Drept de retenţie. Decizia nr. 2837/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2837/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 2837/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2837/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier D. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâții reclamanți S. A. domiciliată in B., ., VRANCEANU C. G., domiciliata in B., . și S. D. G., domiciliat in B., . din 10.11.2014 și a sentinței civile nr. 2497 din 16.02.2015, ambele pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria B., având ca obiect drept de retenție în contradictoriu cu reclamanta pârâtă P. M. domiciliată în B., .. B, ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. M. pentru pârâții apelanți S. A., Vranceanu C. G. și S. D. G. și avocat B. C. pentru reclamanta intimata P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la primul termen de judecată, după parcurgerea procedurii de regularizare în cadrul căreia pârâții au timbrat cererea de apel cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 842 lei, conform chitanței . nr._ din 29.05.2015, s-a comunicat intimatei cererea de apel, în urma căreia a formulat întâmpinare, iar la data de 15.06.2015 apelanții au formulat răspuns la întâmpinare.
Reprezentanții părților în proces declară că nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat I. M., având cuvântul pentru apelanții S. A., Vranceanu C. G. și S. D. G., susține că instanța de fond, prin încheierea din 10.11.2014, a încălcat în mod vădit principiile dreptului la un proces echitabil, al egalității, dreptul la apărare si cel al contradictorialitatii, prevăzute de art. 6, art. 8, art. 13 si art. 14 din C.proc.civ.
Cu toate că pentru termenul de judecată din 10.11.2014, s-a depus o cerere de strigare a cauzei după ora 14, instanța de fond nu a ținut cont de aceasta și, prin încheiere, a dispus asupra drepturilor părților, pronunțându-se anticipat asupra dreptului reclamantei raportat la valoarea imobilului si a îmbunătățirilor practicate pe piața libera si nu în limita dreptului de creanța.
Consideră sentința pronunțată de instanța de fond, ca fiind nelegala fata de soluția de respingere a excepției prescripției dreptului a acțiune.
Potrivit art. 7 alin 1 din Decretul 167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune si este de 3 ani conform art. 3 din același act normativ.
De asemenea, se susține că dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile în speța de față, așa cum instanța de fond, în mod greșit, a reținut.
Consideră că se impunea admiterea excepției dreptului material la acțiune si in ceea ce privește pretinsele imbunatatiri enumerate de reclamanta. Probatoriile administrate in cauza nu confirma susținerile reclamantei in sensul ca, o . lucrări: schimbat tocaria la ferestre, schimbat usa de la intrare, etc, au fost realizate pe cheltuiala sa si nici momentul realizării acestora .
Contractul pentru execuția instalației de gaze, existent la fila 213 dosar fond atesta realizarea acestei instalații in cursul anului 2009 de către autorul pârâților.
Mai arată că, față de momentul realizării acestor imbunatatiri in raport cu data inregistrarii cererii de chemare in judecata privitor la acestea, este implinit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de textul de lege menționat.
Susține că reclamanta a depus înscrisuri care atesta achiziționarea unor bunuri mobile, insa acestea nu au fost avute in vedere de către expert in evaluarea realizata, intrucat nu au valoarea unor imbunatatiri.
Susține faptul că, pe fond, sentința este nelegala, intrucat asa cum rezulta din conținutul contractului de vanzare-cumparare, intregul pret a fost achitat de către autorul pârâților, fapt rezultat din cuprinsul acestui incris autentificat.
Contractul de vanzare-cumparare a fost încheiat in forma autentica, face dovada deplina pana la înscrierea in fals si, prin urmare, declarația vânzătorilor in sensul ca, a primit in intregime prețul de la cumpărător (S. G.), nu poate fi retractata.
Raportat la valoarea pretinsa, consideră că se impunea admiterea probei cu înscrisuri in raport cu dispozițiile prevăzute de art. 1191 C civ.
In condițiile in care s-ar admite ca întemeiate pretențiile reclamantei, fata de soluția instanței de fond de constatare numai a unui drept de creanța, consideră că s-ar fi impus administrarea probei cu expertiza contabila pentru a se stabili valoarea actualizata a dreptului de creanța de 500.000 lei si nu raportarea acestei sume la valoarea imobilului.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței criticate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. C., având cuvântul pentru intimata P. M., rferitor la primul motiv de apel, conform căruia paratii-apelanti ar fi fost privați de dreptul la apărare in sensul punerii acestora in imposibilitatea invocării excepției inadmisibilitatii probei cu martori, învederează faptul ca, in pofida celor susținute, aceștia nu au făcut niciun demers procedural in acest sens, dovada stand chiar faptul ca, la rândul lor, au propus proba cu martori.
Arată că intre reclamanta si autorul celor trei parati a existat o relatie inca din anul 1978 care a durat aproape 25 de ani, desi paratul era casatorit, aspect pe care reclamanta nu l-a cunoscut la inceput, relatia sa cu defunctul a fost o relatie de concubinaj, care s-a desfasurat paralel cu relatia de casatorie a acestuia, practic defunctul nu a renuntat nici la familia sa, dar nici la relatia cu reclamanta.
Mai arata ca pana in anul 1995 reclamanta a locuit cu chirie, . impreuna cu defunctul, cu contributia lor legala, ea fiind cea care a dorit sa achizitioneze aceasta garsoniera, ulterior a fost si cumparata de ei, ea neputând achita intreg pretul, deoarece nu avea decat jumatate din acea suma economisita in certificate de economii CEC, acceptand ca actul de vanzare cumparare sa se faca pe numele defunctului conform contractului de vânzare cumparare, motivat de faptul ca acesta i-a conditionat participarea sa cu diferenta de pret, de perfectarea actelor in aceasta modalitate, insa cu promisiunea ca aceasta situatie a imobilului o vor clarifica pe parcurs, asigurand-o ca nu va avea nicio problema cu familia sa.
Se învederează ca reclamanta a locuit permanent in aceasta garsoniera, de la cumparare si pana in prezent, unde are si domiciliul conform legii si asa cum rezulta si din actele sale de identitate eliberate pe parcursul timpului.
Reclamanta a adus o . imbunatatiri la garsoniera, cu contributia sa exclusiva, asa cum au fost indicate in cererea de modificare a cererii de chemare in judecata, pe care le apreciaza la valoarea de 5000 lei. Susține că reclamanta s-a comportat ca un adevărat proprietar cu privire la imobilul în care locuia, achitând taxele și impozitele datorate.
Consideră soluția pronunțată de instanța de fond, ca fiind una temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de reclamanți, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat I. M., având cuvântul pentru apelanți, arată că susținerile apărătorului intimatei sunt pur subiective.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil:
Prin sentința civilă nr. 2497 din 16.02.2015 pronuntată de Judecătoria B. s-au respins excepțiile prescrierii dreptului și lipsei calității procesual pasive a pârâților invocate de parati.
S-a admis în parte acțiunea modificată formulata de reclamanta P. M. in contradictoriu cu paratii V. C. G., S. D. G. si S. A..
S-a respins cererea reconvențională formulata de paratii reclamanti V. C. G., S. D. G., S. A. in contradictoriu cu reclamanta parata P. M..
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâților constând în sumele de_ lei reprezentând contribuția actualizată a acesteia la achiziționarea imobilului apartament nr 45 din mun B., . B, . și de 3490 lei valoarea îmbunătățirilor la respectivul imobil efectuate prin contribuția sa exclusivă
A fost instituit un drept de retenție în favoarea reclamantei până la plata efectivă și integrală de către pârâți a creanțelor de mai sus în sumele indicate
S-au respins capetele de cerere din acțiune referitoare la constatarea calității reclamantei de coproprietară în cotă de 1 împreună cu pârâții asupra locuinței de mai sus și partajarea în cote egale a apartamentului nr 45 din mun B., . B, .
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligă pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 975 lei.
Prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții VRANCEANU C. G., S. D. G., S. A. să se constate că are un drept de creanță împotriva pârâților constând în contribuția sa la achiziționarea imobilului situat în mun B., ., ., jud B. reprezentând ½ din prețul actualizat al apartamentului, să se constate că are un drept de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-a adus imobilului prin contribuție exclusivă, să se instituie un drept de retenție în favoare sa până la îndestularea creanțelor, cu cheltuieli de judecată
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că la cunoscut pe S. G. când avea vârsta de 17 ani și la insistențele acestuia a început o relație care a durat aproape 25 ani, deși defunctul era căsătorit, aspect pe care nu l-a cunoscut la început, relația lor a fost de concubinaj, paralelă cu relația de căsătorie a acestuia, practic defunctul nu a renunțat nici la familia sa și nici la relația cu acesta
Până în anul 1995 a locuit cu chirie iar din anul 1995 a locuit în garsoniera cumpărată cu defunctul, cu contribuția lor egală, reclamanta arătând că a insistat în achiziționarea garsonierei, tot acesta găsind-o și hotărând să o achiziționeze, nu a plătit decât jumătate din preț întrucât numai această sumă o avea economisită la CEC, a acceptat ca actul să se facă pe numele defunctului întrucât i-a condiționat participarea sa cu diferența de preț, de perfectarea actelor în acestă modalitate, dar cu promisiunea că situația imobilului o vor clarifica pe parcurs iar acesta nu va avea nici o problemă cu familia sa, defunctul era cu 17 ani mai în vârstă și se temea că îl va părăsi.
Prețul garsonierei a fost de 1.000.000 lei la nivelul anului 1995, familia defunctului a avut tot timpul cunoștință de relația paralelă și a tolerat-o dovadă fiind că soția defunctului a lăsat-o să-l viziteze când era pe patul de moarte.
A mai precizat reclamanta că a locuit în imobil permanent de la cumpărare până în prezent, acolo are domiciliul legal înscris în actele de identitate.
La imobil a adus prin contribuția sa îmbunătățiri: schimbat tocaria la 2 ferestre, ușa de la intrare, montat 2 calorifere de fontă, montat instalația de conducte la baie, bucătărie și camera plus subsol, mărit bucătăria prin desființarea unui perete și unirea cu logia garsonierei, schimbat bateriile la bucătărie și baie, schimbat instalația sanitară, scaun wc, bazin chiuvete baie și bucătărie, montat apometre baie și bucătărie, montat detector gaze, montat instalație gaze, schimbat contoarul electric, pus gresie și faianță baie, bucătărie și hol, izolat pereții în exterior, izolat pereți în interior la holul de la intrare.
Prin precizările depuse până la primul termen de judecată, reclamanta a modificat acțiunea solicitând în principal să se constate că este coproprietară în cote de ½ împreună cu pârâții asupra garsonierei în litigiu, să se dispună partajarea acesteia în cote egale, să se constate că a adus imobilului mai multe îmbunătățiri prin contribuția sa exclusivă, în subsidiar a solicitat să se constate că are un drept de creanță împotriva pârâților constând în contribuția sa la achiziționarea imobilului reprezentând ½ din prețul actualizat al apartamentului și în contravaloarea îmbunătățirilor, să se instituie un drept de retenție în favoarea sa până la îndestularea creanței, cu cheltuieli de judecată, reiterând în esență motivarea în fapt a acțiunii introductive
Pârâții prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată motivat de faptul că achiziționarea imobilului a fost realizată de defunct în timpul căsătoriei din veniturile soților, cu acordul familiei, tot acesta a și îmbunătățit-o, nu cunoaște ca reclamanta să fi avut vreun contract de închiriere sau altă înțelegere cu defunctul, pârâții au susținut că nu au fost niciodată de acord ca reclamanta să locuiască în garsonieră, au solicitat evacuarea acesteia în dosarul nr_/200/2014, nu recunosc pretinsa relație dintre reclamanta cu defunctul, concubinajul nu ar naște raporturi juridice
Pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, excepția inadmisibilității cererii modificatoare, excepția prescripției dreptului material la acțiune, evacuarea reclamantei pârâte din imobil motivând în plus că pârâta S. A. în calitate de soție a defunctului a cumpărat cu acesta garsoniera, dacă reclamanta ar avea vreo pretenție asupra imobilului ar fi trebuit să o formuleze în timpul vieții defunctului, nu se poate formula o astfel de acțiune în contradictoriu cu moștenitorii defunctului întrucât reclamanta nu poate pretinde vreun drept succesoral, acțiunea este supus prescripției de 3 ani de la momentul la care reclamanta a luat la cunoștință despre existența contractului de vânzare cumpărare, adică 1995, reclamanta a formulat o acțiune fără suport legal încercând să obțină un pretins titlu asupra unui bun care nu i-a aparținut niciodată, nu a existat niciodată o relație de concubinaj a reclamantei cu defunctul ce era un familist convins, nu a conviețuit niciodată cu reclamanta, nu participau la evenimente, nu aveau prieteni comuni, nu doresc să o mai tolereze pe reclamanta pârâtă în imobilul descris, deși i-au solicitat să părăsescă locuința acesta a refuzat
Reclamanta pârâtă a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea excepțiilor și a cererii reconvenționale, a mai învederat că acțiunea de partaj este imprescriptibilă potrivit art 669 Cc și art 2502 Cc, chiar dacă dreptul ar fi fost prescriptibil s-ar fi întrerupt prin faptul posesiei exercitate asupra bunului, efectul hotărârii de partaj este de intrare în posesia bunului fără a fi necesară promovarea unei alte acțiuni, prevalând dreptul de retenție solicitat de acesta
La termenul de judecată din 10.11.2014 instanța a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților, excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins după ce a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu expertiză tehnică evaluări imobiliare, proba cu interogatoriu, proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarele:
Față de ordinea soluționării, potrivit art 248 alin 1 C.p.c, examinând excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților invocată de aceștia, față de înscrisurile depuse la filele 15, 52-53 dosar instanța a respins-o întrucât toți pârâții sunt moștenitori acceptanți ai succesiunii rămase de pe urma defunctului S. G. decedat la data de 10.05.2013. Instanța a apreciat că moștenitorii preiau calitatea procesuală a autorului lor în cadrul acțiunilor cu caracter patrimonial, fiind incidente art 36 și art 38 C.p.c, în speță nefiind condiționată de vreun text legal promovarea acțiunii pendinte numai în contradictoriu cu autorul pârâților ,astfel încât vor fi înlăturate susținerile contrare ale acestora.
Examinând excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, instanța a avut în vedere art 6 alin 4 C.c și art 201 din Legea 71/2011 stabilesc că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
Conform art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil de la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009.
Pe de altă parte, conform art. 230 alin. 1 lit. c din Legea nr. 71/2011, la data intrării în vigoare a Codului civil 2009 se abrogă Codicele de comerț din 1887, publicat în Monitorul Oficial nr. 31 din 10 mai 1887, cu excepția dispozițiilor art. 46-55, 57, 58 și 907 - 935, aplicabile în continuare în raporturile dintre profesioniști, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, a cărții a II-a "Despre comerțul maritim și despre navigație", precum și a dispozițiilor art. 948, 953, art. 954 alin. (1) și art. 955, care se abrogă la data intrării în vigoare a Codului maritim.
Raporturile juridice s-au derulat între reclamanta și autorul pârâților în perioada anterioară intrării în vigoare a actualului Cod civil.
Așadar, chiar dacă acțiunea dedusă judecății este formulată ulterior datei intrării în vigoare a Noului cod civil (NCC sau Cod civil 2009), raportului juridic dedus judecății inclusiv excepției în discuție li se aplică vechea reglementare, conform dispozițiilor legale de mai sus.
Astfel, potrivit art 728 vechiul C.c acțiunea de partaj este imprescriptibilă. Cât privesc capetele de cerere principală subsecvente, referitoare la dreptul de creanță, instanța apreciază că față de înscrisul depus la filele 156 dosar, cum reclamanta a locuit în apartament neîntrerupt cu știința și acordul defunctului, fiind asimilată recunoașterii dreptului a cărui acțiune se prescrie, a intervenit cazul de întrerupere prevăzut de art 16 alin 1 lit a din Decretul nr 167/1958. Cum de la data decesului autorului pârâților și până la data sesizării instanței nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, instanța va respinge excepția analizată.
Pe fondul acțiunii principale, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 9228/25.05.1995 de NSJ B. numitul S. G., căsătorit, a cumpărat apartamentul garsonieră nr 45 din mun B., . B, . de la V. S. și V. A., fila 15 dosar
Din depoziția vânzătorului V. S., audiat în cauză, instanța reține că reclamanta a fost cea care l-a contactat în vederea transmiterii dreptului de proprietate, a negociat prețul însă la notariat s-a prezentat împreună cu S. G., crezând inițial că sunt căsătoriți. Înainte de a intra la notar defunctul s-a adresat către reclamanta cu întrebarea dacă a adus jumătate din preț cum au vorbit, prețul a fost de 1 milion lei ROL, bani ce i-au fost numărați în fața notarului astfel: 500 mii lei de către reclamanta și 500 mii lei de către autorul pârâților. În fața notarului când reclamanta a văzut că nu este trecută în act „ că și eu am dat bani” defunctul a spus că lasă că rezolvăm noi. La predarea garsonierei domnul S. G. a luat contractul de vânzare cumpărare și cheile apartamentului și i le-a dat reclamantei spunând „ poftim actele și cheile” spunând că reclamanta va locui în respectiva garsonieră.
Din cuprinsul adeverinței nr 11/12.11.2014 eliberată de Asociația de proprietari Gars. ICMJ, fila 156 dosar, instanța reține că reclamanta figurează în evidențele asociației la apartamentul nr 45 achitând întreținerea pe scară, de la înființarea asociației, octombrie 2009. Aceasta se coroborează cu înscrisurile depuse la filele 117-176 dosar
Pârâta prin răspunsurile la interogatoriile luate au recunoscut faptul că știau că reclamanta locuia în garsonieră de 20 de ani.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine că reclamanta a fost cea care a locuit permanent în imobilul în litigiu de la data achiziționării până în prezent,nu a existat niciodată un contract de închiriere, nu s-a cerut și nici nu s-a plătit o chirie, că natura relației dintre acesta și defunct a fost una de natura concubinajului întrucât aceștia efectuau vizite împreună, petreceau timp și sărbători împreună, despre legătura respectivă soția defunctului avea cunoștință întrucât anterior mutării în garsoniera în discuție, când reclamata locuia cu chirie pe . spart geamurile locuinței respective. Astfel se poate explica pasivitatea pârâtei din 1995 până în prezent în a-și exercitata prerogativele dreptului de proprietate asupra garsonierei, prin perceperea de chirii ori în alt mod; ca urmare vor fi înlăturate susținerile contrare ale pârâților.
Potrivit art 1294-1295 raportat la art 1171-1173 C.c, bunurile sunt proprietatea cumpărătorului, astfel cum este dovedit cu actul de dobândire.
De la acestă regulă este consacrată legal o singură excepție, cea prevăzută de art 30 C. fam care reglementează modul de dobândire a bunurilor în timpul căsătoriei între soți, care, ca orice excepție, este de strictă interpretare, fiind inaplicabilă concubinilor.
Fiind depus un înscris în formă autentică la dosar, acesta face dovada în condițiile art 1173 C.c asupra mențiunilor cuprinse în acest înscris în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată.
Ca atare, atâta timp cât în contract este menționată o singură persoană, doar acesta este cumpărător.
Concubinii au obligația să facă dovada proprietății indivize cu privire la fiecare bun dobândit în timpul concubinajului. Or cu privire la imobilul în cauză, contractul a fost încheiat numai pe numele defunctului în calitate de cumpărător.
Ca urmare, instanța a respins capetele de cerere din acțiune referitoare la constatarea calității reclamantei de coproprietară în cotă de ½ împreună cu pârâții asupra locuinței de mai sus și partajarea în cote egale a apartamentului nr 45 din mun B., . B, ., ca neîntemeiate.
Cu toate acestea, față de situația de fapt reținută în cele ce preced, cum prețul a fost achitat pe jumătate de către reclamanta din resurse proprii, în baza principiului echității, raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit de expert M. I. M. fiind depus la filele 104-121 dosar, instanța a admis cererea subsidiară și a constatat că reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâților constând în sumele de_ lei reprezentând contribuția actualizată a acesteia la achiziționarea imobilului apartament nr 45 din mun B., . B, ..
Coroborând depozițiile martorilor audiați în cauză instanța a reținut că de la data achiziționării locuinței, au fost efectuate multiple îmbunătățiri identificate și evaluate prin raportul de expertiză întocmit, asupra acestora părțile neavând diferende.
Diferendele dintre părți au fost legate de persoana care a suportat costul lor. Instanța față de înscrisurile depuse la filele 11,128-139 dosar și depozițiile martorilor G. D., V. S. a reținut că reclamanta a suportat costurile îmbunătățirilor la garsonieră. Au fost înlăturate depozițiile martorilor S. E. D. și Gogoasă F. întrucât aceștia nu au vizitat niciodată garsoniera și nu au putut relata în concret nimic despre starea fizică a acesteia, ori alte aspecte legate de chestiunea analizată.
În acest context, instanța a admis capătul de cerere analizat și a constatat că reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâților în sumă de 3490 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor la respectivul imobil efectuate prin contribuția sa exclusivă.
În temeiul art 2495 NCC, instanța a admis și capătul de cerere accesoriu din acțiunea principală și a instituit un drept de retenție în favoarea reclamantei până la plata efectivă și integrală de către pârâți a creanțelor de mai sus în sumele indicate.
Pe cale de consecință, față de soluția acțiunii principale, nefiind îndeplinite art 1033 și urm NCPC, până la data plății sumelor de mai sus, instanța a respins capătul principal din cererea reconvențională privind solicitarea pârâților reclamanți de evacuare a reclamantei pârâte din imobil.
Reținând culpa procesuală a tuturor părților, în temeiul art 453 C. a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 975 lei ( taxe judiciare de timbru, onorariu de expert, onorarii de avocat).
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții S. A., V. C. G. și S. D. G. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, au menționat că prima instanță a încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și cel al contradictorialității. Astfel, la termenul din 10.11.2014 apărătorul pârâților a depus cerere pentru strigarea cauzei după orele 14 și a solicitat, în cazul neprezentării sale, acordarea unui termen de judecată, motivat de faptul că se afla la o altă instanță de judecată.
În mod nelegal instanța a respins cererea de lipsă de apărare și a procedt6a la încuviințarea probatoriilor.
Au mai invederat apelantii că se impunea admiterea excepției inadmisibilității cererii de partaj față de faptul că prin petitul cererii modificatoarea reclamanta nu a indicat titlul in baza căruia a solicitat partajul.
A doua critică se referă la faptul că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Au susținut apăe4lanții că dr5eptul la acțiune privind restituirea sumei de 500 000 lei reprezentând aportul reclamantei la pretul apartamentului a început sî curgă la data perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9228/1995.
De asemenea, apelanții au criticat hotărârea atacată și cu privire la faptul că se impunea admiterea excepției dreptului la acțiune referitoare la pretinsele îmbunătățiri efectuate de reclamantă la apartament. Astfel, actele depuse de reclamantă relevă că îmbunătățirile au fost efectuate în anii 2005 – 2009 or față de această perioadă dreptul la acțiune privind contravaloarea acestora s-a prescris.
Al patrulea motiv de apel se referă la faptul că prin obiectivele expertizei, respectiv evaluarea imobilului în litigiu și terenul indiviz cu propuneri de lotizare între reclamantă și pârâți a fost afectată cota legală a reclamantei S. A. asupra apartamentului, cotă consacrată de dispozițiile art. 30 Codul familiei. S-a motivat că nu a fost răsturnată prezumția de comunitate asupra apartamentului, iar prin modul în care a fost încuviințată expertiza de evaluare au fost nesocotite drepturile legale aferente cotei de ½ din apartament.
Un alt motiv de apel are în vedere nelegalitatea sentinței întrucât din conținutul contractului de vânzare cumpărare rezultă că întregul pret a fost achitat de către autorul apelanților care în perioada premergătoare cumpărării imobilului a desfășurat o activitate comercială în cadrul căreia a realizat venituri. Se impunea, susțin apelanții, respingerea probe testimoniale față de împrejurarea că perfectarea convenției s-a realizat în formă autentică.
Pe de altă parte, au mai susținut apelanții, printr-o altă critică, că reclam,anta nu a depus înscrisuri care să susțină pretenția în sensul remiterii efective a contribuției sale la cumpărarea apartamentului, deși a susținut că suma respectivă de bani provenea din economiile în certificate CEC.
O altă critică se referă la faptul că s-ar fi impus administrarea unei probe cu expertiză contabilă pentru a stabili valoarea actualizată a dreptului de creanță de 500 000 lei și nu raportarea acestei sume la valoarea imobilului.
Ultima critică se referă la faptul că cererea privind instituirea dreptului de retenție a fost soluționată nelegal, întrucât acest drept este o cauză legitimă de preferință și nu poate fi admisă decât în cazurile prevăzute expres de lege or situația din prezenta speță nu face parte din categoria acestora.
Apelul este nefondat cu privire la toate criticile expuse mai sus.
Primul termen de judecată la instanța de fond a fost la 13.10.2014 când s-a comunicat apărătorului pârâților răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională formulate de reclamantă.
Cauza a fost amânată la 10.11.2014 pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor noi.
În sedința publică din 10.11.2014 s-a prezentat reclamanta asistată de apărător și au lipsit pârâtele precum și apărătorul acestora.
Cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul pârâtelor instanța s-a pronuntat în sensul respingerii acestora având în vedere poziția procesuală a avocatului reclamantei precum și faptul că apărătorul pârâților știa din timp de imposibilitatea prezentării la termenul de judecată și trebuia să-și asigure substituirea.
În aceste condiții instanța a unit cu fondul excepțiile prescripției și lipsei calității procesuale pasive a pârâților, încuviințând pentru părți probele cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâților.
În baza rolului activ instanța a apreciat ca fiind utilă cauzei administrarea unei probe cu expertiză tehnică pentru evaluarea imobilului în litigiu, a îmbunătățirilor cu indicația pentru expert de a întocmi propuneri de lotizare între reclamantă în cotă de ½ și pârâți in cote de ½.
Tribunalul constată că prima instanță nu a încălcat dreptul de apărare al părților
la termenul din 10.11.2014, când au fost încuviințate probatoriile.
Potrivit art. 254 Cod procedură civilă probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată iar de către pârât prin întâmpinare dacă legea n dispune altfel.
Tribunalul constată că prin intâmpinare pârâtii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, indicând și numele martorilor or instanța de judecată a încuviințat întocmai probatoriul solicitat dispunând citarea martorilor propuși de către pârâți.
Cu privire la încuviințarea expertizei de evaluare a imobilului prima inst5anță a procedat în mod judicios întrucât potrivit art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Or expertiza privind evaluarea imobilului și îmbunătățirile acestuia se impunea în raport de petitul cererii de chemare în judecată.
Așadar, instanța de judecată a încuviințat probele propuse de către pârâți prin întâmpinare și a unit cu fondul excepțiile invocate așa încât nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâților apelanți.
Cu privire la critica referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune privitoare la contribuția bănească a reclamantei la dobândirea apartamentului și la restituirea contravalorii îmbunătățirilor tribunalul constată că soluția primei instanțe este judicioasă. Din probatoriul administrat a rezultat că reclamanta și autorul pârâților au întreținut o relație notorie de concubinaj în timpul căruia reclamantul a achiziționat un apartament în care a locuit permanent, de la data achiziționării acestuia și după decesul autorului pârâților până în prezent.
Reclamanta a locuit în acest apartament în mod public și netulburat, a efectuat împreună cu autorul pârâților îmbunătățiri și a plătit utilitățile și celelalte cheltuieli pentru întreținerea locuinței. De asemenea o parte din contractele de furnizare a utilităților necesare apartamentului au fost încheiate pe numele reclamantei intimate.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Faptul că reclamanta intimată a locuit permanent în apartamentul menționat cu știința și acordul autorului pârâților nefiind tulburată de către aceștia din urmă în cursul acestei folosiri reprezintă o recunoaștere a dreptului a cărei acțiune se prescrie de natură să conducă la întreruperea cursului prescripției.
Nu a existat nicio acțiune a pârâtilor apelanți care să aibă semnificația unei contestări a dreptului reclamantei și care să aibă semnificația unei întreruperi a cursului prescripției.
Numai prin cererea reconvențională având ca obiect evacuarea din apartament a reclamantei pârâte se poate concluziona că pârâții au contestat dreptul acesteia cu privire la contravaloarea contribuției la dobândirea apartamentului și la efectuarea îmbunătățirilor.
Cu privire la critica conform căreia nu a fost răsturnată prezumția de comunitate asupra apartamentului in litigiu, fiind afectată cota pârâtei S. A. de ½ asupra acestuia, tribunalul constată că motivul de apel este nefondat.
Este adevărat că prin expertiză prima instanță a dispus să se facă propuneri de lotizare între reclamantă în cote de ½ și pârâti in cotă de ½ din care S. A. are o cotă de 2/8, dar în realitate nu a avut loc o partajare în natură a apartamentului și nici nu s-a reținut un drept de coproprietate al reclamantei intimate cu privire la acesta. Prima instanță de judecată a stabilit că reclamanta intimată are un drept de creanță împotriva pârâților apelanți decurgând din contribuția sa în valoare de 500 0000 lei reprezentând ½ din pretul plătit la achiziționarea locuinței.
În consecință această critică este nefondată iar reținerea contribuției iar reținerea contribuției reclamantei intimate de ½ din prețul de achiziționare a apartamentului este justificată de probatoriul administrat.
Este adevărat că actul autentic privind dobândirea locuinței este încheiat numai pe numele defunctului S. G. care era căsătorit la vremea respectivă dar care întreținea o relație de concubinaj cu reclamanta intimată.
Martorul V. S., vânzătorul acestei locuințe, a declarat că s-au prezentat la notariat pentru incheierea contractului reclamanta și defunctul S. G., acesta crezând că cei doi sunt soți și soție.
A învederat martorul că pretul apartamentului a fost de 1 000 000 RON din care reclamanta i-a înmânat 500 000 RON iar defunctul S. G. 5 00 000 RON. A menționat martorul că atunci când reclamanta a observat că nu este trecută în contract defunctul a liniștit-o spunând că vor rezolva această situație.
Nu există niciun motiv rezonabil în sensul de a nu lua în considerare declarația acestui martor, declarație care se coroborează cu prezumții simple și judecătorești deduse din împrejurarea că defunctul și reclamanta se aflau într-o relație cunoscută de concubinaj, reclam,anta a locuit efe4ctiv și o lungă perioadă în apartamentul achiziționat, continuând să întrețină relații de concubinaj cu S. G. până la data decesului acestuia.
De asemenea în timpul relației de concubinaj cu defunctul au fost efectuate îmbunătățiri la apartamentul mai sus menționat iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că o mare parte din materialele necesare și contravaloarea lucrărilor au fost achitate de către reclamanta pârâtă. Totodată o parte din contractele de furnizate a utilităților pentru locuința respectivă au fost încheiate de către reclamantă în nume propriu.
Nu poate fi primită critica apelanților pârâți în sensul lipsirii de eficiență a probei testimoniale cu privire la contribuția reclamantei la dobândirea apartamentului întrucât, așa cum rezultă din interpretarea judicioasă a disp art. 1198 Cod cil, regula potrivit căreia dovada actelor juridice al căror obiect depășește suma de 250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, întrucât suntem în prezenței unei imposibilități morale de preconstituire a unei asemenea dovezi cât privește contribuția reclamantei la dobândirea locuinței.
Astfel, defunctul S. G. era căsătorit la epoca respectivă dar întreținea o relație de concubinaj cu reclamanta, situație care a pus-o pe aceasta din urmă într-o imposibilitate morală de preconstituire a unui asemenea înscris, cunoscut fiind faptul că asemenea relații de concubinaj se întemeiază pe discreție și încredere între parteneri.
Este nefondată și critica referitoare la faptul că pentru constatarea dreptului de creanță al reclamantei se impunea o expertiză contabilă care să stabilească valoarea actualizată a sumei de 500 000 lei, care nu trebuia stabilită prin raportare la valoarea imobilului. Susținerea apelanților nu este justificată și instanța a procedat în mod judicios și în spiritul echității atunci când a dispus evaluarea imobilului și a stabi8lit dreptul de creanță al reclamantei ca reprezentând ½ din valoarea actuală a apartamentului.
Numai in acest mod se putea realiza o despăgubire justă și integrală a reclamantei intimate, având în vedere că suma de 500 000 lei a reprezentat jumătate din pretul apartamentului iar acesta a fost achiziționat cu scopul ca reclamanta să ocupe această locuință.
Privitor la dreptul de retenție prima instanță de judecată a aplicat soluția corectă având în vedere împrejurarea că reclamanta a avut o contribuție proprie la dobândirea apartamentului și la îmbunătățirile efectuate.
Într-adevăr, cel care este dator să restituie un bun or să-l pună la dispoziția persoanei îndreptățite poate să rețină bunul respectiv cât timp creditorul nu il despăgubește pentru cheltuielile pe care le-a făcut în legătură cu intreținerea bunului respectiv.
Cu atât mai mult este îndreptățită reclamanta să beneficieze de dreptul de retenție cu cât aceasta a avut o contribuție de ½ la formarea pretului pe care defunctul S. G. l-a achitat în momentul perfectării actului autentic de vânzare cumpărare.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pe cale de consecință va obliga apelanții să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții reclamanți S. A. domiciliată in B., ., VRANCEANU C. G., domiciliata in B., . și S. D. G., domiciliat in B., . 25, . din 10.11.2014 și a sentinței civile nr. 2497 din 16.02.2015, ambele pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria B., având ca obiect drept de retenție în contradictoriu cu reclamanta pârâtă P. M. domiciliată în B., .. B, ., județul B..
Obligă apelanții la plata către intimată a sumei de 1.00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Septembrie 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, D. H. |
Red. B.V Judecătoria B.
Thred. P-V. Dosar nr._
6ex/ 22.09.2015 Judecător fd. F. N. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2847/2015. Tribunalul BUZĂU | Validare poprire. Decizia nr. 2874/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
