Plângere contravenţională. Decizia nr. 218/2013. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 218/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 20974/200/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 218/2013

Ședința publică de la 06 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. V.

Judecător G. I. R.

Grefier C. C.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., .-10, județul B.,împotriva sentinței civile nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu petentul-intimat P. E. F., domiciliat în com.Corbeanca, ..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurent consilier juridic P. E., lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic P. E. depune la dosar delegație pentru recurent și arată că nu mai are cereri de formulat.

Instanța, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Consilier juridic P. E., având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea plângerii. Susține că instanța de fond a admis plângerea deoarece din planșa foto nu rezultă că fapta a fost săvârșită în interiorul localității, însă nu există obligație legală pentru astfel de indicii. În procesul verbal de contravenție s-a menționat Șoseaua Nordului din municipiul B., nefiind contestat de petent la momentul controlului. Există indicatoare de delimitare a localității, iar din actele dosarului rezultă că fapta a fost săvârșită în interiorul localității.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului civil de fata, constată:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /28.06.2012 petentul P. E. F. a solicitat in contradictoriu cu intimatul IPJ BUZAU anularea procesului verbal . nr ._/10.06.2012.

In motivare petentul a învederat în esență că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, nu a depășit viteza legală în localitate

Plângerea nu a fost motivată în drept.

In ceea ce-l privește pe intimat, acesta în condițiile art. 115 si următoarele C.p.c. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât petentul a depășit cu 50 km oră viteza maximă admisă în localitate, aparatul radar era verificat metrologic, abaterea a fost filmată cu instalația de supraveghere

In drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.p.c. .

Prin precizările depuse la dosar petentul a invocat excepția nulității procesului verbal pentru încălcarea art 16 al 1 din OG 2/2001

Instanța în baza art 137 alin 2 C.p.civ a unit cu fondul excepția nulității invocată de petent

Prin sentința civila nr._ din data de 24 septembrie 2012 Judecătoria B. a respins excepția nulității procesului verbal invocată de petent si a admis plângerea contravențională dispunând anularea procesului verbal de contravenție ., nr_/10.06.2012 emis de intimat și a măsurilor dispuse prin acesta.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:

La de 10.06.2012 a fost întocmit de către un agent constatator al intimatului procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu 9 puncte amenda in cuantum de 630 lei si cu reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 zile, pentru încălcarea prevederilor art 121 al 1 din ROUG 195/2002, întrucât la data respectivă orele 16,52 in timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . B. a fost înregistrat de aparatul radar tip Traffipax Speedophot montat pe autospeciala poliției cu numărul de înmatriculare_, în regim staționar, circulând cu viteza de 125 km/oră în localitate, limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv fiind de 70 km/oră.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție înscriind obiecțiile sale în cuprinsul actului sancționator.

Potrivit prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, „ constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei constând in depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic „ iar conform dispozițiilor art. 49 din același act normativ „ limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h „ .

De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 (ROUG 195/2002) „ conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum si pe cea impusa prin mijloace de semnalizare „ .

Examinând excepția nulității procesului verbal invocata de petent instanța a constatat ca acesta este neîntemeiata întrucât analizând actul in ceea ce privește legalitatea, apreciază ca acesta a fost legal întocmit cu respectarea condițiilor de forma prevăzute de art 17 si 16 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității. Procesul verbal in discuție respecta exigentele art. 16 al.1 din OG 2/2001, fapta fiind descrisă complet, pentru existența contravenției pentru care a fost sancționat petentul

Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca, pentru a putea fi sancționată o fapta contravenționala, se impun a fi îndeplinite doua tipuri de cerințe: intrinseci, constând in încălcarea cu vinovatei a unei norme de drept, fapta care va atrage după sine o sancțiune prevăzuta de lege, dar si extrinseci constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitata in acest sens - agentul constatator. In plus, agentului constatator ii incumba obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoiala existenta faptei, vinovăția contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens .

Procesul-verbal de contravenție face dovada asupra situației de fapt reținute si asupra încadrării in drept a faptei in condițiile in care este legal si temeinic întocmit, iar cele constatate de către agentul rutier sunt susținute cu mijloace de proba .

Analizând dispozițiile legale in materie, se constata ca procesul-verbal nu are forța probanta în ceea ce privește existenta faptei contravenționale in lipsa unor probe care sa susțină cele reținute.

In cauza de fata, procesul-verbal precum si modul in care acesta a fost încheiat prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, a reținut ca, deși nepenala la nivelul legislației interne, materia contravenționala este subsumata noțiunii de acuzație în materie penala în sens contravențional, astfel cum a arătat Curtea de la Strassbourg in mai multe decizii de speța.

Convenția Europeana a Drepturilor Omului a fost ratificata de către România prin Legea nr. 30/1994 publicata in Monitorul Oficial nr. 135/1994 si este un act internațional care face parte, conform art. 11 alin. 2 din Constituția României, din dreptul intern. Mai mult, in temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentala, daca exista neconcordante intre actele internaționale la care România este parte si legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Prin urmare, nu numai Convenția dar si jurisprudența Curții Europene, indiferent de statul care a fost parte in respectiva speța, se impun judecătorului roman, judecător care are obligația de a face aplicarea directa si prioritara a acesteia fata de dreptul intern in cursul soluționării cauzelor, in situația existentei unei neconcordante .

De asemenea, însăși Curtea Constituționala a României in Decizia nr. 81/1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 14/1995 a subliniat ca deciziile de speța pronunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se impun in virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României si au prioritate in temeiul art. 2 din același text. Aceasta observație este reluata de Curtea Constituționala si in Decizia nr. 349/2001 publicata in Monitorul Oficial al României nr. 240/2002 in care se subliniază ca, în urma ratificării de către România a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, in conformitate cu prevederile art. 11 si 20 din Constituție, aceasta convenție a devenit parte a dreptului intern, si ca, se impune ca in examinarea cauzei cu care Curtea Constituționala a fost investita, sa se aibă in vedere prevederile sale, precum si practica jurisdicționala a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea si interpretarea convenției menționate .

Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc si în hotărârea pronunțata in cauza A. contra României, in care se statuează si ca, deși statele membre dispun de o marja de apreciere in ceea ce privește anumite fapte, putându-le scoate din sfera sancționatoare penala si sa le pedepsească potrivit unor reguli speciale in materie contravenționala, nu trebuie ca prin aceasta politica penala sa fie privata persoana acuzata de anumite drepturi procesuale esențiale. Astfel, persoana acuzata de o fapta pedepsita potrivit unui regim sancționator, cel contravențional mai blând, nu trebuie sa fie pusa . puțin favorabila decât daca ar fi fost sancționata conform dreptului penal. In acest sens, Curtea apreciază ca prezumția de nevinovatei trebuie sa opereze si in materie contravenționala, atribuirea sarcinii celui care contesta săvârșirea contravenției fiind o inculcare a acestei garanții procesuale fundamentale, prevăzuta de art. 6 CEDO .

Aplicarea garanțiilor procesuale prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovatei, atrag răsturnarea sarcinii probei in cadrul plângerii contravenționale. Astfel, cel sancționat nu trebuie sa facă dovada nevinovatei sale, ci aceasta sarcina revine autorității din care face parte agentul constatator, in virtutea principiului in dubio pro reo, orice dubiu profitând celui acuzat de săvârșirea faptei contravenționale.

Intimatul nu a făcut dovada existentei faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal, din examinarea planșei fotografice depuse la fila 17 dosar nu rezultă că fapta ar fi fost săvârșită în interiorul localității, neprezentând nici un indiciu în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..

In motivele de recurs se arata ca greșit prima instanța a admis plângerea, pe motiv că din examinarea planșei fotografice nu rezultă că fapta ar fi fost săvârșită în interiorul localității.

Agentul constatator a indicat în concret locul săvârșirii faptei, respectiv Șoseaua Nordului din municipiul B., loc care nu a fost contestat de către petent la momentul controlului, acesta precizând doar că „a crezut că este în afara localității".

Nu există dispoziții legale care să impună obligativitatea apariției în planșa foto a unor astfel de indicii, dovada că fapta a fost săvârșită în localitate rezultând din ansamblul probator.

Trebuia avut în vedere că nici reclamantul nu a contestat că se afla pe Șoseaua Nordului, menționând doar că a crezut că este în afara localității. In opinia noastră, în această speță, prima instanță avea posibilitatea cel mult să constate existența unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, respectiv eroarea de fapt, și în nici un caz să admită plângerea pe motivarea făcută.

Intimatul P. E. Felixa formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului motivat de faptul ca greșit consideră agentul constatator faptul că simpla mențiune referitoare la șoseaua Nordului este suficientă pentru a caracteriza locul săvârșirii contravenției.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Ordonanța nr. 2/2001, unul din elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces verbal este "descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite". Potrivit jurisprudenței existente in materie, instanțele judecătorești au decis că descrierea vagă sau insuficient precizată în cadrul procesului verbal constituie o cauză de nulitate a acestuia. Reprezentantul poliției nu descrie în mod clar locul săvârșirii faptei contravenționale, acest lucru fiind esențial pentru validitatea procesului verbal și în consecință a reținerii faptei contravenționale în sarcina petentului. Astfel, în procesul verbal mai sus menționat nu este precizată o adresa exacta a săvârșirii contravenției fiind specificat doar în mod generic "Șoseaua Nordului", fără indicarea unui număr, a unei borne kilometrice și îndeosebi a localității, pentru a se atesta în mod cert faptul că limita de viteză în zona în care am fost surprins de radar este de 70km/h.

Așa cum se poate constata în cuprinsul procesului-verbal, precizarea făcută de intimat a fost ca nu este de acord cu cele constatate și implicit a locului săvârșirii faptei, și nu așa cum în mod eronat învederează reprezentantul Poliției Municipiul B..

De asemenea formularea obiecțiunilor la procesul-verbal este una diferită față de cea folosită în cuprinsul cererii de recurs,intimatul fiind convins de faptul că circulam în afara localității, în limitele prevăzute de lege.

Din ansamblu ansamblul probator în primul rând, planșa fotografică anexată la dosarul cauzei nu poate face dovada doar prin ea însăși a săvârșirii faptei contravenționale în interiorul localității, așa cum în mod corect învederează și instanța de fond. .

.Procesul-verbal de contravenție face dovada asupra situației de fapt reținute precum și a încadrării în drept, acest mijloc de probă trebuind a fi susținut cu alte mijloace de proba utile, concludente și pertinente. Simpla constatare a agentului constatator nu poate fi luată în considerare pentru atragerea răspunderii contravenționale .

In dosarul cauzei nu s-au administrat alte probe pentru a se dovedi acuratețea informațiilor consemnate în procesul-verbal, aspect care atrage cel puțin un dubiu rezonabil asupra săvârșirii contravenției în interiorul localității, dubiu care profită subsemnatului.

Atribuirea unei forțe probante depline procesului verbal de contravenție privează contravenientul de garanțiile procesuale conferite precum și de anumite drepturi procesuale, prezumția de nevinovăție fiind încălcată în acest context.

Recursul este întemeiat .

Greșit prima instanța a dispus anularea procesului verbal de contravenție cu motivarea ca planșa fotografică anexată la dosarul cauzei nu poate face dovada doar prin ea însăși a săvârșirii faptei contravenționale în interiorul localității, fără a tine seama ca sectorul de drum pe care aparatul radar a înregistrat viteza de 125 km /h ,avea limitare de viteza la 70 km/h.

Constituie contravenție potrivit art. 121 alin 3 lit e) din O.G. nr. 2/2001, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatare făcuta cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.Ca urmare, depășirea vitezei se constata in raport de viteza impusa pe sectorul de drum respectiv in baza legii sau de semnelor de circulație.

In spata agentul constatator a indicat ca pe sectorul de drum viteza era limitata de 70 km/h si ca urmare este lipsita de relevata daca drumul era sau nu in localitate. Conform art. 121 alin1 din HG nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Petentul nu a contestat faptul ca pe sectorul de drum pe care a fost înregistrata viteza ca nu exista un indicator care limita viteza la 70 km/h a acesteia, acesta arătând in plângerea sa numai ca viteza înregistrata nu este reala având in vedere prevederile Ordinului 301/2005 si ca nu s-a avut in vedere erorile maxime pentru cinemometre si ca . situație nu se poate retine ca a depăși viteza cu mai mult de 50 km/h.

Agentul constatator a descris locul săvârșirii faptei, respectiv pe Șoseaua Nordului din, situație recunoscuta de petent, atât prin plângere, cat si prin concluziile scrise.

Cum agentul constatator a făcut dovada faptului ca intimatul a circulat cu autoturismul pe Soseau Nordului din municipiul B. cu viteza de 125 km/oră,înregistrata cu un cinemometru de control rutier omologat, iar acesta nu a contestat niciodată ca pe sectorul de drum respectiv nu ar fi fost montat un indicator rutier de limitare a vitezei că 70 km/h, nu se poate retine faptul ca intimatul nu a făcut dovada existentei faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal.

F. de cele de mai sus, apărările intimatului formulate prin întâmpinare vor fi înlăturate de instanța.

Așa fiind, si văzând si dispozițiile art. 312 c. proc. civ., recursul dedus judecații va fi admis si se va modifica în tot sentința recurată iar pe fond se va respinge plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., .-10, județul B.,împotriva sentinței civile nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu petentul-intimat P. E. F., domiciliat în com.Corbeanca, ..

Modifică în tot sentința recurată și pe fond respinge plângerea contravențională.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013

Președinte,

D. R.

Judecător,

G. V.

Judecător,

G. I. R.

Grefier,

C. C.

Red. RI /Tehnored RAS

2 ex/13.02.2013

Operator de date cu caracter personal

înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214

Dosar fond –_

Judecătoria B.

Jud. fond – P. F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 218/2013. Tribunalul BUZĂU