Plângere contravenţională. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 22587/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/2013
Ședința publică de la 11 ianuarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: I. M.
Judecător: M. N.
Judecător: C.-F. P.
Grefier: V. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurentul intimat Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .-10, județul B., împotriva sentinței civile nr. 9610 din 26.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul P. M., domiciliat în mun. B., ., județul B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: - stadiul procesual recurs, recurs motivat, comunicat, petentul intimat P. M. nu a formulat întâmpinare, procedura de citare este legal îndeplinită, la dosar s-a depus de către recurentul Inspectoratul de Poliție Județean B., la data de 7.12.2012, adresa nr. 8059/29.11.2012 reprezentând răspunsul solicitat de instanță la termenul din 23.11.2012.
Instanța, față de adresa nr. 8059/29.11.2012 depusă de către recurentul Inspectoratul de Poliție Județean B., reprezentând răspunsul solicitat de instanță la termenul din 23.11.2012, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, invocă, din oficiu excepția de tardivitate a recursului, rămânând în pronunțare asupra excepției.
După deliberare,
T R I B U N AL U L
Asupra excepției tardivității recursului:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, din data de 03.10.2011, petentul P. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 03.09.2011, încheiat de către organul constatator Inspectoratul de Poliție Județean B..
În motivarea plângerii, a arătat că, în fapt, în ziua de 03.09.2011, a fost de serviciu, la FEDERAL COOP B., ca agent de pază la punctul de acces în unitate, situat pe .. B.. În timpul programului de lucru, în jurul orei 23.20, a fost controlat de către agentul de poliție, fără se constate vreo neregulă. În aceeași seară, la ora 01.20, a fost controlat din nou de același agent de poliție, fiind găsit în cabina de pază din dotarea postului, ocazie cu care acesta a început să-i reproșeze că nu este echipat cu ținută corespunzătoare de agent de pază și că dormea în timpul programului.
A precizat că, la data și ora celor două controale, agentul de poliție s-a prezentat însoțit de un alt coleg al cărui nume nu l-a reținut și, pentru aspectele la care a făcut referire mai sus, a întocmit un proces verbal de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 333/2003.
S-a învederat instanței că, în privința echipamentului, i-a adus la cunoștință organului de control că aceasta trebuia asigurată de către angajator și, cu toate că a solicitat în repetate rânduri asigurarea ținutei de lucru, de fiecare dată i s-a comunicat că vor fi luate astfel de măsuri. Nu ar fi adevărat că ar fi fost găsit dormind în timpul programului de lucru, nu a făcut decât să stea în cabina de pază aflată în dotarea postului în acest scop, iar agentul de poliție nu a făcut fotografii care să surprindă și să susțină așa zisa constatare.
Prin întâmpinarea formulată, organul constatator a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că, în fapt, reclamantul susține că sancțiunea ce i-a fost aplicată este nejustificată, considerându-se nevinovat de săvârșirea contravențiilor menționate în procesul verbal de contravenție, solicitând anularea procesului verbal de contravenție și anularea celor dispuse prin acesta.
Agentul constatator ar fi reținut corect fapta în sarcina contravenientului, care, în data de 03.09.2011, ora 01:20, deplasându-se la CONSUM COOP FEDERALCOOP, din B., .-6, în vederea efectuării unui control privind modul de executare a serviciului și portul ținutei de către agenții de pază conform Legii nr. 333/2003, a constatat următoarele: paza unității este asigurată prin personal de pază propriu, cu un post de pază temporar; la data executării controlului, în cabina de la punct control acces se afla un bărbat care dormea cu capul rezemat de un geam. Fiind trezit prin ciocănituri în geam, s-a constatat că este agentul de pază pe nume P. M., care nu avea asupra sa dotarea necesară, conform consemnului particular și general al postului, cu baton de cauciuc sau tomfă, ecuson, lanternă și fluier. Fiind întrebat de ce doarme în timpul serviciului de pază și de ce nu are dotarea asupra sa, acesta a motivat că l-a furat somnul pentru că este cald în cabină, iar dotarea nu o poartă pentru că îl deranjează. În aceeași seară, în jurul orei 23.30, agentul de pază a fost avertizat verbal de către agentul de poliție B. A. că nu purta dotarea asupra sa.
Prin sentința civilă nr. 9610/26.06.2010, judecătoria a admis plângerea și a anulat procesul-verbal . nr._/03.09.2011.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 03.09.2011, intimatul a încheiat procesul-verbal . nr._, prin care s-a dispus sancționarea petentului P. M. cu amendă în cuantum de 200 lei. S-a constatat că înscrisul nu este lizibil, la situația de fapt, putându-se citi numai temeiurile de drept, respectiv art. 48 lit. g și art. 60 lit. e din Legea nr. 333/2003, fapte sancționate de art. 61 lit. c din Legea nr. 333/2003.
S-a apreciat că, în temeiul art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nesemnarea procesului verbal de către un martor, în condițiile în care petentul refuză să semneze sau nu este de față, conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța a constatat existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate, din depoziția martorului audiat rezultând că petentul nu era de față la întocmirea procesului-verbal, astfel că aceasta nu a perceput direct refuzul petentului de a semna sau de a primi procesul-verbal.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs organul constatator, Inspectoratul de Poliție Județean B., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 17.08.2012.
În motivare, recurentul a arătat că, fiind de față la momentul întocmirii procesului verbal, petentul a refuzat să îl semneze și nici nu a formulat obiecțiuni, deși avea acest drept conform art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. A susținut că aceste împrejurări sunt confirmate de către martorul asistent R. F. E., care se afla în imediata apropiere a sediului unde era de pază intimatul.
În opinia recurentului, față de ora înaintată, cât și de specificul activității de pază a bunurilor, nu mai putea fi prezentă și o altă persoană, de sex feminin, audiată de către instanța de fond.
În drept, au fost invocate prevederile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul-petent, P. M., legal citat, nu a formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și nici nu a fost prezent în instanță, pentru a arăta care sunt excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare față de recursul promovat, în temeiul art. 118 alin.3 din Codul de procedură civilă.
La prima zi de înfățișare, 23.11.2012, tribunalul a invocat excepția tardivității recursului și i-a cerut recurentului să facă dovada depunerii recursului, în termenul legal, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, însă nu s-a făcut o astfel de probă.
S-a invocat excepția tardivității formulării recursului împotriva sentinței nr. 9610/26.06.2012, raportat la împrejurarea că intimata a promovat acest recurs în data de 07.08.2012 (conform rezoluției de primire a cererii, aflate pe înscrisul de la fila 4 din dosarul tribunalului), fără să existe la dosar dovada predării plicului de la fila 6, recomandat, la oficiul poștal.
Conform art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, „dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”. Dispozițiile ordonanței privind regimul juridic al contravențiilor se completează cu Codul de procedură civilă.
Sentința pronunțată de judecătorie este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, legea specială, Legea nr. 333/2003, în baza căreia a fost încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției, neprevăzând o altă cale de atac sau alt termen pentru declanșarea controlului judiciar (art. 66 din Legea nr. 333/2003 prevede completarea cu O.G. nr. 2/2001).
Termenul de recurs se calculează conform art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care începe să curgă și nici ziua în care se împlinește.
Data de la care începe să curgă termenul este comunicarea hotărârii, neexistând pentru cauza de față vreun alt moment stabilit de lege în acest sens și nici nu sunt îndeplinite condițiile pentru cele două cazuri de echipolență reglementate de art. 284 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Dovada comunicării hotărârii trebuie să respecte cerințele art. 100 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal întocmit de către cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuind să cuprindă datele menționate de legiuitor. O asemenea dovadă trebuie să reiasă din actul procedural, iar nu din alte probe, extrinseci, cum ar fi împrejurările de fapt din care ar rezulta că partea a avut cunoștință despre soluția pronunțată. Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură (hotărârea judecătorească, în acest caz), cu privire la anul, luna și ziua când a fost încheiat (art. 100 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă), face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, astfel cum prevede art. 100 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Sentința civilă nr. 9610/26.06.2012, prin care a fost admisă plângerea și a fost anulat procesul-verbal . nr._/03.09.2011, a fost comunicată organului constatator la data de 19.07.2012, potrivit dovezii aflate la fila 107 din dosarul instanței de fond, astfel că ultima zi pentru îndeplinirea actului de procedură a fost 06.08.2012, prima zi lucrătoare, termenul sfârșindu-se într-o zi de sâmbătă. Cum recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 9610/26.06.2012 a fost depus la data de 07.08.2012 (conform mențiunilor de pe cererea aflată la fila 4 din dosarul tribunalului), după data împlinirii termenului de recurs (06.08.2012), cererea nu este formulată în termenul legal.
Potrivit art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. În doctrină, decăderea a fost definită ca fiind acea sancțiune procesuală care constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini orice alt act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de lege.
Din dispozițiile art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, rezultă că decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative și absolute. În situația în care norma încălcată are caracter imperativ, decăderea poate fi invocată de oricare dintre părți, instanță din oficiu, procuror, și în orice moment procesual. Dacă norma este însă dispozitivă, decăderea poate fi invocată numai de către partea interesată și numai până la primul termen de judecată care are loc după ce partea a cunoscut motivul decăderii. Dacă partea nu invocă decăderea în aceste condiții, va fi ea însăși decăzută din dreptul de a invoca decăderea.
Termenul prevăzut pentru declararea căilor de atac este imperativ (peremptoriu) fiind cel înăuntrul căruia trebuie îndeplinit un act de procedură, actul săvârșit după împlinirea termenului fiind tardiv. Ca efect al decăderii, se pierde dreptul procedural care nu a fost exercitat în termen.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 310 din Codul de procedură civilă, rap. la art. 301, 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, art. 66 din Legea nr. 333/2003, cu aplicarea art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, recursul nefiind depus în termen, tribunalul va admite excepția tardivității și va respinge cererea, ca fiind tardivă.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a recursului, invocată din oficiu.
Respinge, ca fiind tardiv formulat, recursul declarat de către recurentul intimat Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .-10, județul B., împotriva sentinței civile nr. 9610 din 26.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul P. M., domiciliat în mun. B., ., județul B., având ca obiect plângere contravențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 ianuarie 2013.
Președinte, I. M. | Judecător, M. N. | Judecător, C.-F. P. |
Grefier, V. P. |
Red./tehn. M.N.
21.01.2013
2 ex.
Dosar instanța de fond:
Judecătoria B. –_
Judecător fond – A. N.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 805/2013. Tribunalul BUZĂU | Acţiune în constatare. Hotărâre din 03-04-2013, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
