastă.
- art. 15 alin. 2 din Constituția României arata ca „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile". Prin acest text de lege se instituie principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, consacrat de dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001, care prevede „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ". Este adevărat că prin Decizia 228/13.03.2007 a Curții Constituționale, publicată în M.OF. 283/27.04.2007, nu s-a constatat că dispozițiile Art. 12 alin. 1 din OG 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează", prevăzută în text, se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. Textul art. 15 nu este încălcat, atâta timp cât dispozițiile criticate fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenție, fără a se face distincție dacă această nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii.
In literatura si practica judiciara se face distinctie intre motivele de casare si argumentele aratate in sprijinirea acestor motive. Art. 318 are in vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate in termen de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate motivelor de casare pe care il sprijina.
Prin calea de atac a contestatiei in anulare, legiuitorul nu a urmarit sa deschida calea partilor recursului la recurs, care sa fie solutionat de aceeasi instanta, iar instanta de recurs este in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unor motive de casare pentru a raspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanta sa arate considerentele pentru care a gasit ca motivul de casare este neintemeiat, chiar daca nu a raspuns la toate argumentele recurentului.
De asemenea, tribunalul retine faptul ca contestatia poate fi exercitata numai daca instanta de recurs a omis sa analizeze un motiv de recurs cu care a fost investita, de casare sau modificare; daca l-a examinat dar nu si l-a insusit, contestatia nu este admisibila. De asemenea, numai recurentul poate sa introduca contestatie in anulare prin care sa formuleze critici sub acest aspect, intimatul neavand interes de a invoca necercetarea tuturor motivelor de recurs.
Tribunalul retine ca instanta de recurs a analizat toate motivele de recurs, inclusiv acelea pe care le invoca contestatoarea in sprijinul contestatiei in anulare.
Din analiza deciziei contestate rezulta ca instanta de recurs s-a pronuntat expres cu privire la toate solicitarile partilor si cu privire la toate motivele invocate de acestea, a răspuns motivelor de netemeinicie și nelegalitate a sentinței civile supusă recursului ce au fost formulate de către recurent, iar aspectele invocate de contestator privesc mai mult neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru sustinerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor si cercetarea lor in .="Style33"> A examina din nou toate susținerile formulate de contestator ar însemna să se reanalizeze motivele de recurs, ceea ce nu este permis .
In speta, insa, tribunalul retine ca motivele de recurs impotriva s.c. nr. 4866/04.04.2012 a Judecatoriei Buzau, au vizat urmatoarele aspecte:
- recurenta efectuează transport public de persoane, prin curse regulate, conform Legii nr. 92/2007 – Legea transportului public local de persoane pe traseul B. – Trestioara.
- conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și Legea nr. 424/2002, pct. 4, art. 3 alin. 1, sunt exceptate de la plata tarifului prevazut la art. 1 si 2 autovehiculele folosite de unitatile Ministerului Apaarii Nationale, ale Ministerului de Interne, serviciile de ambulanta, serviciile publice comunitare pentru situatii de urgenta, precum si autovehiculele folosite exclusiv pentru transportul local de călători.
- cursele pe traseul Buzau – Trestioara se executa in felul urmator: plecarea din Autogara NORD (XXL - .> trecerea peste podul care face legatura dintre mun. Buzau si loc. Maracineni si . DJ 203 K; ca in aceste conditii nu circula pe drumul national DN 2, deoarece la iesirea de pe pod, drumul national DN 2 continua catre Rm.Sarat, Focsani.
- a solicitat ca CNADNR SA sa comunice instantei distanta, timpul de circulatie sau stationarea pentru care fiecare utilizator al drumurilor nationale este obligat sa plateasca rovinieta.
- camera video este amplasata la iesirea din mun. Buzau, pe arcada podului si, in aceste conditii, toate autovehiculele care circula din mun. Buzau sau din localitatea Maracineni apar filmate ca circuland pe DN 2 (E 85).
Din analiza acestor motive de recurs, rezulta ca recurentul nu a invocat niciodata tribunalul cu motivul de recurs in conformitate cu care instanța de control judiciar a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de recurs legat de faptul că a intervenit modificarea OG 15/2001, prin Legea 144 din 23 iulie 2012, care instituie obligația de a constata și comunica procesul verbal în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale.
Dupa cum am aratat anterior, contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318 teza a II-a cod de procedura civila poate fi exercitata numai daca instanta de recurs a omis sa analizeze un motiv de recurs cu care a fost investita, de casare sau modificare.
Tribunalul, insa, nu a fost investit cu cercetarea acestui motiv de recurs, iar instanta de control a analizat legalitatea si temeinicia s.c. nr. 9247/20.06.2012 a Judecatoriei Buzau prin prisma criticilor aduse hotararii de recurenta.
A aratat contestatoarea faptul ca tribunalul putea, în baza rolului activ, să constate că fapta săvârșită de contestatoare nu reprezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere faptul că aceasta nu foloseste din rețeaua de drumuri naționale decât podul care traversează râul Buzau, după care continuă traseul pe drumul județean 203K.
Referitor la acest motiv, tribunalul retine faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 261 al.5 cod de procedura civila, hotararea se da in numele legii si trebuie sa cuprinda ...motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care instanta trebuie sa o adopte atunci cand motiveaza o hotarare, ci precizeaza ca o hotarare trebuie sa fie transparenta, astfel incat sa se poata deduce cu usurinta ce a gandit judecatorul atunci cand a pronuntat o anumita solutie si care este temeiul de drept aplicabil fiecarei spete in parte.
Motivarea trebuie sa se refere la actele dosarului cauzei solutionate si sa fie in concordanta cu acestea, ceea ce presupune, in mod automat, cercetarea fondului pricinii deduse judecatii; hotărârea trebuie să fie motivată, să se refere la criticile formulate de părți, la argumentele de fapt și de drept pentru care nu au fost primite, nerespectarea acestor cerințe ducând la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin.2 Cod pr.civilă.
Aceasta este dispoziția legală și în concordanță cu aceasta este și practica CEDO, conform căreia hotărârea care nu evocă rațiunile ei este o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile ce guvernează procesul civil, întrucât ea trebuie să cuprindă ,,un răspuns specific, explicit, la problemele decisive pentru procedura în cauză” ( Hotărârea CEDO din 15 martie 2007 în cauza G. contra României).
Tribunalul va avea in vedere ca procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului (reglementat de art.129 alin.5 Cod pr.civilă ) nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil; obligația de a-și proba pretențiile revine reclamantei.
In fata primei instante, reclamanta apelanta au fost cea care a promovat cererea de chemare in judecata; de asemenea, a fost administrat, la propunerea partilor, un probatoriu complex, format din inscrisuri, martori, interogatoriu, pe baza carora instanta si-a format convingerea cu privire la pretentiile partilor.
Rolul activ al instantei, asa cum este el reglementat de art.129 cod de procedura civila, nu inseamna in niciun fel ca instanta este obligata sa faca probe pentru dovedirea pretentiilor reclamantei deduse judecatii, din contra, in procesul civil, proces guvernat de principiul disponibilitatii, partile sunt cele care au sarcina probei, au interesul de a propune probele pe care le considera necesare, utile in solutionarea cauzei. Numai in masura in care probele solicitate de parti si incuviintate de instanta nu pot duce la dezlegarea pricinii, instanta are obligatia de a ordona, chiar din oficiu, probe pe care le considera necesare pentru aflarea adevarului, ca expresie a rolului activ de care trebuie sa dea dovada in proces.
De asemenea, tribunalul reține că, în ceea ce privește lipsa de rol activ a instanței de judecată, conform art. 129 alin. 51 din Codul de procedură civilă, introdus prin art. 14 din Legea nr. 202/2010 (aplicabil și prezentei cereri de apel, în baza art. XXII din aceeași lege, fiind vorba despre cereri formulate după . actului normativ), chiar dacă există obligația judecătorilor de a stărui, prin orice mijloace legale, pentru a preveni orice greșeală, putând și să ordone probe, „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.
Retinand cele relatate pe larg anterior, tribunalul apreciaza ca prezenta contestatie in anulare este neintemeiata, in privinta ambelor teze ale art. 318 cod de procedura civila, motiv pentru care urmeaza sa o respinga.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestatia in anulare formulata de contestatoarea . SRL, cu sediul în comuna Mărăcineni, ., județ B., împotriva deciziei civile nr. 858/20.06.2012, pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul nr._/200/ 2011, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, cu sediul în București, ..401 A, sector 6, ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RD /Tehnored RD
2 ex/_
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_/200/2011
Judecătoria B.
Jud. fond – P. Crenguța
| ← Fond funciar. Decizia nr. 286/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-06-2013,... → |
|---|
