Plângere contravenţională. Decizia nr. 349/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 197/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 349/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător M.-G. S.
Judecător G. E. V.
Grefier S. S.
Pe rol soluționarea contestația în anulare formulată de contestatorul S.C. A. T. 94 S.R.L., cu sediul în com. Mărăcineni, ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în municipiul București, ..401 A, sector 6, împotriva deciziei civile nr.469 din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul B.-Secția I Civilă în dosarul nr._/200/2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației în anulare de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată și reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, contestatorul S.C. A. T. 94 S.R.L., cu sediul în ., a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A–CESTRIN, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.469 din 18.04.2012, pronunțată de Tribunalul B.-Secția I Civilă în dosarul nr._/200/2011, prin care a solicitat anularea în parte a deciziei, admiterea recursului și, pe fond, admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal de contravenție . 11 nr._ din data de 12.05.2011 cu consecința exonerării contestatoarei de plata amenzii contravenționale.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării contestației în anulare
În motivarea contestației s-a învederat faptul că, prin decizia civilă nr. 469/2012 pronunțată de Tribunalul B.-Secția I Civilă, s-a admis în parte recursul declarat de petenta . SRL MĂRĂCINENI împotriva sentinței civile nr.1820/08.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2011 și s-a înlăturat obligația de plată a sumei de 320 euro reprezentând tariful de despăgubire, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Instanța de recurs a reținut că recurentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art. 8 al. 1 din OG 15/2001, menținându-se obligația de a achita amenda aplicată prin procesul verbal . 11 nr._ din data de 12.05.2011.
Contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivul privind modificarea OG 15/2001 prin Legea 144/23.07.2012. Conform acestei modificări, s-a instituit obligația constatării și comunicării procesului verbal de contravenție în termen de 30 zile de la constatare, iar în acest interval nu se mai pot încheia alte procese verbale. Or, contrar acestor dispoziții, contestatoarea a primit mai multe sancțiuni la un interval foarte mare de la data săvârșirii, întocmindu-se câte un proces verbal în fiecare zi din lună.
S-a mai arătat că fapta comisă nu prezintă un grad ridicat de pericol social întrucât contestatoarea folosește rețeaua de drumuri naționale pe o distanță foarte mică de 300-400 m (doar pe podul care traversează râul B.).
Contestatorul a mai invocat și dispozițiile art. 15 al. 2 din Constituția României referitor la principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, precum și dispozițiile art. 12 al. 1 din OG 2/2001 conform căruia, dacă fapta nu mai este incriminată ca și contravenție, nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de . noului act normativ.
În drept, contestatorul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 318-321 din Codul de procedură civilă, art. 12 al. 1 din OG 2/2001 și art. 15 din Constituție.
3. Apărările formulate de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fata instanței de judecată, prin reprezentant, pentru a formula apărări.
4. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr.1820 din 08 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr._/200/2011, Judecătoria B. a respins plângerea contravențională formulată de petenta . SRL MĂRĂCINENI în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN în privința procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.05.2011 încheiat de intimată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
La data de 12.05.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._/12.05.2011 prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 constând în aceea că la data de 26.10.2010, ora 22:52 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat pe DN 2 km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatoarei, sancțiunea amenzii în cuantum de 1250 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 320 euro, adică 1304,32 lei.
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin. (2).
Potrivit art. 8 alin. (3), contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru microbuze fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 320 de euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin. (2), începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România. Potrivit art. 1 lit. (e), acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura electronică a agentului constatator.
Examinând în continuare temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia corespunde realității.
Astfel, autovehiculul cu număr de înmatriculare_ proprietatea . SRL desfășura activitate de transport local persoane, în cadrul Asociației Intercomunitare B. Mărăcineni, însă informarea intimatei despre această împrejurarea s-a produs ulterior săvârșirii faptei din data de 26.10.2010, respectiv la data de 15.11.2010, când petenta a comunicat intimatei adresa nr. 5633/2010. Cum tabelul cuprinzând numerele de înmatriculare ale vehiculelor folosite în efectuarea serviciului de transport a fost comunicat mai târziu decât data la care s-a efectuat controlul în trafic, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu era la data de 26.10.2010 exceptat de la plata tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, conform art. 3 alin. (1) al OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, așa cum rezultă din adresa nr. 5633/15.11.2010 emisă de petentă coroborată cu adresa nr. 5567/23.11.2010 emisă de intimată, autovehiculul respectiv a fost înregistrat în baza de date a intimatei ulterior, respectiv la data de 23.11.2010.
D. consecință, instanța de fond nu a reținut apărarea petentei în sensul că la data de 26.10.2010 era scutită de plata rovinietei pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Față de considerentele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat plângerea neîntemeiată și a respins-o.
5. Recursul declarat de S.C. A. T. 94 S.R.L.
Impotriva sentinței a declarat recurs petenta . SRL care a criticat soluția pronunțată de prima instanță pentru următoarele considerente: societatea efectuează transport public de persoane prin curse regulate, în conformitate cu Legea nr.92/2007-Legea transportului public local. In fapt, cursele se execută în baza Convenției Intracomunitare anexată la dosarul cauzei, respectiv plecarea are loc din gara B., trecerea peste podul care face legătura dintre Municipiul Buzau și loc. Mărăcineni și . DJ 203 K și în aceste condiții nu circulă pe drumul național DN 2, deoarece la ieșirea de pe pod, drumul național DN 2 continuă către Rm.Sărat, Focșani.
A solicitat ca CNADNR-SA să comunice instanței distanța, timpul de circulație sau staționarea, pentru care fiecare utilizator al drumurilor naționale este obligat să plătească rovinieta.
A mai aratat faptul că o cameră video este amplasată la ieșirea din mun. B. pe arcada podului și, în aceste condiții, toate autovehiculele care circulă din mun. B. sau din loc. Mărăcineni apar filmate că circulă pe DN 2( E 85).
Toate procesele verbale de contravenție au fost întocmite în punctul 115 km plus 80 m (lungimea podului care face legătura dintre mun. B. și loc. Mărăcineni).
6. Hotărârea instanței de recurs
Prin decizia civilă nr. 469/18.04.2012, Tribunalul B.-Secția I Civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta . SRL MĂRĂCINENI împotriva sentinței civile nr. 1820/08.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2011, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A.- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică- CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
Tribunalul a reținut faptul că au fost respectate, la încheierea procesului-verbal atacat, prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de control judiciar a constatat că din probele administrate în cauză, nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal menționat, de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei, reținându-se în mod corect de către instanța de fond incidența prevederilor articolului 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, aspecte recunocute chiar de către petentă în cuprinsul plângerii împotriva procesului verbal de contravenție.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune, revine în exclusivitate utilizatorilor români (astfel cum această noțiune este definită de art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ), iar potrivit art. 1, alin. 21, din același act normativ, tariful de utilizare se aplică doar pentru rețeaua de drumuri naționale din România. În cauza dedusă judecății această obligație era în sarcina petentei, care era proprietarul autovehiculului, așa cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate.
Petenta a recunoscut, în cuprinsul plângerii contravenționale și în motivele de recurs, că pentru autoturismul proprietatea sa, înmatriculat sub nr._, la data de 26.10.2010, ora 22:52, nu era achitată rovinietă valabilă.
Instanța de recurs nu și-a însușit nici celelalte motive de recurs formulate de . SRL.
Astfel, conform art. 3 alin. 1 lit. b din OG 15/2002, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, însă numai după informarea intimatei despre aceste aspecte. Astfel, autovehiculul cu număr de înmatriculare_, proprietatea . SRL, desfășura activitate de transport local persoane, în cadrul Asociației Intercomunitare B. Mărăcineni, însă informarea intimatei despre această împrejurarea s-a produs ulterior săvârșirii faptei din data de 26.10.2010, respectiv la data de 15.11.2010, când petenta a comunicat intimatei adresa nr. 5633/2010 (fila 12 din dosarul de fond).
Cum tabelul cuprinzând numerele de înmatriculare ale vehiculelor folosite în efectuarea serviciului de transport a fost comunicat mai târziu decât data la care s-a efectuat controlul în trafic, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu era, la data de 26.10.2010, exceptat de la plata tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, conform art. 3 alin. (1) al OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
In speță, petenta, așa cum rezultă din conținutul coroborat al adresei nr. 5633/15.11.2010 și adresei nr._/23.11.2010 (filele 11 și 12 din dosarul de fond) și-a îndeplinit obligația de informare a intimatei la data de 15.11.2010. D. consecință, în mod corect instanța de fond nu a reținut apărarea petentei în sensul că la data de 26.10.2010 era scutită de plata rovinietei pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei, instanța de control judiciar a reținut că, în mod judicios, s-a apreciat de judecătorie că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat cu avertisment. De asemenea, s-au avut în vedere de către instanța de fond dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de casare ori modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., în urma unei analize a sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 C.proc.civ., tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001, a respins recursul declarat, ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
7. Probe noi administrate în contestația în anulare
În susținerea contestației în anulare, contestatorul S.C. A. T. 94 S.R.L. nu a depus probe noi.
II. Considerentele instanței privind contestația în anulare
Examinând contestația în anulare, sub aspectul criticilor formulate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, tribunalul constată și reține că cererea de contestație în anulare formulată de S.C. A. T. 94 S.R.L. este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în următoarele cazuri: 1) când procedura de citare a părții la termenul de judecată nu a fost legal îndeplinită ori hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența, dar numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului ori dacă, deși invocate în recurs, instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond; 2) când hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare.
Contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivul privind modificarea OG 15/2001 prin Legea 144/23.07.2012. Conform acestei modificări, s-a instituit obligația constatării și comunicării procesului verbal de contravenție în termen de 30 zile de la constatare, iar în acest interval nu se mai pot încheia alte procese verbale. Or, contrar acestor dispoziții, contestatoarea a primit mai multe sancțiuni la un interval foarte mare de la data săvârșirii, întocmindu-se câte un proces verbal în fiecare zi din lună.
Contrar celor susținute de contestator, tribunalul constată că aspectele privind modificarea OG 15/2001 prin Legea 144/23.07.2012 nu se regăsesc printre motivele de recurs formulate (filele 4-5 din dosarul de recurs). De altfel, nici la data formulării recursului, nici la data pronunțării deciziei, OG 15/2001 nu fusese încă modificată, Legea 144/2012 fiind publicată în Monitorul Oficial la data de 24.07.2012. Nu se poate astfel susține că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 318 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
Nici celelalte motive arătate de către petent în cererea de contestație în anulare (lipsa pericolului social și principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile) nu se regăsesc printre motivele de contestație în anulare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.317 și urm. din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de S.C. A. T. 94 S.R.L., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, împotriva deciziei civile nr.469 din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul B.-Secția I Civilă în dosarul nr._/200/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul S.C. A. T. 94 S.R.L., cu sediul în com. Mărăcineni, ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în municipiul București, ..401 A, sector 6, împotriva deciziei civile nr.469 din 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul B.-Secția I Civilă în dosarul nr._/200/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2013.
Președinte, V. B. | Judecător, M.-G. S. | Judecător, G. E. V. |
Grefier, S. S. |
Red. G.V
TEHNORED. GV
4.03.2013
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1809/2013. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
