Obligaţie de a face. Hotărâre din 13-09-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 2026/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de pârâții C. V. și C. P. ,domiciliați în comuna CISLĂU, . împotriva sentinței civile nr. 548 pronunțată la data de 19.04.2013 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. N. și pârâta M. E.,domiciliați în comuna CISLĂU, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul C. V., asistat de avocat Z. M. M., intimații M. N. și M. E.,asistați de avocat M. A. D., lipsă fiind recurentul C. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, a fost timbrat legal cu suma de 38 lei conform chitanței nr._ din 27.05.2013 după care:
Avocat Z. M. M. a depus la dosar împuternicire avocațială nr._ din 14.07.2013 și chitanța nr. 226 din 10.06.2013- onorariu avocat.
Avocat M. A. a depus la dosar împuternicire avocațială nr._ din 22.05.2013, chitanța nr. 62 din 13.09.2013 și copii C.I ale intimaților din care rezultă că aceștia se numesc M. N. și nu M. N., și M. I. și nu M. E. cum greșit au fost citați.
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul că intimații se numesc M. N. și M. I..
Tribunalul pune în discuție calificarea căii de atac.
Avocat Z. M. M. conform dispoz.art. 281 /1 Cod proc.civ. arată că cererea reconvențională urmează soarta cererii principale sub aspectul căii de atav și că în cauză aceasta este apelul .
Avocat M. A. a arătat că, în raport de capătul de cerere privind servitutea de trecere calea de atac este apelul .
Tribunalul recalifică drept apel calea de atac așa cum corect s-a indicat în hotărârea pronunțată de instanța de fond și cum au precizat ambele părți, dat fiind că prin acțiunea introductivă s-au formulat două capete de cerere, ambele principale, una atrăgând calea de atac a recursului iar cealaltă a apelului astfel că, pentru a nu se suprima o cale de atac în alte condiții decât atunci când legea prevede în mod expres aceasta, calea de atac aplicabilă litigiului în întregul lui este apelul..
Avocat Z. M. M. a depus la dosar taxă de timbru și a precizat că în conformitate cu dispoz.art.11 din Legea nr. 146/1997 capătul de cerere privind grănițuirea se timbrează cu 50% .
Tribunalul restituie chitanța depusă privind taxa de timbru.
Apărătorul ales al apelanților a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Apărătorul ales al intimaților a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Z. M. M. având cuvântul a arătat că la instanța de fond probatoriul administrat nu a fost complet.Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar la cele 2 expertize efectuate în cauză apelanții au formulat obiecțiuni .Aceștia au formulat obiecțiuni atât cu privire la expertiza topo cât și cu privire la expertiza construcții, aceste obiecțiuni fiind respinse ca neîntemeiate.
A fost admisă în parte acțiunea pentru suprafața de 0,06 m.p, fapt ce vizează ridicolul. Apelanții au solicitat refacerea măsurătorilor, expertul a convocat părțile la 12.04.2013 dar nu a răspuns la obiecțiuni.
În ceea ce privește expertiza construcții urmează ca instanța să constate că acoperișul nu este din tablă ci din țiglă .Deși s-au formulat obiecțiuni de către apelanți sub acest aspect acestea nu au fost luate în considerare .
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind evident faptul că cele două expertize sunt greșite, la un teren cu latura de 11,76 m.p nu se poate vorbi de o eroare de 0,06 m.p
Instanța de fond nu a apreciat corect probele, procesul verbal de bună vecinătate fiind semnat de toate părțile .
S-a admis acțiunea pentru o suprafață de 0,086 m.p, cele două expertize nu țin cont de situația din teren, măsurătorile fiind greșite .
A solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat M. A. având cuvântul pentru intimați a arătat că criticile apelanților vizează interpretarea eronată a probelor și nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond.Aceste critici sunt generice nu s-a precizat care sunt motivele de nelegalitate .
Apelanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topo, expertul îndreptând eroarea, motiv pentru care acestea au rămas fără obiect.
Chiar pârâții după ce expertul a depus la dosar răspunsul au arătat că nu mai insistă cu privire la aceste obiecțiuni.
În ceea ce privește raportul de expertiză specialitatea construcții criticile formulate cu privire la acesta au fost corect analizate, obiecțiunile fiind corect respinse de către instanța de fond .
Ambele rapoarte de expertiză sunt corect întocmite motiv pentru care hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală .
De asemenea au mai arătat apelanții în motivele de apel că în cauză este vorba despre o suprafață foarte mică de teren. La cererea părților a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți ,existând semne vizibile de hotar, acesta fiind motivul pentru care în teren s-a găsit o suprafață foarte mică .
A solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, apărătorul ales al apelanților a arătat că, raportul de expertiză nu a fost modificat la inițiativa expertului, părțile nu au fost convocate când expertul a procedat la îndreptarea erorii .
În raportul topo a fost fixat un punct de măsurătoare arbitrar, susținându-se că apelantul ar fi menționat nu pct.18 ci pct.17.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._ /19.10.2012, reclamantul M. N. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții C. V. și C. P. solicitând să fie obligați aceștia să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5 m.p. teren ocupată în mod abuziv iar pârâtul C. P. să fie obligat și să adopte măsurile corespunzătoare pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul construcțiilor sale pe terenul reclamantului, respectiv să modifice forma acoperișului și să monteze jgheaburi și burlane corespunzătoare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 1600 m.p. teren, situată în intravilanul comunei Cislău, județul B., Tarlaua 136, că pârâții au ocupat abuziv din terenul său, cca. 5 m.p. prin mutarea gardului în spatele locuinței și mai departe, până la drum, că în urmă cu 2-3 ani, aceștia, mai precis pârâtul C. P. ce figurează ca proprietar, au edificat o anexă în continuarea casei de locuit și că, în acest an, au modificat acoperișul casei și anexei, construindu-l într-o singură pantă abruptă, cu căderea înspre proprietatea sa, fapt ce face ca toată apa din ploi și din zăpezi să se scurgă pe terenul său și că în această manieră îi este afectată locuința prin infiltrarea apei la baza fundației.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar copia titlului de proprietate nr._ din 23.07.2007 emis pe numele M. N. pentru suprafața de 1600 m.p. teren intravilan.
Pârâții C. P. și C. V. au formulat întâmpinare prin care inițial au invocat excepția de netimbrare a acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ulterior aceste excepții rămânând fără obiect.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, susținând, în esență, că nu este reală susținerea reclamantului în privința pretinsei cotropiri a proprietății prin mutarea gardului deoarece, în momentul în care s-a refăcut gardul, s-a respectat vechiul amplasament, situație cunoscută de către reclamant.
În privința inconvenientelor decurgând din scurgerea apelor și zăpezii de pe acoperișul construcțiilor lor pârâții au arătat că nu poate fi vorba de o asemenea situație deoarece, pe de o parte, construcțiile amintite se află în debleu față de amplasamentul casei reclamantului, iar pe de altă parte, acoperișurile casei și respectiv anexei sunt prevăzute cu burlane și jgheaburi care conduc și controlează căderea apei exclusiv pe terenul lor.
Totodată, pârâtul C. P. a formulat în contradictoriu cu reclamantul M. N. și cu soția acestuia M. E., cerere reconvențională prin care a solicitat desființarea construcțiilor realizate de către aceștia fără autorizație, demolarea modificărilor constructive și a anexelor aflate în aceeași situație, cu obligarea la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
A mai solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți, grănițuirea proprietăților învecinate ale părților, cu suportarea în mod egal a cheltuielilor grănițuirii.
Ulterior, la termenul din data de 04.01.2013, pârâtul – reclamant C. P., prezent la instanță a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere reconvențională privind demolarea construcțiilor edificate de M. N. și M. E., respectiv a modificărilor și anexelor gospodărești și implicit la capătul de cerere privind daunele cominatorii, arătând că înțelege să-și mențină cererea reconvențională exclusiv în privința grănițuirii suprafețelor de teren învecinate ale părților.
S-a depus la dosar de către pârâtul – reclamant C. P., un proces – verbal de vecinătate, cuprinzând schița terenului, certificat de moștenitor nr.172 din 28.03.1989 vizând succesiunea defunctului C. N., Titlul de proprietate nr._/73/27.08.2004 pentru suprafața de 6400 m.p. teren emis pe numele autoarei C. N. M., mama celor doi pârâți.
S-a încuviințat reclamantului – pârât administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriile pârâtului – reclamant și pârâtului C. V., doi martori și expertiza specialitatea construcții.
S-a încuviințat de asemenea, pârâtului – reclamant și pârâtului C. V., administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului – pârât, doi martori și expertiză de specialitate topografie – cadastru.
În cauză s-a luat interogatoriu reclamantului – pârât M. N. la propunerea pârâtului – reclamant C. P., au fost ascultați martorii D. C. și D. C., propuși de către reclamantul – pârât și s-a renunțat la restul interogatoriilor și la proba cu martori încuviințată pârâților.
S-a efectuat un raport de expertiză specialitatea construcții având ca obiective „ identificarea construcțiilor pârâtului aflate în apropierea liniei de hotar cu precizarea dacă apele pluviale de pe acoperișul acestor construcții (picătura streșinii) cad sau afectează în vreun fel terenul proprietatea reclamantului, și în caz afirmativ să se stabilească modalitățile tehnice de remediere a acestor inconveniente”.
Lucrarea a fost întocmită de către expert P. M..
S-a efectuat, de asemenea, un raport de expertiză specialitatea topografie – cadastru având ca obiectiv „identificarea terenurilor părților, stabilirea liniei de hotar, cu precizarea dacă vreuna dintre părți a cotropit proprietatea celeilalte”.
Lucrarea a fost întocmită de către expert N. G. G. pentru termenul din data de 01.03.2013 și a fost rectificată (înlăturarea unor greșeli materiale) pentru termenul din 22.03.2013.
Obiecțiunile formulate de către pârâți la acest raport de expertiză au fost respinse ca nefondate.
În baza materialului probator astfel administrat, Judecătoria Pătârlagele a pronunțat sentința civilă nr. 548 din 19.04.2013 prin care a admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamantul M. N. și, tot în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. P. împotriva reclamantului-pârât, astfel cum a fost ulterior restrânsă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reconvenționale M. E. (unită cu fondul la termenul din 14.01.2013) și a respins cererea reconvențională față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pe pârâții C. V. și C. P. să lase reclamantului M. N., în deplină proprietate și posesie, suprafața de 0,086 m.p. teren determinată de triunghiul 1-2-16 din schița anexă a raportului de expertiză (rectificare) întocmit de către expert N. G., prin retragerea gardului de pe aliniamentul dat de punctele de contur 1-2 pe aliniamentul dat de punctele de control 16 – 2.
A stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâților și terenul proprietatea reclamantului M. N. pe aliniamentul care unește punctele 16-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11, din schița anexă a raportului de expertiză N. (rectificare).
A obligat pe pârâtul C. P. să facă, la construcțiile proprietatea sa, modificările propuse în raportul de expertiză întocmit de către expert P. M., după cum urmează: să monteze la corpul locuință încă două burlane pe partea din spate a casei, unul la colțul ca în foto 4 din raport și unul la mijlocul lungimii jgheabului din partea din spate, cu dirijarea apelor spre stradă și deversare în propria curte; la corpul anexă, să modifice partea din spate a șarpantei în sensul ca aceasta să plece de la cota + 3,70, așa cum a fost autorizată, iar pe învelitoarea de pe această apă să monteze și opritoare de zăpadă (conform planșei 4 raport); să asigure în continuare scurgerea apelor pe propria proprietate.
A compensat între părți cheltuielile de judecată în privința onorariilor de avocat și cheltuielilor de deplasare la instanță și a obligat pe pârâtul C. P. la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantul – pârât M. N., reprezentând onorariu expert construcții iar pe reclamantul – pârât M. N. la 400 lei cheltuieli de judecată către pârâtul – reclamant C. P., reprezentând ½ din onorariul de expert topo pentru efectuarea grănițuirii, compensând creanțele reciproce până la concurența celei mai mici, astfel că, în final a dispus ca pârâtul – reclamant C. P. să plătească reclamantului – pârât M. N. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a analizat împreună acțiunea în revendicare, ce constituie primul capăt din cererea principală, și cererea în grănițuire formulată pe cale reconvențională, reținând că ambele părți dețin teren în proprietate în intravilanul satului și comunei Cislău cu deschidere pe latura de Vest la . învecinate, că potrivit titlului de proprietate nr._ din 23.07.2007, reclamantul – pârât M. N. deține suprafața de 0,16 ha teren ce a fost identificat în schița anexă a raportului de expertiză întocmită de către expert N. (rectificare) – fila 67 din dosar, în urma măsurătorilor efectuate rezultând o suprafață - S 1 de 1538 m.p. delimitată de punctele de contur 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,1 în schița anexă (fila 63), că pârâții C. V. și C. P. sunt proprietari în indiviziune asupra terenului în suprafață de 0,64 ha situat pe teritoriul comunei Cislău și înscrisă în T.P. nr._/73 din 27.08,2004 eliberat pe numele C. M., titlu în care este înscrisă și suprafața de 0,13 ha în imediata vecinătate a terenului reclamantului (T 136), suprafață care, în urma măsurătorilor efectuate de către expert s-a constatat că are întinderea de 1353 m.p., fiind delimitată de punctele de control 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,21,20,19,18,17,16,1 în schița anexă (fila 63), că din același raport de expertiză reiese faptul că la momentul efectuării lucrării s-a constatat existența unui gard din stâlpi de metal cu plasă de sârmă, ce delimitează proprietățile părților între punctele de contur 2,3,4,5,6,7,8 și 9 și că punctul de contur 1 este în prezent capul acestui gard despărțitor însă, la o distanță de 0,06 m de acest punct înspre interiorul proprietății pârâților, se identifică în teren un stâlp albastru notat pe schiță ca punctul 16 și care, în opinia reclamantului, ar trebui să fie punctul de hotar dintre cele două proprietăți pe latura de vest, dinspre .> A mai observat instanța că, referitor la granița dintre proprietăți, reclamantul susține că aceasta ar fi dată de linia ce unește punctul 16 de contur cu punctul 9 însă în opinia expertului susținerea reclamantului nu ar putea fi primită deoarece, dacă s-ar aplica în teren linia astfel obținută aceasta ar tăia imobilul C 3 (proprietatea pârâților) pe colțul acestuia. Așa fiind și în raport de situația din teren, respectiv de faptul că pârâții au susținut ca limită a terenului punctul 18 de contur (deși exista un gard pe aliniamentul 17-19) și corelând lățimea terenului pe această latură cu cea din documentația tehnică, concluzia expertizei, însușită și de instanța de judecată, a fost că punctul de grănițuire dintre proprietățile părților este punctul 16, traseul liniei de hotar urmând a avea aliniamentul 16,2,3, 4,5,6,7,8,9,10,11, pe care Judecătoria Pătârlagele l-a omologat ca graniță între cele două proprietăți.
Instanța fondului și-a însușit opinia expertului având în vedere considerentele arătate de acesta și anume faptul că distanța dintre punctele 16-18 (11,39 + 0,42 = 11,81) se corelează cu distanța înscrisă în documentația tehnică pentru înscriere cu caracter nedefinitiv în Cartea funciară iar configurația terenului în această modalitate corespunde cu documentația tehnică de la fila 16.
Mai mult, în documentația tehnică de la fila 16, punctul de hotar 24 dintre proprietățile părților nu este pe aliniament cu punctele 21, 15 și următoarele, prezentând un unghi înspre proprietatea pârâților, corespunzător situației în cazul liniei de hotar 16-2.
Față de aceste considerente Judecătoria Pătârlagele a apreciat că se impune ca pârâții să-și retragă gardul de pe aliniamentul dat de punctele de contur 1 -2, pe aliniamentul dat de punctele de contur 16-2, cu lăsarea suprafeței ocupate din proprietatea reclamantului M. N. de 0,086 m.p. determinată de triunghiul 1-2-16 din schița anexă a raportului de expertiză.
A observat instanța că, față de distanța mică între punctele 1-16 (6 cm.), poziția actuală a gardului pe aliniamentul 1-2 poate fi și cauza neglijenței cu care a fost construit acesta, însă a apreciat că este necesară restabilirea situației anterioare, prin admiterea în parte a capătului de cerere în revendicare și obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de teren menționată mai sus.
Referitor la cererea reconvențională judecătorul fondului a constatat că aceasta a fost formulată de către pârâtul – reclamant C. P. și în contradictoriu cu M. E. soția reclamantului – pârât, că la data de 04.01.2013 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte în privința cererii reconvenționale, excepție ce a fost unită cu fondul și că excepția în discuție apare ca întemeiată deoarece, din titlul de proprietate aflat la fila 6 din dosar, rezultă că doar M. N. este proprietarul suprafeței în litigiu, învecinată cu suprafața pârâților, astfel că, grănițuirea nu poate fi stabilită decât în raport de titularul proprietății învecinate, calitate pe care pârâta M. E. nu o are.
În aceste condiții, admițând excepția instanța fondului a respins cererea reconvențională față de pârâta M. E., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea principală Judecătoria, coroborând raportul de expertiză cu declarațiile martorilor D. C. și D. C. (filele 43-44), a reținut că la corpul de construcție cu destinația de locuință, aparținând pârâtului C. P., în partea din spate este necesară montarea a încă două burlane, unul la colțul construcției, ca în foto 4, și unul la mijlocul lungimii jgheabului din partea din spate, cu dirijarea apelor spre spate și deversare în curtea proprie, că probleme mai ample sunt identificate în privința anexei pârâților, deoarece înălțimea șarpantei la coamă nu corespunde cu cotele din proiect, fiind de 4,80 m în loc de 3,70 m, împrejurare care, corelată cu faptul că în proiect distanța de la verticala coamei la peretele din spate al anexei este de 2,20 m iar în realitate este de 2 m., conduce la o creștere a pantei învelitorii și implicit, la o creștere a vitezei de alunecare a zăpezii de pe acoperiș, cu o cădere a acesteia, atât pe terenul propriu dar și pe terenul reclamantului și că soluția de remediere propusă de către expert este aceia a modificării de către pârâtul C. P. a părții din spate a șarpantei, în sensul ca panta acesteia să plece de la cota + 3,70, așa cum a fost autorizată, iar pe învelitoarea de pe această apă să se monteze și opritoare de zăpadă așa cum se figurează în planșa 4 anexă a expertizei în construcții.
A observat judecătorul de primă instanță că și construcțiile reclamantului provoacă inconveniente proprietății pârâților, însă acest aspect nu face obiectul cauzei, iar în raportul de expertiză s-a reținut că reclamantul M. N., recunoscând acest lucru a spus că din proprie inițiativă va modifica șarpanta de pe corpul anexă, acum în două ape, într-o singură apă, cu scurgerea apelor în curtea proprie.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.611 din Codul civil potrivit cărora ” proprietarul este obligat să-și facă streașina casei sale, astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin” instanța a găsit întemeiat, în parte, capătul de cerere privind obligația de a face astfel că a obligat pe pârâtul C. P. să facă la construcțiile proprietatea sa modificările propuse în raportul de expertiză întocmit de către expert P. M., menționate mai sus.
În privința cheltuielilor de judecată instanța a observat, mai întâi, că ambele părți au formulat cereri, admise parțial, acțiunea în revendicare în limita suprafeței de 0,086 m.p. iar nu 5 m.p. așa cum a susținut reclamantul iar cererea reconvențională prin stabilirea unei linii de hotar diferită atât de aliniamentul propus de către reclamantul – pârât M. N. (punctele 16-9 -10…) dar și de cel propus de către pârâtul – reclamant C. P. ( 1,2,3,…), situație în care nu poate fi reținută o culpă exclusivă a uneia dintre părți.
Așa fiind, s-a apreciat că soluția echitabilă este de a se compensa între părți cheltuielile de judecată în privința onorariilor de avocați și a deplasărilor la instanță, urmând a fi obligat pârâtul C. P. să restituie reclamantului – pârât suma de 800 lei reprezentând onorariul expertului construcții (deoarece capătul de cerere în obligația de a face s-a dovedit a fi întemeiat) și să fie obligat reclamantul – pârât M. N. să restituie jumătate din onorariul de expert topografie – cadastru, deoarece acest expert a stabilit linia de hotar iar grănițuirea profită ambilor proprietari vecini și cheltuielile acesteia se suportă în mod egal conform art.560 din Codul civil.
Compensând creanțele reciproce ale părților până la concurența celei mai mici, urmează ca pârâtul – reclamant C. P. să plătească reclamantului – pârât M. N., suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâții reclamanți C. V. și C. P. au declarat recurs învederând că invocă drept motive de recurs prevederile art. 304, pct. 7, 8 și 9, C.P.C. și solicită să se facă, în cauză, și aplicațiunea art. 304, indice 1, C.P.C. urmând a fi analizată cauza sub toate aspectele de nelegalitate și să se dispună fie casarea cu trimiterea spre rejudecare, fie, în subsidiar, să se modifice în tot sentința recurată și să se admită cererea introductivă de instanță așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
In ceea ce privește soluția casării cu trimitere spre rejudecare, solicită a se
avea în vedere faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în cauză, nu a analizat toate probele administrate, sau, atunci cînd a făcut acest lucru, a înlăturat anumite probatorii fară o justificare temeinică.
Așa după cum se poate observa, cu ocazia efectuării raportului de expertiză, au susținut în continuare reucrenții, au formulat o . obiecțiuni total justificate (inclusiv de refacere a măsurătorilor și a calculeleor de adiție) asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat cu prilejul dezbaterii cauzei.
Este adevărat că, în considerentele hotărîrii (fila3 din sentință), instanța face vorbire de obiecțiunile pe care le-au formulat dar nu le respinge în mod întemeiat, încălcînd prevederi le art. 261, C.P.C, respectiv de a motiva în mod eficient, din punct de vedere juridic, hotărîrea respectivă . Deși au depus notă de obiecțiuni din care reieșea fară putință de tăgadă greșelile de măsurătoare și calculele matematice, inclusiv în urma refacerii raportului topocadastral, instanța fondului nu admite aceste obiecțiuni. Astfel, distanțele dintre punctele 16- 18 din schița raportului de expertiză topo- cadastrală, nu este aceea din considerentele hotărârii, aceasta fiind de 11,70 m și nu de 11,81 m, deoarece distanța dintre pct. 16-17 din raport este de 11,28 m și nu de 11,39 m conform raportului. În aceste condiții este evident faptul că distanța reală dintre punctele 16-18, este de 11,76 m( 11,28+ 0,42+ 0,06 ).
In ceea ce privește expertiza specialitatea construcții, au mai arătat recurenții, aceasta este evident incorectă, deoarece concluzionează o viteză de cădere a zăpezii de pe acoperișul anexei lor raportat la mențiunea că acesta este din tablă deși, în realitate este din țiglă, ceea ce a condus la calcularea unei viteze de cădere a zăpezii incorecte ( conform unui coeficient de frecare incorect).
Ceea ce însă culminează în admiterea capătului de cerere al reclamantului M., privind revendicarea, constă în stabilirea faptului că ei, recurenții pârâți ocupă doar 0,086 m.p., iar nu 5 m.p așa cum a susținut reclamantul M.. Or, nu înțeleg cum s-a putut determina cu asemenea precizie faptul că, la o suprafață deținută de aproximativ 1.500 m.p ocupă 0,086 m.p din terenul reclamantului M..
Din acest punct de vedere apreciază că hotărârea judecătorească atacată frizează ridicolul . și că era legal ca instanța de fond să respingă capătul de cerere al reclamantului M. privind revendicarea, suprafața găsită ocupată fiind insignifiantă.
Toate acestea sunt evidente motive de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre judecare.
În plus, au mai arătat recurenții, nu există nici o motivare în drept, iar în fapt motivarea este insuficientă, cu privire la revendicarea imobiliară, în măsura în care instanța trebuia să țină cont de prevederile art. 563, CC.
Referitor la soluția admiterii recursului, desființarea sentinței, și, pe fond, respingerii cererii introductive de instanță, solicită a se avea în vedere faptul că hotărîrea pronunțată este nelegală, inclusiv pentru considerentele indicate mai sus, care sunt motive evidente de nelegalite.
În primul rînd, susțin recurenții, hotărârea nu cuprinde motive pe care se sprijină. În această situație trebuiau să fie avute în vedere declarațiile total neconcludente ale martorilor, obiectiunile la raportul de expertiză topo- cadastral, și aprecieri total eronate( a se vedea inxistenta punctului 24 din schița raportului topo- cadastral, greșelile de calcul, etc.)..
Instanța de fond a aplicat și a interpretat greșit legislația în vigoare în măsura în care nu a observat că expertul a refăcut raportul de expetiză într-un mod tot greșit, distanta dintre punctele 16- 18 nefiind cea din raport, ceea ce se constituie ..
Trebuia să se observe și faptul că nu s-a făcut dovada nici a ocupării terenului revendicat de aproxomativ 5 m. p, dar nici a altei suprafețe de teren, instanța putând să constate neconcludența probatoriului dar și infima suprafață de teren așa-zis ocupată, ceea ce este rezultatul unei erori de expertiză și a greșitei interpretări a probatoriului, raportat la respingerea obiecțiunilor lor fără motiv.
Nu se poate o aberație mai mare, rezultată din modul în care suprafața de 0,086 m.p. a fost calculată, de greșelile de calcul și apreciere, aceasta dovedind încă odată inconsecvența instanței dar și rezolvarea incorectă a litigiului.
De altfel, instanța nici nu a observat că raportele de expertiză nu erau vizate de către Biroul Local de Expertize - B., ceea ce presupune, evident înlăturarea concluziilor acestor rapoarte de expetiză, pe cale de consecință, respingerea cererii reclamantului M..
Față de toate aceste considerente, au arătat în final recurenții, consideră că instanța de fond, prin întregul mod în care a soluționat acest dosar, a dat dovadă de o evidentă parțialitate și inconsecvență (nu a fost preocupata, de exemplu, nici de modul în care erori foarte mici de calcul sunt inerente oricărei măsurători, de obiecțiunile întemeiate pe care le-au formulat, de ridicola suprafața pretins ocupată, etc), aspecte care se constitie în suficiente argumente care să convingă instanță de recurs că se impune adoptarea uneia dintre soluțiile propuse mai sus.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la cheltuieli de judecată.
Au susținut aceștia, mai întâi, că față de cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea principală și față de obiectul cererii reconvenționale, calea de atac este apelul cum corect prima instanță a menționat iar nu recursul așa cum au intitulat pârâții reclamanți cererea de exercitare a căii de atac.
Prin urmare, solicitările de casare, respectiv de modificare a sentinței atacate nu pot fi primite
Criticile inițiale ale apelanților au vizat o pretinsă nepronunțare asupra tuturor cererilor, o analiză sumară a probelor administrate și înlăturarea unor dovezi fără justificare .Concret, s-a făcut referire la nemulțumirile față de expertizele întocmite în cauză, susținându-se că împotriva concluziilor acestora s-au formulat obiecțiuni ce au fost respinse de instanță.
În accepțiunea lor, în mod întemeiat au fost respinse criticile apelanților față de lucrările depuse.
Astfel, referitor la expertiza topo, apelanții au formulat obiecțiuni însă până la momentul punerii lor în discuție, expertul a îndreptat eroarea strecurată în lucrarea inițială .În atare situație criticile apelanților au rămas, practic, fără obiect și chiar aceștia prin apărător, au arătat că nu insistă în aceste obiecțiuni.
Cu privire la concluziile expertizei specialitatea construcții corect a apreciat prima instanță că obiecțiunile apelanților sunt neîntemeiate.
În sprijinul solicitării subsidiare apelanții au invocat o pretinsă nemotivare a hotărârii atacate, o interpretare și aplicare greșită a legii și o interpretare eronată a probelor administrate.
Consiederă intimații că susținerile apelanților sunt simple afimații, aceștia invocând generic mai multe criciti, dar, în concret, nu s-a arătat în ce ar consta netemeinicia și/sau nelegalitatea hotărârii .
Sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat, și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 07.06.2013 Tribunalul a recalificat drept apel calea de atac susceptibilă a se exercita în cauză pentru motivele cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Pretind apelanții că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor pe care ei le-au formulat la raportul de expertiză topo cadastral, obiecțiuni care subzistau chiar și după depunerea raportului în forma refăcută, inclusiv asupra cererii de refacere a măsurătorilor și a calculelor de adiție .
Verificând această critică Tribunalul constată că la termenul de judecată din data de 01.03.2013, în ședință publică, s-a înmânat părților, f 64, lucrarea de expertiză în specialitatea cadastru întocmită de expert N. G., procedându-se la amânarea judecății pentru ca acestea să o poată studia. La data de 19.03.2013, expertul depune la dosar, f. 65, o rectificare a raportului iar la data de 22.03.2013 cei doi pârâți reclamanți,C. V. și C. P., au formulat, în scris, obiecțiuni atât la raportul întocmit de expert N. G. cât și la raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expert P. M..
Judecătoria Pătârlagele pune în discuția părților obiecțiunile formulate împotriva celor două lucrări de expertiză în ședința publică din data de 12.04.2013, dată la care cauza a fost, de altfel, reținută spre soluționare.
Conform celor menționate în practicaua sentinței apelate, apărătorul pârâților reclamanți, apelanții de astăzi, a susținut că, față de rectificarea lucrării de către expert în sensul că între punctele 1-16, marcate pe schița anexă a lucrării, este o distanță de 0,06 cm și nu de 0,6 cm cum se înscrisese în expertiza inițială, nu mai insistă în obiecțiunile formulate și nu mai înțelege să solicite refacerea măsurătorilor. A mai arătat apărătorul pârâților reclamanți că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată. Cu ocazia dezbaterilor pe fond a susținut omologarea raportului de expertiză N., astfel cum a fost modificat de către expert, și a raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de către expert P..
Constată, totodată, Tribunalul că cei doi pârâți reclamanți au fost prezenți personal în instanță la respectivul termen de judecată și nu au avut o altă poziție decât cea exprimată de către apărătorul lor.
Or, în aceste condiții, criticile aduse hotărârii apelate referitoare la împrejurarea că instanța fondului nu ar fi manifestat suficientă aplecare asupra obiecțiunilor pe care le-au formulat și asupra cererii de refacere a măsurătorilor și a calculelor de adiție, cerere care ar fi rămas nesoluționată, nu pot fi primite, fiind în evidentă contradicție cu cele întâmplate în fața instanței de fond când chiar apelanții s-au declarat mulțumiți de cele două lucrări tehnice dispuse în cauză, achiesând la concluziile experților.
De altfel, deși pârâții reclamanți și-au intitulat actul de procedură depus la data de 22.03.2013 „notă de ședință privind obiecțiunile la rapoartele de expertiză dispuse în cauză (....)”, în realitate, în ceea ce privește expertiza în construcții nu au formulat vreun fel de nemulțumiri ci doar au arătat că „aceasta este conform cu restabilirea situației, iar montajul burlanelor, așa cum acesta a fost stabilit de către expert ca modalitate de remediere a situației în sensul scurgerii apelor pluviale pe terenul nostru a fost cuprins în stadiul lucrărilor noastre, reclamanții pârâți fiind cei care s-au opus acestor remedieri”. Nici în nota de ședință întocmită pentru termenul de judecată din 12.04.2013, f. 75 dosar fond, apelanții de astăzi nu au arătat, referitor la expertiza construcții, decât că acoperișul construcției lor este din țiglă iar nu din tablă, reafirmându-și, în rest, acordul cu privire la constatările și concluziile expertului.
Or, în aceste condiții, susținerile formulate pentru prima dată în apel în sensul că expertiza P. M. „este evident incorectă”, viteza de cădere a zăpezii fiind calculată prin luarea în considerare a unui coeficient de frecare diferit, specific unui acoperiș din tablă în loc de țiglă, nu pot fi primite.
În primul rând, atât timp cât partea nu a formulat critici la lucrarea de expertiză în fața instanței de fond și la termenul de judecată ce a urmat depunerii raportului de expertiză, este decăzută, conform art 108 alin 3 Cod procedură civilă, din dreptul a mai invoca neregularități ale lucrărilor tehnice efectuate în cauză direct în fața instanței de control judiciar.
În al doilea rând, printre obiectivele acestei lucrări stabilite de instanța de fond nu a fost și acela de a se determina viteza cu care zăpada cade de pe acoperișul casei pârâților reclamanți ci locul unde aceasta cade și, de vreme ce expertul a concluzionat că parte din zăpadă cade și în curtea reclamanților pârâți, intimații de astăzi, evident că se impune montarea de opritoare de zăpadă, concluzie cu care apelanții au fost pe deplin de acord, așa cum s-a arătat deja în cele ce preced.
Referitor la faptul că hotărârea apelată frizează ridicolul prin prisma suprafeței de doar 0,086 mp pe care au fost obligați să o lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie tribunal observă că, într-adevăr, întinderea terenului pentru care capătul de cerere în revendicare a fost găsit întemeiat este foarte mică, însă, chiar și așa, nimic nu îndreptățea instanța fondului să respingă acțiunea atât timp cât, și după determinarea de către expert a suprafeței ocupate reclamanților intimați, 0,086 mp, aceștia au menținut solicitarea de a le fi lăsată această suprafață în deplină proprietate și pașnică posesie.
Referitor la pretinsa nemotivare de către judecătorul fondului a sentinței pronunțate Tribunalul nu o poate reține de vreme ce prima instanță arată în mod suficient de clar și argumentat care au fost motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția. În plus, așa zisele greșeli de calcul strecurate în expertiza N., pe lângă faptul că sunt evocate generic de către apelanți fără o referire concretă în ce constau, nu pot fi invocate, așa cum s-a arătat în cele ce preced, direct în calea de atac în condițiile în care, la fond, s-a renunțat la susținerea obiecțiunilor la lucrarea de expertiză, apelanții însușindu-și-o.
Cât privește împrejurarea că rapoartele de expertiză nu au fost vizate de către Biroul Local de Expertize - B., ceea ce ar fi trebuit să conducă la înlăturarea concluziilor pe care le cuprin, Tribunalul constată că atât raportul de expertiză P. M. ( f. 50) cât raportul de expertiză N. G., varianta refăcută de către expert și avută în vedere de instanță la pronunțarea sentinței apelate ( f. 65), poartă viza de înregistrare la Biroul Local de Expertize – de pe lângă Tribunalul B.. Chiar și dacă nu ar fi purtat-o, aceasta nu ar fi atras îndepărtarea lor din sistemul probator, legea necondiționând valabilitatea lucrării de înregistrarea ei în evidențele Biroului. Expertul, în condițiile în care depune la dosar o lucrare pe care și-o înșușește prin semnătură, poartă răspunderea pentru corectitudinea ei.
Față de toate aceste considerente Tribunalul găsește că apelul dedus judecății este nefondat astfel că, în temeiul art 296 Cod procedură, îl va respinge.
În baza art 274 Cod procedură civilă apelanții căzuți în propriile pretenții vor fi obligați să plătească intimaților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în calea de atac reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr. 62/13.09.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ,ca nefondat, apelul formulat de apelanții C. V. și C. P. ,domiciliați în comuna CISLĂU, . împotriva sentinței civile nr. 548 pronunțată la data de 19.04.2013 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. N. și pârâta M. I. ,domiciliați în comuna CISLĂU, ..
Obligă apelanții să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/6ex.jud.fond- Șt.M.
3.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 878/2013. Tribunalul BUZĂU | Validare poprire. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
