Evacuare. Sentința nr. 28/2013. Tribunalul BUZĂU

Comentarii

0

Sentința nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 18484/200/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.51

Ședința publică de la 13 martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. I. R.

Grefier E. D.

Pe rol judecata apelului declarat de reclamantul S. N., domiciliat în comuna Mânzălești, ., împotriva sentinței civile nr._ din data de 28.09.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu pârâtul C. C., domiciliat în comuna Mânzălești, ..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul S. N., asistat de avocat ales P. E., conform împuternicirii avocațiale nr.1742 din 27.02.2013 depusă la fila 7 dosar și intimatul C. C..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată:

- procedura de citare legal îndeplinită;

- stadiul judecății: apel, al doilea termen de judecată;

- cererea de apel motivată este timbrată la valoare.

Avocat P. E. solicită probatorii cu înscrisuri și martori. Depune la dosar o schemă succesorală privind pe defuncta B. F. și un plan de amplasament al imobilelor - case de locuit privind pe defuncții S. Bănița, B. F. și B. I.. Arată faptul că B. I. – tatăl lui U. M. a fost căsătorit cu B. Z., iar dintr-o altă relație a avut un alt copil. U. M. este singurul copil legitim al lui B. I..

În mod greșit instanța de fond reține că au precizat faptul că imobilul ce a aparținut lui U. M. este cel al lui B. I., deoarece nu este același cu cel unde în prezent locuiește intimatul. De fapt, sunt două imobile – case de locuit diferite, despărțite de drumul comunal, unul a aparținut lui U. M., iar celălalt lui B. I., după decesul căruia ar fi fost ocupat de C. C.. Primăria Mânzălești a constituit un rol agricol la nr.1370 la numele tatălui pârâtului C. D.. Mai arată faptul că zona respectivă nu a fost colectivizată, iar la dosar au fost depuse certificate de atestare fiscală.

Solicită proba cu înscrisuri, cele pe care le-a depus la dosar, în plus instanța să ceară Primăriei Mânzălești să identifice masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. D..

Depune la dosar adresa nr.11/4.03.2013 a Cabinetului său de avocatură, precizând faptul că a solicitat Primăriei Mânzălești, informații legate de averea succesorală a defuncților S. Bănița, B. F. și B. I., la care nu a primit răspuns.

Tribunalul acordă cuvântul părților pe cererea de suplimentare a probatoriilor și pe fondul cauzei.

Avocat P. E., având cuvântul pentru apelantul S. N., solicită instanței să încuviințeze proba cu înscrisuri. În acest sens, să se dispună o adresă către Primăria Mânzălești pentru a comunica averea rămasă de pe urma defuncților C. D. și B. I., arătând că sunt constituie pe numele acestora două roluri agricole, 1370 și 1373.

De asemenea, solicită proba cu martori, apreciază ca elocventă depoziția soțului defunctei U. M..

Situația de fapt a fost înțeleasă greșit de către prima instanță, iar Primăria Mânzălești nu a făcut altceva decât să încurce soluționarea acestui litigiu.

Având cuvântul, intimatul C. C. dorește judecarea cauzei, nu solicită suplimentarea probatoriilor. Defunctul B. I. a fost căsătorit cu B. F..

Avocat P. E., având cuvântul pe fond, raportat la prevederile art.296 Cod pr.civilă, pune concluzii de admitere a apelului declarat de reclamantul S. N., schimbarea în tot a hotărârii apelate.

Obiectul principal al acțiunii este evacuarea, pârâtul nu a dovedit dreptul de proprietate pe care l-ar fi avut ca urmare a unirii posesiilor de pe urma lui C. D.. Referitor la uzucapiune, arată că dacă nu s-a consfințit printr-o hotărâre judecătorească, nu poate fi avut în vedere dreptul de proprietate. În speța de față, așa cum a menționat, obiectul acțiunii este evacuarea iar dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice înscris; intimatul nu are calitatea decât de simplu tolerant întrucât nu deține niciun act de proprietate.

Fără cheltuieli de judecată.

Având cuvântul, intimatul C. C. arată că există trei imobile, cele aparținând lui U. M. și B. I. se învecinează, locuința tatălui fiind situată peste drum, au fost depuse înscrisuri la dosar cu privire la locația imobilelor.

Arată faptul că B. I. a fost căsătorit legitim cu B. Z.. Pune concluzii de respingere a apelului declarat de reclamantul S. N. ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, conform biletelor atașate la dosar.

În replică, avocat P. E. arată că B. I. a fost căsătorit legitim cu B. Z. însă în ce-l privește pe C. D. nu a existat o hotărâre de adopție.

În conformitate cu prevederile art.150 Cod pr.civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare. După deliberări,

TRIBUNALUL:

Deliberand asupra prezentului apel civil, constata:

Prin cererea introdusă la Judecatoria Buzau și înregistrată sub nr._ la data de 22.08.2011, reclamantul S. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. C., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantului, situat în ., format din casă de locuit, anexe și teren aferent; cu cheltuieli de judecată.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței . nr._/13.06.2012 (fila 19) și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanței că prin sentința civilă nr. 2080/16.03.2011 a Judecătoriei B. – Secția civilă, pronunțată în dosar nr._, s-a constatat calitatea sa de unic moștenitor al defunctei U. M., decedată la data de 24.04.2007; ca pârâtul ocupă în mod abuziv imobilul din anul 2007; ca acesta a fost condamnat în anul 1996 pentru săvârșirea infracțiunii de omor comisă împotriva mamei sale, iar după ispășirea pedepsei, a fost eliberat din penitenciar în anul 2007, de când locuiește în acest imobil, care, în realitate este proprietatea defunctei U. M.; ca pârâtul, deși a fost solicitat de mai multe ori de către reclamant să elibereze imobilul, a refuzat; ca acesta nu se îngrijește de imobilul, care este o casă bătrânească și are nevoie de restructurări; ca reclamantul a făcut numeroase demersuri la poliție, pentru a-l evacua pe pârât din imobil, dar organele sesizate nu s-au implicat, arătând că nu există o hotărâre judecătorească în acest sens; ca pârâtul nu deține un act de proprietate asupra imobilului, pe care îl ocupă numai în virtutea unei legături de rudenie ce a existat între defuncta U. M. și mama sa, cele două femei fiind cumnate.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 480 cod civil 1864 (N.R. Conform art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil de la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009, aprobat prin Legea nr. 287/2009).

În susținerea cererii sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri: CI . nr._, sentința civilă nr. 2080/16.03.2011 a Judecătoriei B. – Secția civilă, tranzacția încheiată în dosar nr._ al Judecătoriei B., certificatul de deces nr. 8/24.04.2007, precizări olografe la acțiunea introductivă, cererea din data de 21.08.2010 adresată de reclamant primarului comunei Mânzălești, adeverința nr. 1343/03.05.2012 eliberată de Primăria comunei Mânzălești, adeverința nr. 1224/09.05.2011 eliberată de Primăria comunei Mânzălești, adeverința nr. 579/23.03.2010 eliberată de Primăria comunei Mânzălești, adresa nr._/25.05.2010 emisă de IPJ B., scrisoare din data de 05.06.2000, scrisoare din data de 11.05.1998, 4 (patru) chitanțe de plată a impozitului pentru perioada 2003-2006, schiță arbore genealogic B. F..

În termen legal, la data de 18.05.2012, pârâtul C. C. a depus întâmpinare (fila 16), prin care a infirmat susținerile reclamantului din cererea introductivă de instanță, arătând că imobilul în care locuiește este de fapt casa tatălui său, C. D., care este înregistrat la primărie cu acest imobil și cu terenul aferent acestuia. A precizat pârâtul că acest imobil nu are nicio legătură cu imobilul ce a aparținut defunctei U. M., care este sora „vitregă” a tatălui lui. Cei doi au avut locuințe separate, astfel că pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

În susținere, pârâtul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri compus din: adeverința nr. 1478/14.05.2012 eliberată de Primăria comunei Mânzălești, adeverința nr. 1628/01.06.2012 eliberată de Primăria comunei Mânzălești, chitanța nr._/01.06.2012, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 5856/P/03.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală nr. 5856/P/23.01.2012 a IPJ B. – Poliția municipiului B. – Secția 2 de Poliție Rurală Beceni, CI . nr._, certificat de naștere nr. 70/23.12.1967, adeverința nr. 1735/20.06.2012 eliberată de Primăria comunei Mânzălești, certificatul de atestare fiscală nr. 1708/15.06.2012 eliberată de Primăria comunei Mânzălești, schiță imobile, fila rol 1370, pentru defunctul C. D. cu moștenitori C. C. și C. A., 5 (cinci) chitanțe de plată a impozitului pentru perioada 2010-2012, plan de amplasament și delimitare a imobilului, certificatul de căsătorie nr. 18/06.11.1934, certificatul de naștere nr. 28/19.03.1941, certificatul de naștere nr. 71/19.06.1930, certificatul de deces nr. 29/10.06.1995, sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 2561/14.09.2012 emisă de Primăria comunei Mânzălești, cererea pentru deschiderea procedurii succesorale, fila rol 1373, pentru defuncta U. M. cu moștenitor U. C..

Prin întâmpinarea completată la data de 26.06.2012 (filele 28-29), pârâtul C. C. a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului S. N. și excepția privind inadmisibilitatea acțiunii promovate de acesta. Astfel, a arătat pârâtul că sentința civilă nr. 2080/2011 a Judecătoriei B., pe care reclamantul o invocă ca fiind titlul său de proprietate, nu îi poate fi opozabilă. Ea a fost pronunțată urmare a unei înțelegeri între reclamant și U. C., de care instanța a luat act, fără a verifica temeinicia celor convenite. Efectele hotărârii se răsfrâng doar asupra celor doi semnatari, care au înțeles astfel să stingă litigiul, nu și asupra pârâtului care nu a fost parte în proces. În plus de aceasta, în tranzacție și dispozitivul hotărârii au fost trecute suprafețe de teren mai mari decât s-a cerut prin acțiune și cât a constatat instanța în considerente că i-a aparținut defunctei U. M.. Astfel, prin cererea adresată instanței de judecată, reclamantul a aratat că de pe urma defunctei au rămas ca bunuri succesorale: imobil casă de locuit și teren de 875 mp situat în ., jud. B. și suprafața de 1000 mp teren arabil situat pe raza comunei Mânzălești, tarlaua 5, . hotărârii instanța reține că averea succesorală de pe urma defunctei este formată din: imobil casă de locuit și teren de 875 mp situate în ., jud. B.; suprafața de 1000 mp teren arabil situat pe raza comunei Mânzălesti, tarlaua 5, . ca în cererea reclamantului), iar în dispozitivul hotărârii, dat pe baza tranzacției, apar în plus suprafețele de 5000 mp teren pășune și 500 mp teren fâneață (neidentificate), precum și 300 mp teren livadă situat în tarlaua 5, .: N-C. I.; E-Drum; S-M. S. și V-canal Chilii. O asemenea tranzacție nu ar putea fi pusă în executare și cu atât mai mult să fie opozabilă pârâtului, casa și terenurile nefiind identificate. De aceea, pârâtul a considerat că reclamantul nu poate justifica calitatea procesuală activă, nefăcând dovada unui titlu de proprietate valabil și opozabil lui. Consideră pârâtul că probabil din această cauză în acțiunea de evacuare nu este identificată casa și suprafața de teren din care să fie evacuat, folosindu-se termenul echivoc de „teren aferent”, fără a fi precizate vecinătățile.

În privința excepției privind inadmisibilitatea acțiunii introductive de instanță, pârâtul a arătat că reclamantul S. N. solicită evacuarea sa „din imobilul situat în comuna Mânzălești, ., format din casă de locuit, anexe și teren aferent” pretins a fi proprietatea sa, fără a preciza însă suprafața terenului, vecinătățile și dimensiunile. Susține reclamantul că pârâtul a ocupat în mod abuziv imobilul (neidentificat) în anul 2007, pe care îl posedă și folosește, considerând că pârâtul nu deține un titlu valabil. Mai arată reclamantul că imobilul a aparținut defunctei U. M., decedată la data de 24.04.2007, pe care a moștenit-o el, conform sentinței civile nr. 2080/16.03.2011 (hotărâre de expedient) a Judecătoriei B. și că pârâtul nu a avut niciodată posesia imobilului. Ca atare, reclamantul s-ar afla în situația proprietarului neposesor, care poate avea la îndemână doar acțiunea reală imobiliară în revendicare, între pârât și reclamant neexistând niciun raport de locație sau folosință. Mai mult chiar, pârâtul îi contestă calitatea de proprietar al imobilului ce-i aparține conform art. 644 Cod civil și asupra căruia își arogă drepturile exclusive conferite de art. 480 și 481 Cod civil.

A mai arătat pârâtul că imobilul din care se solicită să fie evacuat este altul decât cel care a aparținut defunctei U. M.. Cele două proprietăți sunt distincte, fiind despărțite de drumul comunal. Casa în care locuiește și din care se solicită să fie evacuat a fost construită de părinții săi în anul 1961, având în jurul său suprafața de 6200 mp teren intravilan curți-construcții, fâneață, pășune și arabil, moștenit de la bunicul lui patern, formând un singur lot. Terenul este împrejmuit de peste 50 de ani și este înscris în registrul agricol volumul 44, fila 129, împreună cu casa și anexele, la numele tatălui lui, C. D., fiind înregistrat fiscal cu rolul unic 1370, pentru care a plătit impozitul aferent la zi. În această casă pârâtul, fratele și cele două surori s-au născut și au crescut. După decesul mamei lor, în casă a rămas în continuare tatăl pârâtului, ca unic moștenitor acceptant, folosind și terenul împrejmuitor. După moartea tatălui, fără a avea loc dezbaterea succesiunii, pârâtul a acceptat tacit moștenirea și cu acordul fratelui și al surorilor sale a rămas în casă, comportându-se ca adevărat proprietar. Ceilalți moștenitori, având alte domicilii, nu au avut pretenții la casă și terenul aferent de 6200 mp, singura avere rămasă de pe urma tatălui lor. Niciodată U. M. sau soțul ei U. C. nu au ridicat pretenții la casa și terenul pârâtului și al familiei sale, ei având în vecinătate propria casă cu terenul aferent, înscrisă la rolul lor, altul decât al tatălui pârâtului. După decesul bătrânei U. M., casa a rămas în paragină, iar ulterior a aflat pârâtul că reclamantul l-a convins pe soțul supraviețuitor al acesteia să i-o cedeze, intrând în posesia sa. Ca atare, reclamantul are proprietatea și posesia imobilului care i-a aparținut defunctei U. M. la data deschiderii succesiunii și înregistrat la rolul cu nr. 1373 al comunei Mânzâlești.

În mod inexplicabil și neîntemeiat, în opinia pârâtului, reclamantul solicită casa și terenul care au aparținut părinților săi și care acum sunt proprietatea sa, moștenite de la tatăl lui și care nu se regăsesc în sentința civilă nr. 2080/2011 a Judecătoriei B., pe care reclamantul o invocă drept titlu de proprietate. Caracterul distinct al celor două proprietăți și calitatea sa de proprietar al celor 6200 mp a fost constatată și de organele de urmărire penală cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 5856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., urmare a plângerii formulate de reclamant, care pretindea că pomul tăiat de pârât din curtea casei sale, îi aparține. S-a dispus neînceperea urmăriri penale, în baza art. 10 lit.a Cod proc.penală, întrucât fapta de furt nu există, cu motivarea că „făptuitorul a tăiat arborele din curtea locuinței sale și nu de pe terenul persoanei vătămate”.

A mai precizat pârâtul că suprafața de 6200 mp nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, .. Părinții pârâtului și în continuare acesta însuși, prin unirea posesiilor, au deținut și posedat în nume de proprietari, public, pașnic netulburat și cu bună-credință terenul de peste 50 de ani, ceea ce îl îndreptățește pe pârât să invoce prescripția dreptului la acțiune al reclamantului în baza art. 1860,1837,1841 și 1842 Cod civil, pentru situația în care dovezile ce le deține privind calitatea sa de proprietar sunt insuficiente.

Față de prevederile art. 137 alin. 2 C.proc.civ., instanța a dispus unirea excepțiilor cu fondul, întrucât pentru judecarea acestora este nevoie de administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Au fost administrate probatoriile cu înscrisuri, interogatorii reciproce și martorii L. M. (fila 85), la propunerea reclamantului și B. T. (fila 84) și M. S. (fila 86), la propunerea pârâtului.

În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4-5 C.proc.civ., instanța a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei B..

De asemenea, instanța a solicitat relații despre raporturile părților din perioada 2007 la zi, în sensul dacă între acestea au existat conflicte care să necesite intervenția organelor de poliție. S-a răspuns solicitării instanței prin adresa nr._/16.05.2012 emisă de IPJ B. (fila 11).

Prin sentința civilă nr._/28.09.2012, Judecatoria Buzau a respins acțiunea civilă în evacuare, formulată de reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâtul C. C.; a obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârât.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: conform certificatului de deces nr. 8/24.04.2007 (fila 9), defuncta U. M., al cărei deces a survenit la data de 22.04.2007, având ultim domiciliu în ., este fiica lui B. I. și a Zamfirei B..

Din conținutul coroborat al certificatului de naștere nr. 28/19.03.1941, certificatului de naștere nr. 71/19.06.1930 și certificatului de căsătorie nr. 18/06.11.1934 (filele 67-68), a rezultat că autorii părților, C. D., tatăl pârâtului C. C. și U. M. (fostă B.), sunt frați uterini (de mamă).

Reclamantul S. N. este fiul lui S. D. și al Ilincăi S., așa cum reiese din CI . nr._ (fila 5).

Din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 2561/14.09.2012, eliberată de Primăria comunei Mînzălești, a rezultat că pârâtul C. C., alături de frații săi, C. G., N. S. și C. A., sunt moștenitori, în calitate de descendenți de gradul 1 (fii), ai defunctului C. D..

Pe de altă parte, tatăl defunctei U. M. este B. I., frate al mamei reclamantului. Astfel, reclamantul S. N. este văr primar al defunctei U. M..

Prin sentința civilă nr. 2080/16.03.2011 a Judecătoriei B. (filele 6-7), pronunțată în cauza înregistrată sub nr._, irevocabilă, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost completată, având ca obiect partaj succesoral, formulată de reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâții U. C. și S. I., a luat act că pârâtul S. I. renunță la succesiune, reclamantul angajându-se să nu-i îngrădească reclamantului calea de acces de la drumul public la proprietatea sa, luând act de tranzacția părților, consfințind învoiala acestora, conținutul tranzacției alcătuind dispozitivul sentinței.

Conform tranzacției încheiate, reclamantului S. N. i-a fost atribuită întreaga masă succesorală, compusă din imobilul casă de locuit și suprafața de teren de 875 mp teren aferent situat în jud. B., . 1000 mp teren arabil; 5000 mp teren pășune; 500 mp teren fânețe; 300 mp livadă, situat în tarlaua 5, . vecinătăți: N- C. I.; E-drum; S –M. S.;V- canal Chilii.

Pârâtul U. C., în calitate de soț supraviețuitor al defunctei U. M., a renunțat la cota succesorală ce i se cuvenea, prin neacceptare în termenul succesoral de 6 luni, prevăzut de lege. Au stipulat părțile din dosarul nr._ al Judecătoriei B. că nu mai au pretenții reciproce.

Așadar, pârâtul din prezenta cauză, C. C., nu a avut calitatea de parte în dosar nr._, deși între acesta și defuncta U. M. există relație de rudenie, defuncta fiind mătușa din partea tatălui a pârâtului, tatăl său, C. D. și defuncta U. M. fiind frați uterini.

Din evidențele agricole și fiscale ale Primăriei comunei Mînzălești (filele 37-39 și 81-83) a rezultat că autorii părților – C. D. și U. M. au deținut gospodării proprii și distincte, primul fiind înregistrat cu fișă rol 1370, iar secunda cu fișa rol 1373.

În plus, imobilul din care se solicită evacuarea, este altul decât cel care a aparținut defunctei U. M. sau cel proprietatea lui S. N.. Cele trei proprietăți sunt distincte, fiind despărțite de drumul comunal și aflate la distanță de câteva sute de metri, una de cealaltă, așa cum rezultă din declarațiile coroborate ale celor trei martori audiați în cauză (filele 84-86).

Astfel, martorul B. T. a arătat că U. M., B. I. și C. D. locuiau în trei imobile distincte, separate, fiecare cu familia sa.

Martorul L. M. (fila 85), audiat la propunerea reclamantului, a declarat că niciodată U. M. nu a locuit în imobilul ocupat, deținut astăzi de către pârâtul C. C..

Martorul M. S. (fila 86) a arătat că imobilul în care locuiește pârâtul a fost construit de către tatăl acestuia, C. D., în perioada 1961-1962 și că între imobilele în care locuiesc părțile nu există nicio legătură și că familiile B. și S. nu au locuit niciodată împreună. Mai mult, între locuința ce a aparținut familiei B. și cea ocupată în prezent de către pârât există o distanță de aproximativ 200 m., aceeași fiind distanța și între locuințele părților. A mai declarat martorul că niciodată în casa construită de tatăl pârâtului, C. D., nu au locuit cei din familia B., respectiv, U.. Martorul M. S. este vecin și consătean al părților, la fel ca și martorul L. M..

Casa în care locuiește pârâtul și din care se solicită de către reclamant să fie evacuat, a fost construită de părinții pârâtului în anul 1961, având în jurul său suprafața de 6200 mp teren intravilan curți-construcții, fâneață, pășune și arabil, așa cum rezultă din fișa de rol 1370 (filel 37-39). Terenul este împrejmuit de peste 50 de ani și înscris în registrul agricol volumul 44, fila 129, împreună cu casa și anexele, la numele tatălui pârâtului, C. D., fiind înregistrat fiscal cu rolul unic 1370, pentru care s-a plătit impozitul la zi, așa cum rezultă din chitanțele aflate la filele 40-42 din dosar. După decesul părinților săi, în casa aceasta a locuit C. A.-sora pârâtului, iar din 2007, cu acordul celorlalți frați, pârâtul,care a efectuat și anumite reparații, situație de fapt ce este confirmată prin depozițiile martorilor B. T. și L. M..

Casa care a aparținut defunctei U. M. și care a fost preluată conform sentinței civile nr. 2080/16.03.2011 a Judecătoriei B. de către reclamantul S. N. a fost construită de autoarea reclamantului în anul 1961, alături de casa tatălui pârâtului, S. I., fiind înregistrată fiscal la nr. 1373 și situată „mai la deal și peste drum” de casa lui C. D., așa cum au declarat martorii audiați în cauză. Casa reclamantului S. N. este situată „mai la vale” de casa lui C. D., conform acelorași depoziții. Între cele trei proprietăți nu există suprapunere sau confuzie, fiind separate și delimitate prin garduri despărțitoare de peste 50 de ani.

Niciodată U. M. sau soțul ei, U. C., nu au ridicat pretenții la casa și terenul familiei C., cunoscând faptul că aceasta le aparține. După decesul bătrânei U. M., casa acesteia în care a locuit cu soțul său a rămas în paragină, iar ulterior reclamantul l-a convins pe soțul supraviețuitor al acesteia să i-o cedeze, intrând în posesia ei, deși pârâtul și frații săi erau cei care aveau vocație succesorală înaintea reclamantului, defuncta fiindu-le mătușă. Ca atare, reclamantul are posesia și proprietatea imobilului care i-a aparținut defunctei U. M. la data deschiderii succesiunii – 22.04.2007, imobil ce este înregistrat la rolul cu nr. l373 al comunei Mânzălești, pe numele ei și al soțului acesteia, U. C. (filele 81-83).

Astfel, instanța a concluzionat că imobilul casă de locuit și terenul care au aparținut părinților pârâtului nu se regăsesc în sentința civilă nr. 2080/2011 a Judecătoriei B., pe care reclamantul o invocă drept titlu de proprietate.

Caracterul distinct al celor două proprietăți și calitatea de proprietar a pârâtului asupra casei și celor 6200 mp, rezultă și din următoarele probe aflate la dosarul cauzei:

- rol agricol și înregistrarea fiscală distinctă (1370 și 1373);

- planul de amplasare și delimitare a imobilelor din anul 2000;

- sesizarea pentru deschiderea succesiunii după defunctul C. D.;

- depoziția celor trei martori audiați în instanță;

- constatarea făcută de organele de urmărire penală cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 5856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., urmarea a plângerii formulate de reclamant, care pretindea că pomul tăiat de pârât din curtea casei sale, îi aparține. S-a dispus neînceperea urmăriri penale, în baza art. 10 lit.a Cod proc.penală, întrucât fapta de furt nu există, cu motivarea că „făptuitorul a tăiat arborele din curtea locuinței sale și nu de pe terenul persoanei vătămate” (filele 22-23).

Conform art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil de la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009.

Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. (a se vedea art. 3 din Legea nr. 71/2011).

Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..

Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil. (a se vedea art. 5 din Legea nr. 71/2011).

Așadar, chiar dacă acțiunea dedusă judecății este formulată anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod Civil (Codul civil 2009), raportului juridic dedus judecății care este unul de proprietate i se aplică noua reglementare, întrucât acesta se aplică în cazul efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare.

Conform art. 555 Cod civil 2009, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Potrivit art. 557 alin. 1 Cod civil 2009, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.

De asemenea, instanța a reținut că excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare (privind lipsa calității procesual active a reclamantului și de inadmisibilitate a acțiunii promovate de acesta), pe lângă faptul că se află într-o strânsă interdependență se constituie, în realitate, în mijloace de apărare a dreptului său de proprietate față de solicitarea reclamantului de evacuare din imobilul pe care pârâtul îl deține.

Instanța a reținut că sentința civilă nr. 2080/2011 a Judecătoriei B., pe care reclamantul o invocă ca fiind titlul său de proprietate, nu îi este opozabilă pârâtului, care nu a fost parte în procesul ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., în condițiile în care, oricum, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară. Aceasta a fost pronunțată urmare a unei înțelegeri între reclamant și U. C., de care instanța a luat act, fără a analiza temeinicia celor convenite de părți, ci numai prin consfințirea înțelegerii acestora prin hotărârea de expedient.

Efectele hotărârii se răsfrâng doar asupra celor doi semnatari, care au înțeles astfel să stingă litigiul, nu și asupra pârâtului care nu a fost parte în proces. În plus de aceasta, în tranzacție și dispozitivul hotărârii au fost trecute suprafețe de teren mai mari decât s-a cerut prin acțiune și cât a constatat instanța în considerente că i-a aparținut defunctei U. M.. Astfel, prin cererea adresată instanței de judecată (N.R. dosarul nr._ al Judecătoriei B. este atașat prezentei cauze), reclamantul arată că de pe urma defunctei au rămas ca bunuri succesorale: imobil casă de locuit și teren de 875 mp situat în ., jud.B. și suprafața de 1000 mp teren arabil situat pe raza comunei Mânzălești, tarlaua 5, . hotărârii instanța reține că averea succesorală de pe urma defunctei este formată din: imobil casă de locuit și teren de 875 mp situate în ., jud.B.; suprafața de 1000 mp teren arabil situat pe raza comunei Mânzălesti, tarlaua 5, . ca în cererea reclamantului), iar în dispozitivul hotărârii, dat pe baza tranzacției, apar în plus suprafețele de 5000 mp teren pășune și 500 mp teren fâneață (neidentificate), precum și 300 mp teren livadă situat în tarlaua 5, .: N-C. I.; E-Drum; S-M. S. și V-canal Chilii. Așadar, parte din bunurile asupra cărora s-a tranzacționat, respectiv casa și terenurile nu sunt identificate. Tocmai din această cauză în acțiunea de evacuare pendinte nu este identificată casa și suprafața de teren din care se solicită de către reclamant să fie evacuat pârâtul, folosindu-se termenul echivoc de „teren aferent”, fără a fi precizate vecinătățile. Or, din probele administrate a rezultat fără putință de tăgadă că nu există identitate și/sau suprapunere între imobilele părților, care provin din moșteniri diferite (autor B. I., respectiv U. M. și autor C. D.), așa cum s-a reținut în prezentele considerente.

În privința excepției privind inadmisibilitatea acțiunii introductive de instanță, pârâtul a arătat că reclamantul S. N. solicită evacuarea sa „din imobilul situat în comuna Mânzălești, ., format din casă de locuit, anexe și teren aferent” pretins a fi proprietatea sa, fără a preciza însă suprafața terenului, vecinătățile și dimensiunile. Susține reclamantul că pârâtul a ocupat în mod abuziv imobilul (neidentificat) în anul 2007, pe care îl posedă și folosește, considerând că pârâtul nu deține un titlu valabil. Mai arată reclamantul că imobilul a aparținut defunctei U. M., decedată la data de 24.04.2007, pe care a moștenit-o el, conform sentinței civile nr. 2080/16.03.2011 (hotărâre de expedient) a Judecătoriei B. și că pârâtul nu a avut niciodată posesia imobilului. Ca atare, reclamantul s-ar afla în situația proprietarului neposesor, care poate avea la îndemână doar acțiunea reală imobiliară în revendicare, între pârât și reclamant neexistând niciun raport de locație sau folosință. Mai mult chiar, pârâtul îi contestă calitatea de proprietar al imobilului ce-i aparține conform art. 644 Cod civil 1864 și asupra căruia își arogă drepturile exclusive conferite de art. 480 și 481 Cod civil 1864.

Instanța nu a reținut această apărare, întrucât reclamantul are la îndemână atât acțiunea reală în revendicare, cât și o acțiune în evacuare pentru protejarea proprietății sale, a tuturor atributelor dreptului de proprietate (uzus, fructus și abusus), iar în virtutea principiului disponibilității părții în procesul civil, acesta poate apela la oricare dintre căi sau la amândouă.

A mai arătat pârâtul că imobilul din care se solicită să fie evacuat, este altul decât cel care a aparținut defunctei U. M., ceea ce s-a și dovedit în cauză indubitabil. Cele două proprietăți sunt distincte, fiind despărțite de drumul comunal. Casa în care locuiește și din care se solicită să fie evacuat pârâtul, a fost construită de părinții săi în anul 1961, având în jurul său suprafața de 6200 mp teren intravilan curți-construcții, fâneață, pășune și arabil, moștenit de la bunicul lui patern, formând un singur lot, așa cum rezultă din rolul agricol și fiscal. Terenul este împrejmuit de peste 50 de ani și este înscris în registrul agricol volumul 44, fila 129, împreună cu casa și anexele, la numele tatălui pârâlui, C. D., fiind înregistrat fiscal cu rolul unic 1370, pentru care a plătit impozitul aferent la zi. În această casă pârâtul, fratele și cele două surori s-au născut și au crescut. După decesul mamei lor, în casă a rămas în continuare tatăl pârâtului, ca unic moștenitor acceptant, folosind și terenul împrejmuitor. După moartea tatălui, fără a avea loc dezbaterea succesiunii, pârâtul a acceptat tacit moștenirea și cu acordul fratelui și al surorilor sale a rămas în casă, comportându-se ca adevărat proprietar. Ceilalți moștenitori având alte domicilii, nu au avut pretenții la casă și terenul aferent de 6200 mp, singura avere rămasă de pe urma tatălui lor. Niciodată U. M. sau soțul ei U. C. nu au ridicat pretenții la casa și terenul pârâtului și al familiei sale, ei având în vecinătate propria casă cu terenul aferent, înscrisă la rolul lor (nr. 1373), altul decât al tatălui pârâtului. După decesul bătrânei U. M. casa a rămas în paragină, iar ulterior a aflat pârâtul că reclamantul l-a convins pe soțul supraviețuitor al acesteia să i-o cedeze, intrând în posesia sa. Ca atare, reclamantul are proprietatea și posesia imobilului care i-a aparținut defunctei U. M. la data deschiderii succesiunii și înregistrat la rolul cu nr. 1373 al comunei Mânzâlești. Fără temei și fără drept, însă, reclamantul solicită casa și terenul care au aparținut părinților pârâtului și care acum sunt în posesia acestuia, moștenite de la tatăl lui, C. D. și care nu se regăsesc în sentința civilă nr. 2080/2011 a Judecătoriei B., pe care reclamantul o invocă drept titlu de proprietate, așa cum s-a reținut anterior. Caracterul distinct al celor două proprietăți și calitatea sa de proprietar al celor 6200 mp a fost constatată și de organele de urmărire penală cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 5856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., urmare a plângerii formulate de reclamant, care pretindea că pomul tăiat de pârât din curtea casei sale, îi aparține. S-a dispus neînceperea urmăriri penale, în baza art. 10 lit.a Cod proc.penală, întrucât fapta de furt nu există, cu motivarea că „făptuitorul a tăiat arborele din curtea locuinței sale și nu de pe terenul persoanei vătămate”.

Instanța a mai reținut că suprafața de 6200 mp, deținută în prezent de către pârâtul C. C., nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, .. Părinții pârâtului și în continuare acesta însuși, prin unirea posesiilor au deținut și posedat în nume de proprietari, public, pașnic netulburat și cu bună-credință terenul de peste 50 de ani, respectiv, cel puțin din anul 1961, așa cum s-a stabilit în prezenta cauză pe baza probatoriilor administrate.

Văzând și prevederile art. 137 alin. 2 C.proc.civ. cu referire la art. 555 și 557 Cod civil 2009, apreciind asupra netemeiniciei acțiunii de față, față de întregul material probator administrat în cauză, instanța a respins-o.

Față de soluția adoptată cu privire la acțiunea principală, având în vedere că cererile de intervenție formulate de interevenienții C. G. și N. S. sunt în interesul pârâtului, cum intervenienții accesorii nu pretind pentru sine nimic, nu invocă un drept propriu în contra reclamantului, ci doar au făcut o apărare în favoarea pârâtului pentru care au intervenit, instanța, văzând dispozițiile art. 49 și următoarele C.proc.civ., se pronunță pe fond exclusiv asupra cererii principale și, întrucât soluția pe fond a fost de respingere a acțiunii principale ca neîntemeiate, soluția este favorabilă pârâtului pentru care intervenienții au susținut apărarea.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârât, constând în onorariul avocatului ales al acestuia din urmă consemnat prin chitanțele nr. 71/13.06.2012 și nr. 75/26.06.2012 (filele 31-32).

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, care a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente: prin s.c. nr. 2080/16.03.2011, pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr._, s-a constatat calitatea sa de unic mostenitor cu privire la averea succesorala ramasa de pe urma defunctei U. Musa, decedata la data de 24.04.2007.

In anul 1996 intimatul parat a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de omor; in anul 2007, acesta a fost eliberat din penitenciar, iar raportat la faptul ca nu avea unde sa locuiasca, a ocupat in mod abuziv imobilul situat in ., imobilul fiind, in realitate, proprietatea defunctei U. Musa.

Desi a solicitat, in nenumarate randuri, intimatului sa paraseasca imobilul casa de locuit, acesta a refuzat.

Arata ca intimatul negilijeaza imobilul si terenul aferent acestuia, in sensul ca nu se ocupa de gradina, de constructie, aceasta fiind o casa veche, batraneasca, ce are nevoie de restructurari.

In alta ordine de idei, arata ca a intreprins numeroase demersuri si la Postul de Politie Manzalesti, pentru ca acesta sa fie evacuat, dar s-a refuzat implicarea . caz, intrucat nu exista, in acest sens, o hotarare judecatoreasca.

In prezent, intimatul parat nu detine niciun act de proprietate valabil cu privire la imobilul casa de locuit, ocupandu-l doar in virtutea unei legaturi de prietenie ce a existat intre defuncta U. Musa si mama sa.

Intimatul a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

La termenul de judecata din data de 13.03.2013, apelantul, prin aparator, a solicitat completarea probatoriilor cu inscrisuri; cu emiterea unei adrese catre Primaria Manzalesti, pentru a comunica averea rămasă de pe urma defuncților C. D. și B. I., arătând că sunt constituie pe numele acestora două roluri agricole, 1370 și 1373; în plus, instanța să ceară Primăriei Mânzălești să identifice masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. D. si sa fie incuviintata proba cu martori, aprecind ca elocventă depoziția soțului defunctei U. M..

Prin completarea probatoriilor, apelantul a aratat ca intelege sa dovedeasca faptul ca B. I. – tatăl lui U. M. a fost căsătorit cu B. Z., iar dintr-o altă relație a avut un alt copil; ca U. M. este singurul copil legitim al lui B. I.; ca in mod greșit instanța de fond reține că au precizat faptul că imobilul ce a aparținut lui U. M. este cel al lui B. I., deoarece nu este același cu cel unde în prezent locuiește intimatul; ca sunt două imobile – case de locuit diferite, despărțite de drumul comunal, unul a aparținut lui U. M., iar celălalt lui B. I., după decesul căruia ar fi fost ocupat de C. C..

In ceea ce priveste aceasta solicitare a apelantului reclamant, de prelungire a probatoriilor in apel, tribunalul o va respinge, avand in vedere urmatoarele aspecte: prevederile art. 295 al.1 si 2 cod de procedura civila arata ca instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, precum si faptul ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii partilor, care stabilesc limitele si cadrul procesual in care vor sa se judece, instanta urmand sa se pronunte numai cu privire la probele si solicitarile lor.

Partile sunt cele care fixeaza limitele in care va avea loc judecata, atat din punct de vedere al obiectului, cat si al persoanelor intre care se stabilesc raporturile juridice, precum si al fundamentului pretentiei ce este dedusa judecatii, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti. Instanta de judecata trebuie sa statueze omnia petita, adica sa se pronunte cu privire la tot ce s-a cerut dar, in acelasi timp, numai cu privire la ce s-a cerut, fara a avea posibilitatea sa dea mai mult decat s-a solicitat sau sa se pronunte asupra unei pretentii nesolicitate, in caz contrar hotararea fiind supusa cailor de atac.

Pe de altă parte, procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului (reglementat de art.129 alin.5 Cod pr.civilă ) nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil; obligația de a-și proba pretențiile revine reclamanților, în condițiile art.1169 Cod civil.

Instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi, propuse in conditiile art. 292 cod de procedura civila, daca considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei. Așadar, textul de lege menționat instituie o facultate a instanței de apel de a se pronunța exclusiv pe probatoriul de la prima instanță sau de a dispune completarea acestuia, iar nu o obligație.

In fata primei instante, reclamantul apelant a fost cel care a promovat cererea de chemare in judecata si a indicat probele pe care intelege sa le administreze pentru dovedirea temeiniciei cererii lui.

Astfel, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul apelant a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul paratului intimat C. C., precum si proba testimoniala, cu doi martori.

In acest scop, au fost depuse la dosar inscrisuri emanand de la Primaria Comunei Manzalesti, iar la termenul de judecata din data de 13.06.2012, cand a fost acordat cuvantul pe probe, reclamantul a solicitat administrarea acelorasi probe pe care le-a precizat prin cererea de chemare in judecata, respectiv inscrisuri, martori si interogatoriul paratului.

Instanta de fond, in virtutea rolului activ, cu respectarea principiului disponibilitatii in procesul civil, a retinut in mod corect situatia de fapt si de drept din prezentul litigiu, stabilind ca defuncta U. M. este fiica lui B. I. și a Zamfirei B.; că autorii părților, C. D., tatăl pârâtului C. C. și U. M. (fostă B.), sunt frați uterini (de mamă); ca reclamantul S. N. este fiul lui S. D. și al Ilincăi S., așa cum reiese din CI . nr._; că pârâtul C. C., alături de frații săi, C. G., N. S. și C. A., sunt moștenitori, în calitate de descendenți de gradul 1 (fii), ai defunctului C. D.; ca tatăl defunctei U. M. este B. I., frate al mamei reclamantului; că autorii părților – C. D. și U. M. au deținut gospodării proprii și distincte, primul fiind înregistrat cu fișă rol 1370, iar secunda cu fișa rol 1373; ca imobilul din care se solicită evacuarea, este altul decât cel care a aparținut defunctei U. M. sau cel proprietatea lui S. N.; ca cele trei proprietăți sunt distincte, fiind despărțite de drumul comunal și aflate la distanță de câteva sute de metri, una de cealaltă, așa cum rezultă din declarațiile coroborate ale celor trei martori audiați în cauză; ca niciodată U. M. sau soțul ei, U. C., nu au ridicat pretenții la casa și terenul familiei C., cunoscând faptul că aceasta le aparține; ca reclamantul are posesia și proprietatea imobilului care i-a aparținut defunctei U. M. la data deschiderii succesiunii – 22.04.2007, imobil ce este înregistrat la rolul cu nr. l373 al comunei Mânzălești, pe numele ei și al soțului acesteia, U. C..

De asemenea, la dosarul instantei de fond sunt depuse sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 2561/14.09.2012 si adeverinta nr. 1628/01.06.2012, emise de Primaria Comunei Manzalesti, din care rezulta averea succesorala ramasa de pe urma defunctului C. D., mostenitorii acestuia, suprafetele de teren si imobilele cu care figureaza in registrul agricol.

In consecinta, tribunalul apreciaza ca o completare a probatoriului in apel, fata de inscrisurile depuse la dosar, care emana tot de la Primaria Comunei Manzalesti si cu depozitiile altor doi martori, pe langa cei 3 martori audiati in fata instantei de fond, nu este o proba pertinenta, utila si concludenta in cauza, in acest stadiu procesual, aspectele respective fiind lamurite prin probele administrate in fata instantei de fond.

F. de toate aspectele redate pe larg anterior, instanta constata ca nu se impune suplimentarea probatoriului in apel, motiv pentru care va respinge aceasta solicitare.

De fapt, din cererea de prelungire a probatoriilor si din solicitarile adresate instantei de control judiciar se desprinde ideea ca apelantul S. N., ca unic mostenitor al defunctei U. Musa, ar fi proprietarul intregii averi ramase de pe urma acesteia, respectiv imobilul si terenul care i-au revenit in urma sentintei de partaj, dar si al averii ramase de pe urma lui B. I., tatal lui U. Musa, pe considerent ca numitul C. D. nu este fiul lui B. I..

Tribunalul retine ca aceste aspecte, cu care instanta de fond nu a fost investita, nu pot face obiectul prezentului apel, ci vizeaza mai mult o actiune de iesire din indiviziune dintre partile cauzei, pentru a se stabili cu exactitate cotele succesorale si masa succesorala ramasa de pe urma acestui defunct.

Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, prin prisma dispozitiilor legale incidente, tribunalul constata ca este nefondat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarele argumente in fapt si in drept: obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamantul S. N. care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. C., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantului, situat în comuna Mânzălești, ., format din casă de locuit, anexe și teren aferent.

Prin s.c. nr._/28.09.2012, Judecatoria Buzau a respins acțiunea civilă în evacuare, formulată de reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâtul C. C.; a obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârât.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, care a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente:

- prin s.c. nr. 2080/16.03.2011, pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr._, s-a constatat calitatea sa de unic mostenitor cu privire la averea succesorala ramasa de pe urma defunctei U. Musa, decedata la data de 24.04.2007.

- in anul 1996, intimatul parat a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de omor; in anul 2007, acesta a fost eliberat din penitenciar, iar raportat la faptul ca nu avea unde sa locuiasca, a ocupat in mod abuziv imobilul situat in ., imobilul fiind, in realitate, proprietatea defunctei U. Musa.

- desi a solicitat intimatului, in nenumarate randuri, sa paraseasca imobilul casa de locuit, acesta a refuzat.

- intimatul negilijeaza imobilul si terenul aferent acestuia, in sensul ca nu se ocupa de gradina, de constructie, aceasta fiind o casa veche, batraneasca, ce are nevoie de restructurari.

- a intreprins numeroase demersuri si la Postul de Politie Manzalesti, pentru ca acesta sa fie evacuat, dar s-a refuzat implicarea . caz, intrucat nu exista, in acest sens, o hotarare judecatoreasca.

- intimatul parat nu detine niciun act de proprietate valabil cu privire la imobilul casa de locuit, ocupandu-l doar in virtutea unei legaturi de prietenie ce a existat intre defuncta U. Musa si mama sa.

In esenta, in motivele de apel se arata faptul ca imobilul pe care il ocupa intimatul C. C. este proprietatea defunctei U. Musa, iar in prezent proprietatea apelantului, ca unic mostenitor al acesteia, conform s.c. nr. 2080/16.03.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în cauza înregistrată sub nr._ si ca intimatul parat nu detine niciun act de proprietate valabil cu privire la imobilul casa de locuit, ocupandu-l doar in virtutea unei legaturi de prietenie ce a existat intre defuncta U. Musa si mama sa, motiv pentru care apreciaza ca actiunea in evacuare este intemeiata.

In legatura cu aceste sustineri, tribunalul constata faptul ca defuncta U. Musa, casatorita cu U. C., este fiica lui B. I. și a Zamfirei B..

In acelasi timp, intimatul C. C., alături de frații săi, C. G., N. S. și C. A., sunt moștenitori, în calitate de descendenți de gradul 1 (fii), ai defunctului C. D., asa cum rezulta din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 2561/14.09.2012.

Din conținutul coroborat al certificatului de naștere nr. 28/19.03.1941, certificatului de naștere nr. 71/19.06.1930 și certificatului de căsătorie nr. 18/06.11.1934, rezulta că autorii părților, C. D., tatăl pârâtului C. C. și U. M. (fostă B.), sunt frați uterini, de mama, respectiv B. (C.) Z..

B. I. (casatorit cu B. Z.), tatal numitei U. Musa, este frate cu S. I., mama reclamantului S. N.. Astfel, reclamantul S. N. este văr primar al defunctei U. M..

U. Musa si U. C. nu au avut copii, iar prin sentința civilă nr. 2080/16.03.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisa actiunea având ca obiect partaj succesoral, formulată de reclamantul S. N., in contradictoriu cu pârâții U. C. si S. I., prin incheierea unei tranzactii, prin care s-a luat act că pârâtul S. I. renunță la succesiune, iar reclamantului S. N. i-a fost atribuită întreaga masă succesorală, compusă din imobilul casă de locuit și suprafața de teren de 875 mp teren aferent situat în jud. B., com. Mînzălești, . 1000 mp teren arabil; 5000 mp teren pășune; 500 mp teren fânețe; 300 mp livadă, situat în tarlaua 5, . vecinătăți: N- C. I.; E-drum; S –M. S.;V- canal Chilii.

Prin aceeasi sentinta, s-a luat act ca U. C., în calitate de soț supraviețuitor al defunctei U. M., a renunțat la cota succesorală ce i se cuvenea, prin neacceptare în termenul succesoral de 6 luni, prevăzut de lege.

Rezulta din cele relatate mai sus ca apelantul reclamant, in conformitate cu continutul tranzactiei, stapaneste imobilul care a apartinut defunctei U. Musa si sotului acesteia, U. C., iar prin actiunea de fata, reclamantul a solicitat evacuarea paratului din acest imobil, situat in comuna Manzalesti, ., care a apartinut defunctei U. Musa si despre care apelantul sustine ca intimatul C. C. nu detine niciun act de proprietate valabil cu privire la imobilul casa de locuit, ocupandu-l doar in virtutea unei legaturi de prietenie ce a existat intre defuncta U. Musa si mama sa.

Sustinerile reclamantului apelant sunt contrazise de probele administrate in cauza, din care a rezultat ca intimatul nu locuieste in casa defunctei U. Musa, al carei proprietar este, in prezent, apelantul, ci in casa ramasa de pe urma defunctului sau tata, C. D., aspecte sustinute de urmatoarele:

- din declaratiile martorilor audiati in fata instantei de fond (B. T., L. M. si M. S.), coroborate cu adeverintele emise de Primaria comunei Manzalesti, a rezultat ca este vorba despre trei imobile distincte, respectiv unul care a apartinut defunctei U. M., unul proprietatea lui S. N., precum si unul care a apartinut lui C. D., in care locuieste in prezent intimatul C. C..

- cele trei proprietăți sunt distincte, fiind despărțite de drumul comunal și aflate la distanță de câteva sute de metri, una de cealaltă. Între cele trei proprietăți nu există suprapunere sau confuzie, fiind separate și delimitate prin garduri despărțitoare de peste 50 de ani.

- casa în care locuiește intimatul C. C. și din care se solicită de către reclamant să fie evacuat, a fost construită de părinții pârâtului în anul 1961, având în jurul său suprafața de 6200 mp teren intravilan curți-construcții, fâneață, pășune și arabil, așa cum rezultă din fișa de rol 1370. Terenul este împrejmuit de peste 50 de ani și înscris în registrul agricol volumul 44, fila 129, împreună cu casa și anexele, la numele tatălui pârâtului, C. D., fiind înregistrat fiscal cu rolul unic 1370, pentru care s-a plătit impozitul la zi, așa cum rezultă din chitanțele aflate la dosarul instantei de fond.

În această casă pârâtul, fratele și cele două surori s-au născut și au crescut. După decesul părinților intimatului, în casa care a aprtinut lui C. D. a locuit C. A.-sora pârâtului, iar din 2007, după moartea tatălui, fără a avea loc dezbaterea succesiunii, pârâtul a acceptat tacit moștenirea și cu acordul fratelui și al surorilor sale a rămas în casă, comportându-se ca adevărat proprietar. Ceilalți moștenitori având alte domicilii, nu au avut pretenții la casă și terenul aferent de 6200 mp, singura avere rămasă de pe urma tatălui lor, C. D..

- suprafața de 6200 mp, deținută în prezent de către pârâtul C. C., nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, ., ci a fost stapanita in mod continuu de catre parintii intimatului si in continuare de catre C. C., în nume de proprietari, public, pașnic netulburat și cu bună-credință, de peste 50 de ani, respectiv, cel puțin din anul 1961, așa cum s-a stabilit în prezenta cauză pe baza probatoriilor administrate.

- niciodată U. M. sau soțul ei, U. C., nu au ridicat pretenții la casa și terenul familiei C., cunoscând faptul că aceasta le aparține.

- imobilul casă de locuit și terenul care au aparținut părinților intimatului nu se regăsesc în sentința civilă nr. 2080/2011 a Judecătoriei B., pe care reclamantul apelant o invocă drept titlu de proprietate. De asemenea, asa cum s-a retinut in mod corect de catre prima instanta, aceasta sentința nu îi este opozabilă intimatului, care nu a fost parte în procesul ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., finalizat cu incheierea tranzactiei prin care S. N. a preluat imobilul defunctei U. Musa.

Avand in vedere principiul relativitatii efectelor hotararilor judecatoresti, rezulta ca efectele hotărârii se răsfrâng doar asupra celor doi semnatari, care au înțeles astfel să stingă litigiul, nu și asupra pârâtului, care nu a fost parte în proces.

- casa care a aparținut defunctei U. M. și care a fost preluată, conform sentinței civile nr. 2080/16.03.2011 a Judecătoriei B., de către reclamantul S. N., a fost construită de autoarea reclamantului în anul 1961, alături de casa tatălui pârâtului, S. I., fiind înregistrată fiscal la nr. 1373 și situată „mai la deal și peste drum” de casa lui C. D..

- instanta care a fost investita cu solutionarea dosarului nr._, a luat act de incheierea tranzactiei dintre parti, fara a fi, insa, preocupata de verificarea continutului acesteia, de amplasamentul suprafetei de teren respective, daca ea a apartinut defunctei U. Musa si face parte din masa succesorala, astfel incat s-a ajuns ca apelantul sa detina suprafete in plus fata de cele care au apartinut defunctei, multe din ele nefiind identificate.

Astfel, prin cererea adresată instanței de judecată, reclamantul arată că de pe urma defunctei au rămas ca bunuri succesorale: imobil casă de locuit și teren de 875 mp situat în ., jud. B. și suprafața de 1000 mp teren arabil situat pe raza comunei Mânzălești, tarlaua 5, . hotărârii instanța reține că averea succesorală de pe urma defunctei este formată din: imobil casă de locuit și teren de 875 mp situate în ., jud. B.; suprafața de 1000 mp teren arabil situat pe raza comunei Mânzălesti, tarlaua 5, . ca în cererea reclamantului), iar în dispozitivul hotărârii, dat pe baza tranzacției, apar în plus suprafețele de 5000 mp teren pășune și 500 mp teren fâneață (neidentificate), precum și 300 mp teren livadă situat în tarlaua 5, .: N-C. I.; E-Drum; S-M. S. și V-canal Chilii.

Aceste neconcordante, insa, nu il indreptatesc pe apelant sa solicite evacuarea intimatului dintr-un imobil pe care il detine in calitate de mostenitor al parintilor sai, cu privire la care apelantul nu a putut justifica vreun drept de proprietate și care nu se regăsesc în sentința civilă nr. 2080/2011 a Judecătoriei B., pe care reclamantul o invocă drept titlu de proprietate, așa cum s-a reținut anterior.

Or, din probele administrate, a rezultat fără putință de tăgadă că nu există identitate și/sau suprapunere între imobilele părților, care provin din moșteniri diferite (autor B. I., respectiv U. M. și autor C. D.), așa cum s-a reținut în prezentele considerente.

Reținând cele relatate pe larg anterior, tribunalul, in conformitate cu prevederile art. 296 cod de procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 274 cod de procedura civila:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respins cererea de prelungire a probatoriilor formulată de apelantul S. N..

Respinge apelul declarat de reclamantul S. N. domiciliat în comuna Mânzălești, ., împotriva sentinței civile nr._ din data de 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu pârâtul C. C. domiciliat în comuna Mânzălești, ..

Obligă apelantul S. N. să plătească intimatului C. C. suma de 78 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

D. R. I. G. R.

GREFIER

E. D.

Red.D.R.

Tehnoredactat D.R./ 4 ex

18.03.2013

Judecătoria B.

Dosar fond:_

Judec.fond: P. Crenguța

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1924/2013. Tribunalul...		Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 1801/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 1656/2013. Tribunalul BUZĂU Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1924/2013. Tribunalul BUZĂU Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Sentința nr. 1198/2013. Tribunalul BUZĂU Contestaţie la executare. Decizia nr. 356/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul BUZĂU Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 22/2013. Tribunalul BUZĂU