Plângere contravenţională. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 16976/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 514/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul F. M. – domiciliat în Rm. Sărat, ., ., împotriva sentinței civile nr._/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. – cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurentul F. M. fiind reprezentat de avocat I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată, recursul este motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar intimatul nu a formulat în cauză întâmpinare, după care:
Avocat I. C. arată că nu mai are cereri de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat I. C., având cuvântul, arată că plângerea petentului a fost respinsă cu motivarea că fapta săvârșită ar avea un grad ridicat de pericol social, însă recurentul susține că greșit a fost reținută situația de fapt. Acesta a arătat că vederea i-a fost obturată de un autoturism staționat pe partea dreaptă și dacă ar fi acționat sistemul de frânare, autoturismul ar fi oprit chiar pe trecerea de pietoni, ori dincolo de ea, situație în care frânarea ar fi fost oricum ineficientă.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs civil.
Prin cererea introdusa la Judecătoria B. la data de 4.08.2011 si inregistrata sub nr._, petentul FRATILA M. a formulat plangere impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la 03.08.2011 de intimatul I.P.J. Buzau, solicitand admiterea actiunii si anularea procesului verbal contestat ca netemeinic si nelegal.
În motivare, in principal, invoca nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie, avand in vedere dispozitiile art. l7 din OG 2 /2001 in sensul ca agentul de politie l-a sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 268 lei precum si cu retinerea permisului de conducere.
In fapt, la data de 3.08.2011, in timp ce conducea autoturismul marca L. cu nr. de inmatriculare_ pe raza municipiului Buzau, . oprit de un agent de politie intrucat nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in trecere pe marcajul pietonal.
Arata ca a acordat prioritate pietonului angajat in trecere, iar agentul de politie find in masina, a observat momentul cand pietonii s-au angajat in trecere, dar acestia erau angajati pe sensul opus de mers, adica pe cealalta banda de mers si nu-si poate explica cum a putut agentul de politie sa constate ca nu a acordat prioritate de trecere.
Avand in vedere ca nu a oprit pietonul ca martor si nu i-a fost prezentata pe loc dovada incalcarii legii, considera ca actiunea organului de politie de a-l sanctiona contraventional a fost una abuziva.
In drept petentul si-a intemeiat plangerea pe dispozitiile OG 2/2001 raportat la OUG 195/2002.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar copia procesului verbal de contraventie contestat, copie C.I., imputernicire avocatiala.
In termen legal I.P.J. Buzau a formulat întâmpinare, in conditiile art. ll4 – ll5 Cod pr.civ. solicitând respingerea plângerii petentului ca neintemeiata.
În motivarea întâmpinării intimatul a învederat instanței că la data de 3.08.2011, orele 7,55 in timp ce conducea autoutilitara marca Dacia L. cu nr. de inmatriculare_ pe . .. A. M., la trecerea pentru pietoni semnalizata prin marcaj transversal, cu vopsea alba aplicata pe partea carosabila si prin indicatoare de semnalizare si presemnalizare, petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in mod regulamentar in traversarea drumului public, pe trecerea pentru pietoni pe sensul sau de mers, obligandu-l sa se opreasca pentru a evita acrosarea si acidentarea.
Constatarea s-a facut prin filmarea abaterii de catre agentul constatator, conducatorul auto fiind oprit imediat dupa intersectia cu . nu perturba traficul in zona, moment in care a fost legitimat si i s-a adus la cunostinta regula de circulatie incalcata.
Ca masura complementara, petentului i s-a retinut permisul de conducere in vederea suspendarii, eliberandu-se dovada de retinere cu drept de circulatie l5 zile.
D. dovada, I.P.J. Buzau a depus istoric abateri, raportul agentului constatator si CD-ul privind inregistrarea abaterii.
In conformitate cu dispozitiile art. 167 Cod pr.civ. a incuviintat partilor un probatoriu cu inscrisuri, iar petentului un probatoriu testimonial cu martorul P. G..
Prin sentința civilă nr._ din 26.10.2012 Judecătoria B. a respins plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța fondului a avut în vedere următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ incheiat la 03.08.2011 intocmit de intimatul I.P.J. Buzau, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda, in suma de 268 lei, iar ca masura complementara s-a retinut permisul de conducere in vederea suspendarii, pentru care s-a eliberat dovada cu drept de circulatie l5 zile.
Petentul a semnat procesul verbal de contraventie cu mentiunea ca “nu declar nimic”.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta investita cu solutionarea plangerii trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia procesului verbal de contraventie si sa hotarasca cu privire la sanctiunea aplicata.
Potrivit art. l7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrag nulitatea procesului verbal de contraventie.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contraventie, instanta a constatat ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16 – l7 din OG 2/2001, și a respins exceptia nulitatii absolute invocata de catre petent.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta a constatat ca prezentul litigiu trebuie sa confere petentului garantiile procesuale recunoscute si garantate de art. 6 din CEDO, care face parte din dreptul intern, potrivit art. ll din Constitutia Romaniei si au prioritate in temeiul art. 20 al. 2 din legea fundamentala.
Aceasta deoarece, desi in dreptul nostru intern contraventiile au fost dezincriminate, in lumina jurisprudentei CEDO acest gen de contraventie referitoare la circulatia pe drumurile publice intra in sfera acuzatiilor in materie penala la care se refera prin primul paragraf al art. 6 din CEDO.
In consecinta, petentului îi sunt recunoscute garantiile specifice in materie penala, printre care si prezumtia de nevinovatie, pana la proba contrara.
Astfel, procesul verbal de contraventie nu poate face dovada prin el insusi a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovatiei, fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de savarsirea contraventiei.
Deoarece petentul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, sarcina administrarii probelor revine agentului constatator.
Potrivit art. l35 lit. h din ROUG l95/2002 R, conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, pe loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, atunci cand acesta se afla pe sensul sau de mers. Asadar, textul de lege mai sus mentionat prevede ca in astfel de situatii conducatorii auto sunt obligati sa acorde prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea drumului public pe locurile special amenajate.
Constatarea s-a facut prin observare directa, de catre agentul constatator, avand atributii in acest sens, in conformitate cu dispozitiile art. l09 al. 1 din OUG nr. 195/2002 R, dar si prin aparatura de supraveghere a traficului rutier montata pe autospeciala politiei, asa cum rezulta din CD-ul inaintat de intimata si atasat la fila l2 dosar.
Intimatul a depus inregistrarea video pe suport electronic CD din care se poate observa cu claritate ca petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se afla deja angajat in traversare pe trecerea de pietoni, care la un moment dat a trebuit sa se opreasca pentru a trece autovehiculul condus de petent.
F. de inregistrarea video depusa la dosar de catre I.P.J. Buzau si raportul agentului constatator, instanta a considert ca declaratia martorului P. G., propus de petent, este subiectiva, și a inlaturat-o.
Din coroborarea materialului probator administrat in cauza nu a rezultat o alta situatie de fapt decat cea retinuta de agentul constatator prin procesul verbal de contraventie si de natura sa conduca la inlaturarea raspunderii contraventionale a petentului.
De asemenea, instanta a apreciat ca la aplicarea sanctiunii contraventionale agentul constatator a avut in vedere dispozitiile art. 5 si art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, sanctiunea aplicata fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, modul si mijloacele de savarsire, scopul urmarit si urmarea produsa, dar si de circumstantele personale ale contravenientului, asa cum rezulta din fisa de cazier auto atasata la dosar, tinandu-se cont de criteriile de individualizare prevazute de lege.
Avand in vedere ca petentul a savarsit contraventia . care erau indicatoare de presemnalizare si semnalizare pentru trecerea de pietoni, intens circulata, aceasta are un caracter cu un grad de pericol social deoasebit de ridicat deoarece a pus in pericol viata pietonului aflat pe trecerea de pietoni, motiv pentru care s-a apreciat ca sanctiunea ce i-a fost aplicata este corect individualizată de agentul constatator si nu se impune inlocuirea sanctiunii cu avertisment, asa cum a solicitat petentul.
Retinand vinovatia petentului, dar si gradul de pericol social deosebit de ridicat al contraventiei savarsite, instanta a respins plangerea petentului ca neintemeiata si a mentinut ca temeinic si legal procesul verbal de contraventie intocmit de I.P.J. Buzau.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul F. M., arătând că pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca procesul verbal este încheiat in condiții de deplină legalitate, iar plângerea este neîntemeiată, pentru că fapta a fost săvârșită întocmai cum a fost constatată prin procesul verbal dedus judecății, probele administrate în cauză dovedesc faptul că nu a acordat prioritate unui pieton la trecerea semnalizată, iar fapta "are un caracter cu un gradde pericol social deosebit de ridicat, deoarece a pus în pericol viața pietonului aflat pe trecerea de pietoni”, declarația martorului audiat la propunerea sa fiind înlăturată, deoarece celelalte probe nu confirmă cele relatate de acesta.
Recurentul a susținut că nu a avut vizibilitate la trecerea de pietoni din cauza unui alt autovehicul ce staționa și nu permitea conducătorilor auto aflați în trafic, pe direcția sa de mers, vizualizarea în totalitate a trecerii de pietoni, iar pietonului nu i-a fost pusă viața în pericol, în opinia sa, solicită ca hotărârea astfel pronunțată să fie examinată sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3041 Cod procedură civilă, urmând a se avea în vedere și următoarele apărări:
Prin sentința recurată a fost reținută greșit situația de fapt, pentru că, pe lângă faptul că vizibilitatea sa era obturată de autovehiculul care staționa pe partea dreaptă înaintea trecerii de pietoni, manevra de a trece peste marcajul pentru pietoni era angajată atunci când pietonul a început traversarea, iar frânarea ar fi creat situația ca autoturismul să se oprească pe trecere sau dincolo de aceasta; prin continuarea deplasării la trecerea de pietoni a autoturismului pe care îl conducea, viata pietonului nu a fost pusa in pericol; martorul a descris corect situația de fapt, fiind în imediata apropiere a trecerii de pietoni și percepând direct ceea ce s-a întâmplat.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 cod proc. civ., solicită admiterea recursului și, în principal, modificarea în tot sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal, iar în subsidiar, să se reaprecieze asupra sancțiunii aplicate, înlocuindu-se amenda cu avertismentul.
Intimatul I.P.J. B. nu a formulat în cauză întâmpinare și nici nu a trimis reprezentant în instanță, pentru a-și preciza punctul de vedere cu privire la prezentul recurs.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, că nu există niciunul din motivele prevăzute de art.304 c.p.c., nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentului, potrivit căreia instanța fondului a reținut greșit situația de fapt, este neîntemeiată.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție încheiat de intimată recurentului, acesta a fost sancționat contravențional în gaza art. 135 lit.h din ROUG nr. 195/2002, întrucât nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa drumul public, pe loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, și care se afla pe sensul său de mers.
Instanța fondului a reținut în mod corect că recurentul a încălcat dispozițiile legale mai sus menționate, pe baza probelor furnizate de către intimată, în mod special înregistrarea video pe suport electronic – CD.
Accesând această înregistrare video, se poate observa, fără putință de tăgadă, că elementele constitutive ale acestei contravenții au fost îndeplinite prin aceea că pietonul se afla în angajare pe trecerea de pietoni, acesta chiar a trebuit să se oprească din mers pentru ca vehiculul condus de către recurent să poată trece, fiind certă neacordarea de prioritate de trecere de către recurent pietonului.
Din aceeași înregistrare video reiese că susținerea recurentului, potrivit căreia vizibilitatea sa era obturată de un autovehicul care staționa pe partea dreaptă, înaintea trecerii de pietoni, este nefondată, întrucât nu s-a putut identifica acest autoturism care obtura vizibilitatea petentului.
Din economia textului de lege care definește contravenția reținută în sarcina petentului-recurent reiese că nu este necesar ca prin manevra săvârșită de către recurent să-i fie pusă viața în pericol pietonului, elementele constitutive ale contravenției, astfel cum au fost descrise mai sus, impunând ca și condiții, obligativitatea unui conducător de vehicul să acorde prioritate de trecere unui pieton care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător și aflat pe sensul de mers al conducătorului de vehicul, condiții îndeplinite, astfel cum s-a reținut mai sus.
Cât privește declarația martorului P. G., propus de către petent, este de observat că și acesta confirmă faptul că pietonul se afla angajat în traversare pe trecerea de pietoni, iar în ceea ce privește susținerea acestuia că recurentul-petent nu l-ar fi putut observa, deoarece era oprit un maxi-taxi, aceasta nu se coroborează cu imaginile video înregistrate de către intimată pe suportul electronic, imagini în care nu s-a putut identifica autovehiculul maxi-taxi la care face referire martorul.
Nelipsit de importanță este și faptul că la momentul formulării plângerii, recurentul nu s-a apărat în modalitatea descrisă în cererea de recurs, ci a susținut că a acordat prioritate pietonului, susținerea ulterioară a sa și a martorului, potrivit căreia vizibilitatea i-a fost obturată, fiind pro cauza.
Tribunalul reține de asemenea că procesul verbal de contravenție este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de contravenție, deși nu este prevăzută de OG 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, deci va avea forța probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară. Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă că cel ce contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție. În cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului. Curtea a concluzionat că amenda aplicată în temeiul OUG 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce, se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. Așadar, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului verbal din procedura contravențională, română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de contravenție.
Raportat la cele de mai sus, Tribunalul constată că în mod corect instanța fondului a data eficiență procesului verbal de contravenție, înlăturând apărările recurentului, apreciind asupra legalității și validității acestuia și a asigurat recurentului garanțiile impuse de art. 6 din Convenție.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în baza art. 312 Cod pr.civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul F. M. – domiciliat în Rm. Sărat, ., ., împotriva sentinței civile nr._/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. – cu sediul în B., .-10, jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2013.
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, M. H. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P./2 ex./24.04.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. – L. F.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1374/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1801/2013. Tribunalul... → |
|---|
