Grăniţuire. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 898/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanții S. E. – domiciliată în București, . nr. 8, sector 4, B. M. și B. D. – ambii domiciliați în comuna P., ., jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr.1511/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâtul C. T. – domiciliat în Tîrgoviște, . F., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimatul-pârât fiind reprezentat de avocat M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că apărătorul ales al apelanților a depus la dosar o cerere prin care solicită să se ia act că nu se poate prezenta la acest termen de judecată fiind plecat la o altă instanță și că înțelege să susțină apelul declarat prin prisma motivelor depuse în scris, inclusiv cererea de prelungire a probatoriilor în baza art. 295 Cod pr.civilă, după care:
Avocat M. D., pentru intimat, învederează că a luat legătura telefonic cu apărătorul apelanților, care i-a comunicat că nu solicită amânarea prezentei cauze. Precizează că nu mai are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, față de cererea depusă la dosar de avocat C. F. – apărătorul ales al apelanților-reclamanți, prin care solicită să se ia act că nu se poate prezenta astăzi la proces, fără să solicite, în schimb, amânarea cauzei, și constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. D., având cuvântul pentru intimatul C. T., solicită respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la critica apelanților referitoare la raportul de expertiză, care nu este avizat de OCPI B. și prin care s-au propus 8 variante de grănițuire, o consideră a fi neîntemeiată, având în vedere că această lucrare a fost întocmită înainte de a se dispune disjungerea cererii reconvenționale având ca obiect grănițuirea din cauza anterioară având ca obiect constatare nulitate absolută parțială contract nr. 1173/19.06.1998. În dosarul anterior, cu nr._, expertul a precizat că este dificil să identifice cele două suprafețe, deoarece la întocmirea celor două contracte nu au existat și schițe realizate de topografi, acesta fiind motivul pentru care a întocmit mai multe variante de grănițuire. Instanța a opinat pentru varianta nr. 8 și a dispus înlăturarea unei suprafețe din actul de proprietate al apelanților, respectiv 1189 m.p., stabilindu-se linia ce desparte cele două proprietăți.
Susține că în prezenta cauză grănițuirea nu se putea face decât pe linia de hotar stabilită prin hotărârea anterioară, și anume sentința civilă nr. 607/10.05.2012, prin care s-au stabilit limitele proprietății apelanților, inclusiv aceea dinspre terenul intimatului.
Apelanții înțeleg să solicite varianta a 7-a propusă de expert, dar și această propunere este neîntemeiată, pentru că singura linie de hotar care se putea stabili era cea conform variantei a 8-a, intrând în puterea lucrului judecat că limita dinspre terenul intimatului a proprietății apelanților este situată pe aliniamentul 14, 35, 34, 33, 32, 31, 50, așa cum a fost stabilită prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. 1357/2011.
Apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra prezentului apel civil:
Prin sentința civilă nr.1511 din data de 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele s-a admis acțiunea civilă având ca obiect grănițuire formulată de reclamanții S. E. B. M. și B. D. în contradictoriu cu pârâtul C. T..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților prin unirea punctelor de contur 14, 35, 34, 33, 32, 31, 50, conform schiței nr.8 întocmită de expert tehnic judiciar N. G. G., în dosarul nr._ .
A fost respinsă cererea pârâtului de obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.02.1992 a fost autentificat sub nr.371 de notariatul de Stat Local Pătârlagele contractul de vânzare cumpărare prin care numiții C. D. și C. Diamanta vând fiului C. T., reclamantul în cauză o casă în suprafață de 84 m.p. și 1363 m.p. teren aferent, situate in satul Valea Aninoasei, ., între vecinii: la Nord-Bobelică N. și C. D. pe o latură de 94 m.l.la Sud-C. I. pe o latură de 94 m.l,la Est-drum sătesc pe o latură de 16 m.l și la Vest – C. D. pe o latură de 13 m.l.
Conform planului de amplasament și delimitare întocmit de C. V.(fila 11) suprafața cumpărată de către reclamant măsoară 1154 m.p. având ca vecini :la Nord-Bobelică N. și C. D.,la Sud-C. I.,la Vest-C. D. și Est-drum. Această suprafață de teren a fost identificată și de către expertul tehnic-judiciar N. G. conform schiței nr.8 (fila 116), fiind delimitată de punctele de contur 14,15,16,17,18,19,20,21,22,23,50,31,32, 33, 34, 35 și 14.
La data de 19.06.1998 a fost autentificat sub nr.1173/19.06.1998
-//-
contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere de către B.N.P.F. N., prin care numiții C. D. și C. Diamanta au vândut nuda proprietate din imobilele casă în suprafață de 63 m.p.,anexă gospodărească și teren agricol aferent in suprafață de 4837 m.p.situate în satul și .,între vecinii: la Nord-V. V. pe o latură de 54,5 m.l. și Bobelică N. pe o latură de 30 m.l. și 78,8 m.l. ,la Sud- C. I. pe o latură de 133,3 m.l, la Est-drum și la Vest M. V., conform planului de situație anexat ce face parte integrantă din prezentul contract. Deși în contract nu s-a arătat dimensiunea laturilor vecine cu drumul și M. V. ,din documentația înaintată de BNP F. N. reiese că la drum proprietatea înstrăinată are lungimea de 34 m.l.iar cu M. V. se învecinează pe o latură de 64 m.l.
Expertul tehnic-judiciar în aceeași schiță nr.8 identifică și suprafața de totală de 4916 m.p., tarlaua 136, iar în raport de amplasamentul celor două proprietăți se concluzionează că suprafața de 1154 m.p. pe care se află construcția C1 a reclamantului face parte din suprafața totală de 4916 m.p.
Din declarațiile martorilor propuși de reclamantul-pârât a rezultat faptul că în localitate acesta a fost cunoscut ca proprietar al casei cumpărată de la părinți, pe care a întreținut-o însă nu au avut gard despărțitor între proprietatea reclamantului-pârât și a pârâților-reclamanți,întrucât fiind frați au considerat că nu este necesar.
Din răspunsul la interogatoriul pârâtei-reclamante S. E. a rezultat faptul că aceasta nu a știut de actul încheiat în anul 1993,însă a crezut că tatăl îi înstrăinează restul de proprietate. Totodată a știut că i s-a făcut un rol fratelui său anterior anului 1990, care ulterior ar fi devenit titlu de proprietate. Din răspunsul la interogatoriu al pârâtului-reclamant B. D. a rezultat faptul că acesta nu a știut că în anul 1993 a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare reclamantului.
Față de cele reținute instanța a apreciat că este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1173/19.06.1998 pe BNP F. N., in condițiile in care suprafața de 1154 m.p. înstrăinată reclamantului-pârât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.371/18.02.1993, suprafață rezultată din raportul de expertiză, face parte din suprafața totală de 4916 m.p. înstrăinată de numiții C. D. și C. Diamanta în anul 1998. Cu alte cuvinte numiții C. D. și C. Diamanta au vândut prin contractul autentificat sub nr.1173/1998 și suprafața de teren pe care au vândut-o în anul 1993 reclamantului-pârât.
După pronunțarea hotărârii s-a dispus îndreptarea erorii materiale conform încheierii din camera de consiliu din data de 21.06.2012 în sensul că s-a trecut în loc de suprafața de 1154 m.p. delimitată în schița nr.8 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic N. G., suprafața de 1189 m.p. între aceleași puncte.
Impotriva sentinței civile nr.607/10.05.2012 s-a declarat recurs de către pârâții-reclamanți S. E., B. M. și B. D., fiind respins prin Decizia civilă nr. 1046/18.09.2012 a Tribunalului B..
A fost atașat dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările acestui dosar, având în vedere dispoz.art.6 alin.2 din codul civil republicat (Legea nr.287/2009) potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil anterior, respectiv art.584 cod civil.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.607/10.05.2012 contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1173/19.06.1998 este nul absolut în ceea ce privește suprafața de 1189 m.p. astfel că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 3762 m.p. pe care se află construcții, situație care rezultă din schița nr.8 a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic N. G. în dosarul nr._ .
Totodată pârâtul C. T., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.371/18.02.1993 este proprietarul suprafeței de 1189 m.p. conform schiței nr.8 la raportul de expertiză întocmit de același expert în dosarul nr._ .
Cele două proprietăți se învecinează pe latura delimitată de punctele 14, 35,34,33,32,31,50.
S-a mai reținut faptul că nu s-a procedat la grănițuirea proprietăților .
În raport de situația menționată, instanța a apreciat că acțiunea promovată de reclamanți este întemeiată, în condițiile în care, potrivit art. 584 cod civil „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Astfel fiind, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți. Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca,în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate. Își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți, ceea ce este cazul și în speță.
În consecință instanța de fond a stabilit linia de hotar ce separă cele două proprietăți învecinate conform schiței de plan anexă nr.8 la raportul de expertiză prin linia ce unește punctele 14, 35,34,33,32,31,50.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, a respins cererea pârâtului de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții-reclamanți B. M., S. E. și B. D..
Printr-un memoriu separat, pârâții-reclamanți au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, au menționat că raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond este neconcludent, acesta nefiind avizat de către OCPI B. și propunând instanței de judecată 8 schițe ca variante de grănițuire, lucru inacceptabil din punct de vedere tehnic. Au considerat că se impune efectuarea unei noi expertize topo, care să aibă în vedere posesia părților, formele terenului, semnele exterioare de hotar și documentația de carte funciară.
De asemenea, o altă critică privește faptul că varianta omologată de instanța de fond reprezintă propunerea intimatului și nu a expertului. Schița nr.8 care inițial, nu a făcut parte din lucrarea de bază, nu le-a fost comunicată pentru a putea fi analizată și răspunde cu obiecțiuni la aceasta, iar în cauzele de grănițuire importanță juridică prezintă varianta expertului și nu cele ale părților.
În al treilea rând, au criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că expertul este cel care stabilește în raport de elementele de identificare, o unică variantă de grănițuire. În acest sens, varianta nr.7 reprezintă unica propunere a expertului, aceasta fiind îmbrățișată și de către pârâții reclamanți.
Prin motivul nr.4 de apel, au învederat că variantele celelalte nu pot fi avute în vedere întrucât afectează în mod grav proprietățile părților, nu corespund cu situația din actele de proprietate și documentația de carte funciară a apelanților, iar varianta nr.8 conduce la imposibilitatea de acces a apelanților la imobilul construcție 2, întrucât scările de acces sunt amplasate lateral către proprietatea intimatului și face imposibilă folosința comodă a suprafeței S 2, care reprezintă un teren pentru cultură.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pătârlagele, reclamantul C. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. E., B. M. și B. D. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1173/19.06.1998 pentru suprafața de 1363 m.p.
În motivarea acțiunii, au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.371/1993, părinții săi C. D. și C. Diamanta i-au înstrăinat o casă în suprafață de 84 m.p. și 1363 m.p. teren aferent, imobile situate în satul Valea Aninoasei, ..
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1173/1998, aceeași autori au vândut pârâților o altă casă de locuit, în vecinătatea celei înstrăinate anterior, precum și suprafața totală de 4937 m.p., din care face parte și terenul de 1363 m.p. vândut anterior reclamantului.
Pârâții-reclamanți au formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin cererea reconvențională au solicitat grănițuirea proprietăților învecinate prin stabilirea unei linii de hotar între suprafața de 1363 m.p. din contractul nr.371/1993 și suprafața de 4837 m.p. din contractul de vânzare-cumpărare nr.1173/1998.
În urma probatoriului administrat, prin sentința civilă nr.607/10.05.2012, Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1173/1998 de către BNP F. N., în ceea ce privește suprafața de 1154 m.p. delimitată în schița nr.8 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic N. G., cu punctele de contur 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21,22, 23, 50,31, 32, 33, 34, 35, 14.
S-a dispus înlăturarea acestei suprafețe de teren din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1173/1998 de către BNP F. N..
S-a disjuns cererea reconvențională având ca obiect stabilirea linie de hotar dintre proprietățile părților, urmând a fi format un nou dosar cu termen la 7.06.2012.
Prin încheierea din 21.06.2012, s-a admis cererea formulată de reclamantul C. T. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.607/10.05.2012 în sensul că se va trece în loc de suprafața de 1154 m.p. delimitată în schița nr.8 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic N. G., suprafața de 1189 m.p. între aceleași puncte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții reclamanți S. E., B. M. și B. D. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.1046 din 18.09.2012, Tribunalul B. a respins ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința atacată.
Pe rolul Judecătoriei Pătârlagele a fost format dosarul nr._ din 11.05.2012, având ca obiect soluționarea cererii reconvenționale introduse de pârâții reclamanți S. E., B. M. și B. D., a cărei disjungere s-a dispus prin sentința civilă nr.607/10.05.2012 a aceleiași instanțe.
Cauza a fost soluționată după respingerea recursului formulat de pârâții-reclamanți mai sus menționați și rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.607/10.05.2012.
Prin sentința civilă nr.1511/13.12.2012, Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea în grănițuire formulată de pârâții - reclamanți S. E., B. M. și B. D. și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților prin unirea punctelor de contur 14, 35, 34, 33, 32, 31, 50 conform schiței nr.8 întocmită de expert tehnic judiciar N. G. G. în dosarul nr._ .
Instanța de fond a reținut că, în baza sentinței civile nr.607/2012, contractul de vânzare-cumpărare nr.1173/1998 este nul absolut în ceea ce privește suprafața de 1189 m.p., astfel că pârâții-reclamanți sunt proprietarii suprafeței de 3762 m.p. pe care se află construcții, situație care rezultă din schița nr.8 a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic N. G. în dosarul nr._ . Reclamantul-pârât C. T. este proprietarul suprafeței de 1189 m.p., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.371/1993 și delimitat conform schiței 8 din același raport de expertiză menționat.
A mai reținut instanța de fond că cele două proprietăți se învecinează pe latura delimitată de punctele 14, 35, 34, 33, 32, 31, 50 din schița nr.8 a raportului de expertiză și a stabilit linia de hotar pe amplasamentul reprezentat de aceste puncte.
Pârâții-reclamanți au considerat că raportul de expertiză este neconcludent, întrucât nu a fost avizat de către OCPI B. și s-au efectuat 8 propuneri de grănițuire, lucru inacceptabil din punct de vedere tehnic.
Într-adevăr, raportul de expertiză nu a fost supus avizării OCPI B., dar nu există nicio reglementare legală care să prevadă în mod obligatoriu că rapoartele de expertiză se avizează, înaintea depunerii la instanță, de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Potrivit art.1 din Regulamentul privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie, aprobat prin Ordinul Comun MJ nr.1882/C/12.09.2011 și ANCPI nr.1.044.364 din 19.09.2011, Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară avizează tehnic, exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice, expertizele judiciare efectuate de către experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie.
Avizarea tehnică a acestor expertize, în conformitate cu art.4 lit.l din Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare nr.7/1996, se face la solicitarea instanței de judecată care a dispus efectuarea expertizei.
Din interpretarea acestor dispoziții, nu rezultă obligativitatea avizării unor asemenea expertize, decât în măsura în care instanța de judecată consideră necesară o asemenea măsură.
Faptul că în dosarul nr._ expertul a întocmit 8 schițe prin care a delimitat suprafețele părților în proces nu reprezintă un motiv temeinic de critică, deoarece s-a avut în vedere caracteristicele terenului, posibilitățile de acces precum și situația construcțiilor aflate pe loturile învecinate. De asemenea, expertul a avut în vedere dimensiunile și forma terenurilor, așa cum acestea rezultă din actele de proprietate ale părților în proces, cele 8 variante dând posibilitatea instanței să se edifice și să stabilească delimitarea suprafețelor învecinate.
A rezultat în mod cert că terenul înstrăinat ulterior pârâților reclamanți în suprafață de 4837 m.p. include și terenul în suprafață de 1363 m.p. care fusese vândut anterior de aceeași autori reclamantului-pârât prin contractul de vânzare-cumpărare nr.371/1993.
În primul dosar, prin variantele menționate, expertul a delimitat cele două suprafețe de teren care se suprapuneau, având în vedere în primul rând, așa cum era firesc, forma terenului și dimensiunile din actul de proprietate al reclamantului-pârât C. T..
Tribunalul consideră că nu era nevoie de efectuarea unor noi expertize topografice, deoarece varianta omologată de către instanța de fond corespunde cel mai bine formei terenului, documentației de carte funciară, dimensiunile laturilor și posesiei exercitate de către părțile din proces.
Nu este întemeiată nici cea de-a doua critică, în sensul că varianta omologată de către instanța de fond reprezintă propunerea intimatului și nu a expertului.
Inițial, expertul a întocmit 7 variante prin care a formulat propuneri de delimitare a terenului reclamantului pârât față de terenul pârâților reclamanți.
La solicitarea instanței, a fost întocmită și varianta nr.8. Astfel, instanța de fond a solicitat expertului să modifice schița 5 anexă raportului de expertiză, având în vedere că în contractul de vânzare-cumpărare al reclamantului latura de la stradă are o lungime de 16 metri, ori în schița respectivă aceasta măsoară 11,07 metri. S-a cerut expertului să traseze această latură în lungime de 16 metri printre punctele 14 și 35 și să indice mărimea suprafeței între punctele 14, 15 și 35.
Expertul s-a conformat și a întocmit schița nr.8 prin care a adus la îndeplinire dispoziția dată de instanța de judecată.
În mod nejustificat pârâții-reclamanți susțin, prin motivele de apel, că schița nr.7 ar reprezenta unica propunere a expertului. În realitate, aceasta este unica variantă de stabilire a liniei de hotar și de delimitare a proprietății reclamantului care este agreată de către pârâții-reclamanți. Nicidecum expertul nu a stabilit o unică variantă de grănițuire.
Obiectivele expertizei au fost stabilite de către instanță prin încheierea din 17.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, acestea fiind: identificarea suprafețelor de teren din cele două contracte de vânzare-cumpărare, poziționarea pe schița de plan, să se precizeze dacă există suprapunere între suprafețele înscrise în aceste contracte de vânzare-cumpărare, să fie stabilită linia de hotar în raport de contractul de vânzare-cumpărare și să fie avută în vedere și documentația de carte funciară întocmită în anul 2010, ulterior perfectării contractelor de vânzare-cumpărare.
Expertul a concluzionat că întreaga suprafață de teren pe care reclamantul a dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.371/1993 este inclusă în suprafața de teren pe care pârâții-reclamanți au dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1173/1998.
În raport de această constatare și de actele de proprietate, expertul a întocmit mai multe schițe prin care a delimitat suprafața de teren dobândită de către reclamant și care a fost inclusă în terenul dobândit ulterior de către pârâți.
Schița nr.8 omologată de către instanța de fond în urma soluționării acțiunii introductive formulată de reclamantul C. T. corespunde cel mai bine poziției terenului pe care l-a dobândit, formei acestuia, dimensiunilor laturilor precum și posesiei exercitate de-a lungul timpului.
Această delimitare a terenurilor, conform schiței nr.8 anexă raportului de expertiză întocmit de expert N. G. G. în dosarul nr._, a intrat, de altfel, în puterea lucrului judecat întrucât prin decizia civilă nr.1046/2012 Tribunalul B. a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții-reclamanți împotriva sentinței civile nr.607/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele.
Prin această sentință, nu numai că a fost stabilită și poziționată suprafața de teren dobândită de către reclamantul C. T. și care fusese inclusă în terenul dobândit ulterior de la aceeași autori comuni de către pârâții-reclamanți, dar s-a și delimitat proprietatea reclamantului de cea a pârâților pe aliniamentul din schița nr.8 anexă raportului de expertiză.
Nu există niciun motiv în fapt și în drept pentru a stabili în prezent o altă linie de hotar decât cea care rezultă din delimitarea efectuată de către expertul N. G. G. prin schița nr.8 anexă raportului de expertiză și care a fost omologată de către instanță prin sentința rămasă irevocabilă nr.607/2012.
Nu este fondat nici ultimul motiv de apel în sensul că niciuna din variantele propuse de expert în afara celei menționate în schița nr.7, nu corespunde situației din actele de proprietate și documentației de carte funciară a apelanților pârâți, întrucât nu s-a făcut dovada că folosirea de către aceștia din urmă a lotului de teren pe care-l are în proprietate ar fi restricționată prin delimitarea proprietăților învecinate conform schiței nr.8 din raportul de expertiză mai sus menționat.
Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții S. E. – domiciliată în București, . nr. 8, sector 4, B. M. și B. D. – ambii domiciliați în comuna P., ., jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr.1511/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâtul C. T. – domiciliat în Tîrgoviște, . F., ., ..
Obligă apelanții către intimat la 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2013.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, M. H. |
Red. V.B.
Tehnoredactat E.D./6 ex.
22.03.2013
Judecătoria Pătârlagele
Judec.fond: M. M. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 897/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 756/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
