Pretenţii. Hotărâre din 09-10-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 2984/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2984/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător A. M.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul D. Ș., cu domiciliul ales la C.. AV. I. C., cu sediul în B., ., nr. 23, . împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantului O. C., domiciliat în B., ., ., J. B. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – pârât asistat de av.I. C. lipsă fiind intimatul – reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-au depus relațiile solicitate de la Judecătoria B., după care:
Av.I. C. apărătorul ales la apelantului pârât, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța declară cercetarea procesului încheiată, acordând cuvântul pe fond.
Av.I. C. apărătorul ales la apelantului, având cuvântul solicită admiterea apelului, pentru următoarele considerente:
Pentru deplina înțelegere a termenilor si desemnărilor tehnice pe care i-a folosit si ii folosește si in motivarea apelului, piritul-reclamant face următoarele precizări:
Transportul si distribuția gazelor naturale de la producător la consumator se face prin următoarele tipuri de instalații: rețea de transport (magistrala si comunala) - proprietatea distribuitorului (sau a comunității, data in administrarea distribuitorului); extindera de rețea - instalație de distribuire secundara, calibrată pentru un număr limitat de consumatori; instalație de branșament = face legătura intre rețeaua comunala de distribuție (sau extinderea de rețea) si blocul de reglare si măsurare a consumului amplasat la limita proprietății deservite - este proprietate a utilizatorului, transmisa in administrarea distribuitorului; instalația de utilizare = este cuprinsa intre branșament (dupa ieșirea din contor) si se finalizează la aparatele consumatoare (mașini si utilaje industriale, centrale termice, radiatoare de încălzire si mașini casnice de gătit, etc) - proprietatea exclusiva a consumatorului
In situația dedusa judecații, apelantul a realizat o extindere de rețea de distribuție (care începe la . se realizează branșamente individuale pentru instalațiile casnice de utilizare, special afectata centralelor termice de apartament.
În cauza au fost invocate doua excepții: lipsa de interes ți lipsa deplinei calități procesuale pasive a pârâtului
Fiind excepții dirimante, care vizează nulități absolute de ordine publica, potrivit art. 247 al. (1) NCPC, aceste apărări pot fi invocate in orice stadiu al judecații - motiv pentru care piritul le reiterează si in prezentul apel, întelegând sa exercite aceasta cale de atac si împotriva încheierii prin care au fost respinse aceste excepții, potrivit art. 248 al. (5) NCPC.
F. de aceasta cerere expresa cu care reclamantul a investit instanța, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes, deoarece apartamentul reclamantului este racordat la rețeaua de gaze pentru consumul casnic prin branșamentul individual deja realizat inca de la darea in folosința a condominiului si de la preluarea apartamentului de către pârât; prin urmare, cererea este lipsita de interes de vreme ce reclamantul are locuința racordata la rețeaua de alimentare cu gaze.
Cu privire la excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâtului apelant, față de cererea expresa si explicita de a se încuviința „racordarea la rețeaua de distribuție a gazelor", pârâtul nu are calitate procesuala, deoarece cererea trebuie adresata si judecata contradictoriu cu distribuitorul gazelor naturale pentru consum casnic; pârâtul nu este proprietarul rețelei si nu poate impune reclamantului condițiile de racordare si condițiile care trebuie sa fie îndeplinite de instalația de utilizare in locuința sa - si nici nu are atribuții de verficare si sistarea distribuției in caz de nerespectare a normelor stabilite prin lege si prin contractul de furnizare, aceste abilitați revenind legal numai DISTRIGAZ.
De asemenea pârâtul invoca si următoarea apărare că, coloana de alimentare in care reclamantul cerere racordarea este o instalație proprietate particulara - intial a reclamantului, iar dupa achitarea cotei proporționale de contribuție la costurile instalației, aceasta a devenit si proprietatea indiviza a celorlalți locatari care au plătit - astfel incit calitate procesuala pasiva o au toți locatarii racordați la coloana, pentru ca - fiind ceruta prin cererea in judecata suplinirea acordului proprietarului instalației, este necesar ca si ceilalți locatari proprietari ai coloanei sa isi dea acordul ca reclamantul sa se racordeze fara nici o contribuție la c/v instalației, in condițiile in care toti ceilalți au plătit.
Cum instanța este ținuta sa se pronunțe exclusiv asupra cererii cu care a fost investita, aceasta urmează a fi respinsa cel puțin din aceste doua motive de ordine publica.
Pe fond, precizează că apelantul a realizat pe cheltuiala la instalația in care se solicita racordarea pentru alimentarea cu gaze a locuinței reclamantului (centrala de apartament si aragaz)
Apelantul a condiționat alimentarea cu gaze a apartamentului proprietatea reclamantului de plata sumei de 600 lei (nu 650 lei, asa cum se susține in acțiune) - si a facut-o explicit si prin cererea reconvenționala; în baza unor calcule.
In motivarea sentinței s-a menționat expres ca instanța nu poate tine seama de oferta unei societăți privind o lucrare similara in prezent, întrucât distanta de aproximativ 14 ani intre lucrări implica anumite diferențe tehnologice, economice, administrative, si de fiscalitate, diferențe care particularizează costurile celor doua lucrări.
În mod explicit, motivarea hotărârii arata ca instanța nu poate stabili, nici măcar aproximativ, suma cheltuita inițial de pârât, cu atât mai mult . valoarea la care trebuie sa se raporteze obligația dedusa judecații este cea actuala a instalației, iar nu reclamantul stabilește întinderea obligației pentru simplul motiv ca nu el a suportat costurile lucrării.
Cu privire la cheltuielile de judecata instanța de fond greșit a aplicat legea, de vreme ce cererea pârâtului a fost admisa si reclamantul a fost obligat sa despăgubească pe acesta constructor.
Prin modul in care a soluționat cererea s-a creat situația ca finalitatea judecații sa fie aceea ca obligația reala a reclamantului sa fie de numai 100 lei, după compensarea cheltuielilor de judecata acordate (200 lei) cu obligația de a despăgubi constructorul cu 300 lei.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea apelului si modificarea in parte a sentinței supusa controlului judiciar, in sensul admiterii cererii reconvenționale astfel cum a fost formulata.
Cu cheltuieli de judecata in prezentul apel.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul O. C. a solicitata, în contradictoriu cu pârâtul D. Ș., pe calea ordonanței președințiale, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se suplinească consimțământul pârâtului în vederea racordării imobilului – apartament (proprietatea reclamantului) la rețeaua de distribuție a gazelor naturale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în urmă cu aproximativ 12 ani pârâtul s-a separat de la sistemul centralizat de alimentare cu gaze trăgându-și sursă de alimentare separată. După 6 ani, un număr mai mare de locatari au solicitat să se separe de la rețeaua generală fiind nevoiți să-i achite pârâtului suma de 1350 lei. Locatarii rămași, de la etajul 8, ar fi trebuit să fie deserviți de coloana trasă de pârât care le-a pus în vedere acestora să-i achite suma de 650 lei fiecare, în caz contrar neobținând acordul pârâtului pentru racordarea la țeava de gaze, trasă separat de acesta.
Pentru racordarea apartamentului său, reclamantul a precizat că a obținut acordul asociației de proprietari și al celorlalți proprietari, pârâtul fiind singurul care refuză să-i dea acordul dacă nu i se achită suma de 650 lei, sumă pe care reclamantul o consideră nejustificată și care depășește cu mult nu numai contravaloarea cotei indivize.
Reclamantul a mai precizat că sunt îndeplinite condițiile generale de admitere a cererii, în sensul existenței aparenței dreptului prin probarea faptului că este proprietar, a urgenței, care derivă din faptul că se apropie anotimpul rece și prejudiciului care constă în încălcarea drepturilor reclamantului, legale și constituționale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și urm. C.pr.civ.
A depus, la dosar, înscrisuri: adeverință, tabel cu proprietarii instalației de utilizare gaze naturale, cerere pentru acordarea accesului la sistemul de distribuție a gazelor naturale.
Pârâtul D. Ș. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii, iar, în subsidiar, respingerea cererii de ordonanță președințială deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate.
A arătat că cererea este lipsită de interes de vreme ce reclamantul are locuința racordată la rețeaua de alimentare cu gaze; pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, cererea trebuind să fie formulată în contradictoriu cu distribuitorul gazelor naturale; calitate procesuală pasivă are nu numai pârâtul, ci și toți locatarii racordați la coloană; reclamantul doar a afirmat că are aparența dreptului, fără să argumenteze în nici un fel această aparență ; venirea anotimpului rece nu justifică urgența deoarece, de la ultimul anotimp rece, a avut timp să soluționeze problema pentru care invocă urgența ; executarea unei hotărâri așa cum cere reclamantul, nu poate fi vremelnică deoarece odată racordat la rețeaua de alimentare cu gaze, executarea este definitivă ; o hotărâre dată așa cum cere reclamantul înseamnă pronunțarea instanței asupra fondului drepturilor părților.
Prin cererea reconvențională, pârâtul – reclamant D. Ș. a solicitat încuviințarea racordării locuinței reclamantului – pârât O. C. la coloana de alimentare cu gaze, numai cu obligarea acestuia din urmă la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 600 lei reprezentând cota proporțională din costul instalației ce a fost realizată exclusiv de pârâtul – reclamant, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul - reclamant a arătat că a suportat singur costurile coloanei de gaze, iar reclamantul – pârât, dacă dorește să se racordeze la coloană, trebuie să plătească suma de 600 lei, reprezentând partea sa din contravaloarea costului coloanei, așa cum au plătit toți ceilalți locatari care s-au racordat prezentând modul de calcul al sumei de 600 lei.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul acestora, iar cheltuielile de judecată, pe dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art. 1498 C.civ.
În dovedirea cererii, a fost solicitată încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului – pârât, martori și expertiză.
Au fost depuse, la dosar, înscrisuri: devizul – ofertă al investiției, listă cu cantități de lucrări, adresă de la Direcția Județeană de S. – B., copie C.I. pârât – reclamant și dovada de achitare a onorariului de avocat.
Pe data de 17.10.2014 s-a depus la dosar o cerere prin care s-a solicitat ca instanța să ia act de faptul că reclamantul – pârât își transformă cererea de ordonanță președințială în cerere de drept comun.
Pe data de 20.10.2014 reclamantul – pârât a solicitat completarea probatoriului cu 2 martori. De asemenea, a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea pretențiilor pârâtului – reclamant ca nefondate și neîntemeiate precizând, în esență că: nu s-a depus la dosar devizul însoțit de facturi și chitanțe, prin care pârâtul - reclamant să probeze cuantumul pretențiilor solicitate ; la dosar s-a depus un deviz de lucrări actual, iar nu devizul real, iar suma este calculată greșit, în sensul că este de 8998,01 lei, iar nu de 9.999 lei rezultând o diferență de 500 lei; în devizul de lucrări depus la dosar sunt incluse valori ale TVA și CAS care, în anul în care s-a realizat lucrarea, nu se plăteau, potrivit legislației în vigoare; nu există diferențe de cost în funcție de tipul locuinței, apartament sau garsonieră. Diferențe există numai în ceea ce privește lucrarea care se execută în interiorul locuinței, care nu poate fi imputată colocatarilor; pârâtul – reclamant a realizat lucrarea fără a avea acordul tuturor proprietarilor.
Prin sentința civilă nr._/18.12.2014, instanța de fond a admis cererea formulata de reclamantul O. C. în contradictoriu cu pârâtul D. Ș., a admis în parte cererea reconvenționala formulata de pârâtul D. S., a dispus suplinirea acordului pârâtului privind racordarea reclamantului la instalația de utilizare a gazelor naturale, condiționat de plata reclamantului către pârât a sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri.
A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din anexa 1 la HG nr. 1043/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul național de transport al gazelor naturale, a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale și a Regulamentului privind accesul la conductele de alimentare din amonte, Regulamentul se aplică relațiilor dintre operatorul SNT (Sistemul național de transport al gazelor naturale) și solicitanții care doresc accesul la SNT, respectiv consumatori de gaze naturale.
Potrivit art. 1 din anexa 2 la la HG nr. 1043/2004 privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale, prin Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale, denumit în continuare regulament, se reglementează condițiile de acces al solicitanților/utilizatorilor la sistemele de distribuție a gazelor naturale (SD). Accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale, în sensul prezentului regulament, are două componente: rezervarea de capacitate și racordarea la sistemele de distribuție a gazelor naturale. Conform art. 2 din anexa 2 la la HG nr. 1043/2004, regulamentul se aplică relațiilor dintre operatorii licențiați de distribuție și solicitanții care doresc accesul la SD sau utilizatorii care solicită modificarea instalației de racordare la SD existentă.
În continuare, potrivit art. 17 din aceiași anexa, pentru încheierea contractului de racordare, solicitantul va depune anexat cererii de racordare, printre altele, acordul proprietarului instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea, în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită realizarea unui branșament, deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la o instalație de utilizare existentă.
Instanța a constatat ca reclamantul se încadrează in ipoteza prevăzuta de art. 17 din anexa 2 la HG nr. 1043/2004.
Așa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pârâtul (împreuna cu alți locatari) este proprietarul unei instalații de utilizare a gazelor naturale aflata in blocul 6B din mun. B., bld. 1 Decembrie 1918. Inițial, fapt necontestat de parți, paratul a fost unicul proprietar, întrucât a realizat singur lucrarea și a achitat-o integral.
Pârâtul a demarat lucrarea in jurul anului 2000, fapt ce rezulta din adresa asociației de proprietari din 21.11.2014 si adresa nr. 325/01.03.2000 a Distrigaz-Sud SA, precum și din înscrisul denumit Post reglare măsurare care conține mențiunea că lucrările vor respecta normativul 16/98.
Ulterior, așa cum rezulta și din declarațiile martorilor audiați in cauza, si alți locatari din . la lucrarea efectuata de parat.
In acest sens, fiecare locatar a plătit o suma de bani echivalenta cu o cota rezultata din împărțirea costului total al lucrării la numărul de utilizatori, fapt de asemenea necontestat de părți. Este de remarcat ca, la termenul de judecata din 17.11.2014, reclamantul a afirmat, prin apărător, ca vrea sa achite contravaloarea racordării, insa dorește sa achite o suma corecta.
Mai mult, așa cum rezulta din afirmațiile făcute de reclamant atât in fata instanței, cat și în scris la dosar, acesta ar fi de acord sa achite cota sa parte la lucrare, similar cu ceilalți locatari, dar nu este de acord cu suma de 600 lei ceruta de parat prin cererea reconvențională.
Pentru a determina, cel puțin aproximativ, care ar fi in prezent suma la care ar fi îndreptățit paratul, instanța a solicitat acestuia sa depună la dosar orice înscris relevant cu privire la costul lucrării efectuate in jurul anului 2000. Totuși, analizând toate înscrisurile depuse de parti, instanța nu a avut posibilitatea de a stabili și nici măcar estima sau aproxima, suma cheltuita inițial de parat.
Instanța nu a reținut oferta unei societăți privind o lucrare similara în prezent întrucât distanta de aproximativ 14 ani între lucrări implica anumite diferențe tehnologice, economice, administrative si de fiscalitate, diferențe care particularizează costurile celor doua lucrări.
Mai mult, la termenul de judecata din 17.11.2014, paratul a arătat ca nu mai deține documentele cu care a executat lucrarea întrucât a trecut de atunci foarte mult timp si nu le-a păstrat.
Instanța a avut in vedere declarațiile martorilor audiați in cauza. Astfel, un martor a declarat ca paratul i-a solicitat suma de 1200 lei ca fiind jumătate din totalul investiției. Același martor a mai declarat că o lucrare similara ulterioară l-a costat 1200 lei. Celalalt martor a declarat că, în urma cu aproximativ 1 an, s-a racordat si el la lucrarea paratului si i-a plătit acestuia suma de 300 lei.
Instanța a apreciat ca fiind rezonabilă suma de 300 lei pe care reclamantul sa o plătească paratului pentru acordul de racordare la instalația de utilizare a gazelor naturale și, în aceste condiții, a admis cererea formulata de reclamant și, în parte, a fost admisă cererea reconvențională.
În temeiul art. 453 alin. 2 cod proc. civ., a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecata, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul D. Ș. solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulata, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii și a unor principii fundamentale de drept: despăgubirea integrală și justă și neîmbogățirea fără justa cauză.
Cu privire la aplicarea greșita a legii, a susținut că în cauza au fost invocate doua excepții lipsa de interes și lipsa calități procesuale pasive a pârâtului.
Cererea era lipsită de interes, deoarece apartamentul reclamantului este racordat la rețeaua de gaze pentru consumul casnic prin branșamentul individual deja realizat încă de la darea în folosință a condominiului și de la preluarea apartamentului de către pârât, iar referitor la lipsa calității procesuale pasive a susținut că trebuie adresata și judecata în contradictoriu cu distribuitorul gazelor naturale pentru consum casnic, el nu furnizează gaze naturale, nu este proprietarul rețelei și nu poate impune reclamantului condițiile de racordare, condițiile care trebuie să fie îndeplinite de instalația de utilizare în locuința sa.
Într-o alta abordare, tot cu privire la calitatea procesuala pasiva, coloana de alimentare in care reclamantul cerere racordarea este o instalație proprietate particulara - inițial a reclamantului, iar după achitarea cotei proporționale de contribuție la costurile instalației, aceasta a devenit si proprietatea indiviza a celorlalți locatari care au plătit - astfel încât calitate procesuala pasivă are nu numai pârâul, ci si toți locatarii racordați la coloană.
Cu privire la fondul cauzei, a susținut că legea a fost de asemenea greșit aplicată.
Pârâtul a realizat pe cheltuiala sa instalația în care se solicită racordarea pentru alimentarea cu gaze a locuinței reclamantului (centrala de apartament și aragaz)
Este adevărat ca pârâtul a condiționat alimentarea cu gaze a apartamentului proprietatea reclamantului de plata sumei de 600 lei (nu 650 lei, așa cum se susține in acțiune) - și a făcut-o explicit și prin cererea reconvenționala.
Baza aprecierii pretențiilor formulate de pârât o reprezintă suma de 9.499 lei a instalației, conform Devizului - oferta (realizat chiar de firma care a executat lucrarea), la preturile actuale de execuție.
După darea în funcțiune a coloanei de alimentare cu gaze, majoritatea locatarilor din . reclamant încuviințarea de a se racorda la aceasta instalație, cu suportarea unei cote proporționale din costul de execuție; de la intrarea in . ramificația cu a doua coloana realizata de locatari pentru apartamentele situate în cealaltă jumătate a blocului, instalația este . într-o cota de 1.700 lei din totalul valorii pe coloana rămasa exclusiv locatarilor din partea blocului în care se afla și locuința reclamantului sunt locuințe formate din garsoniere și apartamente cu trei camere, așa încât, după scăderea din suma de 9.499 lei a sumei de 1.700 lei ce revine locatarilor racordați în coloana ramificată, suma rămasă (7.800 lei) a fost împărțita diferit pentru 8 garsoniere și diferit pentru 8 apartamentele cu trei camere, după cum urmează: 4.890 lei: 8 apartamente = 611,25 lei/apartament, 2.910 lei: 8 garsoniere - 363,75 lei/garsoniera (recapitulând: 1.700 lei+4.890 lei+2.910 lei=9.500 lei, adică suma de 9.499 lei prin rotunjire cu 0,1 lei).
Având în vedere și costurile diferite pentru apartamente și garsoniere, pretinse de firma instalatoare, pârâtul a apreciat este ca este firesc - data fiind și utilizarea diferita a instalației pentru o garsoniera și un apartament cu trei camere - ca și contribuția la costurile instalației să fie de doua ori mai mari pentru un apartament cu trei camere decât pentru o garsonieră.
În aceste condiții pârâtul - reclamant a ajuns sa pretindă reclamantului despăgubirile in suma de 600 lei - aceeași suma pe care a încasat-o de la toți ceilalți proprietari de apartamente care s-au racordat la coloana și pe care aceștia au achitat-o fără a cere racordarea gratuită la instalație.
Pârâtul a precizat că pentru reclamant a ales varianta actualizării prețului instalației prin prețul actual de execuție deoarece, dacă ar fi optat pentru actualizarea prin indicele prețului de consum - care în luna august 2014 este 424,25 % - s-ar fi ajuns la o suma mai mare decât dublul celei pretinse și ar fi fost inechitabil în raport cu ceea ce au plătit ceilalți locatari.
Referitor la cheltuielile de judecată, a invocat, de asemenea, aplicarea greșită a legii, de vreme ce cererea pârâtului a fost admisa și reclamantul a fost obligat să despăgubească pe pârâtul constructor.
Prin modul în care a fost soluționată cererea s-a creat situația ca finalitatea judecății să fie aceea ca obligația reala a reclamantului să fie de numai 100 lei, după compensarea cheltuielilor de judecata acordate (200 lei) cu obligația de a despăgubi constructorul cu 300 lei.
Intimatul reclamant O. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Referitor la cele doua excepții invocate de apelant constând în lipsa de interes și lipsa calității procesuale pasive, a solicitat respingerea ca neîntemeiate motivat de faptul că interesul său și calitatea pasiva derivă din faptul că pârâtul este primul și unicul proprietar al instalației de utilizare a gazelor naturale aflate in blocul 6B, la care urmează să-și racordeze lucrarea și evident că prin cererea sa a demonstrat interesul, prin refuzul proprietarului lucrării acesta are calitatea procesual pasiva pentru că a refuzat să-i încuviințeze acordul și astfel a fost nevoit să promoveze acțiunee.
În ceea ce privește apărările de fond invocate de apelant, a solicitat respingerea ca fiind nesusținute, deoarece acesta nu a dovedit prin nici un mijloc legal de probatoriu că suma solicitată se încadrează în valoarea investiției realizate.
De asemenea, instanța de fond a avut un rol activ în sensul că i-a solicitat paratului-reclamant să depună la dosar orice înscris relevant cu privire la costul lucrării efectuate în jurul anului 2000, însă acesta nu s-a conformat, pretinzând că nu mai păstrează nici un document.
Nu se poate admite probatoriul acestuia constând într-un deviz de lucrări actual care conține diferențe de costuri tehnologice economice, administrative și de fiscalitate, aceste diferențe care particularizează cele doua lucrări și ale căror corespondent nu se regăseau în anul 2000, așa cum a detaliat pe larg la fondul cauzei.
Evident că lipsa acestor documente care să probeze valoarea investiției lucrării achitate de pârâtul-reclamant a fost demonstrată și de declarațiile martorilor audiați, care au precizat că nu au văzut nici un înscris din care să rezulte calitatea de proprietar și suma cheltuită de acesta.
Pentru aceste considerente a solicitat respingerea apelului promovat ca fiind nefondat.
Tribunalul, verificând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și probele administrate în cauză, în limitele efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art.477-478 Cod procedură civilă, reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor legale menționate, instanța de apel va proceda la rejudecare fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de apelant, cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărârea care a fost atacată, iar părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Astfel, în raport de motivele de apel formulate de apelantul pârât D. Ș., tribunalul reține faptul că acesta vizează modul de soluționare al excepțiilor invocate prin întâmpinare, excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive, faptul că a fost admisă, în parte, cererea reconvențională și modul de stabilirea a cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepțiile invocate, instanța de fond le-a soluționat, în mod corect, pronunțându-se prin încheierea de la termenul de judecată din 17.11.2014.
Acțiunea reclamantului, prin care solicita suplinirea consimțământului pârâtului în vederea racordării apartamentului, proprietatea sa, la instalația de utilizare a gazelor naturale nu era lipsită de interes.
Art.33 Cod procedură civilă, prevede că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, condiții îndeplinite în cauză, intimatul reclamant justificând interesul în promovarea acțiunii tocmai datorită lipsei acordului pârâtului de a-i permite racordarea la instalația de utilizare a gazelor naturale realizată de el, aflată în blocul 6B, din bld. 1 Decembrie 1918.
Deși apartamentul intimatului reclamant era racordat la rețeaua de gaze pentru uzul casnic, acesta intenționa instalarea unei centrale termine de apartament, ceea ce presupune racordarea la coloana realizată și achitată de către apelantul pârât.
Acesta avea și calitate procesuală pasivă, fiind cel care a realizat, în anul 2000, instalația respectivă, a suportat costurile necesare, iar toți ceilalți proprietari de apartamente sau garsoniere din . acordul în vederea branșării, cu plata unei cote corespunzătoare din cost.
În privința sumei la care a fost obligat intimatul reclamant către apelantul pârât, cu titlu de cotă proporțională din costul instalației, tribunalul constată că, prin cererea reconvențională, a fost solicitată suma de 600 lei, iar, prin sentința apelată a fost reținută numai suma de 300 lei.
Instanța de fond a considerat că este o sumă rezonabilă, în raport de depozițiile martorilor cu referire la costul unei astfel de lucrări sau cotei plătite în urmă cu un an.
Nu a fost avut în vedere costul unei lucrări similare din oferta unei societăți, depusă în copie la dosarul de fond, apreciindu-se că distanța de 14 ani dintre lucrări implică diferențe tehnologice.
Însă, deși apelantul pârât nu a depus la dosar înscrisuri referitoare la costul efectiv al instalației realizată în anul 2000, susținând că nu le mai deține, a dovedit, prin centralizatorul deviz al investiției și devizul ofertă, depuse la filele 21-22 dosar fond, care ar fi în prezent costul unei astfel de instalației, respectiv 9499 lei, iar suma de 600 lei solicitată a fost determinată, prin modul de calcul prezentat, pe larg, în cererea reconvențională și prin motivele de apel, corespunzător numărului de apartamente și garsoniere de pe coloana respectivă.
Tribunalul reține că stabilirea valorii costului instalației și, implicit, a cotei proporționale ce ar reveni intimatului reclamant, în raport de prețul actual al unei asemenea instalații este justificată, întrucât în condițiile prezente urmează a se efectua branșarea apartamentului său la instalație, neputând fi avute în vedere sumele plătite anterior, cu ani în urmă de alți proprietari, despăgubirea integrală a celui care a suportat inițial costul lucrării presupunând și devalorizarea monedei, în timp.
În privința motivelor de apel prin care s-a susținut că obligația reală a reclamantului a ajuns să fie de numai 100 lei, după compensarea cheltuielilor de judecata acordate, 200 lei, cu obligația de a despăgubi constructorul cu 300 lei, se constată că sunt nefondate.
Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate, nu apelantul pârât a fost obligat la plata sumei de 200 lei, ci dimpotrivă reclamantul a fost obligat să-i plătească suma respectivă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ca urmare, în raport de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că suma cu titlu de despăgubiri pe care urmează să o plătească reclamantul intimat, pârâtului apelant este de 600 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.482 cu ref. la art.451-453 Cod procedură civilă, va obliga reclamantul intimat la 44 lei cheltuieli de judecată către pârâtul apelant, în calea de atac, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât D. Ș., cu domiciliul ales la C.. AV. I. C., cu sediul în B., ., nr. 23, ., împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant O. C., domiciliat în B., ., ., ..
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că suma cu titlu de despăgubiri pe care urmează să o plătească reclamantul intimat, pârâtului apelant este de 600 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă reclamantul intimat la 44 lei cheltuieli de judecată către pârâtul apelant în calea de atac.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. M. O. |
Red/thred.AMD
4 ex/09.11.2015
Judecătoria B.
Judecător fond N. R. I.
Dosar fond nr._
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2937/2015. Tribunalul BUZĂU | Servitute. Sentința nr. 2496/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
