Plângere contravenţională. Decizia nr. 1867/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1867/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 11427/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1867/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător M. Ș.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de petenta . SRL cu sediul în București, ., . și intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 – pentru Garda Financiară – Comisariatul General și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. - pentru Direcția G. a Finanțelor Publice B. cu sediul în G., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.10.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 5.11.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.04.2012, sub nr._, petenta . SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.03.2012 întocmit de intimata Garda Financiară B. și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că societatea desfășoară activități de comerț în domeniul produselor de tutun, având în localitatea Pîrscov trei puncte de lucru, că în vederea realizării obiectului de activitate are relații comerciale cu furnizorul Contraf Niotex Tabacco GMBH pentru furnizarea pe bază de contract a unui sortiment de tutun neprelucrat, că la data de 16.03.2012 furnizorul Contraf Niotex Tabacco GMBH, a livrat un transport de marfă și, în conformitate cu dispozițiile fiscale privind achizițiile intracomunitare de bunuri, a întocmit factura aferentă transmițând un exemplar al acesteia prin mijloace electronice la sediul societății petente și că, la aceiași dată, intimata Garda Financiară B., ca urmare a demarării la nivel național a campaniei de monitorizare a achizițiilor intracomunitare, a procedat la sigilarea semiremorcii aparținând S.C. Autocrisana S.A. Oradea, ce efectua transportul, încheind proces – verbal de sigilare a mărfii și aplicând ștampila cu risc fiscal.
A mai învederat petenta că la data de 19.03.2012 comisarii Gărzii Financiare B. s-au prezentat la sediul din Pârscov, jud. B., al S.C. C. Tabaco Internațional Europe Company S.R.L. (C.T.I.E.C.), societatea trecută pe CMR ca fiind destinatarul mărfii, constatând, în urma declarației reprezentantului acesteia, că mărfurile nu aparțin acestei societăți, nefiind comandată de aceasta și că nu s-a permis accesul autovehiculului cu marfă în antrepozitul fiscal al acestei societăți, că în acest context comisarilor Gărzii Financiare li s-a adus la cunoștință faptul că marfa este destinată în fapt . SRL, societate ce deține un punct de lucru în localitatea Pârscov, în imediata apropriere a fabricii C.T.I.E.C. și că examinând actele prezentate de reprezentanții petentei comisarii Gărzii Financiare B. au sesizat că există neconcordanță între factura externă prezentată și datele înscrise în CMR, în sensul că nu corespund datele înscrise la furnizor și nici la cumpărător, pe CMR, la furnizor fiind scris ASBJORNSEN BELGIUM BCBA iar la cumpărător C. TABACCO INTERNETIONAL EUROPE COMPANY, iar pe factură la vânzător este înscris CONTRAF NICOTEX TABACCOGMBH (CNT) iar la cumpărător . SRL. Cu aceeași ocazie reprezentanții . SRL au prezentat organelor de control Contractul comercial încheiat cu Contraf Nicotex Tabacco GMBH, scrisoarea emanând de la furnizorul Contraf Nicotex Tabacco GMBH (CNT) din 20.03.2012 și adresa emanând de la transportatorul LKW WALTER din data de 19.03.2012.
În urma analizării tuturor documentelor și informațiilor inspectorii Gărzii Financiare B. au decis că societatea . SRL, prin achiziția intercomunitară de tutun frunze, a efectuat acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror provenință nu este dovedită în condițiile legii iar mărfurile nu au fost însoțite, pe timpul transportului, de documente de proveniență, având în vedere datele înscrise pe CMR comparativ cu cele menționate pe factură, și faptul că marfa a fost însoțită numai de CMR-ul anexa 2.
În urma întocmirii procesului verbal de contravenție, marfa a fost lăsată în custodia societății petente iar la data de 26.03.2012 datorită faptului că această marfă avea grad ridicat de perisabilitate, Garda Financiară a dispus valorificarea produselor iar societatea petentă a achiziționat de la stat produsele ce-i fuseseră confiscate, achitând suma de_ lei reprezentând echivalentul a_ EURO.
Petenta a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție contestat arătând că fapta reținută în sarcina ei nu a fost încadrată corect și a mai invocat și eroarea de fapt constând în aceea că societatea nu avea cunoștință de conținutul CMR-ului, astfel cum acesta a fost întocmit de expeditor, fiindu-i adus la cunoștință cu ocazia efectuării transportului la Pârscov, în timpul cercetărilor efectuate de Garda Financiară .
A solicitat obligarea intimatelor la plata către societate a sumei de_,736 lei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate și valorificate, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației de la data de 21.03.2012 și până la data plății efective.
În drept, petenta și-a întemeiat pe dispozițiile OG 14/2007.
În dovedire, a propus proba cu înscrisuri. A atașat fotocopii de pe procesul verbal de contravenție contestat, contract de custodie, factura nr._/14.03.2012, notă explicativă, invoice, CMR, declarație, certificat constatator, proces verbal de valorificare, contract de vânzare – cumpărare.
Intimata Garda Financiară B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că petenta a fost sancționată cu avertisment pentru faptele prevăzute de art.1 lit.e din Legea nr. 12/1990, făcându-se astfel aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.2 lit. a din OG 2/2001 și a fost aplicată măsura complementară a confiscării bunurilor potrivit art.4 alin.1 din Legea nr. 12/1990.
A mai susținut intimata că, în fapt, la data de 21.03.2012, la solicitarea telefonică primită de la conducătorul autotrenului aparținând S.C. Autocrisana S.A. Oradea, o echipă de comisari din cadrul Gărzii Financiare B. s-a deplasat la sediul S.C. C. Tabacco International Europen Comany S.R.L. Pârscov pentru a desigila autotrenul ce transporta tutun iar în urma constărilor s-a stabilit faptul că marfa aparținea . SRL deși nu s-a prezentat nici un document din care să reiasă că această societate era destinatarul mărfii, că la prezentarea facturii externe transmisă prin mail, în urma comparării acesteia cu conținutul CMR-ului, s-a constatat faptul că există neconcordanțe în ceea ce privește furnizorul și destinatarul și cî motivele invocate de petentă în plângerea contravențională nu sunt întemeiate astfel că solicită respingerea acestora și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare sub toate aspectele.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 Cod proc. civ.
În baza materialului probator administrat Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/12.12.2012 prin care a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/21.03.2012 întocmit de intimată și sancțiunile aplicate prin acesta.
A admis, în parte, cererea formulată de petenta S.C. H. H. SERVICES S.R.L. în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice B. și a dispus restituirea către petentă a sumei de 226.603 lei ce va fi actualizată cu rata inflației de la data rămânerii definitie a hotărârii și până la data plății.
A respins, ca neîntemeiată, cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.03.2012 de către intimata GARDA FINANCIARĂ B., petenta fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 1 lit. e din Legea 12/1990.
S-a reținut în cuprinsul procesului verbal faptul că, în data de 16.03.2012, ora 16, în punctul de trecere a frontierei B., comisarii Gărzii Financiare – Secția Bihor au procedat la sigilarea semiremorcii_ aparținând S.C. AUTOCRIȘANA S.A. Oradea pentru care a încheiat proces-verbal de sigilare și a aplicat ștampila de risc fiscal pe CMR nr._ ce însoțea transportul. În data de 19.03.2012, în jurul orei 11, în urma solicitării conducătorului auto Baldoc L., reprezentanți ai intimatei s-au prezentat la S.C. C. TABACO INTERNAȚIONAL EUROPE COMPANY S.R.L., al cărei director a menționat în cuprinsul unei note explicative că mărfurile nu aparțin acestei societăți, drept pentru care nu a permis accesul auto în antrepozitul fiscal. În același timp, șeful depozitului . SRL ce are punct de lucru în localitatea Pârscov, jud. B. a susținut că transportul este destinat acestei societăți, fără a putea însă prezenta documente din care să rezulte că marfa era destinată acesteia. În jurul orei 13;00 a fost prezentată o factură externă ( în print pe mail).
Potrivit art. 4 alin.1 din Legea 12/1990 s-a dispus confiscarea cantității de 12.960 kg tutun în valoare totală de 51.610 euro, echivalentul a 226._ lei.
Învestită fiind, în temeiul art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, Judecătoria B. a constatat că sub aspectul legalității,, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
A mai constatat instanța că faptei pusă în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 1 lit. e din Legea 12/1990 ce prevăd că, sunt activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
A fost găsită neîntemeiată susținerea petentei potrivit căreia faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică întrucât Legea 12/1990 privind protecția populației împotriva unor activități comerciale ilicite ar avea ca domeniu de aplicare exclusiv practicile comerciale incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii. În acest sens instanța fondului a apreciat că protecția populației se realizează inclusiv prin împiedicarea practicilor comerciale dintre societăți, în procesul de fabricație al unui produs care, în forma lui finită, este destinat consumului către populație.
S-a mai reținut și faptul că în procesul-verbal de contravenție fapta a fost suficient descrisă, menționându-se ziua, ora și locul constatării precum și prezentarea destul de amplă a situației de fapt astfel încât instanța să poată aprecia asupra tuturor împrejurărilor ce pot conduce la o corectă soluționare a plângerii.
Sub aspectul temeiniciei actului de constatare și sancționare a contravenției instanța fondului a constatat că la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție situația de fapt a fost corect stabilită de organul constatator.
Cu toate acestea, chiar dacă la momentul controlului nu au putut fi prezentate documente de proveniență a mărfii, astfel cum sunt menționate în art.1 litera e teza a doua din Legea 12/1990, pe parcursul desfășurării procesului petenta a depus la dosar factură și CMR ( filele 20-22 dosar), înscrisuri care fac dovada provenienței licite a cantității de 12.960 kg tutun, astfel încât, în lumina dispozițiilor Deciziei nr. 1/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Judecătoria a apreciat că se impune anularea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta inclusiv cea referitoare la confiscarea mărfurilor.
Văzând, însă, că acestea au fost valorificate, instanța a dispus restituirea către petentă a sumei de 226.603 lei pe care aceasta a achitat-o către DGFP B., drept c/val a lor, cu ordinul de plată aflat la fila 80 dosar.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu indicele de inflație de la data de 21.03.2012 și până la data plății, instanța a găsit-o întemeiată doar în parte, în sensul actualizării de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate ( dată la care s-a stabilit obligația de restituire) motivat de faptul că acțiunea de confiscare s-a efectuat urmare a atitudinii culpabile a petentei care, la data efecturăii controlului, nu a putut prezenta documetele justificative privind proveniența mărfii.
Susținerea petentei potrivit căreia eroarea de fapt în care s-a aflat cu privire la mențiunile din CMR ar duce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei nu au fost însușite de către prima instanță pornind de la dispozițiile art. 1 lit. e din Legea 12/1990 care nu includ scrisoarea de trăsură printre documentele care atestă proveniența mărfii. Or, la momentul efectuării controlului petenta avea obligația să dețină documente de provenință a mărfii, indiferent de existența unor mențiuni greșite în cuprinsul CMR.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată prima instanță a reținut prevederile art. 274 C. pr. civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată dar și faptul că, deși aparent intimații sunt căzuți în pretenții urmare a admiterii plângerii contravenționale, în realitate în sarcina acestora nu se poate reține o vinovăție în legătură cu modul de întocmire a procesului verbal astfel că, nu sunt răspunzători nici de cheltuielile pe care petenta le-a făcut prin angajarea unui apărător care să-i reprezinte interesele în cadrul procedurii judiciare de față și traducerea actelor necesare desfășurării aceleiași proceduri.
Pentru aceste considerente, constatând că în persoana intimaților lipsește însuși fundamentul răspunderii civile delictuale pe care se întemeiază dispozițiile art 274 Cod procedură civilă, respectiv conduita culpabilă în a genera procesul, cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată a fost găsită neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 12.12.2012 de Judecătoria B. au formulat recurs petenta . SRL București, intimata Direcția G. a Finanțelor Publice B. și intimata Garda Financiară B..
1. Recurenta-petentă . SRL București a solicitat admiterea recursului, menținerea dispoziției privind anularea procesului verbal de constatare și sancținare a contravențiilor . nr._ emis de Garda Financiară B. la data de 21.03.2012 și a sancțiunilor aplicate, însă cu schimbarea motivării instanței pe acest capăt de cerere .
În subsidiar, a solicitat actualizarea sumei de 226.603 lei în raport cu rata inflației începând de la data emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv 21.03.2012 și până la data plății efective și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în fond cât și în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a constatat temeinicia procesului verbal considerând că situația de fapt a fost corect reținută de către organul constatator, procesul verbal fiind anulat ca urmare a faptului că ulterior încheierii acestuia, în fața instanței de judecată contravenientul ar fi depus dovezi din care să rezulte proveniența licită a marfurilor.
Astfel, instanța de fond a reținut că factura externă, respectiv invoice-ul 12/06/1 din 16.03.2012 emis de furnizorul extern Contraf Nicotex Tobacco GMBh și CMR având completate corect rubricile privind cumpărătorul și adresa de livrare a produselor, au fost prezentate direct în fața instanței de judecată și nu în fața organului constatator .
Consideră că instanța fondului a făcut o confuzie ce s-a datorat, printre altele, și faptului că nu a fot încuviințată cererea sa de a solicita Gărzii Financiare să depună la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Dar, și din simpla analiza a actelor existente la dosarul cauzei rezultă că cele două înscrisuri, factura externă și CMR-au, fost prezentate de către societate anterior încheierii procesului verbal de contravenție, la data de 21.03.2012, respectiv, la data de 19.03.2012.
Eroarea instanței de fond pornește și de la faptul că nu a observat că procesul verbal de contravenție cuprinde mai multe pagini decât cele pretipărite, aflate pe formularul inserat, respectiv 3 pagini și un număr de 7 anexe, astfel încât a considerat că toate celelalte pagini, care exced formularului, au fost depuse ulterior.
Această eroare în care s-a aflat instanța de fond reiese din considerentele sentinței recurate, pagina a 3-a, rezumându-se la a prezenta situația de fapt reținută de instanță numai în limita a aceea ce este înscris pe prima pagină a procesului verbal de contravenție, făcând abstracție că aceasta se continua pe pagina a treia.
În raport de această împrejurare, solicită instanței de recurs menținerea soluției de anulare a procesului verbal de contravenție dar cu schimbarea motivării acesteia în sensul de a se reține că a făcut dovada provenienței licite a mărfurilor mai înainte de întocmirea procesului verbal de contravenție, în fața organului constatator.
A mai invocat recurenta și faptul că a arătat instanței de fond că încadrarea faptei în prevederile art.1 lit. E din Legea nr. 12/1990 este greșită deoarece Legea nr. 12 din 6.08.1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite are ca domeniu de aplicare exclusiv practicile incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, nereglementând practicile comerciale incorecte ce au legătură cu activitatea de comerț dintre societăți comerciale, și pe cale de consecință, nereferindu-se la documentele obligatorii ce trebuie întocmite de către societățile comerciale care desfășoară acte de comerț între ele sau care trebuie să însoțească transportul produselor materii prime, supuse anterior punerii la dispoziția consumatorului unui proces de producție .Scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este reiterat și în devcizia nr. 1 /2002 a C.S.J.
De altfel, această interpretare se regăsește și în doctrină, instanțele de judecată reținând în mod constant că Legea nr. 12/1990 nu reglementează practicile comerciale incorecte care au legătură cu activitatea de producție și documentele justificative obligatorii care trebuie întocmite de către societățile comerciale.
Dacă se consideră că dispozțiile Legii nr. 12/1990 se aplică și societăților comerciale rezultă că sunt lipsite de eficiență prevederile din legislația fiscal- contabilă potrivit cărora factura poate fi emisă de către furnizor până în a 15 –a zi a lunii următoare în care a avut loc livrarea de bunuri.
Or, întrucât produsele achiziționate de aceasta sunt destinate exclusiv procesului de producție de țigarete, și în nici un caz direct consumatorului, consideră că nu pot fi incidente prebvederile Legii nr. 12/1990 cu privire la documentele de proveniență a mărfurilor.
În raport de această situație a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției pentru greșita încadrare a faptei ilicite.
Într-un alt motiv de critică susține recurenta că prin plângerea formulată a invocat eroarea de fapt drept cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei – datorită împrejurării că până la data ajungerii mărfurilor la punctul de lucru nu cunoștea conținutul CMR, astfel cum acesta a fost întocmit de fabrica din Belgia, luând la cunoștință de conținutul acestuia cu ocazia ajungerii transportului la Pârscov, la momentul efectuării cercetărilor desfășurate de organele financiare, nefiindu-i comunicat anterior conținutul acestuia.
Instanța de fond a înlăturat apărările sale considerând că scrisorea de trăsură nu este document de proveniență a mărfii, neavând relevanță în raport de încadrarea juridică făcută de organul constatator și care impune obligativitatea petentei de a deține documente de proveniență a mărfii .Această susținere nu poate fi primită în condițiile în care CMR-ul, document ce trebuie să însoțească în mod obligatoriu transportul intracomunitar rutier, prezintă date suficiente privind proveniența bunurilor, în cuprinsul ei fiind menționate informații despre locul de proveniență al acestora, fiind practic similar avizului de însoțire a mărfii emis în cazul livrărilor de produse efectuate pe teritoriul național și supuse transportului rutier în România, încadrându-se în ceea ce legea denumește “ orice alte documente stabilite de lege “.
Pe de altă parte, factura intracomunitară nu trebuie să însoțească transportul intracomunitar al produselor decât în anumite domenii expres reglementate de lege, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
În raport de această situație de fapt ,precum și de dsipozițiile art.11 alin.5 din .G nr. 2/2001 solicită instanței să constate caracterul de document de proveniență al mărfii al CMR și intervenirea acestei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei și, pe cale de consecință, să dispună anularea procesului verbal de contravenție.
În situația în care instanța de control judiciar va considera că nici unul din argumentele de mai nu este fondat solicită ca, în analizarea motivelor privind netemeinicia procesului verbal de contravenție, să se aibă în vedere că toate înscrisurile aflate la dosar au fost prezentate organului constatator cu ocazia cercetărilor efectuate de către acesta, fiind menționate în mod explicit în cadrul notei de constatare cât și în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Având în vedere că instanța, în raport de documentele prezentate, de faptul că organul constatator a constatat proveniența licită a bunurilor a solicitat a se constata că situația de fapt a fost greșit calificată de către organul constatator și acesta este, în realitate, motivul netemeiniciei procesului verbal de contravenție.
Ca urmare a acestei constatări, având în vedere că măsura confiscării bunurilor nu este datorată vreunei culpe care să poată fi pusă în sarcina sa ci doar în sarcina organului constatator care, la data sancționării, avea la dispoziție toate elementele necesare pentru a concluziona în sensul provenienței licite a mărfurilor, solicită a se dispune obligarea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice B. la actulizarea sumei de 226.603 lei cu rata inflației de la data întocmirii procesului verbal de contravenție, care coincide cu data confiscării mărfii, respectiv de la data de 21.03.2012 și până la data plății efective a acesteia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată a solicitat a se observa că în condițiile în care întreaga culpă pentru întocmirea procesului verbal de contravenție revine organului emitent, conform art.274 Cod proc.civ. se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața instanței de fond ,cât și în fața instanței de recurs, în conformitate cu documentele justificative aflate la dosarul cauzei.
A solicitat admiterea recursului, menținerea dispoziției privind anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis de Garda Financiară B. la data de 21.03.2012 și a sancțiunilor aplicate, însă cu schimbarea motivării instanței de fond oe acest capăt de cerere .
În subsidiar, a solicitat actualizarea sumei de 226.603 lei în raport cu data inflației de la data emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv de la data de 21.03.2012 și până la data plății efective ,și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată atât în fond ,cât și în recurs.
2. Recursul formulat de intimata Direcția G. a Finanțelor Publice B. a fost întemeiat pe dispoz.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului, s-a arătat că pentru termenul de judecată din data de 26.09.2012 a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice motivat de faptul că procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat de către D.G.F.P B. acesta fiind emis de Garda Financiară, instituție care are personalitate juridică proprie.
De asemenea, a solicitat intanței, în temeiul dispoz.art.137 Cod proc.civ., să se pronunțe cu precădere asupra excepției invocate, iar în situația respingerii acesteia și-a rezervat dreptul de a formula apărări pe fondul cauzei.
A arătat că, în sentința recurată nu se regăsesc nici un fel de mențiuni referitoare la apărările și excepțiile invocate de aceasta, dar cu toate acestea instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu D.G.F.P B..
Consideră că, prima instanță în mod eronat a trecut peste excepția privind lipsa calității procesuale a D.G.F.P B. prin refuzul de a se pronunța cu privire la apărările invocate pe cale de întâmpinare motiv pentru care apreciază că există o încălcare a dreptului la apărare ,situație în care solicită casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare .
În drept, au invocat dispoz.art.304 indice 1, pct.7 și 9 și art.309 Cod proc.civ., prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
3.Intimata Garda Financiară B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare pe fond urmând a se dispune respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.03.2012.
A susținut că în motivarea hotărârii recurate prima instanță a arătat că deși inițial situația de fapt a fost reținută corect de comisiarii Gărzii Financiare B., ulterior în faza judecății petenta a făcut dovada provenienței licite a mărfii prin prezentarea facturii CMR și înscrisuri.
Contractul de furnizare încheiat între petentă și furnizorul Contraf Nicotex Tobacco Gmbh, nu reprezintă un document legat de proveniență pentru cantitatea de 12.960 kg tutun .De asemenea, nici restul actelor de care face vorbire petenta și care au fost depuse la dosar nu reprezintă document legal de proveniență în sensul legislației române.
Factura externă din data de 16.03.2012 are înscris al expeditor, Contraf Nicotex Tobacco GmbH și destinatar este petenta, însă prezintă doar semnată, fără ștampilă.
Apreciază că, nici în faza judecății nu au fost prezentate documentele solicitate în sensul Lgeii nr. 12/1990 republicata iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost legal întocmit.
În raport de solicitările petentei cu privire la restituirea valorii bunurilor confiscate actualizate în raport de rata inflației apreciază că nu se impun deoarece acesta a fost temeinic și legal încheiat, nu constituie un abuz, și petentei i s-a acordat suficient răgaz pentru a putea face dovada provenienței licite a bunurilor, echipa de control dând dovadă de bunăvoință, acordând chiar un termen de la data de 19.03.2012 până la data de 21.03.2013 când a fost aplicată sancțiunea contravențională a avertismentului.
Garda Financiară B. a sancționat petenta cu avertisment, potrivit art- 5 al.2 lit.a din O.G. nr. 2/2001 republicată, pentru faptele săvârșite potrivit art. 1 lit. E din Legea nr. 12/1990 republicată, și a aplicat măsura complementară a confiscării bunurilor potrivit art. 4 al.1 din același act normativ.
În fapt, la data de 21.03.2012 la solicitarea telefonică primită de conducătorul autotrenului aparținând . o echipă de comisari din cadrul Gărzii Financiare B. s-a deplasat la sediul . Europe Company SRL Pârscov pentru desigilarea autotrenului cu nr. De înmatriculare_ , sigilat de Garda Financiară Bihor conform OPANAF nr. 406/2012.
Ajunși la sediul societății beneficiare, potrivit documentelor CMR, directorul acesteia a refuzat accesul autovehiculului în antrepozitul fiscal dat fiind faptul că marfa nu îi aparține, declarând că nu au comandat aceste mărfuri. Ulterior, s-a prezentat C. Hoanăș D. I., șef depozit . SRL care a precizat că marfa le aparține fără să poată prezenta vreun document din care să reiasă că este destinatarul mărfii .Mai târziu, s-a prezentat o factură externă transmisă prin e-mail în care se înscrisese la vânzător . GmbH Germania iar la cumpărător petenta .
La compararea aceseia cu datele înscrise pe CMR_ s-a constatat că există neconcordanță în ceea ce privește furnizorul și destinatarul în sensul că potrivit CMR-ului expeditor este Asbjornsen Belgium BVBA, iar destinatar, așa cum a menționat anterior, este . Europe Company SRL Pârscov.Odată cu factura externă s-a prezentat și un alt CMR fără număr și dată, nesemnat și neștampilat, cu următoarele înscrieri _ destinatar petenta și expeditor Asbjornsen Belgium BVBA .Din declarația conducătorului auto a rezultat că marfa a fost încărcată din Belgia, la dispoziția societății LKN Walter Viena Austria, pentru . Europe Company SRL și singurul document care i-a fost înmânat a fost CMR_.
Declarația conducătorului auto este susținută și de procedura pentru monitorizarea transporturilor de bunuri provenind din țări membre UE, reglementată prin OPANAF nr.406/2012 .Astfel, la . GF scanează documentul de transport și completează aplicația cu date privind beneficiarul bunurilor, locul de descărcare și județul unde beneficiarul are sediul social.Totodată, pe documentul de transport se aplică ștampila” risc fiscal” în cazul de față se aplică sigiliu și se întocmește proces verbal de sigilare .La destinație cu ocazia desigilării se compară documentul prezentat de conducătorul mijlocului de transport cu cel existent în baza de date, de la . după alte verificări necesare se procedează la desigilare, conform locației specificată în CMR și se efectuează verificările specifice.
În acest context s-a procedat la aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment și la aplicarea măsurii complementare a confiscării mărfii.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea plângerii contravenționale cu menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.03.2012.
În drept, au fost invocate dispoz. art.34 al.2, O.G. nr. 2/2001, art.299, art.301, art.304 și art.304 indice 1 și urm.Cod proc.civ.
În recurs, urmare a modificărilor orgnizatorice dispuse prin OUG nr 74/2013 în sensul absorbției Gărzii Financiare de către ANAF și preluării activității Direcției Generale a Finanțelor Publice B. de către Direcția G. a Finațelor Publice G. locul în proces a celor două entități absorbite a fost preluat de entitățile în structura cărora au fost preluate.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază toate cele trei recursuri ca nefondate pentru următoarele motive:
1. Susține recurenta petentă H. H. SERVICES SRL că instanța fondului a apreciat greșit că a făcut dovada provenienței bunurilor abia în faza de judecată ignorând că cele două înscrisuri emise de furnizorul extern, factura CMR, au fost prezentate de către societate anterior încheierii procesului verbal de contravenție, respectiv la data de 21.03.2012 și data de 19.03.2012, chiar agentului constatator, în acestă manieră făcând dovada provenienței bunurilor.
Tribunalul nu poate primi acest punct de vedere.
Este adevărat că aceste documente au fost puse la dispoziție agentului constatator mai înainte de încheierea procesului verbal de contravenție însă în mod corect Judecătoria B. a apreciat că ele nu sunt suficinte pentru a dovedi proveniența bunurilor.
Atunci când a decis sancționarea peterntei recurente pentru săvârșirea contravenției incriminată de art 1 lit. e din Legea 12/1990 agentul constatator a plecat tocmai de la neconcordanța dintre cele două documente prezentate pentru a se dovedi proveniența mărfii și anume factura externă și CMR, în sensul că nu corespund datele înscrise la furnizor și nici la cumpărător, pe CMR, la furnizor fiind scris ASBJORNSEN BELGIUM BCBA iar la cumpărător C. TABACCO INTERNETIONAL EUROPE COMPANY, iar pe factură la vânzător este înscris CONTRAF NICOTEX TABACCOGMBH (CNT) iar la cumpărător . SRL.
Este adevărat că organelor de control li s-a prezentat și Contractul comercial încheiat cu Contraf Nicotex Tabacco GMBH, scrisoarea emanând de la furnizorul Contraf Nicotex Tabacco GMBH (CNT) din 20.03.2012 și adresa emanând de la transportatorul LKW WALTER din data de 19.03.2012 însă nici acestea nu au fost suficiente drept dovadă stând faptul că inclusiv în faza judecării recursului de față instanța de control judiciar a apreciat că nu sunt suficiente elemente din care să se concluzioneze fără dubiu asupra provenienței bunurilor, dispunând completarea probatoriilor în acest sens cu înscrisuri.
Atâta vreme cât a existat un dubiu generat tocmai de aceste neconcordanțe, concluzia ce se putea desprinde nu putea fi decât aceea că actele în discuție nu fac dovada provenienței bunurilor.
Nici motivul de critică legat de încadrarea greșită a faptei în prevederile art.1 lit. e din Legea nr. 12/1990 deoarece acest act normativ are ca obiect de reglementare protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite fiind destinat să sancționeze exclusiv practicile incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii nicidecum practicile comerciale incorecte ce au legătură cu activitatea de comerț dintre societăți comerciale nu poate fi primit.
Titulatura Legii este, într-adevă, Lege privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite însă textul ce incriminează contravenția reținută în sarcina petentei recurente, art 1 lit e, nu face nicio distincție în legătură cu subiectul activ al contravenției dispunând: “ Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: (......) e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii”
Așa cum corect a reținut și instanța de fond protecția populației de efectele dăunătoare ale activităților comerciale ilicite se realizează inclusiv prin împiedicarea practicilor comerciale dintre societăți, în procesul de fabricație al unui produs care, în forma lui finită, este destinat tot consumului final, adică populația.
În ceea ce privește eroarea de fapt ca și cauză care înlătură caracterul contravențional constând în aceea că până la data ajungerii mărfurilor la punctul de lucru nu cunoștea conținutul CMR, astfel cum acesta a fost întocmit de fabrica din Belgia, luând la cunoștință de conținutul acestuia cu ocazia ajungerii transportului la Pârscov, Tribunalul nu și poate însuți apărarea recurentei.
Așa cum s-a arătat deja, ceea ce a dat în final transportului de marfă al cărei destinatar era petenta, caracterul de transport fără documente de proveniență a fost tocmai contradicția dintre continutul facturii externe și cel al CMR aflat în posesia transportatorului.
Tribunalul consideră că, într-adevăr scrisoarea de trăsură este document de proveniență a mărfii, el însoțind transportul intracomunitar rutier, similar avizului de însoțire a mărfii emis în cazul livrărilor de produse efectuate pe teritoriul național însă în conținutul lui au fost inserate niște date legate de identitatea vînzătorul și a cumpărătorului iat în continutul facturii externe emisă pentru aceiași marfă cu totul alte date privind persoana vânzătorului și cea a cumpărătorului.
Or, tocmai acestă contradicție a făcut ca marfa în discuție să apară ca fiind una fără documente de proveneință.
Așa fiind, concluzia Tribunalului este că în mod corect instanța de fond a apreicat că dovada provenienței licite a mărfurilor s-a făcut abia în faza de judecată, ea rezultând cu claritate numai din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, inclusiv din corespondența purtată cele două firme externe, CONTRAF NICOTEX TABACCOGMBH (CNT) își pregătește amestecurile de tutun la ASBJORNSEN BELGIUM BCBA, aflată la f 48-66 dosar recurs, astfel că nu poate fi primită cererea petentei recurente de a se considera că măsura confiscării bunurilor nu este datorată vreunei culpe care să poată fi pusă în sarcina sa ci doar în sarcina organului constatator și de a se dispune obligarea pârâtei intimate Direcția G. a Finanțelor Publice B. la actulizarea sumei de 226.603 lei cu rata inflației de la data întocmirii procesului verbal de contravenție, care coincide cu data confiscării mărfii, respectiv de la data de 21.03.2012 și până la data plății efective a acesteia.
În ceea ce privește critica privind cheltuielile de judecată este apreciată, de asemenea, ca neîntemeiată.
La baza obligării unei părți să suporte cheltuielile cu procesul stă culpa acesteia în generarea procedurii judiciare, textul art 274 Cod procedură civilă statuând că poate fi obligată la cheltuieli de judecată “partea care cade în pretenții”.
Or, așa cum a reținut și instanța de fond, deși s-a admis plângerea, intimatele sunt doar aparent căzute în pretenții pentru că nu se poate reține în sarcina lor culpa generării procesului.
La momentul întocmirii procesului verbal de contravenție petenta recurentă nu a prezentat suficiente documente pentru a face dovada provenienței licite a bunurilor. Asemenea documente au fost prezentat cu ocazia judecății în fond și recurs astfel că nu se poate reține culpa intimatelor la întocmirea procesului verbal de contravenției și la valorificarea mărfurilor confiscate.
Așa fiind, recursul promovat de petenta recurentă H. H. SERVICES SRL este găsit ca nefondat și va fi respins.
- În ceea ce privește recursul declarat de intimata Direcția G. a Finanțelor Publice B. Tribunalul constată că aceasta critică sentința instanței de fond prin prisma faptului că nu ar fi fost analizată excepția lipsei calității sale procesual pasive, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Susține această recurentă că nu are calitate procesuală pasivă, și nu ar fi trebuit să stea în judecată, deoarece procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat de ea, ci de Garda financiară B..
Tribunalul constată, că într-adevăr, instanța fondului nu s-a pronunțat asupra excepției invocată de această intimată recurentă dar acest lucru nu se constituie într-un motiv de casare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe deoarece, potrivit art 312 alin 5 Cod procedură civilă această măsură poate fi dispusă de către instanța de recurs numai atunci când prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, soluționând litigiul pe baza unei excepții, iar nu atunci când a cercetat fondul lăsând nesoluționată o excepție.
D. urmare excepția invocată va fi cercetată de către instanța de recurs care o găsește neîntemeiată, urmând să o respingă odată cu respingerea căii de atac în întregul ei declarată de această parte.
Este adevărat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de Garda Financiară B. însă Direcția G. a Finanțelor Publice B., respectiv Direcția G. a Finanțelor Publice G. după adoptarea OUG 74/2013 justifică, în cauză, calitatea de parte prin prisma faptului că recurenta petentă, prin plângerea contravențională formulată, critică inclusiv măsura confiscării bunurilor și solicită restituirea sumei pe care a plătit-o drept contravaloare a lor.
Or, cea care a dispus valorificarea cantității de tutun brut confiscat și către care petenta a efectuat plata c/val acestuia este tocmai Direcția G. a Finanțelor Publice B..
Așa fiind, recursul formulat de această parte este găsit nefondat și va fi respins.
3. Și recursul declarat de Garda Financiară B., actualmente ANAF, este apreciat ca nefondat.
Această recurentă critică hotărârea primei instanțe prin prisma faptului că s-ar fi reținut greșit împrejurarea că petenta recurentă H. H. SERVICES SRL a făcut dovada provenienței bunurilor.
Recursul nu poate fi primit.
Așa cum s-a arătat atunci când s-a analizat recursul declarat de petenta H. H. SERVICES SRL, organul constatator a ajuns la concluzia că nu s-a făcut dovada provenienței bunurilor și, drept consecință a purces la întocmirea procesului verbal de contravenției și sancționarea petentei recurente pornind de la contradicțiile privind expeditorul și destinatarul mărfii existente în cele două acte externe și anume CMR unde furnizor era înscris ASBJORNSEN BELGIUM BCBA iar cumpărător C. TABACCO INTERNETIONAL EUROPE COMPANY, și factura externă unde la vânzător este înscris CONTRAF NICOTEX TABACCOGMBH (CNT) iar la cumpărător . SRL.
Or, în timpul judecării procesului, inclusiv în fața instanței de recurs, petenta recurentă H. H. SERVICES SRL a produs o . dovezi din care rezultă că transportul consemnat în CMR este același cu cel pentru care s-a emis factura externă iar difernețele dintre cele două înscrisuri se justifică prin aceea că CONTRAF NICOTEX TABACCOGMBH (CNT) își pregătește amestecurile de tutun la ASBJORNSEN BELGIUM BCBA de unde s-a încărcat marfa .
Acest lucru reiese cu claritate, așa cum s-a arătat la pct 1 din prezentele considerente, din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, inclusiv din corespondența purtată cele două firme externe de mai sus, aflată la f48-66 dosar recurs.
D. consecință și acest al treilea recurs este găsit ca nefondat și va fi respins, urmând a se menține ca temeinică și legală sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile formulate de recurenta-petentă . SRL cu sediul în București, ., . și de intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 – pentru Garda Financiară – Comisariatul General și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. - pentru Direcția G. a Finanțelor Publice B. cu sediul în G., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Președinte, E. P. | Judecător, M. Ș. | Judecător, A. M. |
Grefier, C. C. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud.fond-G.N.
22.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1497/2013. Tribunalul... | Recuzare. Decizia nr. 262/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
