Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1668/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1668/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 28618/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1668/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător M. N.
Judecător G. S.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții S. D. și S. D. D. domiciliați în Ploiești, ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.5618 din 2.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtele P. L. M. domiciliată în comuna U., . și G. M. domiciliată în A., .. 107, ., ., județul Teleorman, având ca obiect hotărâre care sa țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. A., pentru recurenții reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că la dosarul cauzei s-au depus, la data de 22.07.2013, motivele de recurs, că intimații nu au formulat întâmpinări, că procedura de citare este legal îndeplinită, că recurenții nu au achitat taxa judiciară de timbru.
Avocat C. A., pentru recurenții reclamanți S. D. și S. D. D., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 400.00 lei și timbrul judiciar de 3 lei, chitanțele și timbrul judiciar fiind anulate de instanță.
Întrebată fiind, părțile prezente, prin apărător, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Avocat C. A., pentru recurenții reclamanți S. D. și S. D. D., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii primului capăt de cerere al acțiunii introductive de instanță și de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren de 1000 mp identificată prin expertiza topo efectuată în cauză.
Astfel, în esență, critică sentința atacată în sensul că nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină nesoluționarea primului capăt de cerere, că prima instanță, în mod greșit, a ignorat o . probe administrate de către reclamanți, respectiv interogatoriul pârâtelor și expertiza de specialitate topo.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul acțiunii
1.1. Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2011 pe rolul Judecătoriei B. sub nr. de dosar_, reclamanții S. D. și S. D. D. au chemat în judecată pe pârâtele P. L. M. și G. M., solicitând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 1000 mp, situat în ., ..
În subsidiar, reclamanții au cerut ca, în situația în care primul capăt de cerere nu poate fi admis, să se dispună acordarea de daune-interese în cuantum de 5000 euro, reprezentând dublul sumei care au fost achitate pârâților, cu titlu de preț al vânzării, așa cum a fost stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 4005/9.11.2011, încheiat între părți.
1.2. În motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art.1516, art. 1530, art. 1669 al.1 și 2, art. 1270 C.civ., s-a arătat, în esență, că, între părți, la data de 9.11.2011, s-a încheiat, în formă autentică, un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care pârâtele s-au obligat, în calitate de proprietare, să le vândă reclamanților imobilul menționat anterior, prin perfectarea unui act autentic de vânzare-cumpărare, că reclamanții au achitat în întregime prețul la data încheierii antecontractului, precum și că, însă, pârâtele nu s-au prezentat la notar, pentru a încheia în formă autentică contractul de vânzare, deși au fost notificate în acest sens, prin notificarea nr. 330/23.11.2011.
B)Apărările intimaților și probele administrate la prima instanță
2. La data de 24.10.2012, pârâtele au învederat că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
3. La cererea reclamanților, au fost administrate de instanța de fond probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză specialitatea topo-cadastru, Biroul Executorului Judecătoresc C. L. C. a înaintat, în copii certificate, actele conținute în dosarul de executare nr. 1176/2012.
C) Sentința pronunțată de instanța de fond și motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe
4.1. Prin sentința civilă nr. 5618/2.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ :
- s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții S. D. și S. D. D., în contradictoriu cu pârâtele P. L. M. și G. (fostă P.) M., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic;
- au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 5000 euro în echivalentul în lei de la data plății, reprezentând dublul sumei primite de promitentele –vânzătoare la data de 9.11.2011, conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4005/9.11.2011, la Biroul Notarial V. V. și Asociații;
- au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 1987 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar aferente celui de-al doilea capăt de cerere și 1/2 din cuantumul onorariului avocatului.
4.2. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:
- că, în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4005/ 9.11.2011, s-a convenit că, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va încheia în formă autentică din culpa promitentelor -vânzătoare, acestea vor plăti promitentului- cumpărător de două ori suma primită;
- că, în cuprinsul antecontractului, s-a mai menționat că prețul la care se promite vânzarea este 2500 euro, preț achitat integral la data încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare, fapt pe care vânzătoarele îl recunosc prin semnarea actului și declară acestea că nu mai au nicio pretenție față de promitentul- cumpărător cu privire la prețul vânzării;
- că, față de cele menționate anterior, având în vedere dispozițiile art.969 C.civ., se impune a se admite în parte cererea și a se obliga pârâtele să plătească reclamanților suma de 5000 euro în echivalentul în lei de la data plății, reprezentând dublul sumei primite de promitentele –vânzătoare la data de 9.11.2011, conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4005/9.11.2011, la Biroul Notarial V. V. și Asociații;
- precum și că, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, se impune a se obliga pârâtele să plătească reclamanților suma de 1987 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar aferente celui de-al doilea capăt de cerere și 1/2 din cuantumul onorariului avocatului.
D) Recursul exercitat în cauză de către reclamanți
5.1. Împotriva acestei sentințe, reclamanții S. D. și S. D. D., cu respectarea termenului legal, au declarat recurs, înregistrat la data de 09.07.2013 (data poștei 08.07.2013), prin care au solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul de a se admite primul capăt de cerere și de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 1000 mp, situat în ., . și identificat de expertul topo M. Ș..
5.2. În motivarea recursului, depusă, în termen legal, conform art. 303 alin. 2 C.proc.civ., la data de 22.07.2013, s-a reliefat, în esență, că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină nesoluționarea primul capăt de cerere principal din cererea de chemare în judecată, că, astfel, contrar art. 261 pct. 5 C.proc.civ., hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care instanța a considerat că nu se impune pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, că, în considerentele sentinței recurate, nu se face vreo referire la probele administrate în cauză, cu care s-a dovedit temeinicia primului capăt de cerere, precum și că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea acțiunii pentru valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată recursului
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, inclusiv din oficiu, și a probelor administrate, în baza art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul reține că recursul este fondat, în sensul și față de considerentele care succed.
6. Obiectul prezentei cauze rezidă în acțiunea formulată de către reclamanții S. D. și S. D. D., în contradictoriu cu pârâtele P. L. M. și G. M., având două capete de cerere, respectiv:
- cel principal (prioritar în soluționare), vizând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 1000 mp, situat în ., ., care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4005/ 9.11.2011 de Biroul Notarial V. V. și Asociații;
- cel subsidiar, incident în situația în care primul capăt de cerere nu poate fi admis, vizând obligarea pârâtelor la acordarea de daune-interese în cuantum de 5000 euro, reprezentând dublul sumei care au fost achitate pârâților, cu titlu de preț al vânzării, așa cum a fost stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 4005/9.11.2011, încheiat între părți.
7. Prin sentința atacată, însă, se observă că judecătoria, admițând în parte acțiunea, a obligat pârâtele să plătească reclamanților suma de 5000 euro în echivalentul în lei de la data plății, reprezentând dublul sumei primite de promitentele –vânzătoare la data de 9.11.2011, conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4005/9.11.2011, la Biroul Notarial V. V. și Asociații.
Rezultă, cu alte cuvinte, că, față de soluția de admitere în parte a acțiunii, s-a apreciat de prima instanță că nu este întemeiat primul capăt de cerere, așa cum a fost evidențiat mai sus (pct. 6), impunându-se respingerea acestuia.
8. Cu toate acestea, este esențial de relevat că, în speță, cercetând considerentele sentinței recurate, se constată că prima instanță nu a arătat niciun motiv pentru care a considerat că această soluție trebuie adoptată în pricina pendinte.
Procedând de o atare manieră, au fost flagrant nesocotite atât prevederile art. 261 pct. 5 C.proc.civ., care obligă judecătorul să insereze în hotărârea pronunțată „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, cât și cele ale art. 6 CEDO, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, s-a statuat în această jurisprudență (a se vedea, de exemplu, în acest sens, hotărârea din data de 16.11.2006 în Cauza D. împotriva României) că, „Convenția neintenționând să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective (Artico contra Italiei, hotărârea din 13 mai 1980, . nr. 37, pag. 16, § 33), Curtea amintește că dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat “studiate”, adică examinate cum trebuie de tribunalul sesizat. Cu alte cuvinte, articolul 6 implică în sarcina “tribunalului” obligația de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de dovezi ale părților, fără a aprecia pertinența lor și fără a fi înțeles ca cerând un răspuns detaliat la fiecare argument”.
9. Se observă, față de cele ce preced, că este fondat motivul de recurs – invocat de către recurenți prin recursul promovat- prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., coroborat cu art. 261 pct. 5 C.proc.civ.
Într-adevăr, în cauza de față, cu privire la soluția dată referitor la capătul principal (prioritar în soluționare), vizând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 1000 mp, situat în ., ., care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4005/ 9.11.2011 de Biroul Notarial V. V. și Asociații, trebuie remarcat că sentința atacată „nu cuprinde motivele pe care se sprijină”.
10. Lipsa totală a acestor considerente reprezintă încălcarea unei obligații esențiale care incumbă judecătorului, lipsind hotărârea de orice garanție că instanța nu a judecat arbitrar.
Or, o asemenea gravă neregularitate atrage desființarea hotărârii pronunțate de acesta.
11. Mai mult, întrucât în acest caz este imposibilă exercitarea controlului judiciar, neputându-se afla dacă prin soluția adoptată prin hotărârea recurată s-a cercetat sau nu fondul pricinii, se impune a se dispune, în baza art. 312 alin. 3 C.proc.civ., casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Urmează ca judecătoria, în rejudecare, să se pronunțe pe capătul principal de cerere dedus judecății în cauză și să motive de o manieră „pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă” soluția adoptată.
12. Este necesar, totodată, ca, în cauză, în rejudecare, să fie administrate probele la care se referă – printr-o normă imperativă- prevederile art. 32 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 – în vigoare la data introducerii acțiunii în prezenta cauză-, reluate, de altfel, de cele ale art. 57 alin. 1 și 3 din OUG nr. 80/2013.
Astfel, conform cărora „În cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanța de judecată va solicita extras de carte funciară pentru bunurile imobile ce au carte funciară deschisă sau certificat de sarcini pentru imobilele care nu au carte funciară deschisă, certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale și dovada debitelor la zi ale cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari”, iar „În cazul acestor cereri, dacă instanța de judecată va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, aceasta va fi avizată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară”.
Or, analizând probatoriul administrat în primul ciclu procesual, Tribunalul remarcă faptul că nu a fost cerut, pentru imobilul în litigiu, extras de carte funciară ori, după caz, certificat de sarcini și că raportul de expertiză specialitatea topo-cadastru nu a fost avizat de OCPI B., deși ambele probe erau obligatorii potrivit normei legale sus-citate.
III) Soluția Tribunalului
13. Pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1,3,5 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct. 7 și art. 261 pct. 5 C.proc.civ., va admite recursul declarat.
Se va casa sentința atacată și, în baza art. 312 alin. 5 C.proc.civ., se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va proceda conform considerentelor deciziei de față, obligatorii potrivit art. 315 alin. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții S. D. și S. D. D. domiciliați în Ploiești, ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.5618 din 2.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtele P. L. M. domiciliată în comuna U., . și G. M. domiciliată în A., .. 107, ., ., județul Teleorman.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Președinte, F. C. P. | Judecător, M. N. | Judecător, G. S. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./26.09.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. A. L. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1246/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4736/2013.... → |
|---|
