Fond funciar. Decizia nr. 2765/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2765/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 2765/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2765/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de pârâta C. L. GURA TEGHII PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, CU SEDIUL ÎN ..B., împotriva sentinței civile nr.729/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar - plângere hotărâre comisie, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR cu sediul în B., ..48, jud.B. și intervenienta G. I., domiciliată în com.Gura Teghii, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, apelanta C. locală Gura Teghii a fost reprezentată de consilier juridic C. I., lipsă intimatele, intimata G. I. fiind reprezentată de avocat Rachieru A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că apelanta a depus la dosar documentația solicitată, după care:
Se prezintă spre vedere apărătorului intimatei înscrisurile depuse la dosar de către apelantă, pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Consilier juridic C. I., având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește terenul agricol în suprafață de 0,50 ha solicitat a fi reconstituit de către intervenientă. Suprafața a fost reconstituită de la autoarea Gosman Salomeea, soția autorului, împreuna cu care figura în registrul agricol. Prin cererea de reconstituire depusă în anul 1998 s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai de pe urma autorului G. I.. Adresa de la Arhivele Naționale pentru suprafața de 0,59 ha pășuni și fânețe reprezintă dovada faptului că această suprafață era totalizată și nu individualizată. Pe calea procedurii administrative apreciază că s-a procedat la soluționarea corectă a cererii, partea nu a administrat alte dovezi din care să rezulte existența unui alt drept de proprietate nereconstituit, nu a identificat acest drept de proprietate, a înțeles să probeze cu martori în faza administrativă existența unor virtuale drepturi de proprietate și declarațiile de martor nu îndeplinesc condițiile impuse de art.6 al.13 din Lg.1/2000. În concluzie, solicită admiterea apelului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată și pentru terenul agricol de 0,50 ha.
Avocat Rachieru A., având cuvântul pentru intimata G. I., solicită respingerea apelului, considerând că în mod corect s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha, potrivit înscrisurilor depuse la dosar și declarațiilor martorilor audiați în cauză. Cu privire la martori arată că nu rezultă de nicăieri că nu ar fi proprietarii vecini, iar partea adversă nu a făcut nici un fel de obiecții cu privire la audierea martorilor la instanța de fond. La dosar nu există dovezi că terenul a fost reconstituit, din documentația depusă acum rezultă că a fost solicitată o suprafață de 0,50 ha, dar nu reiese că este identică cu cea solicitată în prezenta cauză. G. Salomeea a avut mai multe terenuri și cel de 0,50 ha solicitat în cauză, nu a fost niciodată reconstituit, cererea fiind formulată în baza Lg.169/1997. Dacă s-ar admite apelul, ar însemna că un teren pe care intimata îl folosește din 1990 și până în prezent, în mod continuu, prin intermediul lui B., ar rămâne probabil la dispoziția Comisiei locale și ar fi acordat unor alte persoane pentru care nu ar reprezenta vechiul amplasament, ceea ce ar fi nedrept. Consideră că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, având în vedere toate înscrisurile și declarațiile de martor de la dosar. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În replică, reprezentantul apelantei susține că martorii au arătat că nu sunt proprietari sau moștenitori vecini pe vreuna din laturile terenului, situație în care nu sunt respectate disp. art.6 al.13 din Lg.1/2000. Se pune problema cum s-ar putea pune în aplicare sentința în condițiile în care terenul nu este identificat și măsurat.
Apărătorul intimatei susține că apelanta putea să solicite în apel această probă, neavând nimic împotrivă pentru identificarea terenului. Intimata cunoaște unde este terenul, iar dacă partea adversă are dubii cu privire la amplasament, putea să solicite această probă.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
La data de 09.09.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, sub nr._, plângerea formulată de către petenta B. E. împotriva Hotărârii nr.433/02.07.2013 a Comisiei Județene B., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care contesta măsura adoptată cu privire la cererea de reconstituire nr.513/1998, depusă la C. L. de fond funciar Gura Teghii, și solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol și suprafața de 0,50 ha pădure, de pe urma autorilor defuncți G. I. și G. Salomeea.
În motivarea cererii petenta arăta că, prin cererea înregistrată sub nr.513/1998, G. C. (actualmente decedat) a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren menționate mai sus, că cererea a fost respinsă de către C. locală Gura Teghii, iar împotriva acestei soluții s-a formulat contestație, care, la rândul său a fost respinsă prin Hotărârea nr.433/2013 a Comisiei județene B., că motivul respingerii a fost acela că nu s-a făcut dovada proprietății pentru suprafețele solicitate și că apreciază că hotărârea atacată este netemeinică în privința cererii petentului, deoarece dovada proprietății rezultă din înscrisurile depuse alăturat cererii și poate fi întregită cu depoziții de martori.
A mai susținut petenta că suprafața de 0,50 ha din punctul „Goteș” a făcut obiectul unei convenții, materializată . semnătură privată, încheiaă în anul 1998 cu G. C. prin care a dobândit, din acel moment, folosința terenului, urmând a dobândi și proprietatea după emiterea actelor de reconstituire.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.53, 54 din Legea nr. 18/1991 republicată.
A atașat cererii înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Instanța a solicitat Comisiei locale de fond funciar Gura Teghii, documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Constatându-se că nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de instanță, prin rezoluția din 06.11.2013 s-a stabilit primul termen de judecată la data de 03.12.2013, cu citarea părților.
La data de 20.02.2014 s-a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu, formulată de către G. I., prin care arată că, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului G. C., înțelege să continue procedura începută de acesta pe cale administrativă și administrativ jurisdicțională, pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor G. I. și G. Salomeea, pentru cele două suprafețe de teren.
Arată, de semenea, că înțelege să se plângă împotriva Hotărârii Comisiei județene nr. 433/02.07.2013 și solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,5 ha teren agricol, situat în punctul „Goteș”.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 21.03.2014.
În cauză s-a administrat proba testimonială, fiind ascultat martorul M. G..
Prin sentința civilă nr.729/20.06.2014, Judecătoria Pătîrlagele a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentei B. E., respingând plângerea promovată de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta G. I. și a anulat, în parte, Hotărârea Comisiei Județene nr.433 din 02.07.2013 cu privire la contestația și cererea numitului G. C. (actualmente decedat), dispunând reconstituirea în favoarea acestuia - în calitate de moștenitor al defunctului G. I. – a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren fâneață, situat în pct. „Goteș”, pe raza comunei Gura Teghii, județul B..
A respins cererea în privința reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pădure de pe urma aceluiași autor și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța acestă hotărâre prima instanță a reținut, în ceea ce privește calitatea procesual activă a petentei B. E., excepție pusă în discuție cu ocazia dezbaterilor pe fond, că aceasta nu este îndreptățită să formuleze plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene nr.433/2013 întrucât, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de către numitul G. C. și a fost înregistrată la Primăria comunei Gura Teghii sub nr.513/26.02.1998 (fila 55 dosar), măsura Comisiei locale de respingere, a fost contestată de către același solicitant, prin contestația înregistrată sub nr.24 din 04.10.2008 (fila 50) iar contestația a fost soluționată prin Hotărârea nr.433 din 02.07.2013, fiind respinsă, cu motivarea că nu se face dovada proprietății pentru suprafețele de teren solicitate.
Faptul că printr-o convenție materializată printr-un înscris sub semnătură privată, G. C. a promis să vândă petentei din cauza de față suprafața de teren fâneață din punctul „Goteș” (fila 9 din dosar), a aprecia tprima instanță că nu conferă legitimare procesuală activă promitentei cumpărătoare pentru a continua procedura administrativ jurisdicțională de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor petentului G. C. și anume G. I. și G. Salomeea.
În consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a petentei B. E., plângerea acesteia fiind respinsă ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prima instanță a apreciat că alta este situația intervenientei G. I., care, în calitate de soție supraviețuitoare a titularului cererii de reconstituire, G. C., și moștenitoare a acestuia, preia drepturile procesuale ale soțului său și, prin urmare, poate formula plângerea de față așa cum a și făcut-o prin cererea de intervenție în interes propriu.
Pe fondul plângerii, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, în parte, în privința terenului de 0,50 ha fâneață situat în punctul „Goteș”, dovada proprietății acestuia fiind făcută cu înscrisuri (copie extras din matricula de impunere agricole la . anul 1959 – fila 6 din dosar), coroborate cu declarația martorului audiat în cauză, care atestă faptul că suprafața de teren fâneață din punctul „Goteș” ce a aparținut anterior cooperativizării lui G. I., a intrat în folosința lui G. C. după anul 1990, iar în prezent este folosită de B. E. pe baza unei convenții cu fostul proprietar, că terenul este liber și nu este pretins de alte persoane.
Cu privire la suprafața de 0,50 ha pădure de pe urma autorilor G. I. și G. Salomeea instanța a observat că nu s-a făcut nicio dovadă referitoare la existența dreptului d eproprietate în patrimoniul autorilor drept pentru care a dispus a se anula numai în parte Hotărârea Comisiei județene nr.433 din 02.07.2013 cu privire la contestația și cererea numitului G. C. (actualmente decedat) și a se reconstitui în favoarea acestuia - în calitate de moștenitor al defunctului G. I. – dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren fâneață, situat în pct. „Goteș”, pe raza comunei Gura Teghii, județul B., respingând cererea în privința reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pădure de pe urma aceluiași autor.
Împotriva sentinței civile nr.729/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ a declarat apel C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Gura Teghii, solicitând anularea sentinței apelate si rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată apelanta că inițial reclamații B. E. si I. N. au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligată la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața 0,5 ha teren agricol si 0,5 ha teren pădure de pe urma autorului Gosma I. si Gosma Salomeea. Reclamantul I. N. a fost scos din cauza, nu si-a însușit acțiunea, iar reclamnta B. E. a justificat promovarea acțiunii de existenta unui înscris sub semnătura privata încheiat cu Gosman C. .
In data de 21.03.2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție in interes propriu presupus a fi formulată de Gosman I. in calitate de moștenitor al petentului Gosman C.. Aceasta cerere nu poarta o semnătura si nu este întocmita in condițiile si forma cerute de art. 194 C.proc. civ., fiind nulă.
Chiar si in această situație instanța, fără a exercita rol activ in sensul verificării veridicității cererii, a procedat la analiza acesteia si, in final, la admiterea ei in parte, in ceea ce privește suprafața de 0,5 ha teren agricol.
Pe cale de excepție investește instanța de apel cu excepția absoluta, peremtorie si dirimanta a tardivității introducerii acțiunii sub un dublu aspect. Astfel, reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din H.G 890/2005, sens in care, conform Procesului verbal nr. 3965/29.07.2013, adresei 3965/29.07.2013 si AR poștal_ reclamanții au formulat acțiunea in afara termenului prevăzut de lege. Pe de alta parte, chiar daca cererea introductiva ar fi formulata in termen, in condițiile in care cererea de intervenție este formulata in data de 21.03.2014, de către o presupusa reclamanta - Gosman I., este evident ca in măsura in care aceasta cerere, deși nula, ar investi, prin absurd, in mod legal instanța, reclamanta își exercita dreptul la acțiune in acest moment ( 21.03.2014) si nu in momentul in care cealaltă reclamanta a introdus acțiunea.
Pe fondul căii de atac învederează că, urmare a soluționării pe cale administrativa a cererii de reconstituire 513/1998 C.L.F.F. Gura Teghii, a constatat ca numitul Gosman C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai de pe urma def. Gosman I., încercând sa probeze existenta acestui drept prin depoziții de martori. Declarațiile acestor martori nu au îndeplinit condițiile cerute de art. 6 alin. (1), alin. (3) din Legea 1/2000, iar pentru terenurile ce le-a deținut acest autor conform RA 1959-1962 s-a dispus reconstituirea conform Legii 18/1991, anexa 3 poziția 157 la autoarea Gosman S., soția autorului, împreuna cu care figura in rolul agricol.
Din certificatul emis de Arhivele Naționale se constata ca toata suprafața defunctului însuma 0,59 ha pășuni si fânețe, deci suprafața era totalizată si nu individualizata in punctual Gotes.
In acest context, apelanta consideră ca si pe fond instanța a soluționat greșit acțiunea, a interpretat greșit actele juridice deduse judecații, a aplicat greșit normele juridice de drept procesual si normele juridice de drept material, pronunțând o sentința practic nemotivata.
Motivat de faptul ca procedura reconstituirii pe cale administrativa era soluționata prin respingerea cererii, coroborat cu faptul ca cererea ce a investit instanța este una de natura jurisdicționala, văzând ca in cadrul procedurii administrative petentul nu a administrat nici un fel de probatoriu legat de dovedirea unui eventual amplasament, a întinderii imobilului, a vecinătăților, a regimului juridic, a categoriei de folosita este evident ca in cadrul procesului atribuțiile administrativ jurisdicționale ale comisiilor trec in sarcina instanței de judecata .
In aceasta situație, in cauza se impunea ca identificarea imobilului eventual suspus reconstituirii dreptului de proprietate sa se fi făcut prin intermediul instanței in deplina concordanta cu dispozițiile art. 22, art. 254 alin. (2) pct. 2 alin. (5), normele juridice de fond funciar anterior invocate.
Proba cu martori așa, cum a fost administrată in cauza, nu poate fi concludenta in condițiile in care acești martori nu au îndeplinit condițiile impuse de art. 6 alin (1/3) din Legea nr. 1/2000 (când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea) nefiind nici proprietari si nici vecini pe toate laturile terenului.
In drept, au fost invocate prevederile art. 466 Cod procedura civila, Legile fondului funciar.
În cauză au fost depuse concluzii scrise de către intimata B. E., solicitând respingerea excepției și a apelului ca neîntemeiate.
In ceea ce privește excepția tardivității, ridicata de către apelanta, a solicitat sa fie respinsa având în vedere că, potrivit art. 53 din Legea 18/91 rep., hotărârea Comisiei județene asupra contestației se comunica celor interesați prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii se poate face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare.
Mai arată că hotărârea Comisiei județene nu a fost comunicata către Gosman I. ci către B. E., astfel ca numita Gosman I. a aflat de existenta acestei hotărâri in cadrul dosarului_ . Din acel moment a formulat cerere de intervenție in interes propriu, solicitând admiterea plângerii si reconstituirea, in favoarea acesteia a dreptului de proprietate.
Cu privire la probele administrate susține ca nu a existat nicio opoziție din partea Comisiei locale Gura Teghii, astfel ca instanța in mod corect a avut in vedere atât înscrisurile cat si depozițiile martorilor, adică certificatul de la arhivele statului, promisiunea de vânzare cumpărare si declarațiile martorilor care au precizat ca terenul provine de la Gosman Salomeea, autoarea lui Gosman C., ca după anul 1990 este folosit de către B. E..
Prin încheierea de ședință din data de 17.10.2014 Tribunalul, față de împrejurarea că la instanța de fond acțiunea principală formulată de B. E. s-a respins pentru că nu justifică legitimare procesuală activă, soluție pe care partea nu a atacat-o cu apel, iar față de modul de redactare a motivelor de apel reprezentantul apelantei a precizat că vizează doar cererea de intervenție, nu și acțiunea principală ce fusese respinsă, a constatat că B. E. nu are calitate procesuală în apel, dat fiind că soluția a rămas definitivă.
Analizând, cu prioritate, în temeiul art 248 alin 1 Cod procedură civilă, excepția tardivității formulării cererii de intervenție, invocată prin cererea de apel Tribunalul a respins-o prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2025.
A reținut Tribunalul că apelanta, prin cererea de apel a înțeles să invoce atât nulitatea cererii de intervenție, în condițiile art 62 alin 1 coroborat cu art. 194 lit f și art 196 alin 1 Cod procedură civilă, pentru lipsa semnăturii, cât și tardivitatea formulării cererii de intervenție. În ședința publică din data de 22 Mai 2015, în raport de faptul că intimata intervenientă G. I., prezentă personal în fața instanței de apel la data de 21.11.2014, a recunoscut cererea de intervenție și a susținut că, întrucât nu știe carte, a înțeles să semneze prin punerea degetului, apelanta a arătat că nu mai susține excepția nulității cererii de intervenție pentru lipsa semnăturii, ci se limitează doar la excepția tardivității formulării acestei cereri.
Verificând această din urmă excepție Tribunalul a constatat că, la data de 26.02.1998, a fost înregistrată la Primăria comunei Gura Teghii, sub nr.513/26.02.1998 (fila 55 dosar), cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către numitul G. C. prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha fâneață situat în punctul „Goteș”și pentru suprafața de 0,50 ha pădure, de pe urma autorilor G. I. și G. Salomeea, că cererea a fost respinsă de către apelanta intimată C. L. Gura Teghii, că această măsură a fost contestată de către solicitant prin contestația înregistrată sub nr.24 din 04.10.2008 (fila 50) și că prin Hotărârea nr.433 din 02.07.2013, ce face obiectul plângerii de față, contestația a fost respinsă, cu motivarea că nu se face dovada proprietății pentru suprafețele de teren solicitate.
Conform înscrisului sub semnătură privată aflat la f 9 dosar fond, G. C., actualmente decedat, a promis să vândă suprafața de 0,59 ha fâneață situată în punctul „Goteș” numitului B. C., decedat și el actualmente, petenta intimată B. E. fiind soția acestuia din urmă.
Conform art 53 alin 1 din Legea 18/1991 „Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
Hotărârea Comisiei Județene nr.433 din 02.07.2013 a fost comunicată de către apelantă, cu adresa nr 3965/29.07.2013, petentei B. E., ea nefiind niciodată comunicată contestatorului G. C. sau moștenitorilor acestuia.
Este adevărat că în timpul vieții G. C. a mandatat pe B. C., soțul petentei B. E., prin procura autentificată sub nr 774/26.05.1999 (f11 dosar fond) să îi reprezinte interesele în fața instanțelor judecătorești, a persoanelor fizice, persoanelor juridice, instituțiilor de stat și Comisiei comunale Gura Teghii de fond funciar în legătură cu litigiul privind suprafața de 0,59 ha teren moștenit de la autorul G. Salomeea dar, potrivit art 1552 pct 3 cod civil de la 1864, sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de mandat, mandatul încetează prin moartea mandantului.
Cum G. C. a decedat la data de 27.05.2010, începând cu această dată efectele contratului de mandat au încetat
În atare condiții, o comunicare a hotărârii aptă să conducă la curgerea termenului de decădere de 30 zile prev de art 53 alin 2 din Legea 18/1991 în interiorul căruia se poate formula plângere împotriva hotărârii comisiei județene prin care s-a respins contestația, era numai cea făcută moștenitorilor defunctului G. C., în speță intimatei interveniente G. I..
Or, acesteia, Hotărârea Comisiei Județene nr.433 din 02.07.2013 nu i-a fost niciodată comunicată
Tribunalul nu a putut primi punctul de vedere exprimat de apelată cum că termenul de 30 zile de formulare a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene curge de la de la momentul la care s-a afișat, în comună, procesul verbal cu soluțiile date contestațiilor și hotărârile Comisiei județene.
Potrivit art 27 alin1 și 2 din HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor „după definitivarea tabelelor prevăzute în anexele nr. 2 - 20 și după aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate în loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de către cei interesați. (2) Persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă vor fi înștiințate de către comisia locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
A. 7 al aceluiași articol prevede că „ După analizare comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene”.
Din prevederile art 27 alin 1 și 2 din HG 890/2005 rezultă, fără dubiu, că modalitatea de aducere la cunoștință prin afișare la sediul consiliului local privește numai măsurile luate de comisia locală referitor la cererile de reconstituire și numai în ceea ce privește persoanele care au domiciliul în localitatea respectivă.
Hotărârile comisiilor județene se comunică celor interesați cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în condițiile art 53 alin 1 din Legea 18/1991 anterior redat, chiar dacă prin art 27 alin 7 din HG 890/2005 s-a prevăzut că ele se „vor afișa imediat la sediul consiliului local și se vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații”.
Această concluzie a Tribunalului are la bază faptul că, și după apariția legilor 169/1997, 1/2000, 247/2005 care au dat posibilitatea formulării de noi cereri de reconstituire, dreptul de a ataca hotărârile emise de comisiile de fond funciar și procedura de urmat au rămas cele înscrise la art 53 din Legea 18/1991.
Or, în raport de principiul ierarhiei actelor normative, printr-un regulament aprobat print-o hotărâre de guvern, act normativ cu o valoare inferioară, nu se pot aduce modificări și nu se poate dispune altfel decât s-a făcut print-o lege.
În atare condiții, Tribunalul a apreciat că indiferent dacă cererea de reconstituire s-a formulat sub imperiul legii 18/1991 sau sub imperiul legilor de restituire a terenurilor adoptate ulterior, prevederile art 53 din Legea 18/1991 au cârmuit și cârmuiesc în continuare procedura de contestare a măsurilor dispuse de comisiile locale sau județene de fond funciar astfel că, singura modalitate de comunicare a hotărârii comisii județene prin care s-a soluționat contestația împotriva modului de rezolvare a cererii de către comisia locală, aptă să declamnșeze curgerea termenului de 30 de zile de sesizare a instanței, este cea cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire indiferent unde își are domiciliul petentul.
În speță, având în vedere că intimatei interveniente nu i s-a comunicat, așa cum s-a arătat, Hotărârea Comisiei Județene nr.433 din 02.07.2013, nu a început să curgă, față de ea termenul de 30 zile prev de art 53 alin 2 din Legea 18/1991, astfel că depunerea cererii de intervenție în fața primei instanțe la data de 20.02.2014, se situează în interiorul termenului pe care legea i-l pune la dispoziție pentru a formula plângere, în calitate de moștenitoare a soțului defunct, împotriva acestei hotărâri.
D. consecință, excepția tardivității cererii de intervenție invocată de apelantă direct în calea de atac apare ca neîntemeiată și fost respinsă.
Pe fondul căii de atac Tribunalul, constatând că se critică hotărârea primei instanțe pe motiv că, pentru terenurile ce le-a deținut autor Gosman I. conform registrului agricol din perioada 1959-1962, s-ar fi dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991, anexa 3 poziția 157 la autoarea Gosman S., soția lui împreuna cu care figura in rolul agricol, Tribunalul a solicitat apelantei să depună la dosar documentația avută în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma def. G. S..
Cum din actele înaintate nu rezultă că s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru terenul de 0,50 ha teren fâneață, situat în pct. „Goteș”, urmează a se aprecia că susținerile apelantei sunt neîntemeiate.
Apelanta este cea care a fost chemată să înregistreze și să se pronunțe cea dintâi asupra tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor G. I. și G. S. și în posesia ei se află toate documentele avute în vedere atunci când s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Or, criticând soluția primei instanțe pe motiv că dreptul de proprietate pentru cele 0,5 ha fâneață din pct. „Goteș” a fost deja reconstituit, apelanta avea obligația, conform 470 alin 1 lit d Cod procedură civilă, să indice și să atașeze probele pe care își întemeiază susținerile. Numai că, nici după ce Tribunalul i-a solicitat în mod expres acest lucru nu a făcut dovezi în sensul celor pretinse, astfel că acest motiv de critică va fi respins.
Tot neîntemeiate sunt și criticile conform cărora sentința apelată este neîntemeiată pentru că instanța a avut la bază, atunci când a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, proba cu martori fără ca martorii audiați să îndeplinească cerințele impuse de art. 6 alin (1/3) din Legea nr. 1/2000 adică să fie proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului .
Tribunalul constată că prima instanță a pronunțat sentința apelată coroborând proba cu martori cu cea cu înscrisuri, respectiv extras din matricula de impuneri agricole la . anul 1959 aflată la fila 6 din dosar din care rezultă că G. Salomeea figura în anul 1959 cu 0,59 ha izlaz, coroborat cu declarația martorului audiat în cauză, care a declarat că suprafața de teren fâneață din punctul „Goteș” a aparținut anterior cooperativizării lui G. I., iar după anul 1990 a fost luată în stăpânire de G. C., în prezent fiind folosită de B. E. pe baza unei convenții cu fostul proprietar. A mai fost avut în vedere și faptul că terenul este liber și nu a fost pretins de alte persoane ca fiind vechiul lor amplasament.
Este adevărat că potrivit art. 6 alin 1 ind 3 din Legea nr. 1/2000 „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”, numai că, în cauză, reconstituirea nu s-a făcut în baza declarațiilor martorilor, ca unice probe, ci prin coroborarea lor cu înscrisuri.
În ceea ce privește ultima critică, potrivit căreia se impunea ca identificarea imobilului cerut spre reconstituire sa se fi făcut prin intermediul instanței, Tribunalul constată că nimic nu a împiedicat-o pe apelantă să solicite administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate pentru identificarea și măsurarea terenului ce se solicită a fi reconstituit și care, potrivit susținerilor reclamantei și intervenientei, dar și declarației martorului audiat în cauză, se află efectiv în posesia reclamantei B. E..
Potrivit art 254 alin 1 Cod procedură civilă probele administrate în cauză sunt cele propuse prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare, alin 2 al aceluiași articol dând posibilitatea părților să administreze și alte probe dar numai în situațiile expres enumerate de textul amintit. De asemenea, art 254 alin 5 Cod procedură civilă prevede posibilitatea, pentru instanță, ca atunci când consideră că probele sunt neîndestulătoare pentru lămurirea procesului, fie să dispună completarea acestora de către părți fie să dispună administrarea lor din oficiu. Numai că alin 6 al art 254 Cod procedură civilă statuează în sensul că părțile nu pot invoca, în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Așa fiind, și constatând că apelanta nu a solicitat probe în sensul identificării și măsurării terenului, Tribunalul concluzionează că aceasta nu are deschisă posibilitatea să critice sentința apelată din această perspectivă.
Mai mult, Tribunalul constată că, deși art 479 alin 2 Cod procedură civilă, permitea apelantei să solicite probe noi în apel acesta nu a înțeles să uzeze de acest drept și nu a solicita nici în calea de atac administrarea probei cu expertiză în vederea individualizării și măsurării terenului.
Așa fiind, în raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, apelul este găsit nefondat și, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. L. GURA TEGHII PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, CU SEDIUL ÎN ..B., împotriva sentinței civile nr.729/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar - plângere hotărâre comisie, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR cu sediul în B., ..48, jud.B. și intervenienta G. I., domiciliată în com.Gura Teghii, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C., fiind în CO, prezenta s-a semnat de noi, locțiitor grefier sef Secția I civilă |
Red M.A.
Tehored C.C/ M.A./ 5 ex
01.07.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Pătîrlagele
Judecător fond Ș. M.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
