Plângere contravenţională. Decizia nr. 628/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 628/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 23777/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 628/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului contravențional formulat de petenta ., cu sediul în comuna MÂNZĂLEȘTI, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.11.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta . Mânzălești și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că, recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, iar la dosar intimata a depus o cerere prin care a solicitat a i se comunica motivele de recurs, după care:
Tribunalul, având în vedere faptul că, motivele de recurs au fost depuse la dosar la data de 16.01.2013 recurenta avea posibilitatea de a le consulta la dosar apreciază că nu se impune comunicarea acestora.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.10.2011, sub nr._, petenta . MÂNZĂLEȘTI. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2011, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în fapt, a fost sancționată în conformitate cu art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă în cuantum de 1750 lei și despăgubiri în valoare de 560 euro, pentru că în data de 20.03.2011, orele 09.20, pe DN 2 km 115+80 m, în localitatea Mărăcineni din jud. B., s-a constatat că a circulat cu autobuzul cu numărul de înmatriculare_ fără a deține rovinieta valabilă și că nu se face vinovată de săvârșirea acestei fapte întrucât execută curse de transport public local de persoane, în conformitate cu Legea nr. 92/2007, iar conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 10 pct. 1 din O.M.T.I. nr. 769/01.10.2010 (norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România), este exonerată de plata taxelor.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, dar a depus adresa 6633/21.06.2010, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, însoțită de copie certificat calificat și planșă foto.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar de către petentă: copie a procesului verbal de contravenție contestat, proces verbal de comunicare.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2012 Judecătoria B. admis, în parte, plângerea și a înlăturat măsura constând în obligarea petentei la plata tarifului de despăgubire de 2364,26 lei, menținând celelalte măsuri aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2011 încheiat de intimată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.09.2011 petenta .. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.750 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) și sancționate de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 20.03.2011, orele 09.20, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând acesteia a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă și că în temeiul art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, petenta a fost obligată și la plata echivalentului în lei al sumei de 560 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, în echivalent lei - 2364,26.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța fondului a apreciat ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului – persoană juridică, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura electronică a agentului constatator A. T., bazată pe certificatul emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii (fila 12), a cărei valabilitate este prezumată potrivit art. 9 alin. 2 rap. la art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001, aceste mențiuni nefiind contestate de petentă.
Trecând la examinarea temeiniciei actului de constatare și sancționare a contravenției Judecătoria a observat că, potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin. (2), în Anexa nr. 2, care prevede o amendă de la 1.750 la 2.250 lei, pentru vehicule de transport persoane cu mai mult de 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto), că potrivit art. 8 alin. (3), contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculele mai sus menționate, de tip D, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 560 de euro, că art. 1 lit. (j) din același act normativ definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România” și că, potrivit art. 7, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile … revine în exclusivitate utilizatorilor români”, art. 1 lit. b) definind utilizatorii români ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
A mai observat instanța că în art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 sunt prevăzute câteva excepții de la regulaobligativității plății tarifului de utilizare de către toți utilizatorii rețelei de drumuri naționale, excepții limitative și de strictă interpretare, și anume pentru vehiculele: (a) deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de: (i) unitățile Ministerului Apărării Naționale; (ii) unitățile Ministerului Administrației și Internelor; (iii) serviciile de ambulanță; (iv) serviciile publice comunitare pentru situații de urgență, reglementate prin O.G. nr. 88/2001; (v) C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.; (b) folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități; (c) istorice.
S-a mai observat, totodată, că în alin. (2), astfel cum a fost modificat prin articolul unic din O.G nr. 17/2010, se prevede expres că începând cu data de 01.10.2010, vehiculele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare numai dacă sunt înregistrate ca vehicule exceptate în baza de date, obligația de a solicita înscrierea vehiculelor prevăzute la alin. (1) în baza de date revenind, conform alin. (3), utilizatorilor acestora, iar documentele necesare și condițiile de înscriere în baza de date urmând a fi stabilite, potrivit alin. (4), prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.
Or, în speță, Judecătoria a apreciat că nu pot fi primite susținerile petentei, în sensul că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ era exceptat de la plata tarifului de utilizare în primul rând pentru că aceasta nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte faptul cădesfășoară activități de transport public local de persoane prin servicii regulate exclusiv pe raza teritorial-administrativă a unei localități. Potrivit art. 3 alin. (1) pct. 461 din O.U.G. nr.109/2005 privind transporturile rutiere, este considerat transport rutier local de persoane, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate, efectuat în interiorul unei localități, precum și în limitele unei asociații intercomunitare având ca obiect transportul rutier public de persoane.
Din cuprinsul licenței de traseu . nr._ (fila 14), rezultă că petenta este autorizată să efectueze transporturi rutiere de persoane în trafic național, iar potrivit caietului de sarcini aferent (fila 15), petenta desfășoară transport public județean de persoane (între localitățile unui județ, B.-Sărulești). Deși ambele tipuri de activități de transport constituie lato sensu servicii de transport public local, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (1), alin. (3) lit. a și art. 4 alin. (1) lit. b din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările și completările ulterioare, totuși, între acestea există o distincție clară, iar art. 3 alin.(1) lit. b) din O.G. nr. 15/2002 nu exceptează decât vehiculele care efectuează transport local în interiorul unei localități.
În al doilea rând, a apreciat instanța fondului, susținerea petentei că ar beneficia de scutire de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice nu poate fi primită și dat fiind faptul că aceasta nu a făcut nicio dovadă a confirmării în scris, de către CNADNR - S.A., a exceptării de la plata tarifului, confirmare impusă de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 și de art. 10 din Norme și în lipsa căreia petenta nu putea, prin simpla sa voință, să considere vehiculul ca fiind exceptat.
Față de aceste considerente Judecătoria a concluziona tîn sensul caracterului temeinic al procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 1.750 lei, și a fost individualizată corect, ținându-se cont de gravitatea faptei, pericolul social pe care aceasta îl prezintă, apreciat astfel în raport de împrejurările în care a fost comisă și de celelalte criterii prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Referitor la tariful de despăgubire la plata căreia a fost obligată petenta instanța a reținut că, potrivit regulilor generale, stabilite de art. 23 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, despăgubirea poate fi stabilită în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, că despăgubirea nu reprezintă o sancțiune contravențională (astfel că nu poate fi înlocuită cu avertisment), ci este destinată acoperirii prejudiciului suferit de persoana vătămată prin contravenție, în speță intimata, ca urmare a utilizării drumurilor naționale fără achitarea în prealabil a tarifului aferent, aceasta fiind lipsită astfel de suma de bani ce ar servi, conform art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, la finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, dar că, prin art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27.07.2012) se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța văzând și dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 a găsit întemeiată în parte plângerea respectiv în ceea ce privește anularea măsurii constând în obligarea petentei la plata tarifului de despăgubire de 2364,26 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, la data de 16.01.2013, petenta . Mânzălești solicitând modificarea ei în parte în sensul anulării procesului verbal de contravenție . 11, nr._ din 19.09.2011 și exonerării sale și de la plata amenzii stabilită prin acesta.
A susținut recurenta că instanța a omis din greșeală să cerceteze faptul că a intervenit modificarea O.G.nr. 15/2001, prin Legea nr. 144 din 23.07.2012 care instituie obligația de constata și comunica procesul verbal în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale .
Solicită a se constata că societatea a primit multe sancțiuni la un interval de timp foarte mare de la săvârșirea lor, întocmindu-se câte un proces verbal în fiecare zi, practic aproape 30 de amenzi în fiecare lună, fapt ce face imposibilă achitarea lor fiind obligată să achite sume imense.
Instanța de fond, în baza rolului activ, putea să constate că fapta săvârșită nu prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere faptul că nu folosește din rețeaua de drumuri naționale decât podul care traversează râul B., după care continuă traseul de drumul județean 203 K.
În plus, societatea efectuează transport public de persoane, respectiv curse regulate, cu mai multe autovehicule, iar conform caietului de sarcini, traseul începe cu plecarea din Autogara Nord, continuă pe DN 2, în interiorul municipiului B. până la ieșire, podul Mărăcineni ( indicatorul de ieșire din municipiu fiind amplasat cu aproximativ 10 m înainte de podul ce traversează râul B.), în continuare, pentru a ajunge pe Drumul județean 203 K ,pentru continuarea traseului, autovehiculul deținut de societate traversează podul de la km 115 + 80 m, după care virează dreapta pe sub pod și continuă traseul pe DJ 203 K, drum ce nu intră în componența C.N.A.D.R.
La întoarcere pe DJ 203 K autovehiculele virează la dreapta, traversează podul și intră în municipiul B., circulând până la Autogara Nord.
În aceste condiții, distanța parcursă pe DN 2 este de aproximativ 300-400 m ( tur-retur) și reprezintă practic lungimea podului Mărăcineni ce traversează răul B. ,aceasta fiind singura porțiune din rețeaua de drumuri naționale utilizată de petentă, deoarece în rest circulă în interiorul municipiului și pe drumul județean sus-menționat, unde nu este obligată să achite contravaloarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Având în vedere faptul că folosește o distanță foarte mică din rețeaua de drumuri naționale, a arătat în continuare recurenta, apreciază că fapta nu prezintă un grad de pericol social foarte mare, iar achitarea tarifului de utilizare a drumurilor naționale este extrem de oneroasă pentru ea și, în același timp inechitabilă ,deoarece pentru efectuarea transportului public de persoane conform caietului de sarcini nu are cum să folosească un alt traseu care să implice folosirea rețelei de drumuri naționale.
Apreciază că obligarea societății la achitarea unor amenzi repetate de valoare mare creează o sarcină prea împovărătoare ,mai ales că efectuează transport pe un traseu cu cetățeni cu venituri mici, cu greu reușind să suporte cheltuielile în condițiile în care starea drumurilor este foarte proastă.
Potrivit art.15 alin.2 din Constituția României „ legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile „.Prin acest text de lege se instituie principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile consacrat de dispoz-art. 12 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, care prevede „ dacă printr-un act normativ, fapta nu mai este considerată contravenție ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de . noului act normativ „.
Este adevărat, a arătat în final recurenta, că prin decizia nr. 228/13.03.2007 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 283/27.04.2007 s-a constatat că dispoz.art.12 al.1 din O.G nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma” nu se mai sancționează” prevăzut de acest text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia însă textul art.15 nu este încălcat atâta timp cât dispozițiile criticate fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenție, fără a se face distincție dacă această nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii.
În drept, a invocat dispoz,.art.318 – 312 Cod proc.civ., art.12 al.1 din O.G. nr. 2/2001 și art.15 din Constituția României.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Într-un prim motiv de recurs . critică sentința fondului susținând că judecătoria a omis să cerceteze faptul că prin Legea nr. 144/2012 s-a modificat O.G nr. 15/2001 în sensul că, în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, intimata avea obligația să-i comunice procesul verbal și să nu mai încheie alte procese verbale în acest interval.
Prima instanță a cercetat, în speță, implicațiile pe care le are modificarea O.G.nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012 însă numai sub aspectul schimbărilor aduse în ceea ce privește tariful de despăgubire .
Așa se face că plângerea a fost admisă în parte și s-a înlăturat obligarea petentei la plata sumei de 2.364,26 lei cu acest titlu.
Verificând implicațiile pe care le are în speța de față modificarea legislativă la care face referire recurentul tribunalul constată că, într-adevăr, O.G nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 și anume:
- Art. 8 al.1 a fost modificat având acum următorul conținut „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.
- La articolul 9, alineatul (3) are următorul cuprins:
„În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)."
Totodată, art. II din Legea nr. 144/2012 prevede „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
În condițiile în care contravenția incriminată de art.8 din O.G nr. 15/2002 a fost declarată de lege contravenție continuă rezultă că toate actele materiale săvârșite de același contravenient în perioada de după constatarea primei abateri de la dispozițiile acestui act normativ și până la comunicarea către acesta a procesului verbal de contravenție întocmit pentru acea faptă, sunt acte materiale ce intră în componența aceleiași contravenții, iar nu contravenții distincte pentru care să se poată încheia alte procese verbale de sancționare.
Acest lucru rezultă din dispoz. art.9 al.3 ale O.G.nr. 15/2002 în actuala formulare potrivit cu care în intervalul de 30 de zile stabilit de lege pentru întocmirea procesului verbal de contravenție și comunicarea lui nu se pot încheia alte procese de sancționare pentru încălcarea prev. art.8 al.1 din actul normativ amintit.
Chiar dacă fapta pentru care s-a încheiat procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost săvârșită înainte de modificarea O.G.nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012 recurenta beneficiază de prevederile legale în actuala formulare, de după modificare, în virtutea principiului constituțional înscris în art.15 al. 2 din Constituția României potrivit căruia legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile.
Or, mai favorabile pentru petenta recurentă de astăzi sunt prevederile O.G.nr. 15/2002 în forma modificată prin Legea nr. 144/2012.
Numai că, susținând că a mai fost sancționată contravențional pentru aceeași faptă de foarte multe ori, recurenta depune la dosar, în recurs, un nr. de 4 procese verbale încheiate pe numele său și anume. R11 nr._/19.09.2011; R 11 nr._/19.09.2011 și . 11 nr._ /26.09.2011 și nr._ /26.09.2011.
Cercetând aceste procese verbale tribunalul constată că prin intermediul lor au fost sancționate fapte comise de recurentă în data de 26.03.2011, 23.03.2011, 3.04.2011 și 2.04.2011 în timp ce fapta pentru care a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită în cauza de față, R 11 nr._/19.09.2011, a fost comisă la 20.03.2011.
Așa fiind cele 4 procese verbale depuse în recurs sancționează fapte care intră, ca elemente constitutive, în conținutul primei contravenții comise, cea din 20.03.2011.
Cu alte cuvinte, are existență de sine stătătoare și constituie contravenție fapta din 20.03.201, iar celelalte fapte săvârșite după aceasta și până la comunicarea procesului verbal de contravenție, intră în conținutul ei constitutiv ca elemente componente, neavând o existență separată ca și contravenții în lumina modificărilor legislative intervenite care consacră caracterul continuu al contravenției incriminate de art.8 al.2 din O.G.nr. 15/2002.
Cum în speță instanța nu a fost investită decât cu anularea procesului verbal R 11 nr._/19.09.2011 nu și cu anularea celor 4 procese verbale depuse în recurs și având în vedere că, așa cum s-a arătat tocmai fapta prin acest proces verbal are valoare de contravenție prin prisma normelor legale în actuala formulare, tribunalul apreciază că modificarea O.G nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012 nu are ca efect anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs tribunalul îl găsește, de asemenea, nefondat.
Obligativitatea achiziționării rovinietei subzistă indiferent de lungimea sectorului de drum național parcurs.
Legiuitorul incriminează drept contravenție fapta de a circula pe un drum național fără a deține rovinietă valabilă și nu condiționează existența contravenției de un număr de kilometri parcurși pe un asemenea traseu.
Așa fiind, împrejurarea invocată de recurentă și anume că de-a lungul traseului B.-Mânzălești nu tranzitează drumul național DN 2 decât pe lungimea podului care traversează râul B. nu o exonerează de răspundere contravențională.
D. consecință, în mod corect Judecătoria B. a menținut procesul verbal de contravenție R 11 nr._ /19.09.2011 în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată recurentei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 al.,2 din O.G. nr.15/2002.
Pentru toate aceste considerente recursul este apreciat ca nefondat și în temeiul art.312 al.1 Cod proc.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ,ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta - petenta ., cu sediul în comuna MÂNZĂLEȘTI, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.11.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A, sector 6.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, A. P. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud.fond- C-P.
15.05.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 11-01-2013,... → |
|---|
