Plângere contravenţională. Decizia nr. 1241/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1241/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 22183/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1241/2013
Ședința publică de la 05 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în mun. B., .. 1B, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 641/16.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta .., cu sediul în comuna Săhăteni, ., jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru intimată administratorul societății asistat de avocat C. M., lipsă fiind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată, recurs motivat, necomunicat, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța comunică un exemplar de pe motivele de recurs apărătorului intimatei și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul lor.
După reluarea cauzei, apărătorul intimatei apreciază cauza ca fiind în stare de judecată.
Administratorul intimatei arată că are 13 angajați, cei menționați în tabelul aflat la dosar, și că numitul T. R. nu s-a mai prezentat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de recurs.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, motivat de faptul că instanța de fond a considerat că cele constate corespund adevărului, iar circumstanțele nu impuneau aplicarea unei amenzi de o sută de milioane lei. Explică prezența lui T. R. și arată că acesta se afla la stație în vederea angajării, el urmând a fi trimis la cursuri. Apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este echitabilă și că nu se impune admiterea recursului.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta . B. a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.7163/08.09.2011 întocmit de intimatul I. T. de Muncă B., prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 276 alin.1 lit. e din Codul muncii, iar în subsidiar, înlocuirea acestei amenzi cu avertisment.
În motivarea plângerii, a arătat că, amenda a fost aplicată pentru încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 din Codul muncii, reținându-se că, la data de 07.09.2011, la stația de benzină ce o deține în proprietate pe teritoriul satului Istrița de Jos, a fost identificat prestând activitate numitul T. R., acesta declarând că lucrează în cadrul societății din data de 02.09.2011.
În realitate, cel în cauză a venit la muncă pentru prima dată la data de 02.09.2011 asistându-l pe numitul L. E. iar, până la data de 07.09.2011, a venit de două ori, pentru cele două zile nefiind plătit pentru că prezența lui avea un rol de informare.
În subsidiar, a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.
La dosar, a depus în fotocopie procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.7163/08.09.2011.
Intimatul I. de Muncă T. B. nu a formulat întâmpinare, însă a depus precizări scrise prin care a solicitat motivat respingerea plângerii, arătând că, în baza prevederilor art.41 din Constituția României și cele ale Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr.81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț,s-a efectuat o acțiune de control la . B.,ce a avut ca obiect respectarea prevederilor art. 16 alin.1 din Codul muncii privind încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă anterior începerii activității.
Cu ocazia controlului, efectuat în prezența administratorului societății, a fost identificat la stația PECO din localitatea Istrița de Jos,.,numitul T. R. a prestat muncă în beneficiul petentei în calitate de vânzător din data de 02.09.2011,fără a avea semnat contract de muncă,contrar art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
De asemenea, s-a mai constatat din accesarea aplicației informatice „REVISAL” a Inspecției Muncii, că, numitul T. R. nu avea contract transmis în format electronic, obligație ce revenea angajatorului în termen de 5 zile de la data când au intervenit modificări ale elementelor registrului, conform art. 4 alin. 4 din HG nr. 161/2006.
Lipsa contractului de muncă a produs prejudicii persoanei în cauză, în sensul că nu a fost asigurată și protejată de eventualele riscuri.
A mai arătat că la individualizarea sancțiunii aplicate, s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, conform art. 5 alin. 5 din OG nr._.
Intimatul a depus la dosar înscrisuri: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.7163/08.09.2011; înștiințare de plată nr. 7163/08.09.2011; proces verbal de control nr.6094/08.09.2011;declarație din 07.09.2011 dată de numitul T. R.;extra REVISAL din data de 05.10.2012.
În cauză s-au încuviințat petentei proba cu înscrisuri și proba cu doi martori, în persoana numiților L. E. D. și T. R., la ascultarea acestuia din urmă înțelegând să renunțe urmare lipsei nejustificate a celui în cauză la termenul de judecată din data de 16.01.2013, pe situația de fapt.
În administrarea probei cu înscrisuri, la dosar s-au mai depus fotocopii de pe contractul individual de muncă încheiat de . cu numitul L. E. D. și procesul verbal încheiat la data de 28.06.2011 de ISCIR Inspecția Teritorială B.. Proba cu declarația martorului L. E. D. a fost administrată la termenul de judecată din 16.01.2010,instanța constatând la același termen imposibilitatea administrării probei cu declarația martorului T. R. și trecând la judecata cauzei urmare renunțării petentei la ascultarea acestui martor.
Raportat la materialul probator administrat, prin sentința civilă nr. 641/16.01.2013 Judecătoria B. a admis în parte, plângerea, a modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.7163/08.09.2011 în sensul că, a înlocuit sancțiunea amenzii de 10.000 lei, aplicată pentru comiterea contravenției prev. de art.260, alin.1 lit. e din Codul muncii,cu sancțiunea Avertisment și a atras atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie în vigoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 7163/08.09.2011, întocmit de intimatul I. T. de Muncă B., s-a reținut în sarcina petentei . B., în urma controlului efectuat în data de 07.09.2011, săvârșirea contravenției prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e din Codul muncii (Legea nr. 53/2003) cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că,a primit la muncă,la data de 02.09.2011, pe numitul T. R., fără a încheia în formă scrisă contract individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă, contrar prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii, (faptă continuă pentru care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei ).
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la referitoare la numele, prenumele și calitatea agenților constatatori, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnăturile agenților constatatori.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că probele administrate conduc la concluzia că situația de fapt a fost corect reținută de agenții constatatori.
Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la momentul săvârșirii contravenției, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică are obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Examinând înscrisurile administrate, instanța a reținut că pentru numitul T. R., petenta nu a depus la dosarul cauzei un contract individual de muncă, pentru că, așa cum a declarat martorul L. E. D., cel în cauză, venise în aceeași zi cu organul de control,fiind pe post de observator la pompa la care lucra martorul iar,ulterior,nu s-a mai prezentat.
Numitul T. R., identificat la lucru în data de 07.09.2011, a fost primit la muncă fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă, ceea ce contravine dispozițiilor art.16 alin.1 din Codul muncii. Constatarea este susținută de fișa de identificare și de aplicația informatică a Inspecției Muncii REVISAL, în care nu figurează elementele de identificare ale susnumitului, deși,potrivit art.16(2) din Codul muncii coroborat cu art.9 (2) lit. c din H.G. nr.500/2011, obligația angajatorului era de a înregistra elementului contractului individual de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității.
Instanța a reținut în consecință, că fapta imputată petentei constituie contravenția prevăzută și sancționată de art. 276 alin. 1 lit. e din Codul muncii, procesul-verbal fiind temeinic întocmit în ceea ce privește contravenția mai sus arătată.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a reținut că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin aplicarea sancțiunii de 10.000 lei, instanța a apreciat că, intimatul nu a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta,de scopul urmărit și de urmarea produsă, de consecințe deosebite referitoare la respectarea și garantarea drepturilor salariale si a protecției sociale cuvenite persoanelor, drepturi garantate la nivel constituțional, prin art. 41 din Constituție.
Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii reglementează într-adevăr contravenții care au un pericol social ridicat, având în vedere valorile sociale aparate prin aceste dispoziții normative, respectiv garantarea si respectarea drepturilor cuvenite angajaților în urma raporturilor de drept al muncii pe care le stabilesc cu angajatorii lor, pentru a căror respectare si garantare legiuitorul a prevăzut si sancționat contravenții de pericol, adică acelea pentru care nu este necesara producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind necesar si suficient, în același timp, să se constate săvârșirea faptei.
Totuși, instanța a apreciat că reprezentanții petentei, deși au înțeles importanța respectării legislației muncii, au fost în imposibilitatea încheierii contractului individual de muncă pentru că, cel în cauză, nu s-a mai prezentat pentru a fi școlarizat și autorizat ISCIR.
Instanța a apreciat că sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, înlocuind sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul I. T. de Muncă B. susținând că, prin Deciziile nr. 448/2005, nr. 1533/2009 și nr. 938/2010, Curtea Constituțională a statuat: contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica și măsură și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi poate revendica și ce răspunde are chiar înainte de începerea raportului de muncă și în formă scrisă, este în interesul ambelor părți.
Răspunderea pentru încheierea contractului individual demuncă revine în mod firesc angajatorului iar existența contractului previne comportamentul abuziv ala angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat.
Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forță de muncă salariată. Prevederea obligației încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, precum și sancționarea neîndeplinirea acestei obligații legale nu îngrădesc în niciun fel exercițiul dreptului la muncă.
Consideră că instanța de fond nu a cercetat sub toate aspectele cauza dedusă judecății.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare contravențiilor, apreciază că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul contravențiilor.
Cât privește temeinicia procesului verbal de contravenție solicită a se constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată.
Apreciază că nu se poate reține buna credință a angajatorului, deoarece deși în Anexa 2 a procesului verbal de control . nr._/08.09.2011, s-au dispus măsuri obligatorii, cu termene precise de realizare - 12.08.2011, iar până la această dată angajatorul nu a intrat în legalitate și nu a respectat prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă, în sensul că nu a încheiat în formă scrisă contractul individual de muncă, conform art. 16 alin. 1 Codul Muncii republicat și nu a transmis în aplicația Revisal contractul individual de muncă al numitului T. R., conform art.3(2), 4(1) lit. a și 9 (1) lit. a din HG. 500/2011 dovada o constituie extrasul REVISAL din data de 05.10.2011 și extrasul REVISAL din data de 03.06.2013.
Fapta angajatorului de a nu încheia în formă scrisă contractul individual de muncă constituie o încălcare a dispozițiilor în vigoare, o sustragere a acestora de la plata datoriilor către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în privința temeiniciei procesului verbal de contravenție, probele administrate conduc la concluzia că situația de fapt a fost corect reținută de agenții constatatori.
În privința sancțiunii contravenționale aceasta a fost corect individualizată de inspectorii de muncă, înlocuirea cu sancțiunea avertisment neavând efect pozitiv asupra petentei și nu constitui o modalitate de prevenire de noi fapte contrare legii.
Fapta petentei nu este de o gravitate redusă,conform art.7 alin.2 din OG nr.2/2001.
Solicită admiterea recursului și, pe fond, respingerea plângerii.
Tribunalul, analizând sentința reculată în raport de motivele de recurs invocate și sub toate aspectele potrivit art. 304/1 cod pr.civiă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 7163/08.09.2011, întocmit de I. T. de Muncă B., petenta intimată . B. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se săvârșirea contravenției prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e din Codul muncii,constând în aceea că a primit la muncă, la data de 02.09.2011, pe numitul T. R., fără a încheia în formă scrisă contract individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă, contrar prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Conform art. 276 alin. 1 lit. e Codul muncii, în forma în vigoare la data întocmirii actului contestat, constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin., cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În cauză, petentei intimate i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, cuantumul minim prevăzut de textul de lege.
Potrivit art..21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, față de aceste criterii de individualizare, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu s-ar fi realizat o corectă individualizare a sancțiunii de către inspectorul de muncă și a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, având în vedere aspecte ulterioare comiterii contravenției, respectiv faptul că petenta s-ar fi aflat în imposibilitate de a-i încheia contract de muncă numitului T. R. care nu s-a mai prezentat pentru a fi autorizat ISCIR.
Ori, potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea avertisment se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
În cauză, însă, nu se poate susține o gravitate redusă a faptei de a primi la muncă o persoană fără a încheia contract de muncă, faptă ce aduce atingere valorii sociale ocrotite privind raporturile de muncă.
Gravitatea acesteia este relevată și de limitele sancțiunii amenzii, astfel cum au fost prevăzute de legiuitor, în cazul acestor contravenții, iar, în cauză, trebuia să fie avute în vedere tocmai împrejurările în care a fost comisă fapta, fiind primită la muncă o persoană care nu avea autorizarea necesară, scopul urmărit de petentă și urmarea produsă.
Prin aplicarea sancțiunii cea mai ușoară, aceea a avertismentului, nu se poate atinge scopul sancțiunii contravenționale.
Ca urmare, față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.3 cu ref. la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite, ca fondat, recursul, va modifica, în tot, sentința și, pe fond, va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat, recursul declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în mun. B., ., împotriva sentinței civile nr. 641/16.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta .., cu sediul în comuna Săhăteni, ., jud. B..
Modifică în tot sentința și pe fond respinge plângerea contravențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 iunie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red. D.A.M.
Tehnored. C.S.
2 ex./21 iunie 2013.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Jud. fond - C. A.
Judecătoria B.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1906/2013. Tribunalul BUZĂU | Anulare act. Hotărâre din 06-02-2013, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
