Plângere contravenţională. Decizia nr. 1801/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1801/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1652/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1801/2013
Ședința publică de la 16 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata P. ORAȘULUI NEHOIU, cu sediul în orașul Nehoiu, .-4, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 53/15.01.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta .., cu sediul în orașul Nehoiu, Calea M. V., nr. 8, jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
După strigarea cauzei se prezintă avocat P. C., pentru intimată.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Arată că instanța de fond a soluționat cauza pe cale de excepție și a constatat că între momentul săvârșirii contravenției și cel al aplicării sancțiunii au intervenit disp. art. 31 din Legea nr. 50/1991. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
T R I B U N A L UL
Deliberând asupra recursului contravențional de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătîrlagele sub nr._ /24.08.2012, petenta . a formulat, în contradictoriu cu intimata P. oraș Nehoiu, plângere împotriva procesului verbal de constare a contravenției nr. 8833/08.08.2012, prin care a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.26 alin.1 lit.a din L.50/1991 rep., constând în aceea că în perioada 2011-2012 a montat un nr. de 28 stâlpi de țeavă metalică pe latura de vest a proprietății înspre . procedat la desfacerea tencuielii exterioare de pe imobilul clădire C1 magazie în suprafață de 269,82 m.p., a montat plasă sudată în vederea executării de tencuieli exterioare și a pregătit pentru turnare o terasă acoperiș la unul din imobile, fără a deține autorizație de construire în conformitate cu art.3 lit.a din L.50/1991, solicitând în principal anularea actului constatator, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului.
În fapt, petenta arătat că la data de 08.08.2012 administratorul a fost invitat la sediul intimatei, unde i s-a adus la cunoștință că a efectuat unele lucrării de construcții la imobilul situat în cartierul L. M., fără a deține autorizație de construire și că se impune a se proceda la întocmirea documentației necesare obținerii acesteia. În consecință, sub nr. 8814/08.08.2012 și sub directa îndrumare a Biroului de urbanism, administratorul a solicitat eliberarea certificatului de urbanism. Ulterior i s-a prezentat un proces verbal de contravenție, pe care a refuzat să-l semneze, deoarece cele consemnate nu sunt conforme realității, lucrările fiind efectuate în lunile mai și iunie 2010 și nu în cursul anilor 2011, 2012, iar pentru lucrările respective nu este necesar autorizație de construire.
A mai arătat petenta că, în urma acestor obiecțiuni s-a întocmit în lipsă actul constatator, fără a se consemna obiecțiunile, fiind comunicat procesul verbal atacat, care nu este identic cu cel prezentat inițial și nu cuprinde obiecțiunile.
Petenta a invocat excepția prescrierii dreptului de a constata contravenția și a aplica sancțiunea, în lumina art.31 din L.50/1991.
De asemenea, petenta a invocat excepția nulității actului constatator, întrucât au fost încălcate prevederile art.16 din OG 2/2001 referitoare la dreptul contravenientului de a face obiecțiuni. În acest sens, a arătat că actul constatator consemnează că „ are obiecțiuni”, dar nu le menționează.
Petenta a mai supus analizei și aspectul privitor la calitatea organului care a efectuat controlul de a fi și agent constatator și dacă a desfășurat activitatea în conformitate cu prevederile art,15 din OG 2/2001 și art.27 alin.5 din L.50/1991.
Pe fond, a arătat că începând cu luna mai 2010 au procedat la efectuarea mai multor lucrări pentru care nu este necesară autorizație de construire, la un complex de imobile dobândit prin licitație publică. Lucrările respective au fost unele de reparații și de consolidare fără a se modifica forma și calitatea elementelor de fațadă, deoarece construcțiile nu au fost niciodată tencuite. Au mai fost efectuate reparații ale acoperișurilor, întregirea gardului împrejmuitor și înălțarea acestuia și s-a cofrat și consolidat o terasă acoperiș. A mai arătat petenta că aceste lucrări au fost executate în perioada menționată, deoarece activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului pe care o prestează este restricționată din luna mai până în luna noiembrie conform regimului silvic.
Petenta a precizat că toate materialele folosite la lucrările respective au fost achiziționate și operate în contabilitate în perioada mai –iunie 2010.
În final, petenta a considerat că lucrările pe care le-a efectuat se încadrează în acelea prev. de art.11 alin.1 din L.50/1991, pentru care nu este necesară autorizația de construire.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii, motivat de faptul că petenta a efectuat lucrări în perioada 2011-2012, astfel cum au fost menționate în actul constatator.
Referitor la susținerea petentei că lucrările au fost efectuate în lunile mai și iunie 2010, astfel încât s-a prescris dreptul de a constata contravenția și a aplica sancțiunea, intimata a arătat că va administra probe prin care să dovedească neadevărul acesteia.
Intimata a considerat că actul constatator nu este lovit de nulitate, fiind îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de lege, sens în care a arătat că administratorul petentei a refuzat semnarea actului, a părăsit sediul instituției și nu a solicitat consemnarea eventualelor mențiuni.
Referitor la funcționarul care a aplicat sancțiunea, intimata a arătat că prin dispoziția nr. 1023/01.08.2012 acesta a fost împuternicit să aplice sancțiunea pentru nerespectarea L.50/1991 rep.
Pe fond, s-a arătat că susținerile petentei sunt neîntemeiate și nu sunt în măsură a învedera instanței că aceasta a solicitat primăriei eliberarea actelor necesare.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martori la solicitarea petentei.
În urma probelor administrate, Judecătoria Pătîrlagele a pronunțat sentința civilă nr.53 din 15.01.2013, prin care s-a admis plângerea, s-a constatat prescris dreptul de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea și s-a anulat actul constatator, exonerând petenta de plata amenzii.
Pentru a hotărî astfel, sub aspectul legalității, instanța de fond a constatat că procesul verbal este întocmit legal, cu respectarea prevederilor art.16 din OG 2/2001, sancțiunea se încadrează în prevederile legale, iar în condițiile în care petentul a refuzat să semneze, această situație a fost confirmată de martorul C. G., astfel cum prevăd disp. art. 19 alin.1 din OG 2/2001.
Referitor la aspectele de nulitate cu privire la întocmirea actului constatator, invocată de către petentă, instanța de fond a constatat că situația de fapt prezentată de către aceasta în legătură cu modul în care s-a întocmit procesul verbal nu este dovedit, respectiv petenta nu a dovedit nici existența discuției între administratorul său și reprezentanții intimatei și nici faptul că actul s-a întocmit în lipsa acestuia și că a făcut obiecțiuni.
Referitor la calitatea de agent constatator a lui F. L., prima instanță a constatat, din Dispoziția nr. 1023/01.08.2022, că domnul F. L., în calitate de șef Birou organism și împreună cu S. V., în calitate de inspector Birou urbanism, au fost împuterniciți cu aplicarea prevederilor Legii 50/1991, inclusiv cu constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor.
Referitor la excepția privind dreptul de a constata contravenția și a aplica sancțiunea, instanța fondului a reținut că potrivit art.31 din L.50/1991 dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prev. la art.26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
S-a mai reținut că intimata a susținut și a menționat în actul constatator că lucrările au fost efectuate de către petentă în perioada anilor 2011 – 2012, fără a preciza în concret această perioadă. Deși, prin întâmpinare a arătat că va depune dovezi din care să rezulte că lucrările au fost efectuate în perioada respectivă, nu a făcut acest lucru.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați O. A. și S. I., instanța de fond a reținut că aceștia, în calitate de angajați ai petentei, au efectuat împreună cu alți angajați o . lucrări în anul 2010, în perioada mai – iunie și jumătatea lunii iulie. Martorii au precizat ce lucrări au efectuat, respectiv înlocuirea unor plăci de azbociment de pe acoperișuri, consolidarea unui gard de beton, aplicarea de plasă sudată pe doi pereți ai unei magazii ce nu era tencuită și au înălțat niște stâlpi metalici deja existenți la gardul împrejmuitor aflat pe partea dreaptă a clădirilor.
S-a mai reținut că martorul S. I. a precizat că nu s-a turnat nicio terasă și nu s-au montat alți stâlpi metalici, iar martorul O. A. a precizat că în perioada respectivă nu s-a dărâmat nici o construcție.
S-a apreciat de prima instanță că declarațiile martorilor se coroborează cu facturile fiscale și bonurile fiscale, din care se reține că s-au achiziționat de către petentă, în perioada mai –iunie 2010 o . materiale de construcție, cum ar fi: ciment, rigips, var, aracet, precum și diferite articole sanitare.
Față de cele arătate, instanța de fond a constatat că, raportat la perioada dintre data de 08.08.2012, când s-a constatat contravenția și data aplicării sancțiuni, precum și perioada efectuării lucrărilor, respectiv până la jumătatea lunii iulie 2010, dreptul de a constata contravenția este prescris, deoarece este o perioadă mai mare de 2 ani.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, nu își găsește aplicarea Decizia nr.7/20.11.2000 a fostei Curți Supreme de Justiție, dată într-un recurs în interesul legii potrivit căreia, în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, cu alte cuvinte contravenția are un caracter continuu. Aceasta deoarece, așa cum a rezultat din probele administrate, lucrările au fost sistate la jumătatea lunii iulie 2010, iar din planșele fotografice depuse la dosar nu a rezultat că la data respectivă era vreo lucrare în curs.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocat aceleași aspecte expuse și în întâmpinarea depusă la instanța de fond, în sensul că petenta-intimată a efectuat lucrările pe parcursul anilor 2011-2012 fără a avea certificat de urbanism și autorizație de construire.
Recurenta a mai relatat că în mod corect instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit legal, fiind respectate prevederile art. 16 din OG2/2001.
Față de constatarea reținută de instanța de fond,recurenta a apreciat că dispozitivul sentinței criticate este în contradictoriu cu cele reținute în considerente, fiind motiv de casare și modificare în tot a sentinței, în sensul admiterii recursului și pe fond respingerea plângerii formulate.
A mai invocat recurenta că facturile și bonurile fiscale reținute de instanța de fond, cu privire la achiziționarea materialelor de construcție de către intimata-petentă, în perioada mai-iunie 2010 nu sunt relevante, deoarece lucrările de construire/desființare au fost executate în cursul anilor 2011-2012, sub acest aspect solicitându-se încuviințarea probei cu înscrisuri noi și efectuarea unei expertize de specialitate.
În termen legal, intimata-petentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței recurate, fiind reluat în întregime conținutul cererii de chemare în judecată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție nr.8833 din 08.08.2012 petenta-intimată a fost sancționată contravențional cu amendă de 100.000 lei pentru încălcarea prevederilor art.26 al.1 lit.a din Legea 50/1998.
Raportat la primul motiv de recurs invocat de recurentă, respectiv existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul sentinței recurate, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Astfel, reținerea legalității procesului verbal de contravenție sub aspect formal, în sensul respectării prevederilor art. 16 din OG 2/2001, nu este în contradicție cu soluția pronunțată, prin care s-a dispus anularea acestui proces verbal, întrucât prima instanță a supus analizei atât legalitatea procesului verbal, cât și temeinicia acestuia și, în acest context, față de acest ultim aspect instanța de fond a decis că actul de constatare este nul.
Față de cel de-al doilea motiv invocat de recurentă, privind irelevanța facturilor și bonurilor fiscale depuse de petenta-intimată la dosar, Tribunalul constată că și acesta este nefondat, în condițiile în care aceste înscrisuri au confirmat susținerile expuse în cererea introductivă cu privire la data efectuării lucrărilor de construire/desființare.
De altfel, față de acest moment al efectuării lucrărilor de către petentă, instanța de fond, prin raportare la data întocmirii procesului verbal, a reținut că sancțiunea este prescrisă, fiind încălcate prevederile art. 31 din Legea 50/1991.
Tribunalul mai constată că recurenta deși în cuprinsul întâmpinării a susținut un alt interval de efectuare a lucrărilor de către petentă, nu a produs nici un fel dovezi în acest sens, nici la prima instanță și nici în această fază procesuală, deși prin cererea de recurs s-a invocat proba cu înscrisuri noi, ca mijloc de probă.
De asemenea, Tribunalul constată că, potrivit art. 305 cod pr.civilă, în calea de atac a recursului nu se pot produce probe noi, în afară de înscrisuri, context în care solicitarea recurentei privind efectuarea unei expertize de specialitate apare ca inadmisibilă.
Sub ansamblul celor evocate, reținând nelegalitatea motivelor de recurs, care de altfel nu se înscriu în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 cod pr.civilă, Tribunalul, în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, întrucât sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de intimata P. ORAȘULUI NEHOIU, cu sediul în orașul Nehoiu, .-4, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 53/15.01.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta .., cu sediul în orașul Nehoiu, Calea M. V., nr. 8, jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 octombrie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red.G.S./25 Octombrie 2013
Tehdact.E.C./2 ex.
Judecătoria Pătîrlagele.
Judecător fond - N. B.M
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1656/2013. Tribunalul... → |
|---|
