Legea 10/2001. Sentința nr. 889/2015. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 889/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 889/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 889/2015

Ședința publică de la 09 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Grefier R. - A. S.

Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de către reclamantul D. V., domiciliat în B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Rm. S., având ca obiect Legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul D. V., personal, lipsă fiind pârâtul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța constată că, din punct de vedere general material și teritorial, Tribunalul este competent în soluționarea prezentei cereri.

În conformitate cu dispozițiile art. 238 C., pune în discuție durata estimativă a soluționării prezentei cauze, ținând cont de faptul că s-au atașat și cele două dosare solicitate de instanță în cursul lunii iunie.

Reclamantul arata ca nu poate să aprecieze durata procesului, dar consideră că expertiza de la dosarul cauzei este foarte concludentă. La dosar se află toate înscrisurile care duc la soluționarea cat mai rapidă a cauzei.

Mai precizează că o cercetare locala ar fi concludentă cauzei.

Instanța pune în discuție dacă reclamantul apreciază că se impune efectuarea unei expertize topografice în cauza, sau în funcțiile de precizările de la dosarul cauzei din cursul lunii iunie, de raportul de expertiză și actele depuse la dosarul cauzei, se poate soluționa cauza la acest termen de judecată.

Reclamantul D. V. apreciază că expertiza depusă la dosarul cauzei este valabilă, este întocmită de un expert autorizat al Tribunalului B. și solicită să fie luată în considerare. Nu insistă în efectuarea unei cercetări locale.

Precizează că, în anul 2006, a solicitat și diferența de teren, dovada stau cele două răspunsuri emise de Primărie. În răspunsurile emise de Primărie se recunoaște că există teren și că a fost identificat, urmând a fi pus în discuția Comisiei.

Instanța apreciază că durata estimativă a procesului este de maxim o lună, însă în urma discuțiilor purtate cu reclamantul, cauza poate fi soluționată și la acest termen de judecată, motivat de următoarele aspecte:

Instanța respinge cererea privind efectuarea unei cercetări la fața locului având în vedere că o asemenea probă, deși a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, nu este pertinenta, concludenta si utila în dosarul având ca obiect Legea 10/2001. Au fost atașate dosarele în care s-au purtat litigii între reclamant si Primăria Mun Rm S., precum și litigii cu alte persoane care ocupă terenul pretins de contestatorul D. V..

Reclamantul precizează că terenul este ocupat de numitul D. I. si nu poate preciza daca acesta deține sau nu titlu de proprietate pentru respectivul teren. Terenul este liber, însă împrejmuit cu gard. Apreciază că celelalte dosare având ca obiect Legea 10/2001 au vizat si această suprafață de teren.

Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 430 Cod proc civ, înțelege să invoce puterea de lucru judecat în prezenta cauză; fiind necesare însă probe care țin de fondul cauzei, va uni excepția cu fondul cauzei, în conformitate cu art. 248 C.; apreciază cauza în stare de judecată la acest termen și se va acorda cuvântul reclamantului, atât pe excepție, cât și pe fondul cauzei

Instanța apreciază că se impune ase acorda cuvântul și pe excepția autorității de lucru judecat, invocată M. Rm S..

Reclamantul D. V. precizează că Primăria B. susține că sentința nr. 104 din 26.01.2009, ar fi soluționat întregul litigiu. Precizează că, în prezenta cauză, Tribunalul B. și ulterior instanțele de apel și recurs, s-au bazat pe situațiile concrete la acel moment. Nu s-a analizat problema celor 164 mp, întrucât primăria emisese la vremea aceea cele două adrese din 2006, în care se susținea ca este identificat un teren și urmează a fi supus spre analiza de către Comisie. Arată că terenul nu a fost dat spre analiza Comisiei, iar în anul 2012 primăria revine cu adresa 7363, în care precizează că, nici la acel moment, terenul nu s-a pus în discuția comisiei. Este o recunoaștere a Primăriei Rm. S. că, asupra terenului de 164 mp, nu îndeplinește cerinta de autoritate de lucru judecat.

INSTANȚA

Asupra prezentei contestatii:

Prin actiunea inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Buzau, petentul D. V., în termen legal de 30 de zile de la comunicare, formuleaza prezenta contestatie împotriva Dispoziției nr. 354 din 11.03.2015, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu S., județul B., privind modul de soluționare a notificărilor sale referitoare la retrocedarea unui imobil preluat de stat în M. Rm. S., în anul 1952, aratand ca această dispoziție nr. 354 i-a fost comunicată în scris de către Primaria Rm. S. cu adresa nr. 5696 din 12.03.2015, pe care a primit-o prin postă la data de 16.03.2015.

In motivarea contestatiei, arata ca a fost determinat sa faca această contestație din cauza modului necorespunzator în care Primăria Rm. S. a tratat notificările sale formulate în baza Legii nr. 10/2001, însoțite de toate documentele impuse de lege; arata ca apreciaza că suprafața de teren de 1476,30 mp, pentru care se propune compensarea prin puncte, este calculata gresit, fiind cu circa 150-165 mp mai mare decât suprafața care se încadrează în lege pentru a fi compensata prin puncte; ca diferența de circa 150-165 mp reprezintă teren identificat de Primăria Rm. S. încă din anul 2006 (vezi adresele Primăriei Rm. S. nr. 6344 din 27.03.2006 și nr. 4888 din 26.04.2006), teren care și în prezent este liber, în sensul Legii nr. 10/2001, adică nu este ocupat de constructii sau cai de acces; acest teren, in suprafata de cca 150-165 mp este în prezent ocupat abuziv de catre alte persoane neindreptatite; această suprafață de circa 150-165 mp trebuie restituita in natura, fapt refuzat până în prezent, în mod nelegal, de către Primăria Rm. S..

In dovedirea acțiunii sale înțelege să se foloseasca de proba cu acte, expertize, interogatorii, martori, cercetare locală și orice alte mijloace de probă permise de lege.

Solicita cheltuieli de judecată ce se vor înregistra pe parcursul prezentului proces.

Primarul Municipiului Rm.S.- V. H. formuleaza, in termen legal, intampinare, prin care solicita respingerea acțiunii ca fiind nefondată și nelegală și, totodată, invoca următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Rm.S.; excepția nulității cererii de chemare în judecată; excepția autorității de lucru judecat.

1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Rm.S. o invocă având în vedere prevederile art. 21 alin. (2^A1) din Legea nr. 215 a administrației publice locale, republicată, actualizată, potrivit cărora primarul stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal; în exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 68 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o „obligație în nume propriu".

Față de această situație, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Rm.S., excepție de ordine publică, absolută și peremptorie, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.

2. Excepția nulității cererii de chemare în judecată o formuleaza având în vedere prevederile art. 194 coroborate cu prevederile art. 196 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă elementele stipulate la lit. a-e (cu precizarea că cererea nu cuprinde numele și prenumele/denumirea persoanei juridice și sediul); sancțiunea care intervine in cazul nerespectării celor prevăzute de textul de lege este nulitatea cererii: „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele, sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții (...) este nulă." Totodată, constată că acțiunea introdusă nu este fundamentată în drept, astfel cum prevede lit. d) din art. 194 Cod procedura civilă.

F. de cele de mai sus, solicita admiterea excepției.

3. Excepția autorității de lucru judecato invocă având în vedere că modul de soluționare a notificărilor formulate de domnul D. V., respectiv notificarea nr. 32/N/2001 și nr.61/2005, (astfel cum afirmă în actuala contestație domnul D. V. „modul necorespunzător în care ... a fost tratat notificările mele formulate în temeiul Legii nr. 10/2001") a format obiectul dosarului nr._, dosar ce s-a aflat pe rolul Tribunalului B., soluționat prin pronunțarea Sentinței civile nr. 104/26.01.2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 36/24.04.2009 a Curții de Apel Ploiești și Decizia nr. 359/26.01.2010 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.

In vederea soluționării dosarului în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, în urma căreia a rezultat doar o suprafața de teren de 40 mp liberă, care poate face obiectul restituirii, sens în care instanța de judecată a dispus restituirea acestei suprafețe de teren către domnul D. V..

4. Pe fondul cauzei, solicita ca reclamantul, in primul rand, să-și precizeze exact obiectul acțiunii sale, respectiv să fundamenteze în fapt și în drept acțiunea.

Arata ca petentul D. V. a formulat notificarea nr. 32/N/2001, prin care a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea in natură a imobilului situat in Rm.S., . și a terenului aferent, in suprafața de 2146,30 mp; imobilul situat în municipiul Rm.S., .. 13 (fostă .) a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 privind naționalizarea unor imobile; potrivit procesului verbal de preluare din 10 decembrie 1957, terenul aferent imobilului precizat mai sus avea suprafața de 2146,30 mp.

In vederea soluționării notificării nr.32/N/2001, a fost emisă Dispoziția primarului nr. 783/23.10.2002, prin care s-a admis cererea formulată în calitate de moștenitor și s-a restituit parțial în natură suprafața de 575,47 mp teren, din care 178,64 mp construcții, reprezentate de două corpuri de clădiri CI și și C2, iar pentru diferența de 1570.83 mp, teren ce nu a putut fi restituit în natură, s-a propus restituirea în echivalent.

După emiterea acestei dispoziții, s-a constatat că suprafața liberă este 630 mp, nu 574,47 mp astfel cum s-a menționat în dispoziția nr. 783/23.10.2002, fapt pentru care a fost emisă o noua dispoziție, respectiv Dispoziția nr. 804/04.12.2002, prin care a fost rectificată (modificată) Dispoziția nr. 783/23.10.2002, în sensul că la art. 1 se menționează suprafața de 630 mp teren aferent în loc de 575,47 mp, iar la art. 3 din Dispoziția nr. 783/23.10.2002, în loc de 1570,83 se menționează suprafața de 1516,30 mp.

Suprafața de teren de 630 mp ce a fost restituită domnului D. V. a fost preluată de către acesta și înregistrată în evidentele fiscale la rolul său fiscal.

După predarea terenului în cauză, reclamantul depune notificarea nr. 61/2005, prin care solicită restituirea suprafeței de 300 mp, teren nerestituit, ocupat în mod abuziv de familia D. A., proprietarul unui teren învecinat, din .. 15.

Solicită astfel rectificarea Dispoziției nr. 804/04.12.2002, în sensul majorării suprafeței restituite în natură cu cei aproximativ 300 mp și diminuarea corespunzătoare a suprafeței de teren restituită in echivalent.

Urmare a acestei ultime notificări a fost emisă Dispoziția primarului nr. 1204/09.10.2007, prin care i-a fost respinsă notificarea.

Nemulțumit de modul soluționării notificărilor, reclamantul a formulat acțiune la Tribunalul B., dosar nr._, ce a fost soluționat prin pronunțarea Sentinței civile nr. 104/26.01.2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 36/24.04.2009 a Curții de Apel Ploiești și Decizia nr. 359/26.01.2010 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă nr. 104/26.01.2009, instanța de judecată a dispus anularea Dispoziției primarului nr. 1204/09.10.2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură domnului D. V. a suprafeței de teren de 40 mp, teren situat în Rm.S., .. 13, identificată de expert O. M. în completarea raportului de expertiză din data de 27.10.2008, evidențiat prin culoare albastră; totodată, s-a dispus rectificarea suprafeței de teren ce se restituie prin echivalent, în sensul că se vor acorda despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1476,30 mp, în loc de 1516,30 mp.

Raportat la cele hotărâte de instanța de judecată prin sentința civila precizata mai sus, a fost emisă Dispoziția primarului nr. 354/11.03.2015 privind acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în municipiul Rm.S., .. 13 (fostă ., fostă .), județul B..

Dispoziția primarului emisă si transmisă reclamantului conform prevederilor legale, respectă întocmai cele dispuse de instanța de judecată prin Sentința civila nr. 104/26.01.2009, rămasă definitivă și irevocabilă.

Astfel că Dispoziția primarului nr. 354/11.03.2015 a transpus prevederile hotărârii judecătorești nr. 104/2009, irevocabile și apreciaza că, potrivit inscrisurilor pe care le depune, probeaza identitatea între problema soluționată irevocabil prin hotărârea precizată și problema dedusă judecății, întrucât problema dedusă judecații o reprezintă modul în care au fost soluționate notificările nr.32/N/2001 si nr.61/2005.

Apreciaza, astfel, că nu se poate introduce o noua acțiune în cadrul căreia reclamantul să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Menționeaza că, în dosarul nr._, soluționat prin Sentința nr. 104/2009, la termenul din 23.01.2008 tribunalul a dispus conexarea la cauza respectiva a dosarului nr._ ; acest lucru are relevanta, intrucat contestația formulata in dosarul ce a fost conexat privește tot nemulțumirea fata de modul necorespunzător in care au fost tratate notificările nr. 32/N/2001 si nr.61/2005.

Mai mult decât atât, reclamantul, prin cererea nr. 7316/19.03.2012, solicită a se pune în executare prevederile sentinței civile nr. 104/26.01.2009.

In privința celor două adrese la care face referire reclamantul, respectiv adresele nr. 6344/27.03.2006 și nr. 4888/26.04.2006, precizeaza că acestea sunt anterioare introducerii acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._, dosar în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice referitoare la intreg terenul ce a făcut obiectul preluării abuzive, respectiv teren cu suprafața de 2146,30 mp (in fizic constatandu-se că terenul are suprafața de 2291 mp), expertul tehnic constatând că fizic există o suprafața de teren de 40 mp, suprafața pentru care instanța de judecata a dispus restituirea in natura, cu consecința diminuării suprafeței de teren pentru care s-a propus acordarea de masuri reparatorii de la 1516,30 mp la 1476,30 mp.

Totodată, la efectuarea expertizei s-au avut in vedere actele de proprietate ale tuturor vecinilor imobilului revendicat, instanța hotărând că doar o suprafața de teren de 40 mp este liberă și poate fi restituită în natură.

F. de cele ce preced, apreciaza că Dispoziția primarului nr. 354/11.03.2015 privind acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în municipiul Rm.S., .. 13 (fostă ., fostă .), județul B. respectă întocmai prevederile Sentinței civile nr. 104/26.01.2006, rămasă definitivă și irevocabilă.

Având în vedere argumentele ce preced, solicită admiterea excepțiilor ridicate, iar pe fondul cauzei respingerea contestației, ca fiind nefondata și nelegală.

Probe: înscrisuri, respectiv Sentința civila nr. 104/26.01.2009, definitivă și irevocabilă; Completare la Raportul de expertiză tehnică judiciară si schița anexă; Proces verbal de preluare din 10 decembrie 1957; Dispoziția primarului nr. 783/23.10.2002 privind restituirea în natură a unui imobil situat în Ramnicu-S., .. 13 și Referatul nr. 6993/23.10.2002; Dispoziția primarului nr. 804/04.12.2002 privind rectificarea dispoziție nr. 783/23.10.2002 privind restituirea în natură a unui imobil situat în Ramnicu-S., .. 13 și Referat nr. 8057/04.12.2002; Dispoziția primarului nr.354/11.03.2015 și Referatul nr. 5172/06.03.2015; Dispoziția primarului nr. 1204/09.10.2007 si referatul nr._/09.10.2007; Notificarea nr. 32/N/2001; Notificarea nr. 61/N/2005; Cererea nr. 7316/19.03.2015; Notificarea nr. 5069/05.03.2015; orice alt inscris concludent și util care rezultă din dezbateri.

Solicita judecarea cauzei in lipsa.

Petentul a depus raspuns la intampinare, prin care solicita, in primul rand, respingerea celor trei exceptii, motivat de urmatoarele aspecte:

Asupra excepției nr. 1, apreciaza că trebuie respinsă, considerând că acțiunea nu a fost formulată împotriva primarului personal, ci în calitate de reprezentant legal al entității investite cu soluționarea notificărilor (Primăria Rm. S.).

Asupra excepției nr.2, apreciaza că trebuie respinsă, pe considerentul că actiunea a fost formulată legal, cuprinzând toate elementele cerute de lege: denumirea ambelor părți, obiectul cererii, motivele și semnătura contestatorului.

Asupra excepției nr. 3arata ca, prin Sentința Civilă nr. 104/26.01.2009, Tribunalul B. a admis contestația sa împotriva dispoziției nr. 1204 din 09.10.2007, emisă de Primăria Rm. S., în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de 40 mp teren situat în M. Rm. S., identificat de expertul O. M. în raportul de expertiză și identificată în schița anexă la raport între punctele: B, 10, 39, 40, 41 evidențiată prin culoarea albastră și aflată în prezent în posesia nelegală a familiei M..

Prin expertiza întocmită de expert O. M., s-au mai identificat și următoarele suprafețe:

a) Suprafața de 64 mp reprezentând alee de acces, evidențiată între punctele A, B, 41, 32, 31 și marcată prin culoare roșie, porțiune de alee ocupata nelegal tot de familia M.. Considera că Primăria Rm. S. are obligația de a preda aceasta alee circulatiei publice, deoarece ea face parte din domeniul public.

Conform adresei nr. 7316/5.04.2012, emisă la peste 3 ani de la Sentința nr. 104/26.01.2009 a Tribunalului B., Primăria Rm. S. i-a comunicat că dosarul notificării sale privind aceste suprafețe este în analiza Comisiei de Aplicare a legii nr. 10/2001 și se va emite Dispoziție privind soluționarea acesteia, dispoziție care încă nu s-a emis până în anul 2015.

Față de cele de mai sus, rezultă în mod indubitabil că sentința nr. 104/26.01.2009 este definitivă și irevocabilă doar pentru suprafața de 40 mp, pentru restul suprafețelor urmând a se aștepta dispozitia administrativa a Primăriei, conform celor de mai sus.

Considera că excepția autorității de lucru judecat nu este aplicabilă terenului situat în proprietatea I. M., nr. 15, ci numai a proprietății I. M., nr.13.

Pe fondul cauzei, arata următoarele: contestația sa a fost fundamentată, în drept, pe prevederile Legii 10/2001.

In fapt, obiectul contestației sale îl constituie cenzurarea modului de calcul a suprafeței ce se propune a fi compensată prin puncte și a suprafeței ce se propune a fi restituită în natură, calcul pe care considera că Primăria Rm. S. 1-a efectuat în mod greșit, în contradicție cu întregul material probator pe care l-a anexat la notificările sale în dosarul de restituire.

Arata ca, in anul 1933, tatăl sau a cumpărat în orașul Rm. S. 1 (una) parcelă de teren intravilan, în suprafață de 1532,30 mp, pe .. 13, cu ieșire la stradă pe o întindere de 21,2 m (conform act de vânzare-cumpărare nr.1486/15.07.1933). In anul 1936 a mai cumpărat o parcelă de teren în suprafață de 240 mp, vecină în partea de vest cu proprietatea cumpărată anterior (în anul 1933), conform actului de vânzare-cumpărare nr. 9033/2.11.1936.

Această parcelă de 240 mp nu avea ieșire la stradă, fiind situată în fundul curții proprietății I. M., nr. 11. In anul 1938 a mai cumpărat o parcelă de 374 mp, vecină cu prima parcelă pe partea de est a parcelei inițiale, situată în fundul curții, neavând ieșire la stradă, de la proprietatea I. M., nr. 15, conform actului de vânzare-cumpărare nr.1081/31.08.1938. Această parcelă era situată la 20 m distanță de stradă, vânzătorului rămânându-i în urma tranzacției o adâncime a locului de 20ml de la stradă. Aceste trei parcele au constituit un trup de teren de 2146,30 mp. Pe acest teren, tatăl sau a construit, în perioada 1934-1938, mai multe corpuri declădiri.

Intreaga proprietate 2146,30 mp (teren + construcții) a fost naționalizat în baza decretului 92/1950 cu adresa dată pe .>, nr.13.Potrivit procesului-verbal de preluare din 10.12.1957, terenul aferent imobilului naționalizat avea suprafața de 2146,30 mp. In anul 1969, pe această proprietate s-au atribuit 5 (cinci) locuri de casă în suprafața de circa 200 mp fiecare și s-a creat o alee de acces în suprafața de 411 mp, din care în prezent este deschisă circulației publice doar suprafata de 347 mp, restul de 64 mp este inclusă abuziv în curtea familiei M. (conform Dispoziției nr. 783/23.10.2001, art. 3 a Primăriei Rm. S.).

In realitate, s-au construit numai 4 (patru) locuințe, cel de-al cincilea loc rămânând liber de construcții până în prezent și fiind acaparat nelegal parțial (40 mp) de către familia M. și 164 mp de către proprietarul imobilului de la . I. M., nr. 15.

Acest fapt s-a produs cu complicitatea unor salariați din Comisia de Restituire a proprietăților din cadrul Primăriei Rm. S. fără acte legale prin anul 2000, după apariția Legii nr. 112/1995, în baza căreia petentul a revendicat această proprietate.

In timp ce Primăria Rm. S. i-a respins notificarea în baza Legii nr.112/1995, suprafața de teren de 164 mp despre care a făcut vorbire mai sus a fost vândută de 3 (trei) ori, pentru a se pierde urma nelegalității.

In baza Legii nr.10/2001, a revendicat din nou restituirea proprietății în suprafața de 2146,30 mp și a construcțiilor.

Analizând cu superficialitate notificarea sa, Primăria Rm. S. a emis succesiv 4 (patru) dispoziții de restituire, toate având neregularități privind suprafața de teren, ultima dispoziție fiind nr. 354/11.03.2015.

Deoarece nici dispoziția nr. 354/11.03.2015 nu a calculat corect suprafețele de teren restituibile în natură, a introdus prezenta acțiune, având ca obiect calcularea cu exactitate a suprafetei ce trebuie restituita in natura si a suprafetei pentru care sa se acorde masuri reparatorii.

Considera că se impune clarificarea situației juridice a celor 164 mp despre care s-a făcut vorbire mai sus.

Totodată, se impune ca Primăria Rm. S. să asigure deschiderea aleii de acces în suprafață de 64 mp, care face parte din domeniul public și se află în prezent inclusă abuziv în curtea familiei M..

Si-a fundamentat în drept acțiunea conform Legii nr. 10/2001 și a tuturor documentelor, pe care le-a înaintat Primăriei Rm. S. ca anexă la notificările sale.

Deși în ultima frază a acțiunii sale a rugat instanta să dispună ca Primăria Rm. S. să transmită instanței intreg dosarul (format din toate documentele) pe care le-a depus ca anexă la notificările sale pe baza Legii nr. 10/2001, aceasta nu s-a conformat, transmițând numai câteva înscrisuri.

Tribunalul, la termenul de judecata din data de 10.06.2015, a dispus atasarea la prezenta cauză a dosarului nr._ al Tribunalului B., având în vedere că, prin întâmpinare, s-a invocat de către pârât excepția autorității de lucru judecat, iar înscrisurile din acest dosar sunt necesare în vederea soluționării prezentei excepții; s-a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria Rm. S., pentru a inainta dosarul nr. 2779/2006 (sau 2005) în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 247 din 28.02.2007, având ca obiect nulitate act de vânzare cumpărare, având în vedere că una din părți este D. A. M., cu privire la care precizează reclamantul din prezenta cauză că ocupă fără drept terenul dânsului; a fost incuviintata pentru reclamant proba cu înscrisuri, depuse de reclamant la dosar la acest termen, conform opisului și borderoului atașat; s-a dispus amanarea judecarii cauzei la data de 09.09.2015, termen în cunoștința reclamantului D. V., pentru când, in funcție de înscrisurile depuse la dosar, se va aprecia dacă se impune efectuarea unei expertize.

De asemeni, a dispus rectificarea citativului, constatand ca, in mod eronat, a fost citat, in calitate de parat, Primarul Municipiului Rm. Sarat, in mod corect calitatea de parat M. Rm. Sarat, prin Primar.

La termenul de judecata din data de 09.09.2015, instanța a pus în discuția partilor necesitatea efectuarii unei expertize topografice în cauza, care sa identifice terenul contestatorului sau daca contestatorul apreciaza ca, în funcție de precizările de la dosarul cauzei din cursul lunii iunie, de raportul de expertiză și actele depuse la dosarul cauzei, se poate soluționa cauza la acest termen de judecată.

In conformitate cu prevederile art. 22 din codul de procedura civila, judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept, pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara partilor sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.

In acelasi context, conform art. 22 al. 6 cod de procedura civila, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea dispune altfel.

Tribunalul reține că instanța de judecată este ținută de obiectul cererii de chemare în judecată, față de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, neputând acorda mai mult, mai puțin sau altceva decât s-a cerut. Instanța trebuie să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, potrivit art. 22 al. 6 din Codul de procedură civilă, nefiind, însă, ținută de temeiul juridic, pe care îl poate schimba.

Instanța stabilește în ce măsură probele propuse de fiecare din părți sunt utile, pertinente și concludente soluționării speței deduse judecății, în vederea aflării adevărului pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii împrejurării concrete deduse judecății, încuviințând administrarea celor necesare ce îndeplinesc cerințele de pertinență și concludență, fără a se substitui reclamantului în dovedirea acțiunii/pretențiilor formulate ori pârâtului în dovedirea apărărilor. Este însă necesar ca propunerea probelor în fața instanței să fie făcută cu respectarea normelor de procedură ce reglementează explicit termenele în care se exercită drepturile procesuale.

Incuviintarea probelor de catre instanta, adica aprecierea asupra admisibilitatii probelor propuse si a aptitudinii lor de a duce la solutionarea procesului, presupune punerea lor in discutia partilor, in sedinta de judecata. Instanta va asculta sustinerile partii atat cu privire la probele propuse de aceasta, cat si cu privire la cele propuse de adversar, chiar si in conditiile art. 223 al. 2 si 3 NCPC (isi mentin actualitatea in contextul noului cod civil si o . decizii ale cconstitutionale prin care s-a subliniat ca, in cceea ce priveste competenta recunoscuta instantei de a hotari asupra admisibilitatii unei probe in functie de pertinenta si concludenta sa, aceasta este un corolar firesc si necesar al investirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinuta sa o finalizeze printr-o hotarare legala si temeinica si ca, dincolo de ratiunile care impun si justifica o atare prerogativa, consacrarea ei nu releva insa niciun fine de neconstitutionalitate).

In conformitate cu prevederile art. 258 cod de procedura civila, ,,probele se pot incuviinta numai daca sunt intrunite cerintele prevazute la art. 255, in afara de cazul cand ar exisa pericolul ca ele sa se piarda prin intarziere.

Incheierea prin care se incuviinteaza probele va arata faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de proba incuviintate, precum si obligatiile ce revin partilor in legatura cu administrarea acestora,,.

Inainte de a fi incuviintate, probele propuse trebuie puse de instanta in discutia contradictorie a partilor; aceste discutii presupun o identificare a faptelor care trebuie probate si a mijloacelor de proba.

Instanta este datoare sa asculte partea atat cu privire la probele propuse de aceasta, cat si cu privire la cele propuse de adversar, chiar si in conditiile art. 223 al. 2 si 3 cod de procedura civila; dupa aceasta, instanra va da o incheiere de admitere sau de respingere a probelor propuse, care trebuie sa fie motivata. In incheierea prin care se incuviinteaza probele se arata fapele care vor ttrebui dovedite, precum si mijloacele de dovada incuviintate, dispozitiile art. 255 fiind aplicabile.

In speta, la termenul de judecata din data de 10.06.2015 si 09.09.2015, instanta a acordat cuvantul pe cererea de probatorii, incuviintand, motivat, proba cu inscrisurile depuse de contestator la dosar; a dispus atasarea celor doua dosare mentionate anterior, pentru justa si corecta solutionare a exceptiei autoritatii de lucru judecat, invocate de parat, prin intampinare; a respins, motivat, cererea contestatorului de efectuare a unei cercetari locale; a luat act ca petentul nu doreste efectuarea unei expertize topografice, pe considerent ca expertiza efectuata de expert O. M. in dosarul nr._ al Tribunalului Buzau este concludenta in cauza; a solicitat explicatii verbale contestatorului, consemnate in incheierea de sedinta, pentru corecta stabilire a situatiei de fapt si de drept a actiunii deduse judecatii si pentru aflarea adevarului.

Asa cum rezulta din cele expuse pe larg anterior, instanta de fond a pus in discutia partilor probele solicitate de acestea, a apreciat in ce masura ele sunt utile, concludente si pertinente si duc la solutionarea cauzei; a respins motivat probele; textul de lege nu impune o formula sacramentala prin care instanta sa respinga probele solicitate, ci numai sa se pronunte in sensul incuviintarii sau respingerii acestora, motivat, ceea ce instanta de fond a facut in dosarul de fata.

De altfel, instanta de judecata s-a pronuntat, la termenul de judecata din data de 16.09.2015, apreciind ca: "probele administrate în cauză sunt suficiente pentru soluționarea cauzei", tinand cont si de obiectul cererii de chemare in judecata, de inscrisurile depuse de parti si documentatia inaintata de primarie.

1. La termenul de judecata din data de 10.06.2015, instanta a dispus rectificarea citativului, in sensul ca parat in prezenta cauza este M. Buzau, prin Primar, motiv pentru care va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parat, ca ramasa fara obiect.

2. In ceea ce priveste nulitatea cererii de chemare in judecata, tribunalul urmeaza sa o respinga, avand in vedere urmatoarele aspecte: in conformitate cu prevederile art. 194 al. 1 lit. d cod de procedura civila, cererea de chemare in judecata va cuprinde aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea. Art. 196 cod de procedura civila arata ca cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea oricareia dintre parti, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura partii sau a reprezentantului acesteia este nula. Dispoziitiile art. 200 sunt aplicabile.

Apreciem ca obiectul cererii nu este suficient, prin el insusi, pentru ca instanta sa-si formeze o convingere asupra temeiniciei unei cereri de chemare in judecata, fiind necesara motivarea acesteia, atat in fapt, cat si in drept. Aceasta mentiune obligatorie a cererii de chemare in judecata vizeaza cauza sa juridica, reprezentata de fundamentul pretentiei deduse judecatii (situatia de fapt calificata legal).

Al. 4 din art. 22 arata ca judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, acestuia revenindu-i sarcina de a face încadrarea în normele legale. Ceea ce trebuie să precizeze reclamantul în cererea de chemare în judecată este fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, ceea ce înseamnă raportul juridic dedus judecății. Or, din motivarea în fapt a cererii, precum si din temeiul de drept precizat de reclamant, in cuprinsul contestatiei sale, numitul Danulescu V. mentioneaza, ca text de lege, prevederile Legii nr. 10/2001, astfel incat cererea sa este incadrata in drept, cu atat mai mult cu cat, asa cum am aratat anterior, incadrarea in textul de lege o face judecatorul.

In acest fel, apreciem ca nu se impune anularea cererii sale; o astfel de solutie se impune deoarece art. 200 al. 1 cod de procedura civila impune sanctiunea de anulare a cererii pentru nesocotirea tuturor cerintelor mentionate la art. 194-197 cod de procedura civila, fara distinctii, exceptand in mod expres de la aplicarea acestei sanctiuni numai ipoteza nerespectarii obligatiei de a desemna un reprezentant comun.

3. In legatura cu exceptia autorității de lucru judecat, intimata o invoca având în vedere că modul de soluționare a notificărilor formulate de domnul D. V., respectiv notificarea nr. 32/N/2001 și nr. 61/2005, (astfel cum afirmă în actuala contestație domnul D. V. „modul necorespunzător în care ... a fost tratat notificările mele formulate în temeiul Legii nr. 10/2001") a format obiectul dosarului nr._, dosar ce s-a aflat pe rolul Tribunalului B., soluționat prin pronunțarea Sentinței civile nr. 104/26.01.2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 36/24.04.2009 a Curții de Apel Ploiești și Decizia nr. 359/26.01.2010 a Inaltei Curți de Casație și Justiție; ca, in vederea soluționării dosarului în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, în urma căreia a rezultat doar o suprafața de teren de 40 mp liberă, care poate face obiectul restituirii,sens în care instanța de judecată a dispus restituirea acestei suprafețe de teren către domnul D. V..

In urma interpelarii instantei, contestatorul a precizat obiectul cererii de chemare in judecata, in care a aratat ca, prin expertiza întocmită de expert O. M., s-au mai identificat și următoarele suprafețe:

a) Suprafața de 64 mp reprezentând alee de acces, evidențiată între punctele A, B, 41, 32, 31 și marcată prin culoare roșie, porțiune de alee ocupata nelegal tot de familia M.; considera că Primăria Rm. S. are obligația de a preda aceasta alee circulatiei publice, deoarece ea face parte din domeniul public.

b) De asemenea, expertiza O. M. a identificat și o suprafață liberă de 164 mp, evidențiată în schița de plan anexă prin poligonul hașurat și colorat în albastru, determinat de punctele 39, 10, 11, 12, 13, 14, 43, 42, aflat în posesia lui D. A.; această suprafață de 164 mp este situată în fundul curții proprietății din .. 15, fapt confirmat de adresele nr. 6344/27.03.2006 și 4888/26.04.2006 ale Primăriei Rm. S.; aceste adrese au determinat instanța să nu analizeze suprafețele revendicate de contestator, situate la adresa I. M., nr. 15, datorită angajamentului Primăriei Rm. S. că problema acestor suprafețe „se află în studiu în vederea soluționării și că va fi supusă în discuția Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001";conform adresei nr. 7316/5.04.2012, emisă la peste 3 ani de la Sentința nr. 104/26.01.2009 a Tribunalului B., Primăria Rm. S. i-a comunicat că dosarul notificării sale privind aceste suprafețe este în analiza Comisiei de Aplicare a legii nr. 10/2001 și se va emite Dispoziție privind soluționarea acesteia, dispoziție care încă nu s-a emis până în anul 2015.

Apreciaza contestatorul că sentința nr. 104/26.01.2009 este definitivă și irevocabilă doar pentru suprafața de 40 mp, pentru restul suprafețelor urmând a se aștepta dispozitia administrativa a Primăriei, conform celor de mai sus; considera că excepția autorității de lucru judecat nu este aplicabilă terenului situat în proprietatea I. M., nr. 15, ci numai a proprietății I. M., nr.13.

In legatura cu cele doua suprafete de teren, de 164 mp (evidențiată în schița de plan anexă prin poligonul hașurat și colorat în albastru, determinat de punctele 39, 10, 11, 12, 13, 14, 43, 42 expert O. M., efectuata in dosarul nr._ al Tribunalului Buzau, despre care contestatorul afirma ca se afla in posesia lui D. A.) si de 64 mp reprezentând alee de acces (evidențiată între punctele A, B, 41, 32, 31 și marcată prin culoare roșie, porțiune de alee ocupata nelegal tot de familia M.), intimata a invocat autoritatea de lucru judecat.

In legatura cu aceste aspecte, tribunalul retine faptul ca: ,,Potrivit art. 430 din noul Cod de procedura civilă, autoritatea de lucru judecat este consacrată ca efect al hotărârii judecătorești (nu doar excepție procesuală sau prezumție de lucru judecat, ca în vechea reglementare). Potrivit actualei reglementări, reiese fără putință de tăgadă faptul că s-a dorit renunțarea la sintagma “putere de lucru judecat” deoarece putea produce confuzii, iar sfera noțiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsa și asupra conținutului noțiunii de putere de lucru judecat. Rezultă că situațiile în care partea era obligată să apeleze la invocarea puterii de lucru judecat, cum ar fi solicitarea de a nu se contrazice, considerentele hotărârilor anterioare sau soluțiile date excepțiilor sau incidentelor procedurale în alt litigiu, fac în prezent obiectul excepției autorității de lucru judecat.

De asemenea, noul Cod de procedura civila a tranșat disputa privind partea din hotărâre care se bucură de puterea de lucru judecat, fiind prevăzut în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât și asupra considerentelor pe care acesta se sprijină. Această nouă reglementare a instituției autorității de lucru judecat – puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă și o legiferare a punctului de vedere exprimat în doctrina anterioară de autori consacrați, precum și în jurisprudența anterioară, în sensul că puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se extinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesara a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta (M. Tabarca, Excepții procesuale in procesul civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006, pg.354).,,

Aceasta nu inseamna, insa, ca in Noul Cod de Procedura Civila nu mai gasim reglementata excepția puterii de lucru judecat.

Astfel, noul cod de procedura civila, pe langa faptul ca plaseaza explicit exceptia procesuala a autoritatii de lucru judecat (reglementata de art. 431 al. 1 cod de procedura civila) in randul efectelor hotararii judecatoresti, unifica reglementarea autoritatii de lucru judecat ca prezumtie legala absoluta si irefragabila a hotararii judecatoresti de adevar judiciar, cuprinsa in dispozitiile art. 1200 pct. 4 cod civil 1864 - res iudicata pro veritate habetur si cea de exceptie procesuala de fond, peremptorie si absoluta, reglementata anterior prin dispozitiile art. 166 cod procedura civila 1864 si art. 1201 cod civil 1864, iar in noul cod de procedura civila ea constituie obiect special al acestei reglementari cuprinse in art. 432 NCPC; aceste constatari permit concluzia ca, prin noul cod, acesteia i se atribuie exclusiv statutul de institutie de drept procesual.

Rezulta, de aici, ca in art. 431 al. 1 si art. 432 NCPC, regasim exceptia autoritatii de lucru judecat.

Tribunalul apreciaza ca nu este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat, respectiv identitate de parti, obiect si cauza, insa isi gasesc aplicabilitatea cerintele legale referitoare la puterea de lucru judecat, motivat de urmatoarele aspecte:

In art. 431 al. 2 cod de procedura civila este reglementata prezumtia legala de lucru judecat, care reprezinta manifestarea pozitiva a autoritatii de lucru judecat; ea este la indemana oricareia dintre partile unui litigiu, in sensul ca fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, ., daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

„Efectul pozitiv al autorității lucrului judecat” se manifesta ca prezumție, ca mijloc de probă (conform art. 431 Cod de procedura civila) – care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată. Referitor la efectul pozitiv al lucrului judecat, acesta se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, ca o prezumție, înlăturând posibilitatea de a fi contrazisă, și se întemeiază pe nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Tribunalul retine, fata de aceste aspecte, ca hotărârea judecătorească, ca act jurisdicțional, produce atât un efect substanțial, constând în sancționarea unei situații de fapt, consecințele aplicării normei de drept substanțial la situația de fapt din speță, cât și efecte procesuale, printre care și acela că se bucură de puterea lucrului judecat. Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces. Puterea de lucru judecat urmărește un scop legitim, anume garantarea securității raporturilor juridice în materie civilă.

Prezumția de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești (care nu trebuie confundată cu excepția autorității de lucru judecat, ce presupune identitate de acțiuni, sub aspectul părților, obiectului și cauzei juridice) impune consecvența în judecată, și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre irevocabilă nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.

Repunerea în discuție, într-o nouă procedură judiciară, a acelorași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți sau cu succesorii lor, ar însemna ignorarea efectelor juridice ale unor sentinte anterior pronuntate, ramase definitive și irevocabile și menținerea, pe termen nelimitat, a unui conflict între părți sau între aceștia și succesori, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 al. 1 din Convenție trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca și element al patrimoniului comun al statelor semnatare, principiu enunțat în preambulul Convenției, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (cauza Brumărescu contra României).

Recent, în cauza A. c. României din data de 23.09.2008, Curtea europeană a mers mai departe, arătând că instanțele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, finalizate prin hotărâri definitive și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, constatările din hotărârile anterioare să poată fi opuse chiar și terților.

In jurisprudența sa, instanța europeană concluzionează, fără excepție, că autorităților judiciare nu le este permis ca, prin acțiunile sau inacțiunile lor, să împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv ci și din motivare, decât în cazurile în care există o imposibilitate obiectivă de executare, temeinic justificată de către autoritatea care o invocă (a se vedea în acest caz cauza N. c. României).

Astfel, după cum s-a arătat în doctrină, efectele puterii de lucru judecat au două aspecte: unul negativ, pentru partea care a pierdut procesul, aceasta nemaiputând să pună în discuție dreptul său într-un alt litigiu, și un aspect pozitiv, care este pentru partea care a câștigat litigiul, aceasta putându-se prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată. Sunt recunoscute patru efecte ale prezumției de lucru judecat, reglementată de art. 431 din Codul de procedura civila, respectiv: exclusivitatea (precizată mai sus, efect cunoscut ca fiind autoritatea de lucru judecat, ceea ce înseamnă că un nou litigiu, între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai poată fi primit); incontestabilitatea (hotărârea definitiva nu mai poate fi atacată cu recurs); executorialitatea (posibilitatea recunoscută părții care a câștigat procesul sau procurorului, de a cere punerea în executare a hotărârii, dacă este susceptibilă de executare silită); obligativitatea (părțile trebuie să se supună hotărârii).

Partea din hotărâre, care interesează puterea de lucru judecat, este dispozitivul, însă același efect este recunoscut și considerentelor, în măsura în care explică dispozitivul.

In speta, apreciem ca este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat (Brumărescu vs. Romania, par. 62), care este principiul caracterului final al hotărârilor. Acest principiu presupune că nicio parte nu are dreptul să ceară reanalizarea unei hotărâri definitive și obligatorii numai în scopul obținerii unei rejudecări și a unei noi hotărâri în cauză. Puterea instanțelor superioare de a revizui ar trebui să fie exercitată pentru corectarea greșelilor de judecată, a erorilor judiciare și nu pentru a substitui o analiză. Excepții de la acest principiu sunt justificate numai atunci când sunt necesare datorită unor circumstanțe esențiale și imperative.

Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie relevat că dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante, că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește, între altele, ca soluția pronunțată în mod definitiv în orice litigiu de către instanțe să nu poată fi repusă în discuție, că, altfel spus, principiul securității raporturilor juridice impune ca, atunci când o dispută civilă a fost examinată pe fond de instanțe, ea ar trebui decisă o dată pentru totdeauna, precum și că, de aceea, autoritatea de lucru judecat urmărește un scop legitim, vizând, fără îndoială, asigurarea securității raporturilor juridice în materie civilă.

Repunerea în discuție, într-o nouă procedură judiciară, a acelorași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți sau cu succesorii lor, ar însemna ignorarea efectelor juridice ale sentinței anterior menționată, rămasă definitivă și irevocabilă și menținerea, pe termen nelimitat, a unui conflict între părți sau între aceștia și succesori, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar.

Cum, potrivit art. 431 cod de procedura civila, în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Puterea de lucru judecat urmărește un scop legitim, anume garantarea securității raporturilor juridice în materie civilă, astfel incat nu mai pot fi puse in discutie aspectele solutionate in mod irevocabil prin Sentința civila nr. 104/26.01.2009 a Tribunalului Buzau, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 36/24.04.2009 a Curții de Apel Ploiești și Decizia nr. 359/26.01.2010 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, dispozitivul si considerentele deciziei respective intrand in puterea lucrului judecat.

Or, este esențial de reliefat că, întrucât considerentele din cele doua hotarari judecatoresti amintite anterior sprijină soluția dată în dispozitiv, aceste considerente beneficiază de autoritate de lucru judecat (a se vedea, în acest sens, de exemplu, decizia nr. 727/09.07.2012, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M.Of. nr. 477/12.07.2012, în care se statuează că, „Curtea reamintește că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta”).

Altfel spus, trebuie reținut că se bucură neîndoielnic de autoritate de lucru judecat considerentele citate, pentru că ele vin în mod necesar să sprijine, să explice soluția adoptată de instanță, fiind vorba de motive în absența cărora hotărârea ar fi incomprehensibilă și nu ar pune obstacol în calea unor noi judecăți.

Consecința faptului că aceste considerente se bucură de autoritate de lucru judecat este aceea că părțile din acel proces judecat irevocabil, așadar inclusiv petentul din prezenta cauza, Danulescu V. și instanța de fond nu au posibilitatea să conteste cele stabilite anterior și să reia verificarea jurisdicțională asupra aspectelor litigioase tranșate deja.

Este incident, astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat, care asigură certitudinea raporturilor juridice, prin faptul că determină ca aspecte deja tranșate pe cale judiciară să nu mai fie dezbătute, ci preluate ca un „dat” și impuse ca atare într-un nou proces.

În alți termeni, o hotărâre irevocabilă se va impune cu autoritatea ei pozitivă, a raporturilor juridice deja tranșate (pe cale principală sau incidentală), într-un proces ulterior care aduce judecății o chestiune litigioasă deosebită de cea care a fost analizată în primul proces, prin obiect și cauză, dar păstrând identitatea de părți și având legătură cu ce s-a tranșat într-o primă instanță (a se vedea, în acest sens, de exemplu, A.N., Relativitatea și opozabilitatea efectelor hotărârii judecătorești, Ed. Universul Juridic, 2008, p. 230-231).

Astfel, in prezenta cauza, se impune a fi retinut, cu putere de lucru judecat, faptul ca:

- din actele depuse la dosar_ – filele 30-37, rezultă fără putere de tăgadă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului în calitate de moștenitor legal al defunctului său tată D. V., conform art.4 alin. 2 din Legea 10/2001, calitate necontestată de pârât.

- din actele aflate la filele 38, 40, 41 dosar nr._ rezultă că, după preluarea abuzivă a terenului în suprafață de 2146,30 m.p, în baza Decretului 92/1950 de la autorul reclamantului, Consiliul Popular al orașului Rm-S., în baza art. 35 din Legea 9/1968, a atribuit parte din suprafața naționalizată unor persoane în vederea construcției de locuințe proprietate personală, iar parte a fost afectată de realizarea de căi de acces.

- din contractele de vânzare-cumpărare aflate la filele 47-49 dosar și respectiv încheierea de carte funciară nr.733 - 734 – 735 din 03 iulie 2000, aflată la fila 43 dosar_, rezultă că la data de 17.07.2002, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1619 de BNP F. M., numitul D. A. M. cumpără de la P. G. A. și P. S. suprafața de 355,08 m.p. teren curți-construcții și casă de locuit în Rm-S., ..15, județ B., teren pe care vânzătorii l-au dobândit în anul 2000 de la numiții Fripcea F. - C. și Fripcea D. - soți și Fripcea L. M., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de același birou notarial sub nr.1119/24.05.2000.

- din raportul de expertiză întocmit de expert M. O. – în formă completată, tribunalul a reținut că suprafața de 164 m.p. determinată de punctele 39, 10, 11, 12, 13, 14, 43, 42 face parte din suprafața de 355,08 m.p. cumpărată de numitul D. A. M., conform contractului autentificat sub nr.1619/17.07.2002, teren ce face parte din numărul cadastral 558 și înscris în sistemul de publicitate imobiliară CF nr.1042 Rm-S. cu încheierea nr.121/05.09.2002 – a se vedea filele 129, 131, 135-137 dosar.

- cu privire la susținerile reclamantului în sensul că vecinul său D. A. M. deține o suprafață mai mare decât cea care ar fi îndreptătit să o dețină, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1619/17.07.2002 acesta a cumpărat suprafața de 355,08 m.p. teren de la numitul P. G. A. și P. S. – fila 100 dosar, care, la rândul lor, l-au cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.119/24.05.2000, suprafață care, deși mai mare decât cea care a făcut obiectul deciziei emise de Consiliul Popular al Orașului Rm-S. în baza art.35 din Legea 9/1968 și evidențiată prin culoarea albastru în schița anexă la raport – fila 113 dosar, delimitată de punctele 10, 11, 12, 13, 14, 43, 42, 39 în suprafață de 164 m.p. este intrată în circuitul civil, în sensul că, încă din anul 2000, este intrată în circuitul civil – a se vedea încheierea din 03.07.2000 (fila 43 dosar prin care se înscrie în cartea funciară suprafața de 150 m.p. teren).

- prin s.c. nr. 26/07.01.2005, Judecatoria Rm. Sarat a respins actiunea civila in revendicare formulata de reclamantul Danulescu V., in contradictoriu cu paratul D. A., retinandu-se ca, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1619/2002 la BNP F. M., numitul D. a cumparat imobilul situat in Rm. Sarat, .. 15, jud. Buzau, compus din suprafata de 355,08 mp teren si casa de locuit construita pe acestea; ca, din cuprinsul raportului de expertiza instanta a retinut ca suprafata de 190 mp teren ce a fost revendicat de reclamant face parte din terenul pe care paratul l—a achizitionat prin contractul de vanzare cumparare autentic; sentinta a ramas definitica si investita cu formula executorie.

- deși din raportul de expertiză întocmit de expert O. M., rezultă că între actele de proprietate ale vecinilor și măsurătorile din teren efectuate cu aparatură specială există diferențe de teren, reclamantul nu a făcut dovada strămutării liniei de hotar; ., diferențele ar putea fi determinate de mijloacele de măsurare utilizate la momentul încheierii actelor de proprietate sau ca urmare a strămutării liniei de hotar lucru nedovedit însă.

- din completarea la raportul de expertiză întocmit de expert M. O., aflată la filele 146-147 dosar, rezultă că numitul M. V., pe lângă suprafața de 248 m.p delimitată prin poligonul de culoare roșie determinat de punctele 5, 6, 7, 8, 9, A, 31 ocupă în mod abuziv și suprafața de 64 m.p. evidențiată cu culoare roșie în schița aflată la fila 147 dosar între punctele 31, A, B, 13, 32 ce este în realitate alee de acces precum și suprafața de 40 m.p. evidențiată cu culoare albastră în aceeași schiță între punctele 41, 13, 10, 39, 40 suprafață care, conform prevederilor Legii 10/2001 este în realitate „liberă” și care poate face obiectul restituirii conform art.10 alin.1 din Legea 10/2001 cu modificările ulterioare.

- față de cele ce preced, tribunalul a constatat că acțiunea de față este întemeiată, motiv pentru care a admis contestația și, pe cale de consecință, a dispus anularea dispoziției nr. 1204 emisă de Primarul mun.Rm-S. la data de 09.10.2007, în sensul că a dispus restituirea în natură reclamantului a suprafeței de 40 m.p. teren situat în mun. Rm-S., . Independenței) nr. 13, identificată de expert O. M. în completarea la raportul de expertiză din data de 27.10.2008 și identificată în schița anexă la raport între punctele 13, 10, 39, 40, 41 evidențiată prin culoare albastră, în calitate de moștenitor legal al defunctului său tată.

- a dispus rectificarea în mod corespunzător a suprafeței de teren ce se restituie în echivalent prevăzută în art. 1 al dispoziției nr. 804/04.12.2002, în sensul că se va menționa suprafata de 1476,30 m.p., în loc de 1516,30 m.p.

In acest fel, se constata ca modul de soluționare a notificărilor formulate de domnul D. V., respectiv notificarea nr. 32/N/2001 și nr. 61/2005 a format obiectul dosarului nr._, dosar ce s-a aflat pe rolul Tribunalului B., soluționat prin pronunțarea Sentinței civile nr. 104/26.01.2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 36/24.04.2009 a Curții de Apel Ploiești și Decizia nr. 359/26.01.2010 a Inaltei Curți de Casație și Justiție; ca Dispoziția primarului nr. 354/11.03.2015 privind acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în municipiul Rm.S., .. 13 (fostă ., fostă .), județul B., a fost emisă si transmisă reclamantului conform prevederilor legale si respectă întocmai cele dispuse de instanța de judecată prin Sentința civila nr. 104/26.01.2009, rămasă definitivă și irevocabilă; ca, în dosarul nr._, soluționat prin Sentința nr. 104/2009, la termenul din 23.01.2008 tribunalul a dispus conexarea la cauza respectiva a dosarului nr._ ; acest lucru are relevanta, intrucat contestația formulata in dosarul ce a fost conexat privește tot nemulțumirea fata de modul necorespunzător in care au fost tratate notificările nr. 32/N/2001 si nr. 61/2005; in privința celor două adrese la care face referire reclamantul, respectiv adresele nr. 6344/27.03.2006 și nr. 4888/26.04.2006, acestea sunt anterioare introducerii acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._, dosar în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice referitoare la intreg terenul ce a făcut obiectul preluării abuzive, respectiv teren cu suprafața de 2146,30 mp (in fizic constatandu-se că terenul are suprafața de 2291 mp).

De asemeni, tribunalul retine ca insusi reclamantul, la termenul de judecata din data de 16.09.2015, precizează că terenul este ocupat de numitul D. I. si nu poate preciza daca acesta deține sau nu titlu de proprietate pentru respectivul teren; terenul este liber, însă împrejmuit cu gard; arata ca celelalte dosare având ca obiect Legea 10/2001 au vizat si această suprafață de teren.

Ulterior, reclamantul, prin cererea nr. 7316/19.03.2012, solicită a se pune în executare prevederile sentinței civile nr. 104/26.01.2009.

Or, este indubitabil că aceste considerente, în măsura în care explică, lămuresc dispozitivul, au putere de lucru judecat (a se vedea, în acest sens, de exemplu, decizia nr. 727/09.07.2012, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M.Of. nr. 477/12.07.2012, în care se statuează că, „Curtea reamintește că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta”).

Consecința faptului că aceste considerente se bucură de autoritate de lucru judecat este aceea că părțile și instanța nu au posibilitatea să conteste cele stabilite anterior și să reia verificarea jurisdicțională asupra aspectelor litigioase tranșate deja.

Or, promovând acțiunea de față, prin care este formulata contestatie împotriva Dispoziției nr. 354 din 11.03.2015, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu S., județul B., privind modul de soluționare a notificărilor sale referitoare la retrocedarea unui imobil preluat de stat în M. Rm. S., în anul 1952, Tribunalul constată că, de fapt, se tinde a se obține, în prezenta cauză, o soluție contrară celei deja pronunțate în dosarul nr._, respectiv se urmărește a se pune instanța de judecată în situația de a contrazice ceea ce deja s-a stabilit prin sentința anterioară.

Mai mult, trebuie remarcat că, deși sarcina probei îi revenea, în baza art. 249 C.proc.civ. – conform cu care „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”-, reclamantul nu a dovedit că indeplineste cerintele legale pentru a fi admisibila prezenta cerere.

Astfel, este de remarcat că aceasta afirmatie a reclamantului nu este probata, deși sarcina probei îi revenea acestei părți litigante, în baza art. 249 C.proc.civ., sus-citat.

Într-adevăr, în acest context, pe de o parte, se observă că nici prin cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 194 lit. e) C.proc.civ., nici ulterior înregistrării acesteia, reclamantul nu a propus a i se încuviința vreo proba prin care sa lămureasca chestiunea sus-menționată.

Este unanim admis că prezumția lucrului judecat are, în raporturile dintre părți, valoare de prezumție absolută, în sensul că nu există dreptul de a se mai reclama în judecată și de a se solicita stabilirea unei alte situații decât cea determinată deja de instanță în procesul anterior.

Dacă s-ar admite contrariul – așa cum pretinde reclamantul - s-ar nega însăși fundamentul instituției autorității de lucru judecat, instituție care are la bază două reguli fundamentale:

1) o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio);

2) o constatare, în sensul de soluție privind raporturile deduse judecății, făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur).

De asemenea, tribunalul nu poate da eficienta adresei nr. 7316/5.04.2012, prin care Primăria Rm. S. i-a comunicat reclamantului că dosarul notificării sale privind aceste suprafețe este în analiza Comisiei de Aplicare a legii nr. 10/2001 și ca se va emite Dispoziție privind soluționarea acesteia, dispoziție care încă nu s-a emis până în anul 2015, avand in vedere ca instanta nu este investita cu o actiune avand ca obiect obligarea paratei intimate de a emite o dispozitie motivata de admitere sau respingere a cererii contestatorului, ci cu o contestatie împotriva Dispoziției nr. 354 din 11.03.2015, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu S., județul B., privind modul de soluționare a notificărilor sale referitoare la retrocedarea imobilui preluat de stat si situat in Rm.S., .. 13 (fostă .) și a terenului aferent, imobil naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 privind naționalizarea unor imobile.

În consecință, în lumina acestor considerente, expuse anterior, tribunalul apreciaza că, în cauză, operează puterea de lucru judecat.

F. de cele expuse pe larg anterior, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Rm S., ca rămasă fără obiect.

Va respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiate.

Va respinge acțiunea formulată de reclamantul D. V..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Rm S., ca rămasă fără obiect.

Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiate.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. V., domiciliat în municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul M. RM.S. PRIN PRIMAR.

Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2015.

Președinte,

D. R.

Grefier,

R. - A. S.

Red. RD /Tehnored RD

2 ex/23.09.2015

Operator de date cu caracter personal

înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214

← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1693/2015. Tribunalul BUZĂU		Fond funciar. Decizia nr. 177/2015. Tribunalul BUZĂU →

Legea 10/2001. Sentința nr. 889/2015. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Sentința nr. 889/2015. Tribunalul BUZĂU