Anulare act. Decizia nr. 3147/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3147/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 3147/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3147/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător G. S.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta – pârâtă B. G., domiciliată în RM.SĂRAT, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 200 pronunțată la data de 5.06.2015 de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. (R.) P., domiciliată în BUCUREȘTI, ..9, ., etaj 4, ..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, dată la care pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note de concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat, sub nr._, la data de 13.10.2014; reclamanta I. (R.) P. a chemat în judecată pe pârâta B. G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la nr. 1629/11.06.2004 la BNP F. M. din Rm.S., prin care imobilul casă de locuit situat în . a fost înstrăinat în mod ilicit către pârâtă cu scopul de a frauda dispozițiile legale imperative privind rezerva succesorală, să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și să fie obligată parata să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, ce face obiectul acțiunii.
In motivarea de fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defunctului R. Gh. D. în calitate de fiică, defunctul având ultimul domiciliu în Rm.Sarat jud. B. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.182/2014 încheiat la BNP F. M. Rm.Sarat, iar după decesul tatălui intervenit la 2.06.2014, parata nu i-a permis accesul la documentele, efectele și amintirile de familie, între defunct si parata existând o relație de concubinaj.
Arată că, urmare a demersurilor efectuate la serviciul de impozite și taxe din cadrul Primăriei Rm.Sarat, a primit informații cu privire la bunurile ce au aparținut defunctului, respectiv o garsonieră în Rm.Sarat, . H, ., . anul 1999 și un imobil rămas moștenire de la părinții acestuia situat în comuna Podgoria ., iar după deschiderea procedurii succesorale a constatat ca imobilul garsoniera din municipiul. Rm.Sarat a fost transmis de tatăl său pârâtei în anul 2003 in baza unui contract de întreținere prin care pârâta s-a obligat să ii asigure vânzătorului cheltuielile cu asigurarea hranei asistenta medicală, tratament medical, adăpost iluminat încălzit iar la deces să-l înmormânteze după obiceiurile locului.
Se arată de asemenea că, potrivit certificatului de moștenitor nr.182 are calitatea de unică moștenitoare asupra imobilului casa de locuit situat in . luna august 2014 s-a deplasat la acest imobil pentru a verifica starea acestuia iar la plecare a montat lacăte și încuietori noi însă când a revenit la imobil a găsit-o pe pârâtă și cu această ocazie a aflat că tatăl său la data de 11.06.2004 i-a transmis și acest imobil pe baza unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1629/11.06.2004 la BNP F. M., astfel că, prin intermediul notarului a intrat in posesia contractului pe care îl consideră încheiat fără respectarea dispozițiilor legale imperative, in frauda legii și cu scopul de a o îndepărta de la dreptul său de moștenire.
Arată reclamanta că, prin acest contract de vânzare cumpărare s-a stabilit un preț de 4000 lei, din care s-ar fi plătit suma de 500 lei urmând ca restul să se convertească in obligații de întreținere-alimente ,încălzire, alimente, medic, medicamente, iar la deces să-l înmormânteze după obiceiurile locului, obligații care fusese deja asumate de pârâtă conform primului contract de vânzare cumpărare privind garsoniera din Rm.Sarat.
Apreciază reclamanta că, scopul încheierii acestui act de vânzare cumpărare a fost acela de scoatere de la masa succesorala a bunului și a o înlătura din calitatea de unică moștenitoare, respectiv a fost unul nereal, ilicit si imoral, ceea ce atrage sancțiunea corespunzătoare a nulității absolute.
Mai arată de asemenea că, pârâta și defunctul său tată s-au aflat într-o relație de concubinaj și s-au folosit de dispozițiile privind încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru a ocoli aplicarea normelor imperative instituite de art.841 din codul civil de la 1864, privind rezerva succesorală legală, contractul fiind încheiat pentru dobândirea de către pârâtă a unei situații juridice favorabile de care nu ar fi putut beneficia pe altă cale, respectiv prin încheierea unui contract de donație sau printr-un legat.
Părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere nu in interesul de a se executa acest contract ci doar pentru a i se crea pârâtei o situație favorabila după decesul vânzătorului.
Reclamanta făcând referire si la jurisprudența in materie, arată că un act este săvârșit in frauda legii atunci când anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative.
Cu privire la prețul menționat în contract arata ca acesta este unul derizoriu și nu era justificat atât timp cât prin contractul de vânzare cumpărare al garsonierei întocmit in anul 2003 pârâta își asumase deja obligațiile de întreținere, cu atât mai mult cu cât pârâta și tatăl sau au avut o relație de concubinaj pe o durată îndelungată iar la încheierea contractului de vânzare cumpărare nu au declarat aceste calități care ar fi putut să ducă la neîncheierea contractului.
Tot cu privire la obligațiile asumate, se arată că, pârâta nu a efectuat nici un fel de cheltuieli cu bani proprii, ci cu banii pe care tatăl sau i-a avut la CEC și pe care i-a restituit in ziua următoare decesului, inducând în eroare personalul agenției CEC Rm.Sarat.
În drept au fost invocate disp. art.1841 si următoarele cod civil vechi, art.192 si următoarele cod pr. civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a atașat copii de pe contractul de vânzare cumpărare nr. 1629/2004, contract de vânzare cumpărare nr.3352/1993, contract de întreținere 1327/2003, certificat de moștenitor nr.182/2014, extras de cont eliberat de CEC Bank, din 11.06.2014, chitanțe plată, chitanțe si facturi energie electrică si dovada plații taxei judiciare de timbru
În termen legal pârâta a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, mențiunile din acțiunea introductivă nu sunt cele reale, că actele de înstrăinare a bunurilor încheiate cu defunctul R. Gh. D. până la deces au fost legale, iar obligațiile asumate prin contract au fost îndeplinite corespunzător.
A arătat că a întreținut relații de concubinaj cu tatăl reclamatei o perioada de 25 ani, că după 14 ani de conviețuire în condițiile în care R. D. nu avea nici un sprijin de la fiica sa reclamanta, i-a transmis printr-un contract cu clauză de întreținere o garsoniera situată in Rm.Sarat in care locuiește și in prezent, că la dobândirea garsonierei a contribuit și ea cu o sumă considerabilă pe care o avea din vânzarea unui apartament din București, iar la circa un an de zile tatăl reclamantei ,i-a transmis și o casă de locuit situată in satul Pleșești stabilindu-se un preț de 40. milioane lei vechi din care i-a achitat 5 milioane lei vechi restul convertindu-se in obligații de îngrijire și întreținere și suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Apreciază că susținerea reclamantei că actul de vânzare cumpărare încheiat pentru casa din satul Pleșești, este lovit de nulitate absolută este greșită deoarece l-a încheierea acestui act nu s-a urmărit fraudarea intereselor reclamantei ci aceasta a fost voința defunctului si ea se baza pe interesul său de a-i asigura întreținere și îngrijire fiind bolnav, în condițiile în care pe reclamantă nu a interesat-o persoana tatălui său, nu l-a vizitat iar la deces nu a rămas nici la slujba de pomenire și nu a participat la celelalte pomeni.
Consideră că, nu este vorba de un preț derizoriu, nici de o cauza ilicită sau de fraudarea legii, ci este un act de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere încheiat legal și bazat pe voința parților contractante, iar cu privire la faptul că nu s-a achitat de obligațiile asumate prin contract consideră că este o afirmație nereala deoarece până la deces defunctul a avut o perioadă când a fost bolnav si a avut nevoie de o îngrijire permanentă pe care i-a asigurat-o în mod corespunzător clauzelor din contract.
În vederea soluționării acțiunii instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii si martori, în cauza fiind audiați martorii I. M., N. G. și R. I. propuși de reclamantă și G. N., Hârju C. si C. G. propuși de către pârâtă.
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr. 900 pronunțată la data de 5.06.2015, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis acțiunea civilă având ca obiect nulitate act formulată de reclamanta I. (R.) P. în contradictoriu cu pârâta B. G., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la nr.1629/11.06.-2004 la BNP F. M. Rm.Sarat, a dispus repunerea părților in situația anterioară încheierii contractului, dispunând ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, aceasta să se comunice la OCPI B., AFP Rm.Sarat și BNP F. M. Rm.Sarat.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că, defunctul R. Gh. D. a decedat la data de 2.06.2014, si conform certificatului de moștenitor nr. 182 din 27 iunie 2014, emis de BNP F. M. si M. C. E. Rm.Sarat a lăsat ca unică moștenitoare pe reclamanta I. P. iar ca avere succesorala un imobil situat în . compus din 780 mp curți construcții și casa de locuit construită pe acest teren, având ca vecini drumul comunal, moștenitori R., G. D. și G. A., imobil dobândit de defunct prin cumpărare in baza contractului de vânzare cumpărare nr.3352/1993, autentificat la notariatul de Stat Local Rm.Sarat.
S-a reținut de asemenea că, pe timpul vieții R. Ghe. D. a locuit în București împreuna cu familia și a avut și o relație cu pârâta deși era căsătorit, iar după divorț a continuat relația de concubinaj cu pârâta mutându-se ulterior in Rm.Sarat, unde a cumpărat o garsonieră pe . H, ., . data de 2.07.2003 a încheiat cu pârâta în timp ce se afla în concubinaj contractul de întreținere autentificat sub nr. 1327 la BNP F. M. Rm.Sarat.
A reținut instanța fondului că, R. Gh. D. mai deținea prin moștenire un imobil casă de locuit și teren aflat in ., iar la data de 11.06.2004 încheie cu aceeași pârâta tot in perioada concubinajului contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 1629 la același birou notarial prin care transmite acesteia proprietatea asupra imobilului din . clauză de întreținere, stabilind un preț de 40 milioane lei vechi din care la data încheierii contractului s-a plătit 5 milioane lei vechi.
Reclamanta, se reține în considerentele sentinței, este fiica defunctului din căsătorie și in perioada in care s-au încheiat aceste acte de înstrăinare a bunurilor nu se aflau in relații bune, martorul N. G., un apropiat al defunctului declarând că acesta regreta că s-a despărțit de soție dorind să păstreze „atât soția cât si amanta” și că dorește să încheie aceste acte cu pârâta deoarece fiica sa reclamanta nu-i vorbea iar înstrăinarea casei din satul Pleșești a fost o ambiție a defunctului față de fiica sa.
S-a mai reținut că, la o anumită perioada de timp după încheierea actelor în favoarea pârâtei, Răduna Ghe. D. s-a îmbolnăvit si până la deces a fost îngrijit de pârâtă care ulterior l-a înmormântat si i-a făcut pomenile îndeplinindu-si obligațiile conform contractului de întreținere de la fila 15 dosar.
Instanța de fond a reținut că, nulitatea absolută a actului juridic intervine
când lipsește consimțământul și această lipsă se datorează unei erori obstacol; când actul s-a încheiat prin nerespectarea condițiilor privind capacitatea; când lipsește obiectul ori acesta este ilicit sau imoral; când lipsește cauza, ori aceasta este ilicită sau imorală; când actul juridic s-a încheiat cu încălcarea unei norme imperative sau a ordinii sociale; când actul s-a încheiat cu nerespectarea formei cerută ad solemnitatem; când actul s-a încheiat cu nerespectarea autorizației prealabile cerută de lege pentru anumite acte de dispoziție; când actul s-a încheiat in frauda legii, instanța apreciind că litigiul în speță se încadrează în ultimul caz de nulitate absolută.
Frauda legii, a reținut instanța de fond, este „manevra” care constă in folosirea unor dispoziții legale, dar nu in scopul in care acestea au fost edictate, ci numai in scopul de a eluda alte dispoziții legale imperative, că fiind o încercare de deturnare a legii, de la finalitatea ei, fraudarea legii constituie totodată si un abuz de drept sancționat ca atare, fraudarea legii neconfundându-se cu manoperele frauduloase - dolul– care se sancționează cu nulitatea relativă.
Din probele dosarului, consideră instanța de fond că, a rezultat că actul de vânzare cumpărare pentru imobilul din . cu clauza de întreținere a fost încheiat de părți la data respectivă cu scopul de a eluda alte dispoziții legale imperative respectiv înlăturarea de la drepturile legale de moștenire ale reclamantei, manevră care se sancționează cu nulitatea absolută a actului, iar efectul nulității absolute a actului juridic constă in desființarea raportului juridic civil, concretizat în repunerea părților în situația anterioară.
Instanța fondului a reținut că, față de ansamblul considerentelor expuse, pe baza probelor aflate la dosar și având in vedere practica judiciară in materie - nevalabilitatea cauzei (scopul) actului juridic civil, atunci când cauza este ilicită (inclusiv in ipoteza fraudei la lege) sau imorală afară de situația in care prin lege s-ar dispune altfel, ex. Tribunalul Suprem s.c. 1815/1989 - revista Dreptul nr. 7 /1990, (nulitatea absolută pentru cauza imorală a contractului de întreținere încheiat in scopul menținerii stării de concubinaj și decizia nr. 144/1983, ( nulitatea liberalității prin care s-a urmărit începerea continuarea sau reluarea unei relații de concubinaj) se impune admiterea acțiunii și constatarea nulității absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 1629/11.06.-2004 la BNP F. M. Rm.Sarat, repunerea părților in situația anterioară încheierii contractului și având in vedere împrejurarea că s-a dispus cu privire la repunerea părților in situația anterioară, care include si solicitarea reclamantei de la punctul 3 din acțiune acest capăt de cerere nu a mai fost luat in analiză.
Instanța de fond a dispus de asemenea ca, după rămânerea definitiva a hotărârii comunicarea la OCPI B., AFPR Rm.Sarat și BNP F. M. Rm.Sarat a unei copii de pe sentință.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea în fapt a apelului se arată că, prin acțiunea formulată la instanța de fond reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 1629/2004 pe care-l consideră aparent, având ca obiect imobilul casă de locuit situat în ., repunerea părților in situația anterioara, constatarea faptului ca imobilul in litigiu face parte din masa succesorala a defunctului R. D. si obligarea sa sa-i lase imobilul de referința in deplina proprietate si pașnica posesie.
A susținut reclamanta ca actul a cărui nulitate absoluta o solicita a fost încheiat prin frauda la lege, cu intenția de a-l scoate din masa succesorala si de a-i frauda dreptul de rezerva succesorala, ca defunctul i-a înstrăinat doua imobile cu clauza de întreținere la diferența de un an de zile, ca acea clauza inserata in contract fusese deja asumata prin primul contract încheiat in anul 2003, ca al doilea contract a fost încheiat pentru a dobândi o situație juridica favorabila ei, de care nu ar fi putut beneficia pe alta cale( donație ori testament).
S-a arătat ca prestațiile din contractul din 2004 nu au fost executate de ea sau daca au fost executate in parte s-au executat in temeiul unui alt contract, ca prețul este derizoriu, ca nu a înregistrat imobilul la Direcția ori Serviciul pentru impozite si taxe așa cum s-a angajat prin contract, ca nu a achitat din surse proprii impozitele si taxele locale si ca aparenta de proprietar păstrata de transmițător prin neînregistrarea transferului dreptului de proprietate la DITL nu face decât sa întărească prezumția existentei unei înțelegeri ilicite intre ei, concubinii, cu scopul de a eluda dispozițiile legale imperative, sancțiunea unui act juridic cu o astfel de clauza fiind nulitatea absoluta.
Apelanta apreciază că, greșit s-a reținut de către instanță ca R. D. a avut o relație de concubinaj cu aceasta concomitent cu viata sa de familie petrecuta in București si ca ulterior s-a mutat in Rm. Sărat pentru a conviețui cu ea, apărând o contradicție între aspectul reținut inițial de către instanța, cel evidențiat mai sus si faptul ca din depoziția martorului N. G. a rezultat ca defunctul si-ar fi exprimat regretul fata de martor ca s-a despărțit de soția lui, ca ar fi dorit sa păstreze si soția dar si amanta si ca înstrăinarea casei din Plesesti s-a făcut ca o ambiție a defunctului pe motiv ca nu se mai înțelege cu fiica sa.
Tot greșit s-a reținut de către instanța ca R. D. a înstrăinat imobilele din Plesesti din rea credința si cu scopul vădit de a o înlătura pe reclamanta de la moștenire si ca actul a fost încheiat in frauda legii, manevră care se sancționeze cu nulitatea absoluta.
Instanța fondului nu s-a luat in calcul susținerea sa potrivit căreia a trăit cu tatăl reclamantei 25 de ani, că, relația cu defunctul a început la doi ani după divorțul acestuia de soția sa, în dovedirea acestui aspect solicitând in apel audierea martorului P. M. N. din ..
Susține că, nu s-a acordat nici o importanță susținerii sale potrivit căreia după 14 ani de când a început relația cu defunctul, acesta, în condițiile in care nu avea nici un sprijin de la fiica sa, reclamanta din prezenta cauza si conștient ca nimeni nu-l poate îngriji mai bine, lucru dovedit in perioada de concubinaj i-a transmis printr-un contract cu clauza de întreținere o garsoniera, cea in care locuiesc si acum, că, la dobândirea garsonierei în anul 1999 a contribuit si ea cu o sumă considerabilă rezultata din vânzarea cu circa un an înainte de dobândirea garsonierei, a unui apartament in care locuia in București, susținere despre care instanța nu arată nimic in considerentele sentinței.
Apreciază că, nu s-au analizat condițiile in care a fost încheiat actul a cărui nulitate absoluta se solicita a fi constatat, în condițiile în care a susținut ca la circa un an de zile, tatăl reclamantei i-a transmis si o casa de locuit din satul Plesesti, prețul acestui imobil constituindu-l suma de 40.000.000 lei din care i-a achitat suma de 5.000.000 lei, restul convertindu-se în obligații de îngrijire si întreținere si suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Susținerea reclamantei că daca s-a încheiat un act cu clauza de întreținere un a doilea act tot cu clauza de întreținere este lovit de nulitate absolută, apreciază că, este greșită în condițiile în care actele au obiecte diferite, iar la clauza de întreținere, din al doilea act s-a consemnat si plata sumei de 5.000.000 lei, pe care instanța de fond a ignorat-o.
Arată de asemenea că, nu a urmărit fraudarea intereselor reclamantei, că, eliminarea din masa de împărțit a imobilului casa de locuit a fost voința defunctului si ea s-a bazat pe interesul său in îngrijirea si întreținerea defunctului, acesta fiind bolnav si având nevoie de întreținere, cu atât mai mult cu cât pe reclamantă nu a interesat-o niciodată persoana tatălui sau, nu l-a vizitat, nu s-a interesat niciodată daca ii este bine ori nu, lucru demonstrat cu martorii audiați in fond și pe care dorește să-l întărească si cu martorul P. M. N. din ..
Mai mult, la decesul tatălui sau, reclamanta a venit doar de a făcut act de prezență după care a plecat imediat, nu a stat nici măcar la slujba de pomenire si nu a participat nici la celelalte pomeni organizate pentru defunct, iar susținerea reclamantei cum ca nu ar fi putut beneficia de donație ori de testament din partea defunctului este una greșită, deoarece putea, pentru că fiind concubina, defunctul a ales calea vânzării cu clauza de întreținere și o sumă de bani.
Consideră că, prețul nu este derizoriu, cum s-a încercat sa se acrediteze ideea in susținerea acțiunii, că, reclamanta raportează prețul înscris in contract la valoarea impozabilă a imobilului, neglijând prețul lui de circulație si înțelegerea părților contractante și oricum, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest lucru, deși a fost investita de reclamanta cu aceasta.
Apreciază de asemenea că, nu este vorba nici de cauza ilicita si nici de frauda la lege așa cum incorect a reținut instanța fondului, în condițiile în care actul de vânzare cumpărare nu s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor imperative in materia contractelor si in materia succesiunii ci este un act de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, susceptibil de rezoluțiune.
De asemenea nu s-a avut in vedere de către instanță ca reclamanta se bazează mai mult pe prezumții si mai puțin pe fapte concrete în motivarea acțiunii sale si ca da o interpretare eronata contractului in sine, deși acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de lege, nu s-a luat in calcul si ca abia după 10 ani reclamanta s-a sesizat cu așa zisa fraudă la lege, in condițiile in care actul a fost încheiat in anul 2004, dată de la care se ocupă de întreținerea tatălui reclamantei, in condițiile in care pe aceasta nu a interesat-o sănătatea si condițiile de trai ale acestuia.
Susține că, în motivarea acțiunii, cu rea credința reclamanta a mai precizat ca aceasta nu s-a achitat de obligația derivata din contract de a înregistra pe numele său imobilul la Direcția pentru impozite si taxe si ca nu a plătit din surse proprii impozitele și deși instanța a reținut ca aceasta s-a ocupat in exclusivitate de înmormântare si de organizarea pomenilor ulterioare, nu a observat reaua credința a reclamantei, când a susținut contrariul.
Mai mult, instanța nu s-a pronunțat cu privire la sancțiunea aplicabila in cazul nerespectării clauzelor contractuale invocata de aceasta care este rezoluțiuna contractului si nu nulitatea și cum defunctul in timpul celor 10 ani de când sunt sub contract nu a cerut rezoluțiuna si nici reclamanta după decesul tatălui sau, înseamnă ca nu a fost cazul si ca ceea ce se invoca de către reclamanta sunt simple supoziții.
De asemenea nu s-a luat în calcul faptul că reclamanta se bazează in toată acțiunea sa pe supoziții pentru ca ea nu a ținut legătura cu tatăl si acesta, văzându-se in situația in care nu beneficiază de ajutor din partea fiicei sale i-a făcut ei acte cu clauza de întreținere.
În aceste condiții, solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței criticate iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata suportate cu procesul in cele doua faze procesuale.
In termen legal intimata I.(R.)P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 900/05.06.2015, ca neîntemeiat din următoarele considerente:
Apelanta nu indică în mod concret și clar care sunt motivele de apel, reiterând doar susținerile pe care le-a efectuat și pe fondul cauzei și pe care nu a înțeles să le dovedească.
Referitor la primul motiv de apel, în care apelanta susține greșita reținere de către instanța de fond a momentul începerii relației de concubinaj, a învederat instanței că acest aspect a fost dovedit cu martorii N. G. și I. M. și este un fapt cunoscut personal de ea în calitate de fiică a defunctului astfel că, indicarea unui martor cu privire la momentul începerii relației de concubinaj nu-și mai are rostul în contextul în care apelanta a recunoscut această relație în mod expres la interogatoriu și acest fapt a fost deja probat cu martori și prin urmare solicită respingerea acestei probe.
Momentul începerii acestei relații de concubinaj apreciază că, nu este relevant în economia faptelor atâta timp cât această relație de concubinaj a condus la încheierea unor acte doar pentru a goli de conținut masa succesorală a tatălui său, cu scopul de a-i lăsa apelantei toate bunurile pe care tatăl său le deținea, în dauna intereselor sale.
Prin probele administrate în cauză a dovedit că părțile contractante R. D. și apelanta – B. G. (concubina acestuia), care au avut o relație de concubinaj de lungă durată, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1629/11.06.2004 a cărui nulitate instanța de fond a constatat-o în mod corect, cu unicul scop de a frauda legea și a scoate din masa succesorală bunul imobil din prezentul litigiu, astfel încât rezerva succesorală să fie desființată și ea în calitate de unic moștenitor să fie privată de bunurile care i se cuveneau potrivit legii.
Conform acestui contract, defunctul său tată a „vândut" apelantei în anul 2004 imobilul „situat în ., Judelui B., amplasat în intravilan, și casa de locuit construită pe acest teren, formată în întregimea ei din trei camere și hol, construcție din paianta, acoperită cu țiglă, în suprafața construită de 48,98 mp", prețul declarat al acestei tranzacții fiind de 40.000.000 lei vechi (4.000 lei noi), din care s-ar fi plătit suma de 5.000.000 lei vechi (500 lei noi) „urmând ca restul să se convertească în obligații de îngrijire și întreținere ce constă în alimente, îmbrăcăminte, încălzire, iluminat, adăpost, medic și medicamente în caz de boală pe care cumpărătoarea mi le va asigura în mod regulat în funcție de nevoile mele și posibilitățile acesteia, iar la deces să mă înmormânteze după obiceiurile locului."
Apreciază că, așa cum a constatat în mod corect instanța de fond, contractul din anul 2004 nu a avut în realitate scopul declarat în cuprinsul său: vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, deoarece toate obligațiile prevăzute în acesta erau deja asumate de apelantă printr-un contract anterior intitulat: contract de întreținere încheiat în anul 2003 prin care aceasta și-a asumat următoarele obligații: „cheltuieli cu asigurarea hranei și asistență medicală inclusiv procurarea medicamentelor pentru tratament medical permanent ambulatoriu, adăpost, iluminat, încălzit, pe care dobânditoarea mi le va asigura în funcție de nevoile mele și posibilitățile acesteia iar la deces să mă înmormânteze după obiceiurile locului evaluate la 42.000.000 lei".
Referitor la al doilea motiv de apel în care apelanta susține în mod neîntemeiat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la dobândirea imobilul din oraș - garsoniera în anul 1999 a contribuit cu bani proprii, învederează că această susținere a fost invocată și în fondul cauzei, dar nu a fost dovedită în nici un fel de apelantă care nu a administrat nici o dovadă în acest sens, iar din actul de vânzare-cumpărare nr. 1566/19.08.1999 depus la dosarul de fond, reiese clar că unicul proprietar era tatăl său. Prin urmare tatăl său i-a cedat apelantei două imobile, succesiv în anii 2003-2004, a cerut în schimbul acestora întreținere, îngrijire și înmormântare, pe care ulterior încheierii contractelor și le-a asigurat singur.
Conform interpretării unitare a legii, pentru ca un act să fie valid, cauza actului trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții: să existe, să fie reală și să fie licită și morală, ori prin probele administrate în fondul cauzei s-a demonstrat că obiectivul declarat de părți nu a fost cel urmărit, nu a fost real, licit și moral și prin urmare instanța de fond în mod corect a invalidat actul aparent încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative atât în materia contractelor cât și în materia succesiunii, întrucât așa cum a rezultat din toate declarațiile martorilor toate, prerogativele și manifestările dreptului de proprietate au fost exercitate până la deces de către vânzător.
Având în vedere că doctrina și jurisprudența au statuat că un act este săvârșit în frauda legii atunci când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, a învederat instanței că la încheierea contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1629/11.06.2004, scopul urmărit de tatăl său și concubina acestuia nu a fost cel declarat în contract, ci a fost unul ascuns, simulat, cum în mod corect s-a reținut de instanța de fond.
Aceștia au încheiat contractul a cărei nulitate a fost constatată de instanța de fond, ocolind normele legale imperative din materie contractuală și succesorală, cu scopul de a o prejudicia prin lichidarea masei succesorale încă din timpul vieții și nu pentru cele declarate în act, având în vedere că toate obligațiile asumate de apelantă în anul 2004 în calitate de „cumpărător" prevăzute în contractul de vânzare cumpărare din prezentul litigiu, erau deja în sarcina acesteia conform contractului de întreținere încheiat cu un an înainte în 2003, între aceleași părți, iar „vânzătorul", tatăl, a păstrat aparența de proprietar a imobilului din satul Pleșești, până la sfârșitul vieții, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile tuturor martorilor audiați.
Mai mult, apelanta a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că a conviețuit împreună cu tatăl său, că acesta era titularul tuturor obligațiilor de plată și că de-a lungul timpului a plătit aceste obligații împreună cu ea în calitate de bărbat în casă, deși apelanta era obligată contractual să îl întrețină pe acesta, de aici rezultând încă o dată că, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1629/11.06.2004 a avut un scop ascuns și nu cel declarat.
În materie contractuală, se arată în întâmpinare, frauda legii constituie acea operațiune juridică prin care anumite persoane având o înțelegere ocultă și secretă, încheie un contract, nu pentru a-și exercita drepturile ce ar rezulta din acesta potrivit naturii sale, ci exclusiv pentru a dobândi o situație juridică ce atrage incidența unor dispoziții legale favorabile de care nu ar fi putut să beneficieze pe o altă cale.
Referitor la al treilea motiv de apel în care apelanta susține că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, a achitat pentru casa de locuit din satul Pleșești suma de 5.000.000 lei vechi și că apelanta nu a urmărit fraudarea intereselor sale, aceasta fiind doar voința defunctului care avea nevoie de întreținere, a învederat instanței că în mod corect instanța de fond a reținut că toate obligațiile asumate prin acest contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1629/2004 pentru casa de la Pleșești, erau deja asumate în totalitate de pârâtă prin contractul de întreținere nr. 1327/2003 încheiat pentru garsoniera din Municipiul Râmnicu Sărat, astfel încât cauza contractului nu exista.
De altfel din administrarea probatoriului și din comportamentul și faptele apelantei după decesul tatălui său (menținerea secretă a actelor încheiate cu tatăl său și retragerea de la CEC a sumei de 26.300 lei noi, sumă aflată pe numele defunctului, a doua zi după decesul acestuia pentru a efectua, potrivit susținerilor apelantei, înmormântarea și pomenile, deși aceasta trebuia să achite aceste obligații din surse proprii potrivit contractelor încheiat în anii 2003 - 2004) reiese clar că unicul scop pentru care s-au încheiat actele au fost de a goli de conținut masa succesorală a defunctului, cu scopul de a-i lăsa apelantei toate bunurile pe care le deținea, în dauna intereselor sale.
Arată de asemenea că, în prezenta cauză așa cum a rezultat și din administrarea probelor, apelanta și defunctul său tată, care s-au aflat . concubinaj, s-au folosit de normele legale privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru a ocoli aplicarea normelor legale imperative instituite de art. 841 din Codul civil (1864), privind rezerva succesorală legală și au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1629/2004 cu scopul de a desființa rezerva succesorală încă din timpul vieții și de a asigura apelantei concubine proprietatea imobilului după decesul său, datorită relației distante dintre intimată și tatăl său, ca o pedeapsă că nu a ales să locuiască împreună cu el după divorțul de mama sa. Aceste fapte rezultă și din grija pe care părțile au avut-o în menținerea secretă a actului încheiat, având în vedere că actul nu a fost făcut public decât la două luni după decesul vânzătorului, în momentul în care a solicitat apelantei să-i elibereze imobilul a cărei proprietară considera că este, potrivit certificatului de moștenitor.
În aceste condiții, apreciază că, pârâta nu și-a exercitat în fapt, în timpul vieții tatălui său, niciunul din drepturile izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1629/2004, contractul fiind încheiat exclusiv pentru a dobândi o situație juridică favorabilă după moartea acestuia și în dauna sa, deoarece relațiile dintre ea, tatăl său și apelantă erau tensionate prin prisma evenimentelor din trecut, când părinții săi au divorțat din cauza acesteia, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Acest fapt, consideră că, a rezultat clar și din comportamentul tatălui său care, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1629/2004, a continuat să se comporte ca un adevărat proprietar al imobilului aflat în satul Pleșești, ., potrivit declarațiilor martorilor și a chitanțelor depuse la dosarul de fond, toate obligațiile de plată fiind achitate personal de acesta, iar apelanta nu a făcut publică această vânzare decât după decesul tatălui său și după ce ea a insistat să intre în posesia imobilului.
Având în vedere că frauda se săvârșește de părți în dauna terților, lăsând nealterat consimțământul părților, în vederea realizării unui folos injust pentru cei ce fraudează, apreciază că, instanța de fond în mod corect a constat că apelanta și defunctul său tată, în virtutea relației de concubinaj pe care au avut-o și datorită faptului că ea nu a avut o relație apropiată cu tatăl său, au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere pentru imobilul situat în satul Pleșești - tocmai pentru a evita ca ea să beneficieze de drepturile stabilite prin lege în calitate de unic descendent, în frauda dispozițiilor legale imperative privind rezerva succesorală, prin lichidarea tuturor bunurilor deținute de defunct încă din timpul vieții, efectuând astfel o împărțeală de ascendent.
Referitor la al patrulea motiv de apel în care apelanta susține că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, s-a ocupat de înmormântare și de organizarea pomenilor ulterioare, a învederat instanței că acest aspect nu are relevanță deoarece potrivit contractului de întreținere nr. 1327 încheiat cu un an înainte în anul 2003 apelanta și-a asumat în mod expres aceste obligații în schimbul dreptului de proprietate al imobilului după decesul tatălui său, apelanta nefăcând dovada nici măcar a cheltuielilor pe care le-a făcut cu înmormântarea sau a oricărei alte obligații de întreținere și îngrijire pe care și-a asumat-o prin contract, ci, din contră, aceasta a arătat în interogatoriu că toate cheltuielile cu îngrijirea și întreținerea erau efectuate în comun.
Arată de asemenea că, așa cum a rezultat și din administrarea probelor la instanța de fond, părțile nu au fost interesate niciun moment de executarea contractului în timpul vieții „vânzătorului, contractul fiind încheiat doar pentru crearea unei situației favorabile pentru apelantă după decesul „vânzătorului" și pentru a desființa rezerva succesorală în totalitate.
Referitor la al cincilea motiv de apel în care apelanta susține că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că ea nu a ținut legătura cu tatăl său, că aceasta a fost voința tatălui său și că ar fi trebuit să invoce rezoluțiunea contractului, a învederat
că apelanta nu a luat în considerare faptul că, a solicitat nulitatea contractului de vânzare cumpărare și nu a unui contract de întreținere, că apelanta, a profitat de îndepărtarea care s-a produs între ea și tatăl său și a avut grijă să mențină această stare tensionată prin alimentarea neînțelegerilor dintre ei cu fapte și vorbe mincinoase.
A arătat de asemenea că, actul încheiat a fost voința defunctului, pentru că ea nu mai țineam legătura cu acesta, astfel că apelanta a cunoscut voința defunctului de a nu lăsa nimic după moartea lui unicului copil și a fost de acord cu încheierea acestui act simulat și cu menținerea lui secretă, urmând să-și valorifice dreptul doar după moartea acestuia.
Susține că, rezoluțiunea este o sancțiune aplicabilă contractelor sinalagmatice, cu executare uno ictu pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către una din părți, or în cauză obligația pentru care apelanta s-a obligat este cu prestații multiple, succesive și pentru o perioadă de timp nedeterminată.; or prin cererea formulată, nu a solicitat nulitatea contractului de întreținere încheiat de tatăl său cu apelanta în anul 2003 ci a solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1629/11.06.2004, iar faptul că nu a avut o relație apropiată cu tatăl său nu înseamnă că acesta o poate exclude de la moștenire încă din timpul vieții, dreptul la moștenire născându-se odată cu nașterea sa iar împărțirea moștenirii putându-se efectua numai după decesul autorului, potrivit prevederilor legale.
În acest sens a învederat instanței că filiația și drepturile născute din filiație, sunt imprescriptibile și nu sunt afectate în nici un fel de relația dintre părinte și copil, cu excepția nedemnității succesorale strict reglementate de lege și neaplicabile în cauza dedusă judecății.
Libertatea contractuală, se arată în întâmpinare, nu este un principiu care să nu cunoască nici o limitare, ci art. 6 Cod Civil spune că nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri, iar în scopul verificării acestor conformități, codul civil prevede două instrumente: obiectul și cauza contractului care trebuie să fie licite.
Susține că, în două texte speciale, respectiv art. 948 și 966 Cod Civil, se prevede expres condiția liceității cauzei în contractele sinalagmatice cu titlu oneros, ca cel dedus judecății, scopul imediat al încheierii contractului este considerarea contraprestației la care se obligă cocontractantul și de aceea de cele mai multe ori, în aceste contracte, exigența cauzei licite este legată de liceitatea obiectului. Pentru că în astfel de contracte scopul imediat este licit si moral, plata prețului în considerarea contraprestației de a transfera proprietatea bunului - ceea ce trebuie verificat este cercetarea scopului mediat, concret, subiectiv și variabil al angajamentului adică, a mobilului determinant al angajamentului fiecărui cocontractant și dacă acesta înfrânge sau nu ordinea juridică sau bunele moravuri
Pe cale de consecință, în concepția dreptului civil român, arată intimata, scopul mediat din contractele cu titlu oneros care constituie cauza impulsivă a operațiunii juridice, dacă este ilicit va atrage nulitatea actului.
Având în vedere că nici tatăl său și nici apelanta, nu au respectat în drept și în fapt, în mod public, clauzele contractului nr. 1629/11.06.2004 a cărui nulitate absolută a constatat-o în mod corect instanța de fond, că atât tatăl său cât și apelanta s-au manifestat în sensul păstrării aparenței de proprietate a vânzătorului - tatăl său, de prețul nesincer, neserios și derizoriu al bunului imobil și folosul injust realizat de către apelantă în dauna sa, este evident faptul că între părți a existat o înțelegere secretă, simulată, pentru a desființa rezerva succesorală legală prin semnarea unui act aparent care să nu producă efectele menționate în acesta, în relația dintre părți, decât după decesul vânzătorului, în scopul fraudării sale în calitate de unic moștenitor, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
În drept a invocat dispoz.205 Cod procedură civilă.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, Tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății reclamanta I. (R.) P. a chemat în judecată pe pârâta B. G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la nr. 1629/11.06.2004 la BNP F. M. din Rm.S., prin care imobilul casă de locuit situat în comuna Pogdoria, . a fost înstrăinat în mod ilicit către pârâtă cu scopul de a frauda dispozițiile legale imperative privind rezerva succesorală, să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și să fie obligată parata să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, ce face obiectul acțiunii.
Prin sentința apelată Judecătoria Râmnicu Sărat a admis acțiunea civilă având ca obiect nulitate act formulată de reclamanta I. (R.) P. în contradictoriu cu pârâta B. G., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la nr. 1629/11.06.-2004 la BNP F. M. Rm.Sarat, a dispus repunerea părților in situația anterioară încheierii contractului, dispunând ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, aceasta să se comunice la OCPI B., AFP Rm.Sarat și BNP F. M. Rm.Sarat.
Apelanta apreciază că, greșit s-a reținut de către instanță ca R. D. a avut o relație de concubinaj cu aceasta concomitent cu viata sa de familie petrecută in București și că ulterior s-a mutat în Rm. Sărat pentru a conviețui cu ea, apărând o contradicție între aspectul reținut inițial de către instanța, cel evidențiat mai sus si faptul ca din depoziția martorului N. G. a rezultat ca defunctul și-ar fi exprimat regretul fata de martor ca s-a despărțit de soția lui, ca ar fi dorit sa păstreze si soția dar si amanta si ca înstrăinarea casei din Plesesti s-a făcut ca o ambiție a defunctului pe motiv ca nu se mai înțelege cu fiica sa.
Referitor la această critică, instanța reține că, acest aspect rezultă fără dubiu atât din depozițiile martorilor N. G. și I. M. și însăși apelanta a recunoscut această relație în mod expres la interogatoriu, fapt de altfel cunoscut personal și de intimată în calitate de fiică a defunctului, împrejurare în care instanța apreciază că nu se mai impune încuviințarea unui martor pentru stabilirea momentului începerii relației de concubinaj. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât, prin însăși apelul promovat, apelanta susține că, instanța fondului nu a luat în calcul susținerea sa potrivit căreia a trăit cu tatăl reclamantei 25 de ani, precum și faptul că, relația cu defunctul a început la doi ani după divorțul acestuia de soția sa.
De altfel așa cum se menționează și în întâmpinare, momentul începerii acestei relații de concubinaj, înainte sau după separarea foștilor soți, nu este relevant în economia faptelor, atâta timp cât această relație a condus la încheierea unor acte care au avut drept consecință golirea de conținut a masei succesorale a defunctului, cu scopul de a-i lăsa apelantei toate bunurile pe care acesta le deținea, în dauna reclamantei.
Apreciază apelanta că tot greșit s-a reținut de către instanța ca def. R. D. a înstrăinat imobilele din Plesesti din rea credința si cu scopul vădit de a o înlătura pe reclamanta de la moștenire și ca actul a fost încheiat în frauda legii, manevră care se sancționeze cu nulitatea absoluta, aspect care de asemenea nu va putea fi reținut de instanță, în condițiile în care așa cum corect a reținut și instanța fondului, din probele administrate în cauză s-a făcut dovada că părțile contractante R. D. și apelanta – B. G. (concubina acestuia), care au avut o relație de concubinaj de lungă durată, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1629/11.06.2004 a cărui nulitate instanța de fond a constatat-o în condițiile în care anterior încheiase un act translativ de proprietate și pentru garsoniera deținută de defunct, astfel că, este lesne de înțeles că, unicul scop a fost acela de a scoate din masa succesorală bunul imobil din prezentul litigiu, așa încât rezerva succesorală să fie desființată iar reclamanta în calitate de unic moștenitor să fie privată de bunurile care i se cuveneau potrivit legii.
Susține apelanta că, instanța fondului nu a acordat importanță susținerii sale potrivit căreia după 14 ani de când a început relația cu defunctul, acesta, în condițiile in care nu avea nici un sprijin de la fiica sa, si conștient ca nimeni nu-l poate îngriji mai bine, lucru dovedit în perioada de concubinaj i-a transmis printr-un contract cu clauza de întreținere o garsoniera, cea în care locuiește și acum, și că, la dobândirea garsonierei în anul 1999 a contribuit si ea cu o sumă considerabilă rezultată din vânzarea cu circa un an înainte de dobândirea garsonierei, a unui apartament în care locuia in București, susținere despre care instanța nu arată nimic in considerentele sentinței.
Referitor la acest aspect, Tribunalul reține că, deși apelanta invocă faptul că la dobândirea imobilul din oraș - garsoniera în anul 1999 a contribuit cu bani proprii, susținere invocată și în fondul cauzei, de care instanța nu a ținut cont, prin probele administrat nu a făcut dovada acestei contribuții personale la achiziționarea acestui imobil și mai mult intimata apelantă nu a solicitata anularea contractului care a avut ca obiect înstrăinarea acestui imobil, astfel că devine irelevant modul de dobândire a acestuia de către defunct.
Mai mult, deși apelanta invocă faptul că, nu s-au analizat condițiile in care a fost încheiat actul a cărui nulitate absoluta se solicita a fi constatat, în condițiile în care a susținut ca la circa un an de zile, tatăl reclamantei i-a transmis si o casa de locuit din satul Plesesti, prețul acestui imobil constituindu-l suma de 40.000.000 lei din care i-a achitat suma de 5.000.000 lei, restul convertindu-se în obligații de îngrijire si întreținere si suportarea cheltuielilor de înmormântare, Tribunalul constată că, din considerentele sentinței apelate, rezultă că instanța fondului a făcut o corect analiză a probelor administrate de părți și așa cum a constatat în mod corect instanța de fond, contractul din anul 2004 nu a avut în realitate scopul declarat în cuprinsul său: vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, deoarece toate obligațiile prevăzute în acesta erau deja asumate de apelantă printr-un contract anterior intitulat: contract de întreținere încheiat în anul 2003 prin care apelanta și-a asumat o . obligații: „cheltuieli cu asigurarea hranei și asistență medicală inclusiv procurarea medicamentelor pentru tratament medical permanent ambulatoriu, adăpost, iluminat, încălzit, pe care dobânditoarea mi le va asigura în funcție de nevoile mele și posibilitățile acesteia iar la deces să mă înmormânteze după obiceiurile locului evaluate la 42.000.000 lei".
Arată apelanta că, nu a urmărit fraudarea intereselor reclamantei, iar, eliminarea din masa de împărțit a imobilului casa de locuit a fost voința defunctului si ea s-a bazat pe interesul său in îngrijirea si întreținerea defunctului, acesta fiind bolnav si având nevoie de întreținere, cu atât mai mult cu cât pe reclamantă nu a interesat-o niciodată persoana tatălui sau, nu l-a vizitat, nu s-a interesat niciodată daca ii este bine ori nu, lucru demonstrat cu martorii audiați in fond și pe care dorește să-l întărească si cu martorul P. M. N. din ., și mai mult, la decesul tatălui sau, reclamanta a venit doar de a făcut act de prezență după care a plecat imediat, nu a stat nici măcar la slujba de pomenire si nu a participat nici la celelalte pomeni organizate pentru defunct, iar susținerea reclamantei cum ca nu ar fi putut beneficia de donație ori de testament din partea defunctului este una greșită, deoarece putea, pentru că fiind concubina, defunctul a ales calea vânzării cu clauza de întreținere și o sumă de bani.
Si acestea, raportat la probele administrate, rămân simple susțineri, în condițiile în care, deși este de necontestat faptul că reclamanta nu avut o relație normală, firească cu tatăl său după ce acesta a început relația de concubinaj cu apelanta, ea rămânând în grija mamei, situație de altfel dovedită și reținută de instanța de fond, în condițiile în care s-a făcut dovada că, defunctul i-a cedat apelantei ambele imobile deținute de acesta, succesiv în anii 2003-2004, cerând în schimbul acestora întreținere, îngrijire și înmormântare, pe care ulterior încheierii contractelor și le-a asigurat singur.
Invocă de asemenea că, prețul nu este derizoriu, cum s-a încercat sa se acrediteze ideea in susținerea acțiunii, că, reclamanta raportează prețul înscris in contract la valoarea impozabilă a imobilului, neglijând prețul lui de circulație si înțelegerea părților contractante și oricum, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest lucru, deși a fost investita de reclamanta cu aceasta.
Raportat la acest aspect, și anume că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la prețul derizoriu stabilit pentru imobilul în litigiu deși a fost investită de reclamantă cu aceasta, Tribunalul reține că, întradevăr instanța de fond nu s-a pronunțat, însă acest aspect putea fi invocat de intimata reclamantă și nu de apelanta pârâtă.
Deși se invocă în mod constant că, nu este vorba nici de cauza ilicita si nici de frauda la lege, în condițiile în care actul de vânzare cumpărare nu s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor imperative în materia contractelor și in materia succesiunii ci este un act de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, susceptibil de rezoluțiune, Tribunalul reține că instanța fondului a făcut o corectă apreciere a probelor și aplicare a normelor legale incidente cauzei, având în vedere și practica judiciară în materie.
Așa cum se arată și în întâmpinare, doctrina și jurisprudența au statuat că un act este săvârșit în frauda legii atunci când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, ori în cauză, la încheierea contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1629/11.06.2004, scopul urmărit de defunct și concubina acestuia nu a fost cel declarat în contract, ci a fost unul ascuns, simulat, cum în mod corect s-a reținut de instanța de fond, aceștia încheind contractul a cărei nulitate a fost constatată de instanța de fond, ocolind normele legale imperative din materie contractuală și succesorală, cu scopul de a o prejudicia prin lichidarea masei succesorale încă din timpul vieții și nu pentru cele declarate în act, având în vedere că toate obligațiile asumate de apelantă în anul 2004 în calitate de „cumpărător" prevăzute în contractul de vânzare cumpărare din prezentul litigiu, erau deja în sarcina acesteia conform contractului de întreținere încheiat cu un an înainte în 2003, între aceleași părți, iar „vânzătorul", tatăl, a păstrat aparența de proprietar a imobilului din satul Pleșești, până la sfârșitul vieții, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile tuturor martorilor audiați.
De asemenea este lesne de observat că, însăși apelanta a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că a conviețuit împreună cu defunctul, că acesta era titularul tuturor obligațiilor de plată și că de-a lungul timpului a plătit aceste obligații împreună cu ea în calitate de bărbat în casă, deși apelanta era obligată contractual să îl întrețină pe acesta, așa încât, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1629/11.06.2004 a avut un scop ascuns și nu cel declarat.
De altfel, așa cum a susținut și intimata, în materie contractuală, frauda legii constituie acea operațiune juridică prin care anumite persoane având o înțelegere ocultă și secretă, încheie un contract, nu pentru a-și exercita drepturile ce ar rezulta din acesta potrivit naturii sale, ci exclusiv pentru a dobândi o situație juridică ce atrage incidența unor dispoziții legale favorabile de care nu ar fi putut să beneficieze pe o altă cale.
În prezenta cauză așa cum a rezultat și din administrarea probelor, apelanta și defunctul, s-au folosit de normele legale privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru a ocoli aplicarea normelor legale imperative instituite de art. 841 din Codul civil (1864), privind rezerva succesorală legală și au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1629/2004 cu scopul de a desființa rezerva succesorală încă din timpul vieții și de a asigura apelantei concubine proprietatea imobilului după decesul său, datorită relației distante dintre intimată și tatăl său, fapte care rezultă și din grija pe care părțile au avut-o în menținerea secretă a actului încheiat, în condițiile în care actul nu a fost făcut public decât la două luni după decesul vânzătorului, în momentul în care a solicitat apelantei să-i elibereze imobilul a cărei proprietară considera că este intimata, potrivit certificatului de moștenitor.
Față de considerentele ce preced, Tribunalul constată că sentința apelată este temeinică și legală, motiv pentru care în baza disp. art. 480 cod proc. civ. va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta - – pârâtă B. G., domiciliată în RM.SĂRAT, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 200 pronunțată la data de 5.06.2015 de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata–reclamantă I. (R.) P., domiciliată în RM.SĂRAT, ..9, .,etaj 4, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Președinte,Judecător,
M. Ș. G. S.
Grefier,
A. P.
Red.Ș.M dos.fond-_
Teh.red.Ș.M/A.P/4ex.jud.fond- Șt.F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 3144/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
