Contestaţie la executare. Decizia nr. 169/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 169/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/2015
Ședința publică de la 12 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător V. B.
Judecător M. N.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de contestatorul I. O., domiciliat în B., cartier D. 2, . ., împotriva încheierii din 20.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 15 având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații U. T. BANK SA, cu sediul procesual ales la B. ȘI ASOCIAȚII SPRL din București, ., nr.70, sector 2 și B. E. JUDECĂTORESC Ț. C., cu sediul în Ploiești, . nr.6, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelantul fiind reprezentat de avocat Z. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este motivat, timbrat, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Avocat Z. M. depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent. La solicitarea instanței precizează că principalul motiv de casare îl reprezintă încălcarea prevederilor art.9 C.civ. privind principiul disponibilității părților, raportat la faptul că prin cererea introductivă de instanță s-a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare și a tuturor formelor de executare. Conform art.242 al.1 C.pr.civ. se poate dispune suspendarea cauzei dacă este împiedicată desfășurarea normală a procesului. Apreciază că aceasta nu este împiedicată, în condițiile în care investirea era clar determinată, respectiv contestarea și anularea actelor de executare, iar în subsidiar era vorba de constatarea nulității titlului executoriu.
Instanța constată că s-a declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății, întemeiată pe prev.art.242 C.pr.civ. și pune în vedere recurentului să precizeze care este motivul de casare pe care se întemeiază recursul, dintre cele prevăzute de art.488 C.pr.civ.
Apărătorul recurentului invocă aplicarea greșită a legii, nefiind motiv de suspendare faptul că nu s-a răspuns solicitării instanței de motivare în fapt și în drept a cererii introductive, aceasta fiind motivată în fapt și în drept.
Tribunalul pune în discuție nulitatea prevăzută de art.489 al.2 C.pr.civ.
Apărătorul recurentului susține că nu poate fi vorba de nulitate în condițiile în care a făcut motivarea conform cererii de recurs iar împotriva încheierii de suspendare se poate declara recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cererii de recurs.
Avocat Z. M., pentru recurent, susține că principalele motive de recurs sunt prevăzute de art.488 al.1 pct.6 C.pr.civ. și înțelege să mențină și celelalte precizări din cererea de recurs. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ 15, contestatorul I. O. a solicitat, în contradictoriu cu intimații U. T. BANK SA și B.E.J. ȚĂREANU C., suspendarea tuturor formelor de executare până la soluționarea contestației la executare și suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare, conform art. 669 alin. 4 teza III a NCPC.
În motivare, contestatorul a arătat că, în baza unui contract de credit încheiat între acesta și U. Ț. Bank SA, a fost obligat să achite un credit inițial în valoare de 25.000 lei, pe termen de 12 luni, de la data încheierii contractului, cu scadență la data de 10.02.2010 – contract credit nr._/BUZA/_. Ulterior, prin acordul comun al părților contractante s-au încheiat două acte adiționale la contract: nr.1/10.02.2010 - care modifică scadența creditului la data de 10.03.2010 și nr.2/10.03.2010, conform căruia valoarea totală a creditului este de 24.992,59 lei, cu scadență la 08.03.2013.
S-a mai arătat că pentru același titlu executoriu, același executor a întocmit două dosare de executare silită care au făcut obiectul unei contestații la executare – dosar nr._/200/2014 al Judecătoriei B., dosar soluționat definitiv prin admiterea contestației și anularea tuturor formelor de executare silită.
Ulterior, executorul judecătoresc a întocmit pentru același titlu executoriu alte trei dosare de executare silită, cu valori diferite ale creanței, necorespunzând cu valoarea stipulată în actul adițional, scadent la 08.03.2013.
Contestatorul a arătat că executarea silită este nelegală și netemeinică și sub aspectul cheltuielilor de executare, pe care le-a apreciat exagerate raportat la munca depusă de executorul judecătoresc (emiterea unei somații și a unei încheieri), solicitând instanței să le anuleze.
În drept, au fost indicate dispozițiile art.194 Cod pr.civilă, art.666 Cod pr.civilă, art.711-712 alin.2 Cod pr.civilă, art.715 alin.1, art.718 alin. 1 și 4 Cod pr.civilă, art.669 alin.4, teza I și III Cod pr.civilă.
Prin încheiere, la data de 20.05.2015, Judecătoria B. a dispus suspendarea judecății în baza art. 242 Cod proc.civ., reținând că s-a solicitat contestatorului să lămurească obiectul capătului de cerere constând în anularea titlului executoriu, urmând să indice motivele de fapt și de drept, clauzele contractuale considerate abuzive și motivele, precum și probele a căror administrare o solicită, precum și că a fost respinsă cererea de amânare formulată de contestator la data de 19.05.2015, pentru termenul de judecată din 20.05.2015, în conformitate cu art.222 Cod pr.civilă, motivat de faptul că acesta a mai depus o cerere de amânare a cauzei, iar solicitarea nu a fost motivată, avocatul ales având obligația de a-și asigura substituirea.
Având în vedere că, deși contestatorului i-a fost emisă adresă în vederea îndeplinirii obligațiilor, acesta nu s-a conformat, și constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina acestuia, ca urmare a neîndeplinirii obligației mai sus arătate, prima instanță, apreciind asupra imposibilității determinării limitelor învestirii sale, a dispus suspendarea judecății prin aplicarea dispozițiilor art.242 din Noul C.proc.civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul I. O., criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. s-a solicitat, în contradictoriu cu U. Ț. Bank SA și B. Ț. C., suspendarea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.326/2013 (2014), respectiv somația din data de 27.01.2014, fiind contestată inclusiv încheierea de stabilire a sumelor de executare din data de 15.12.2014 și cea de admitere a cererii de încuviințare a executării silite din data de 03.11.2014 în dosarul nr._/200/2014 al Judecătoriei B. și a tuturor actelor de executare, acte ce i-au fost comunicate pe data de 30.01.2015, solicitând să se constate nulitatea și netemeinicia acestor acte de executare și, pe cale de consecință, să se dispună anularea actelor de executare. De asemenea, s-a solicitat suspendarea tuturor formelor de executare până la soluționarea contestației la executare, suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare dar și, în conformitate cu prevederile art.712 alin.2 Cod pr.civilă, constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive din titlul executoriu care a stat la baza executării silite, cu consecința admiterii contestației.
A apreciat recurentul că măsura suspendării judecării cauzei este ilegală, întrucât neîndeplinirea solicitărilor instanței dispuse la termenul de judecată din 30.04.2015 nu putea avea ca efect juridic suspendarea cauzei, ci numai anularea capătului de cerere al cărui obiect și motive de fapt nu au fost precizate sau a acelui capăt de cerere nelegal timbrat (în cazul de față, conform art.29 alin.1 lit.f din OUG 80/2013, un astfel de capăt de cerere este scutit de la plata taxei judiciare).
Pe de altă parte, prin motivele de recurs s-a mai arătat că, în ceea ce privește nelegalitatea suspendării judecării cauzei, potrivit art.242 alin.1 Cod pr.civilă judecătorul poate suspenda judecata ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor stabilite în cursul judecății, conform legii, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Însă încheierea de ședință din 20.05.2015 nu respectă aceste prevederi legale, nefiind vorba de neîndeplinirea unor obligații care să conducă la suspendarea cauzei și nu cuprinde obligațiile nerespectate.
Recurentul a apreciat că aceeași încheiere din 20.05.2015 este netemeinică prin neprecizarea motivelor care au condus la suspendarea cauzei.
Obiectul cererii îl constituie contestația la executare împotriva actelor de executare, iar în ceea ce privește constatarea clauzelor abuzive ale titlului executoriu, acesta este un capăt de cerere separat, pe care instanța de fond era obligată să îl anuleze în cazul neîndeplinirii obligațiilor privind precizarea obiectului și motivelor de fapt ale acestuia, conform art.196 alin.1 Cod pr.civilă. Mai mult, apreciază că suspendarea judecății pentru aceste motive încalcă și principiul disponibilității părților din proces, prevăzut la art.9 alin.2 Cod pr.civilă, text de lege potrivit căruia „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”. Încălcarea acestui principiu prin menținerea încheierii atacate ar conduce în mod excesiv la obligarea sa la achitarea unei alte taxe judiciare de timbru, în cuantum de 500 lei.
Nu în ultimul rând, recurent a arătat că suspendarea judecății cauzei este netemeinică deoarece în contestația la executare introdusă a menționat explicit prevederile art.712 alin.2 Cod pr.civilă, solicitând constatarea nulității titlului executoriu, constând în contractul de credit și actele adiționale ale acestuia, cu menționarea motivelor de fapt și de drept.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate și dispunerea continuării judecății.
În drept, recursul împotriva încheierii de suspendare a judecății dispusă de prima instanță a fost întemeiat pe prevederile art. 414 alin.2 Cod procedură civilă, fără a fi indicat vreunul din motivele de casare cuprinse în art. 488 Cod procedură civilă.
La primul termen de judecată în calea de atac pendinte, la solicitarea instanței, prin reprezentant convențional recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă, fără a arăta însă și ce reguli de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității au fost încălcate de instanța de fond la luarea măsurii suspendării judecății în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, or ce motive lipsesc din respectiva încheiere ori sunt contradictorii sau străine cauzei.
Având în vedere aspectele de nelegalitate și explicitele susțineri de netemeinicie a încheierii atacate, expuse pe larg în motivele de recurs redate mai sus, la termenul de judecată din 12.08.2015, tribunalul, din oficiu, a pus în discuție nulitatea cererii pendinte, potrivit art. 489 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul de față și excepția invocată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 242 alin.1 Cod procedură civilă, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că, la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.
În speță, prima instanță, constatând la termenul de judecată din 20.05.2015 că nu au fost îndeplinite de către contestator obligațiile stabilite în sarcina sa anterior în cursul judecății, prin neindicarea clauzelor abuzive din contractul - titlu executoriu a cărui anulare s-a cerut, a motivelor de fapt și de drept în sprijinul acestei solicitări, respectiv a probelor a căror administrare se solicită, a făcut aplicarea prevederilor art. 242 alin.1 Cod procedură civilă, dispunând suspendarea judecății. Prin aceeași încheiere instanța de fond a respins cererea de amânare a judecății, formulată de contestator.
Așa fiind, tribunalul constată că prima instanță, prin încheiere motivată, cu indicarea obligațiilor a căror neîndeplinire a condus la aplicarea prevederilor art. 242 alin.1 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea judecății în dosarul de fond, la data de 20.05.2015.
În ce privește recursul pendinte, tribunalul observă că recurentul a criticat explicit pentru netemeinicie măsura suspendării judecății dispusă în cauză, însă Noul Cod de procedură civilă nu cuprinde în conținutul motivelor de casare enumerate limitativ la pct. 1-8 din art. 488 aspecte de netemeinicie ale actului de procedură supus recursului (hotărâre ori încheiere), ci exclusiv motive de nelegalitate.
În speță, recurentul a criticat încheierea de suspendare a judecății din 20.05.2015 fără a indica (expres sau implicit) un temei în drept din conținutul motivelor de casare reglementate de art. 488 alin.1 pct. 1-8 Cod procedură civilă, pentru criticile formulate prin motivele de recurs.
Dispozițiile art. 414 Cod procedură civilă, indicate de parte, nu constituie un motiv de casare ori temeiul în drept al recursului pendinte, ci textul arătat stabilește distinct legalitatea căii de atac, reglementată separat, pentru încheierile ce întrerup cursul judecății.
Conform art. 487 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, motivele de casare fiind expres și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 1-8 Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere casarea unor hotărâri numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Art. 489 alin.2 Cod procedură civilă cu referire la alin.1 al aceluiași articol reglementează expres sancțiunea nulității, ce intervine în situația în care motivele invocate în recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Or, în cauză, nu s-a arătat care sunt regulile de procedură - prevăzute sub sancțiunea nulității - încălcate de prima instanță la dispunerea suspendării judecății, nici care sunt motivele contradictorii ori străine cauzei conținute de încheierea atacată, care arată explicit obligația a cărei nerespectare a condus la aplicarea prevederilor art. 242 alin.1 Cod procedură civilă, iar nelegalitatea invocată de recurent privește în realitate aplicarea greșită a normelor de procedură privind suspendarea judecății întrucât partea apreciază că sancțiunea procedurală ar fi trebuit să fie alta (anularea cererii/capătului de cerere), nefiind invocată și dovedită nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material.
Reținând aceste aspecte și constatând că la pronunțarea încheierii de suspendare a judecății, în temeiul art. 242 alin.1 Cod procedură civilă, prima instanță nu a încălcat niciuna din regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, tribunalul observă că motivele recursului pendinte nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la pct.1-8 art. 488 alin.1 Cod procedură civilă, fiind astfel atrasă sancțiunea nulității recursului prevăzută imperativ prin dispozițiile art. 489 alin.2 Cod procedură civilă.
Totodată, tribunalul observă că recurentul contestator are la îndemână dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, putând solicita oricând primei instanțe repunerea pe rol a cauzei și redeschiderea judecății, cu îndeplinirea propriilor obligații (motivul declarării căii de atac pendinte fiind, în realitate, eludarea prevederilor privind plata taxelor judiciare de timbru).
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul va aplica dispozițiile art. 489 al. 2 Cod procedură civilă, constatând nul recursul declarat de contestatorul I. O., prin reprezentant convențional, împotriva încheierii de suspendare a judecății pronunțată la 20.05.2015 de Judecătoria B. în dosarul nr._ 15.
Prezenta hotărâre este definitivă potrivit art. 634 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul, în baza art.489 al.2 Cod procedură civilă, recursul declarat de contestatorul I. O., domiciliat în municipiul B., cartier D. 2, . ., împotriva încheierii de suspendare a judecății din data de 20.05.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 15, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații U. T. BANK SA, cu sediul procesual ales la B. ȘI ASOCIAȚII SPRL din municipiul București, ., nr.70, sector 2 și B. E. JUDECĂTORESC Ț. C., cu sediul în municipiul Ploiești, . nr.6, județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 August 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, V. B. | Judecător, M. N. |
Grefier, C. C. |
Red. I.M./Tehnored.E.D./I.M./ 5 ex/31.08.2015
Judecătoria B.
Dosar fond nr._/200/2015
Judecător fond: N. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3076/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2226/2015. Tribunalul... → |
|---|
