Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2966/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2966/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 2966/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2966/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier D. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul C. N. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la A. & ASOCIATII SCA, în municipiul B., ., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 2503 din 16.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect acțiune in răspundere delictuală, în contradictoriu cu pârâții R. A., domiciliat in ., județul B., . cu sediul in municipiul B., .. 12, județul B. și . GROUP SA BUCURESTI, cu sediul in municipiul București, ., sector 1. La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. O. pentru reclamantul apelant C. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost atașate dosarele nr._ și nr._/200/2010 ambele ale Judecătoriei B., astfel cum instanța a dispus la termenul anterior.
Tribunalul, având în vedere că la termenul de judecată din 07.09.2015 a prorogat proba cu martori, apreciază că raportat la conținutul celor două dosare, ce au fost atașate prezentei cauze, și-a formulat convingerea cu privire la cererea formulată, astfel încât respinge proba cu martori, apreciind a nu fi utilă apelului de față.
Apărătorul reclamantului apelant, declară că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul în susținerea apelului.
Avocat N. O., având cuvântul pentru reclamantul apelant C. N., solicită admiterea apelului întrucât hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
În ceea ce privesc cheltuielile efectuate de apelant pentru consultațiile medicale, arată că prima instanță a respins acest capăt de cerere ca fiind nedovedit.
Față de acest aspect, consideră că la dosar există înscrisuri suficiente pentru a proba acest capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile cu medicamentele, solicită a se avea în vedere că potrivit legislației în vigoare există mai multe liste cu substanțe active al căror cost este acoperit prin sistemul de asigurări de sănătate, iar această acoperire este în funcție de lista în care respectiva substanță este inclusă.
Faptul că reclamantul este pensionar și încadrat cu un grad de handicap nu însemnă că beneficiază de gratuite pentru toate serviciile medicale de care are nevoie pentru afecțiunile rezultate urmare accidentului suferit.
În ceea ce privesc cheltuielile cu transportul, solicită a se avea în vedere faptul că suma s-a acordat pentru adaptarea autovehiculului. Datorită acestei situații medicale speciale a fost nevoie ca reclamantul să facă deplasări atât la comisii medicale pentru gradul de handicap cât și pentru obținerea unor avize.
Din declarațiile martorilor audiați, reiese faptul că pentru deplasări pe distanțe mari reclamantul folosește serviciile unei persoane, suportând atât cheltuielile pentru șofer cât și pentru combustibil.
În ceea ce privește conducerea autoturismului de către fiica apelantului, arată că aceasta este studentă la București, iar situațiile în care aceasta conduce autoturismul sunt ocazionale.
Referitor la cheltuielile cu maxi taxi, învederează că apelantul nu beneficiază de gratuite pe acest mijloc de transport.
Față de aspectele susținute în fața instanței de control judiciar cât și prin motivele de apel, depuse la dosar, solicită admiterea apelului cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința nr. 2503 din 16.02.2015 Judecătoria B. a respins acțiunea formulata de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâții R. A., . și . Group SA Bucuresti, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul C. N. a solicitat în în contradictoriu cu pârâții R. A., ., SC O. V. INSURANCE GROUP SA BUCUREȘTI pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumei de_ lei despăgubiri civile ( constând în cheltuieli cu consultații medicale și eliberare adeverințe, avize 2100 lei, cheltuieli medicamente 970 lei, cheltuieli transport de_ lei din care combustibil 4255 lei cheltuieli maxi taxi 54 lei, cheltuieli șofer_ lei, cheltuieli articole ortopedice 6376 lei), obligarea pârâților în solidar la plata sumei de_ lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul penal nr_ în fața Judecătoriei B. și a Curții de Apel Ploiești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că a fost victima unui accident rutier în data de 25.08.2009 în urma căruia a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, fiindu-i amputat un picior moment din care a devenit dependent de familia sa. Ulterior dosarului penal situația medicală rezultată în urma accidentului a continuat să evolueze a avut nevoie de numeroase consultații medicale și tratamente medicamentoase scop în care a fost necesar să se deplaseze de la domiciliu ceea ce a generat cheltuieli suplimentare, a cumpărat proteze, cadre, scaun rulant, cârje, s-a deplasat la comisiile medicale din B. și București, a plătit un șofer și benzina.
Raportat la stilul de viață anterior accidentului a devenit dependent total de ceilalți membrii ai familiei neputând să aibă grijă de acesta, situația medicală a generat și continuă să genereze o . cheltuieli suplimentare pe care nu le-a putut prevedea la momentul respectiv apreciind că sunt în sarcina celor răspunzători din punct de vedere medical.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată acesta reprezintă contravaloarea onorariului de succes de 10% cum a fost stabilit prin contractul de asistență juridică nr 15/2009 încheiat cu Cabinet de Avocat A. R. E., calculat raportat la cuantumul daunelor morale acordate prin sentința penală nr 461/31.05.2011 modificată prin decizia nr 1501/20.01.2011 a Curții de Apel Ploiești, pârâții potrivit art 193 alin 1 Cpp și art 453 C. trebuie să îl restituie
Prin întâmpinare, pârâtul R. A. a solicitat respingerea cererii întrucât cheltuielile cu consultații medicale, cu medicamentele, de transport și articole ortopedice trebuie dovedite în prealabil, onorariul de succes este un pact de quota litis interzis de lege urmare aspectului că a fost stabilit sub forma unui procent din suma de se va obține cu titlu de daune morale fiind încălcat art 135 alin 1 și 2 din Statutul profesiei de avocat
Pârâtul O. V. Insurance Group SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 49 din Normele la Ordinului 20/2008, prin hotărârea penală s-au acordat cheltuieli legate de asistența medicală, sumele cu eliberarea adeverințe, consultații medicale, cheltuieli medicamente nu sunt dovedite din punct de vedere al cuantumului rezultat după constituirea reclamantului ca parte civilă, bonurile cu medicamentele sunt emise în aceeași zi dar la ore diferite, fiind greu de crezut că în aceeași zi au fost cumpărate câte 3-4 produse de 7-8 ori, medicamentele nu au nici o legătură cu vătămarea rezultată din accident, prin hotărârea penală i s-a acordat reclamantului 5650 lei pentru adaptarea autovehiculului proprietate personală, cheltuielile cu șoferul nu pot fi luate în discuție ca prejudiciu nefiind dovedită cu înscrisuri înregistrate la autoritățile fiscale, prin hotărârea penală s-au acordat_ lei pentru achiziția unei proteze ortopedice, onorariul de succes nu este o cheltuială necesară ori rezonabilă
În cauză instanța a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Examinând cererea, prin prisma materialului probator, instanța a respins acțiunea sub următoarele considerente:
În cauza pendinte, reclamantul a fost implicat într-un accident rutier din data de 25.08.2009 în urma căruia a rămas infirm fiindu-i amputat un picior. În calitate de persoană vătămată a exercitat acțiunea civilă împotriva pârâților în cadrul procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr_ .
Prin sentința penală nr 461/31.05.2011 pronunțată de Judecătoria B., filele 8-10 dosar, pârâții au fost obligați către reclamant la plata sumelor de_ lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și_ lei despăgubiri civile pentru daune morale, o rentă lunară de 1118 lei începând cu 01.06.2011, la daune morale către soția reclamantului de_ lei și de către_ lei pentru fiecare din cei 5 copii ai acestuia.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia penală 1501/20.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost redus cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile C. N. de la 500.000 lei la 400.000 lei și înlăturate daunele morale stabilite în favoarea celorlalte părți civile C. E., C. A., C. C., C. B., C. D. și C. N. C., au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, (portalul instanței).
Potrivit art 27 alin 6 C.p.p „ Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acțiune la instanța civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.”.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la suma de 2100 lei solicitată în cauza pendinte ca urmare a costurilor din cheltuieli consultații medicale, eliberare adeverințe, instanța l-a respins ca neîntemeiat întrucât nu au fost depuse la dosar chitanțe ori alte înscrisuri din care să rezulte cu certitudine cuantumul acestora.
Pe de altă parte, costurile în discuție sunt gratuite potrivit art. 10 din Legea nr. 448/2006 care prevede: „ Persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.”
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile cu medicamentele în sumă de 970 lei, instanța l-a respins ca neîntemeiat întrucât nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că acesta este un prejudiciu născut ori descoperit după rămânerea definitivă a hotărârii penale în discuție, ori că nu beneficiază de gratuitate în baza textului legal de mai sus și nici nu este dovedită întinderea în concret a acestora.
Mai mult, bonurile fiscale sunt eliberate pe numele unor persoane străine de cauza pendinte, eliberate pentru medicamente ce nu au o legătură de cauzalitate cu accidentul suferit de reclamant ( de ex decasept 2 bonuri din 25.06.2014, coldrex junior, coldrex lemon mai multe bonuri, carmol, dicarbocalm bon din 26.09.2013, colebil mai multe bonuri, eurobiotic baby ), sunt cuprinse bonuri pentru frizerie, lemne, ajutoare diverse.
Cu privire la capătul de cerere referitor la cheltuielile de transport de_ lei din care combustibil 4255 lei cheltuieli maxi taxi 54 lei, cheltuieli șofer_ lei, instanța l-a respins ca neîntemeiat întrucât prin hotărârea penală mai sus menționată s-a acordat reclamantului suma de 5650 lei, necesară pentru adaptarea autovehiculului pe care partea vătămată îl deține pentru a fi condus de o persoană cu handicap.
Martorii audiați în cauză au arătat că reclamantul a condus autoturismul la o deplasare în mun B. că și fiica reclamantului are permis de conducere uneori conducând vehiculul. În principiu, relațiile de familie presupun participarea la toate evenimentele atât pozitive, cât și negative din sânul acesteia a tuturor membrilor, fiind de esența acestei instituții sprijinul pe care trebuie să și-l asigure unii altora în cazul unor situații cu impact negativ, astfel cum a fost reținut și în cuprinsul deciziei penale în discuție.
În acest context, plățile efectuate fără un înscris, fără forme legale către o terță persoană nu pot fi incluse în conținutul noțiunii de prejudiciu ce ar trebui să fie suportat de pârâți.
Instanța a înlăturat înscrisurile depuse la filele 19-22 dosar întrucât potrivit art. 23 - (1) din Legea nr. 448/2006 mod „ Persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață și cu metroul. (2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane: a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, în prezența acestora; d) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav;e) asistenții personali profesioniști ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat.(3) Legitimația pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local, și este eliberată de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, costurile fiind suportate din bugetele județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București.
Potrivit art. 24 - (1) din Legea nr. 448/2006 modif „Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, numai în prezența acestora;b) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav.”
Referitor la capătul de cerere privind cheltuieli articole ortopedice de 6376 lei instanța l-a respins ca neîntemeiat deoarece, pe de o parte prin hotărârea penală în discuție s-a acordat suma de „ 30.000 lei sumă necesară pentru achiziția unei proteze și a unei ghete ortopedice, cuantumul acesteia fiind stabilit potrivit principiului disponibilității, aceasta fiind suma solicitată de partea civilă, în cererea sa și nu cea rezultată din înscrisurile depuse la fila 112”.
Pe de altă parte, potrivit art. 11 din Legea nr. 448/2006 modif. „ În vederea asigurării asistenței de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au dreptul la: a) dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, conform listei și în condițiile prevăzute în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate și a normelor sale de aplicare; (2) În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentației de către persoana cu handicap sau reprezentantul legal al acesteia, casele de asigurări de sănătate au obligația să emită decizia ori aprobarea de plată pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap.(3) Contravaloarea prețului de referință pentru produsele prevăzute la alin. (1) lit. a) se suportă integral din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, prin casa de asigurări de sănătate de care aparține asiguratul.”
Instanța a înlăturat depozițiile martorilor audiați în cauză cu privire la plățile efectuate de reclamant pentru munca prestată în gospodărie întrucât acestea nu fac obiectul cauzei pendinte, limite stabilite prin acțiunea introductivă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților în solidar la plata sumei de_ lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul penal nr_ în fața Judecătoriei B. și a Curții de Apel Ploiești, onorariu de succes, instanța l-a respins ca neîntemeiat.
Este adevărat că reclamantul a avut câștig de cauză în cele două faze ale litigiului anterior, în acest mod reclamantul a căzut în pretenții în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ..
Textul de lege menționat dă dreptul părții care a câștigat să solicite plata cheltuielilor de judecată.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 C. proc. civ. prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cum textul nu distinge, el are aplicabilitate atât atunci când cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale accesorie în litigiul în care s-a efectuat, cât și atunci când sunt solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Totodată, instanța a reținut și practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
Dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesie de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește decizia nr. 367/2008 a Curții Constituționale, instanța constată că aceasta nu consacră o revenire a instanței de contencios constituțional asupra propriei jurisprudențe, ci privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
.Referitor la jurisprudența C.E.D.O., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela potrivit căruia cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Chiar dacă în hotărârile date cu titlu de exemplu mai sus au privit încălcarea de către Statul Român a unor alte drepturi decât cele de răspundere civilă delictuală, problema cheltuielilor de judecată este o problemă comună tuturor litigiilor civile.
În acest context, instanța a apreciat că onorariul avocatial de succes solicitat, plătit după încheierea definitivă a litigiului dintre părți anterior, nu are un caracter necesar și rezonabil în raport cu partea ce cheltuieli de judecată ce trebuie suportată de pârâți.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul C. N., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a arătat că prima instanță a respins greșit capătul de cerere privind cheltuielile efectuate pentru plata consultațiilor medicale, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse: avizul medical din 15.07.2014 pentru care există bon fiscal în valoare de 50 lei, avizul medical din 26.08.2013 pentru care există bon fiscal de 50 lei, fișa de examinare din 08.05.2014 și chitanța emisă de Spitalul Clinic de Ortopedie F., pentru plata sumei de 110 lei, reprezentând costurile radiografiei.
A mai arătat apelantul că nu a beneficiat de gratuitate pentru aceste servicii, fiind cunoscut că în cadrul unor unități medicale de stat, pacienții fiind nevoiți să plătească pentru servicii care ar trebuia să fie gratuite.
Cu privire la sumele plătite pentru medicamente, a învederat apelantul că există mai multe liste cu substanțe active al căror cost este acoperit prin sistemul de asigurări de sănătate, iar această acoperire este inclusă în funcție de lista în care respectiva substanță figurează.
Cu privire la cheltuielile făcute pentru transport, a criticat hotărârea primei instanțe, considerând greșit raționamentul că acestea nu pot fi incluse în noțiunea de prejudiciu.
A mai arătat că nu a solicitat contravaloarea modificărilor la autoturism pentru a putea fi condus de o persoană cu handicap, ci a reclamat contravaloarea combustibilului folosit la deplasări în vederea obținerii de diverse acte medicale, pentru internări, toate fiind legate de starea sa medicală. Pentru deplasări la distanțe mari, a apelat la serviciile altei persoane, iar cheltuielile pentru plata acesteia și pentru combustibil au fost suportate personal de reclamant.
Cu titlu de exemplu, a arătat că s-a deplasat la 15.07.2014 pentru obținerea unui aviz medical, plătind combustibil în valoare de 50 lei, la data de 17.07.2014 s-a deplasat la Spitalul Județean B., valoare combustibilului fiind de 49 lei, la 26.06.2014 s-a deplasat la Spitalul de Urgență B., achitând pentru combustibil 59 lei, iar la 08.05.2014 s-a deplasat la Spitalul Clinic de Ortopedie F., plătind 100 lei pentru combustibil.
Cu privire la cheltuielile făcute pentru transportul cu maxi taxi, a precizat că nu beneficiază de gratuitate pentru astfel de călătorii, gratuitatea fiind acordată pe mijloacele aparținând autorităților locale.
De asemenea, a criticat sentința sub aspectul respingerii capătului de cerere privind contravaloare unor articole ortopedice.
A arătat că acesta articole ortopedice au fost achiziționate ulterior sentinței penale, respectiv piese pentru cărucior în sumă de 325 lei, cârje în valoare de 121 lei și scaun rulant în sumă de 1871 lei.
Ultima critică privește faptul că, în mod neîntemeiat, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata onorariului de succes pe care l-a achitat în cadrul procesului penal. A învederat că instanța trebuia să analizeze dacă suma achitată cu titlu de onorariu de succes poate fi considerată necesară și având caracter rezonabil.
A mai susținut că dispozițiile Codului de procedură civilă, nu fac distincție între tipul onorariului de avocat care poate fi acordat părții după câștigarea procesului.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin sentința penală nr. 461 din 31.05.2011, apelantului i-au fost acordate despăgubiri civile și morale ca urmare a accidentului în urma căruia a suferit vătămări corporale și i-a fost amputat un picior. Au fost obligați pârâții, din prezenta cauză, să-i plătească sumele de 89.338 lei despăgubiri pentru daune materiale, 500.000 lei despăgubiri pentru daune morale și o rentă lunară în sumă de 1.118 lei, începând cu data de 01.06.2011.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că apelantul reclamant încasează lunar, cu titlu de pensie suma de 1.289 lei iar, în calitate de persoană cu handicap, primește de la Consiliul Județean B. – DGASPC, suma de 293 lei, lunar.
Tribunalul constată că, în mod judicios, prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii consultațiilor medicale, întrucât potrivit dispozițiilor legale speciale, în calitate de persoană cu handicap, reclamantul beneficiază de asistență medicală gratuită, atât pentru tratamentul ambulatoriu cât și pe durata spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Cât privește cheltuielile pentru medicamente, nu au fost depuse acte medicale din care să rezulte recomandarea medicilor pentru tratamente ori medicamente care să aibă legătură cu urmările accidentului. Au fost depuse rețete medicale ori chitanțe fiscale pentru medicamente ce nu au recomandare medicală explicită în legătură cu urmările accidentului a cărui victimă a fost reclamantul.
Privitor la contravaloarea cheltuielilor de transport reprezentând consumul de carburant și plata unei persoane în calitate de șofer care a condus autoturismul reclamantului, în mod judicios prima instanță a considerat că o asemenea pretenție nu este justificată.
În cadrul despăgubirilor civile, acordate reclamantului prin sentința penală, a fost alocată o sumă de 5.650 lei pentru adaptarea autovehiculului părții vătămate, în așa fel încât acesta să poată fi condus de o persoană cu handicap.
Nu s-a făcut nicio dovadă elocventă cu privire la împrejurarea că autovehiculul reclamantului a fost adaptat în sensul mai sus precizat, după cum nu s-a probat faptul că reclamantul ar fi fost în imposibilitatea fizică și obiectivă de a conduce personal autoturismul după adaptarea acestuia conform necesităților unei persoane cu handicap.
Tribunalul constată că oricum, cuantumul cheltuielilor reprezentând plata unui șofer este exagerată, deoarece din actele și lucrările dosarului, dar și din motivarea apelului, rezultă că apelantul a făcut numai câteva deplasări la unitățile medicale pentru a fi examinat ori consultat.
În acest sens, sunt neîntemeiate și cheltuielile de transport, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru deplasări efectuate cu autoturismul proprietate personală.
Pe de o parte, din actele medicale și din motivarea apelului rezultă că au fost efectuate în legătură cu starea de sănătate numai un număr de 4 deplasări, la unități medicale din municipiul B. și București, iar pe de altă parte, costul unor asemenea deplasări a putut fi suportat din suma de bani acordată reclamantului cu titlu de rentă lunară la care au fost obligați pârâții.
Referitor la achiziționarea unor articole ortopedice, nu s-a făcut niciun fel de dovadă că a existat o recomandare medicală și nu s-a probat necesitatea unor asemenea cheltuieli cu atât mai mult cu cât prin sentința penală nr. 461 din 31.05.2011, s-a acordat reclamantului suma de 30.000 lei pentru cumpărarea unei proteze și a unei ghete ortopedice. Nu s-a dovedit faptul că această sumă de bani a fost folosită de către reclamant pentru achiziția protezei și a ghetei ortopedice, dispozitive medicale care ar fi făcut posibilă deplasarea sa. Nu a rezultat, din probatoriul administrat, că pe lângă achiziția protezei și a unei ghete ortopedice au fost necesare cumpărarea unor alte dispozitive precum scaunul rulant ori cârje pentru deplasare.
Cu privire la suma reprezentând onorariul de succes achitat apărătorului care l-a asistat pe reclamant în procesul penal, tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o soluție judicioasă.
Onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială nu este imputabilă părții căzută în pretenții, reprezentând o recompensă suplimentară a muncii presate de avocat, care are un caracter voluntar și vădit voluptoriu din partea promitentului.
Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil a unor asemenea sume plătite cu titlu de onorariu de succes.
Totodată, solicitarea onorariului de succes în cadrul unui proces ulterior, iar nu în cauza în care a cesta a fost plătit, a lipsit pârâții de posibilitatea de a contesta, eventual, potrivit propriilor opinii și apărări modul în care instanța de judecată, din anteriorul ciclu procesual, a apreciat asupra onorariului de succes care a fost achitat.
În consecință, pentru toate motivele mai sus expuse, tribunalul urmează să respinsă apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. N. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la A. & ASOCIATII SCA, în municipiul B., . împotriva sentinței civile nr. 2503 din 16.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect acțiune in răspundere delictuală, în contradictoriu cu pârâții R. A., domiciliat in ., județul B., . cu sediul in municipiul B., .. 12, județul B. și . GROUP SA BUCURESTI, cu sediul in municipiul București, ., sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, D. H. |
Red. B.V Judecătoria B.
Thred. H.D Dosar fd._
5ex/13.10.2015 Jud. fd. F. N. P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Hotărâre din 05-10-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
