Servitute. Sentința nr. 2496/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2496/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 2981/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2981/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător A. M.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanții T.-S. V. N., T. S. I., domiciliați în B., ., J. B., împotriva sentinței civile nr.2496/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. V., M. T., domiciliați în B., ., J. B. având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții – reclamanți asistați de av.C. R., lipsă fiind intimații pârâți reprezentați de av.S. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța declară cercetarea procesului încheiată, acordând cuvântul pe fond.
Apelanții – reclamanții prin av.C. R., precizează că s-a solicitat servitute de trecere pe proprietatea pârâților. Apelanții dețin o proprietate care nu are cale de acces, fiind situata in spatele proprietății intimaților, prin contractul de vânzare cumpărare ce s-a încheiat în conținutul acestuia, s-a stipulat calea de acces, la proprietatea noastră, ca urma a se face pe terenul lui S. F., (prima proprietara de la care au cumpărat intimații) .Mai mult, chiar si intimații le-au permis la rândul lor accesul, prin curtea acestora, pana in anul 2009 când, le-au interzis sa mai pătrundă, situație ce au reclamat-o la organele de politie, conform notificării si dovezii de înregistrare a plângerii. Uneori, pârâții le permitea accesul câd aveau de depozitat sau transportat lucruri mai grele. Mai arată că ca la limita proprietății apelanților cu intimații exista o clădire anexa, ce a avut destinația garaj. La instanța de fond s-a efectuat o cercetare locala, intocmindu-se un proces verbal si o expertiza, însă instanța a ignorat atât actele pe care le-au depus si totodată nu a ținut cont ca intre noi si proprietatea M. exista o unica poarta de acces de numai 0,60 m latime, iar aceasta se situează in adâncul curții, nicidecum la drumul public, asa cum prevede textul de lege. Intimații au făcut o . lucrări constând in amenajarea următoarelor obiective: un foișor, un WC, o magazie, calea rămasa fiind lata de aproximativ 0,60m - 1 m latime. Aceste fapte s-au consumat intre data promovării acțiunii si cercetarea la fata locului, exact pe calea de trecere preexistenta, situație de natura a ne prejudicia si obstrucționa accesul. Instanța de fond a respins toate solicitările făcute la ultimul termen, toate obiecțiunile la raport, a considerat ca probațiunea este suficienta si a pronunțat o hotărâre prin care a admis parțial cererea, respingând solicitările principale, pronunțându-se raportat la obligarea intimaților să-și taie ramurile copacilor ce se întind peste proprietatea apelanților, obligându-i la montarea de jgheaburi colectoare a apelor pluviale, la anexa denumita în continuare magazie, deși aceasta este garaj.
De asemenea precizează că formulează următoarele criticii a hotărârii vizează următoarele aspecte: instanța a aplicat greșit legea, in speța dispozițiile art. 617 alin 1 cod civil care, impun ca titularul cererii de instituire a unei servituți de trecere sa se afle in imposibilitatea de a avea acces la calea publica.
Sentința nu cuprinde referiri legate de audierea martorilor propuși, D. G. si M. M.. Din acest punct de vedere hotărârea nu este motivata, situație ce atrage consecințe deosebit de grave pentru noi. Astfel martora D. a arătat ca s-a intrat permanent pe la familia M., ca am avut mașina, ca am ajutat si pe alti colegi sa le repare pe ale lor, tinandu-le la noi, si intrând cu acestea pe la familia M.. De asemenea martora M. vorbește de existenta anexelor sale, de împrejurarea ca traficul prin curtea sa este greoi, ca am deținut mașina, ca am intrat pe la familia M., ca pe acolo este cea mai scurta cale de acces.
Pentru aceste considerente solicită, admiterea apelului, reținerea cauzei in vederea prelungirii de probatorii cu: cercetare la fata locului; audierea martorilor - B. L., (pentru a dovedi apartitia noilor construcții amplasate pe calea de acces existenta inițial in proprietatea intimaților, faptul ca am folosit acesta cale care nu avea anexele enum,erate in raport pana la data promovării acțiunii, ca autoturismul acestuia a fost dus in curtea noastră pentru reparații și HOLEOLEO A., care poate dovedi prin depoziția sa întreaga situație reclamata prin actiune; încuviințarea obiectiunilor la raportul expertiza topo cadastru si solicitarea către expert de a proceda la crearea unei cai de acces de o latime suficienta care sa permită accesul cu autovehiculul pe terenul proprietatea intimaților, iar in ceea ce privește expertiza in construcții sa se arate daca, prin existenta socului din terenul intimaților, este posibila montarea de jgheaburi.
Apreciem ca in condițiile in care acest pom nu va fi îndepărtat din teren, nici noi nu vom putea sa intervenim cu amplasamentului jgheaburilor in sensul dorit de aceștia.
În mod greșit instanța i-a obligat la cheltuieli de judecata deoarece pe acest capăt de cerere, înca de la formularea răspunsului la întâmpinare am arătat textual:,, Cu privire la cererea reconventionala ce vizează obligarea noastră la edificarea de jgheaburi colectoare de ape pluviale, arătam ca nu se pot face decât daca socul este tăiat. In condițiile in care parații isi taie arborele si il scoate rădăcina pentru a nu distruge in continuare gardul, ne asumam obligația de a edifica un sistem de colectare a apelor pluviale, prin jgheaburi. Precizam ca noi am preluat construcția cu destinație garaj in forma existenta in teren, ca nu noi am edificat acoperișul ci doar i-am schimbat invelitoarea, el preexistând in forma actuala de pe vremea vechiului proprietar.,,
Pe fond, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul creării unei servituți de trecere pe terenul intimaților, obligării acestora la tăierea socului si otetarului deoarece firele noastre de electricitate trec prin ramurile acestuia si ne crează temerea ruperii lor la orice furtuna, compensarea in tot a cheltuielilor de judecata.
Depune dovada cheltuielilor de judecată
Intimații – pârâți prin av.S. A. având cuvântul solicită respingerea apelul si sa mențineți ca temeinica si legala hotărârea instanței de fond. În ceea ce privește solicitarea prelungirii probatoriilor cu toatele probele administrate la instanța de fond, potrivit art.479 al.1 Cproc.civ.instanta de apel va verifica in limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către prima instanța.
Astfel cum retine instanța de fond, actul de vanzare-cumparare invocat de către reclamanți in care s-a inserat mențiunea ca accesul se face pe proprietatea S. F., tert fata de contract, ce nu l-a semnat, este inopozabil acesteia si succesorilor sai. Ulterior, la trei zile de la data actului in care se făcea aceasta mențiune, inopozabila asa cum se arata mai sus, S. F. a vândut nepotului sau si soției sale N. P. si V. in care se precizează expres inexistenta vreunei sarcini sau servituti. Reclamanta T. S. V. N. a locuit cu soțul sau la părinții acesteia, numiții S. Mihaica si L., care au cumpărat imobilul din . cu trecere prin curtea numitilor M. E. si M. numerotat tot nr.22. Aceștia din urma au înstrăinat imobilul casa si teren numitului M. M., actualul proprietar, pe terenul căruia reclamanții au ieșire la calea publică și mama, respectiv soacra, așa cum au si menționat in acțiune si cum rezulta si din probatorii . Mai arată că reclamanții nu au folosit, si nu aveau nevoie a folosi ca ieșire la calea publica alta cale de ieșire cu atat mai puțin curtea noastră, care, de altfel, este improprie creearii unei cai de acces prin configurație si dimensiune, cat timp au cea mai facila trecere practicata deja de 22 ani pe un fond vecin, (disensiunile pe care le invoca la acesta data sunt fictive si prin aceasta incearca sa-si motiveze acțiunea, care nu constituie un motiv conform prevederilor legale in materia servitutii de trecere)
Fondurile de care vorbesc reclamanții, si pe care ies la calea publica de la data dobândirii imobilului proprietatea lor, de 22 ani, sunt: proprietatea mamei reclamantei si a reclamantei in calitate de moștenitoare, unica fiică defunctului sau tata si proprietatea pe care insasi mama reclamantei si reclamanta au ieșire la calea publica, proprietatea numitului M. M. si a reclamanților.
In conformitate cu dispozițiile legale în materia servituții de trecere si anume art.617 C.civ."proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i se permită trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu."
Or din acțiunea formulata de către reclamanți rezulta ca de la data dobândirii proprietății nu sunt lipsiți de acces la calea publica, m ai mult, au acces pe fondul mamei reclamantei și pe fondul folosit de asemenea de către aceasta din urma, respectiv pe proprietatea, la aceasta data numai a numitei M. Marcelica, soția supraviețuitoare a lui M. M..
Faptul ca au folosit din anul 1992 aceasta cale de acces denota ca este o cale de acces facila si fara a le aduce vreun prejudiciu nici lor, nici fondului pe care se face ieșirea la calea publica. Aceasta situație de fapt este in acord cu prevederile art.617 al.2 teza II C.civ., care s-a dovedit de-a lungul timpului -că este in interesul reclamanților si nu sunt împiedicați in niciun mod a iesi la calea publica.
De asemenea relația de rudenie, a proprietarului fondului aservit, mama reclamantei, precum si casa de locuit a acesteia care are perete comun cu imobilul casa de locuit a reclamanților denota ca nu exista niciun argument de natura juridica in a-i îndreptați sa solicite cale de acces pe alt fond.
Apelanții au un singur argument, in solicitarea servitutii de trecere prin curtea intimaților, ca ar fi mai scurt, ca dimensiune, parcursul pana la . primul rand, ambele fonduri sunt situate in oras, . sunt de la mici la rezonabile si asa cum retine si instanța de fond, in raport de probatoriile administrate, conform dispozițiilor legale, art.617 al.1 C.civ. vizează imposibilitatea absoluta de ieșire la calea publica a celui care reclama constituirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea altei persoane, textul găsindu-si aplicare in situația in care pentru proprietarul fondului dominant nu exista nici o cale la ieșirea publica.
Potrivit art.617 al.2 C.Civ. - in instituirea unei servituti de trecere trebuie sa se tina seama si de interesul celui ce urmează sa suporte consecințele iar nu in mod precumpănitor sau exclusiv de interesul celui ce urmează a beneficia de calea de acces, desi asa cum a reținut instanța de fond in speța de fata nu sunt aplicabile dispozițiile art. 617 C.procciv cat timp reclamanții au ieșire la calea publica, acest temei vizând imposibilitatea absoluta de ieșire la calea publica a celui care solicita un asemenea drept
Așadar raportat la situația de fapt corect stabilita, instanța de fond a aplicat corect legislația in materie.
Cu privire la celelalte critici privind probatoriile administrate in cauza, expertiza tehnica, martori, cercetare la fata locului, acestea au fost corect analizate de către instanța de fond, prioritar fiind aplicarea legii in materia servituților care are ca suport o situație de fapt rezultata din probatorii.
Astfel, din raportul de expertiza efectuat in cauza, cu obiective clare, expertul a răspuns punctual: exista o cale de acces la calea publica de la proprietatea reclamanților schița nr.2; in schița nr.3, este prezentata de către expert o cale de acces propusa de către reclamanți, dar pe care se afla anumite construcții, identificate de către expert astfel: C5 -WC; C- un stâlp de electricitate; C6 foișor C4-magazie de lemne
Cercetarea la fata locului s-a făcut in prezenta părților si s-au consemnat cele susținute dar si cele identificate direct de către completul de judecata.
De asemenea răspunsurile apelanților la interogatorii sunt relevante, susținând situația de fapt invocata de către intimați.
In ceea ce privește solicitarea apelanților de a se prelungi probatoriile, cu aceleași probe administrate si la instanța a cărei hotărâre se ataca, solicită ca instanța de apel să aprecieze ca s-au administrat toate probele necesare soluționării cauzei, putând face aplicarea art.479 al.1 Cproc.civ. in baza probelor administrate deja la instanța de fond.
Cu privire la cheltuielile de judecată, acesta au fost admise, întrucât au căzut în pretenții.
În această fază, nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avc.C. R. pentru apelanți, arată că potrivit raportului de expertiză, din 2009 se folosește această cale de acces, și nu de 2 2ani, iar terenul este cumpărat de la nr.20, nu de la mama apelantei.
Av.S. A.,m arată că se încearcă a se crea o confuzie, mama reclamantei decând a cumpărat are aceiași cale de acces.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /12.09.2013 reclamanții T. S. V. N. și T. S. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. V. și M. T. instituirea unui drept de servitute de trecere pe proprietatea pârâților prin individualizarea suprafeței de teren afectate de servitute de trecere, obligarea acestora a le permite accesul liber și neîngrădit la proprietatea lor, pe calea cea mai scurtă dintre accesul la stradă și imobilul proprietatea acestora, desființarea arborilor, în subsidiar dacă se găsesc la distanțe tolerabile obligarea la tăierea ramurilor lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit la 01.06.1992 prin contract de vânzare cumpărare nr. 7920/1992 proprietatea asupra terenului de 178 mp și construcțiilor amplasate pe acest teren vecin pe latura de sud cu pârâții, la momentul la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare în contract s-a stipulat calea de acces numai cu noțiune generică ca făcându-se pe terenul lui S. F., fără ca acesta să fi fost parte în contract, însă acceptase convențional trecerea autoarei lor pe calea de acces directă la proprietatea sa.
Din 1992 li s-a permis accesul de către S. F. fără vreo obiecție, ulterior decesului acesteia moștenitorii au înstrăinat proprietatea și pârâții au dobândit-o prin vânzare cumpărare cunoscând facilitatea permițând la rândul lor accesul, cu caracter ocazional, când aveau de depozitat sau transportat lucruri mai grele, în rest au intrat prin alte două proprietăți beneficiind de înțelegerea vecinilor lor.
Accesul se face actual prin terenul proprietatea M. M., apoi pe proprietatea S. Mihaica și este o cale foarte lungă, iar accesul la intrare este asigurat de o deschidere lată de numai 50-60 cm, solicitând instituirea unei servituți de trecere ținând cont de amplasamentul clădirilor, posibilității asigurării unei căi de acces mai largi, permisive pentru .,fără vătămarea majoră a drepturilor pârâților
Au mai arătat că pârâții au construit un zid din cărămidă care e lipit de zidul lor fără a avea autorizație și nici acordul lor de principiu, prin existența lui li se creează prejudicii deoarece nu mai pot interveni în remedierea eventualelor degradări în zidul proprietatea lor
De asemenea aceștia au trei copaci crescuți la mai puțin de 1 m și respectiv 0,60 cm de linia de hotar, ramurile copacilor vin în curtea lor, în zid se află o fereastră cu deschidere către curtea lor fiindu-le încălcat dreptul la intimitate, nu au putut soluționa amiabil litigiul
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, să fie obligați reclamanții pârâți să monteze jgheaburi la anexa-magazie construită de aceștia pe proprietatea lor pe latura de nord, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că au cumpărat imobilul casă și teren aferent prin contractul de vânzare cumpărare nr._/27.09.1995 de la numiții N. V. și P. care anterior dobândiseră această proprietate de la S. F. prin actul nr 8245/4.06.1992, iar din cele două acte nu rezultă că respectiva proprietate ar fi fost grevată de vreo servitute.
Reclamanții au locuit la părinții S. Mihaica ce au cumpărat imobilul din . cu trecere prin curtea numitei M. E., acesta din urmă a înstrăinat fondul numitului M. M., actualul proprietar, pe terenul căruia reclamanții au ieșire la calea publică, nu au folosit de când au cumpărat terenul lor pentru ieșire la calea publică întrucât acesta prin configurație și dimensiune este improprie unei căi de acces, timp de 22 de ani au practicat cea mai facilă trecere pe un fond vecin ce nu-i aduce nici un prejudiciu, aceștia nu sunt lipsiți de acces la calea publică potrivit art 617 Cc, relația de rudenie a proprietarului fondului aservit, mama reclamantei, precum și casa de locuit a acesteia care are perete comun cu imobilul casa de locuit a reclamanților denotă că nu există nici un argument de natură a-i îndreptăți să solicite cale de acces pe alt fond
Pârâții au mai învederat că prin expunerea fiului lor M. B. care prezintă un handicap permanent cu deficiență funcțională accentuată unei prezențe străine în curte îi poate crea stări de agitație și chiar de agresivitate
Cei trei arbori au existat pe proprietate încă de la cumpărare, reclamanții au beneficiat potrivit art 613 al 3 Cc de aceștia culegând merele fără a fi stânjeniți de cineva și florile de soc, obligându-se să le taie ramurile, fereastra practicată în zid a fost obturată cu cărămidă
Modul în care este construită anexa magazie face ca apa pluvială să se scurgă direct pe proprietatea lor fapt ce determină infiltrații la construcțiile acestora
În drept au fost invocate art 611 Cc
Reclamanții pârâți au depus la filele 61-64 dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care au mai învederat în plus față de cererea introductivă că inițial proprietățile lor și ale vecinului din față au aparținut unui singur proprietar, M. M., care a vândut partea din spatele curții către M. C., partea din față a rămas fiului său M. Eugeniu, părinții reclamantei au cumpărat proprietatea lui M. C., după Revoluție M. M. a cumpărat de la M. Eugeniu toată partea din față, nu au nici o porțiune de teren aferent, la momentul când au cumpărat au avizat orice potențial cumpărător și pe vânzător printr-un panou scris, expus liber, pentru a se lua cunoștință de situația căii de acces, practic opțiunea de a pătrunde pe terenul rămas moștenire are o deschidere de 0,90 m, poziționată între case și se face pe proprietatea lui M. M., nu au nici o cale de acces la drumul public, imobilul necesită reparații, au autovehicul și un garaj ce s-a utilizat permanent prin proprietatea pârâților, fereastra a fost zidită după promovarea acțiunii
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu expertiza tehnică topo cadastru, raportul de expertiză fiind întocmit de expert N. G., proba cu interogatoriu, proba testimonială, cercetare la fața locului și cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2496/16.02.2015, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea și a admis cererea reconvențională.
A obligat pârâții să taie ramurile copacilor aflați pe proprietatea acestora și care se întind pe proprietatea limitrofă a pârâților, a respins capetele din acțiune referitoare la instituirea unui drept de servitute de trecere pe proprietatea pârâților prin individualizarea suprafeței de teren afectate de servitute de trecere situate pe proprietatea pârâților, obligarea pârâiților de a le permite accesul neîngrădit la proprietatea acestora pe calea cea mai scurtă dintre accesul la stradă și imobilul proprietatea reclamanților, desființarea arborilor
A obligat reclamanții pârâți să monteze jgheaburi la anexa-magazie construită pe proprietatea lor învecinată cu pârâții reclamanți pe latura de nord astfel încât apa pluvială să se scurgă pe terenul reclamanților pârâți.
A compensat, în parte, cheltuielile de judecată și a obligat reclamanții să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile noile dispoziții ale Codului Civil, potrivit art. 6 alin 6 Cod civil care prevede: „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (…)raporturile de proprietate, (…) și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
În ceea ce privește capetele de cerere din acțiunea principală referitoare la instituirea unui drept de servitute de trecere pe proprietatea pârâților prin individualizarea suprafeței de teren afectate de servitute de trecere, obligarea acestora a le permite accesul liber și neîngrădit la proprietatea lor, pe calea cea mai scurtă dintre accesul la stradă și imobilul proprietatea acestora, instanța a avut în vedere articolul 755 alin 1 Cod civil care definește servitutea ca fiind o sarcină care grevează un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului altui proprietar.
Această utilitate rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia, art. 755 alin 2 ceea ce semnifică, în principiu, exploatarea sa, punerea sa în condiții mai bune prin instituirea unei servituți, oricare ar fi acesta.
Art. 617 alin 1 C.civ vizează imposibilitatea absolută de ieșire la drumul public a celui care reclamă constituirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea altei persoane, textul găsindu-și aplicare în situația în care pentru proprietarul fondului dominant nu există nici o ieșire la calea publică.
Întrucât instituirea unui drept de trecere constituie o îngrădire a dreptului de proprietate pentru proprietarul fondului aservit, cu consecința micșorării valorii economice, deoarece exercitarea dreptului de trecere influențează negativ folosirea deplină a terenului aservit, dacă locul înfundat are ieșire la calea publică textul nu își mai găsește aplicare.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.7920/ 1 iunie 1992 de notariatul de Stat Județean B., fila 9, numita C. Speranța a vândut reclamantului imobilul situat în mun. B., ., jud. B. constituit din terenul în suprafață de 178 mp și locuința amplasată pe acesta. În cuprinsul contractului se face mențiune că accesul în imobilul descris se face pe proprietatea S. F., terț față de contract, ce nu l-a semnat, inopozabil pe cale de consecință acesteia și succesorilor săi.
Numita S. F., la distanță de trei zile, a vândut nepotului său și soției, N. P. și N. V., imobilul vecin cu proprietatea reclamanților, amplasat în mun. B., . compus din terenul de 300 mp și construcția de pe acesta, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8245/ 4 iunie 1992 și în care se precizează expres că imobilul ce se înstrăinează este liber de sarcini, fila 37 dosar. Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr_/27.09.1995 de Notariatul de Stat Județean B. numiții N. P. și N. V. au vândut pârâților fondul în discuție, fila 32 dosar.
Ca urmare, au fost înlăturate susținerile reclamanților potrivit cărora autoarea cu titlu particular a pârâților ar fi știut sau ar fi fost de acord cu servitutea de trecere trecută în actul de proprietate al acestora.
Din depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză a rezultat că întotdeauna între cele două fonduri limitrofe a existat un gard, fiind două loturi distincte.
Deși reclamanții au susținut că la momentul când au cumpărat au avizat orice potențial cumpărător și pe vânzător printr-un panou scris, expus liber, pentru a se lua cunoștință de situația căii de acces, din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat acesta.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, cu procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, s-a reținut că fondul cumpărat de autorii reclamanților provenea de la autorul vecinilor ce au curte comună cu reclamanții, fără semne de hotar, de la numitul M. M.. Acesta, prin vânzarea în timpul vieții a lotului din spatele curții a constituit din proprietatea sa două loturi, dar care nici în prezent nu sunt concret delimitate. Partea din față a rămas fiului său, M. Eugeniu, părinții reclamantei au cumpărat proprietatea lui M. C., iar după Revoluție numitul M. M. a cumpărat de la M. Eugeniu toată partea din față.
Reclamanții au cale de acces la drumul public prin curtea comună cu succesoarea cu titlu particular a vânzătorului inițial. Chiar aceștia, în motivarea în fapt a acțiunii, recunosc . pe terenul pârâților, când aveau de depozitat sau transportat lucruri mai grele, în rest au intrat prin alte două proprietăți vecine lor. ( care sunt de fapt părinții/socrii, succesor cu titlu particular).
Și din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. G. a rezultat că există o cale de acces de la proprietatea reclamanților la drumul public.
Potrivit art 618 alin 1 Codf civil„ Dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.”
Ca urmare, instanța a apreciat că reclamanții, ce cunoșteau la data achiziționării lotului lor de la părinții/socrii acestora, amplasamentul concret al imobilelor, nu pot solicita lărgirea căii de acces actuale, concretizarea acesteia în teren decât de la numitul M. M. ce a cumpărat de la M. Eugeniu toată partea din față.
Acest lucru este posibil a se realiza întrucât obstrucționarea căii de acces actuale prin curtea comună este dată de o magazie construcție în stare avansată de uzură, edificată din chirpici, acoperită cu azbociment, fără o destinație funcțională precisă. Chioșcul, denumit de reclamanți foișor, este de fapt o improvizație, pe piloni reprezentați de bare de metal, are peretele comun cu casa unor terți vecini, pereții chioșcului nu sunt plini/zidiți, acoperișul fin plăci de azbociment poate fi ușor demontat, fila 127 dosar.
Pe traseul căii de acces propuse de reclamanți pe terenul pârâților se află amplasate un gard, un WC, un stâlp de curent electric, pomi, o construcție provizorie. Practic curtea pârâților, prin configurație și dimensiune, este improprie unei căi de acces.
În contextul în care încă de la data cumpărării proprietății lor reclamanții au cunoscut poziționarea în teren față de celelalte construcții vecine a locuinței lor, a posibilităților concrete și efective de pătrundere a unor mașini de intervenție, a propriului autoturism, instanța a apreciat că acest lucru nu poate fi imputat pârâților cu atât mai mult cu cât nu există un plan urbanistic în zonă ce ar consacra o astfel de obligație.
Astfel, instanța a respins ca neîntemeiate capetele din acțiune analizate.
Referitor la capetele de cerere privind desființarea arborilor, în subsidiar dacă se găsesc la distanțe tolerabile obligarea la tăierea ramurilor lor, din raportul de expertiză topo întocmit în cauză instanța a reținut că pe terenul pârâților pe latura ce se învecinează cu reclamanții se află un pom oțetar situat la o distanță de 0,85 ml față de linia de hotar, un măr situat la o distanță de 1,20 m față de linia de hotar.
Față de dispozitiile art.3 din Legea nr.71/2011, sunt aplicabile vechile dispozitii ale Codului Civil, servituții legale în discuție.
Potrivit art 607 C. Civ “ nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamente particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute în lipsă de regulamente și de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o jumătate de metru pentru celelalte plantații și garduri vii”., iar potrivit art 608 alin 1 C. Civ “ vecinul poate cere ca arborii și gardurile vii puși la o distanță mai mică să le scoată.”; din cele de mai sus, toți pomii sunt plantați la o distanță mai mică de doi metri față de linia de hotar.
În considerarea celor expuse, instanța a admis capătul de cerere analizat și a obligat pârâții să taie ramurile copacilor aflați pe proprietatea acestora și care se întind pe proprietatea limitrofă a pârâților, astfel cum aceștia au fost evidențiați și descriși mai sus și să respingă capătul de cerere privind desființarea arborilor.
Deși reclamanții au făcut vorbire despre existența unei ferestre cu deschidere către curtea lor, că pârâții au construit un zid din cărămidă care e lipit de zidul lor fără a avea autorizație și nici acordul lor de principiu, prin existența lui li se creează prejudicii deoarece nu mai pot interveni în remedierea eventualelor degradări în zidul proprietatea lor, nu au formulat în mod concret prin acțiunea dedusă judecății o pretenție concretă cu privire la acestea, asupra căreia instanța să se pronunțe, ( fereastra care la data deplasării instanței în teren nu exista).
Referitor la cererea reconvențională, din raportul de expertiză topo întocmit în cauză, din planșele fotografice depuse la dosar a rezultat că reclamanții pârâți au pe terenul lor edificată o magazie ce nu are jgheaburi, edificată pe linia de hotar dintre cele două proprietăți limitrofe.
Conform art.615 C.civil, proprietarul este dator a-si face streasina casei sale, astfel incat apele din ploi sa se scurga pe terenul sau, sau pe ulite, iar nu pe locul vecinului sau.” Aceeași dispoziție legală a fost preluată și de art 611 NCC.
În considerarea celor expuse, instanța a admis capătul de cerere analizat și a obligat reclamanții pârâți să monteze jgheaburi la anexa-magazie construită pe proprietatea lor învecinată cu pârâții reclamanți pe latura de nord astfel încât apa pluvială să se scurgă pe terenul reclamanților pârâți.
Față de soluțiile asupra acțiunii principale, cererii reconvenționale, culpa procesuală a fiecăreia dintre părți, în temeiul art 453 C.p.c instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat reclamanții să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei ( rezultată din diferența taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat și onorariu expert topo astfel cum a rezultat din chitanțele depuse la dosar).
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții T. S. I. și T. Sevar N., criticând-opentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, casarea cu reținere în vederea administrării de noi probatorii constând în audiere de martori, cercetare la fața locului și expertiză topo cadastru și construcții.
Pe fond, au solicitat modificarea în tot a hotărârii și crearea unei servituți de trecere pe proprietatea intimaților, cu cheltuieli de judecata.
Au învederat că se învecinează cu intimații pe latura sud a proprietății lor, ce este închisă pe toate laturile, fiind situată în spatele proprietății intimaților și neavând nicio cale de acces directă la drumul public.
La data cumpărării proprietății, prin contractul de vânzare cumpărare ce s-a încheiat cu C. Speranța, în conținutul acestuia, s-a stipulat calea de acces la proprietatea lor ce urma a se face pe terenul lui S. F., (prima proprietara de la care au cumpărat intimații) .
Chiar dacă aceasta nu semnase contractul, pentru asigurarea opozabilității, aceasta acceptase convențional trecerea lor și a autoarei lor, prin curtea sa, astfel că din 1992 au practicat aceasta trecere.
Mai mult, chiar și intimații le-au permis accesul prin curtea lor pana în anul 2009 când le-a interzis să mai pătrundă situație ce au reclamat-o la organele de poliție, conform notificării si dovezii de înregistrare a plângerii. La limita proprietății lor cu a intimaților exista o clădire anexa ce a avut destinația garaj, aici au avut autoturismul și ulterior alte mașini la reparat, situație ce este publică și poate fi evidențiata in teren.
Din cauza certurilor au căutat înțelegere la cealaltă vecinătate pe unde intră în prezent. Convențional, au stabilit cu aceasta ca accesul prin proprietate să se facă numai pana la rezolvarea prezentei situații si nu permanent.
La acest moment traversează temporar o alta proprietate, respectiv a defunctului M. M., însă înțelegerea a operat pana la decesul sau, soția nemaifiind de acord cu calea de acces.
Deși in cauza s-au efectuat o cercetare locala întocmindu-se un proces verbal si o expertiza, instanța de fond a ignorat atât actele pe care le-a depus in dovedirea acestei situații de fapt si nu a ținut cont ca intre proprietatea lor si proprietatea M. exista o unica poarta de acces de numai 0,60 m lățime, ce se situează în adâncul curții, nicidecum la drumul public, așa cum prevede textul de lege.
Au susținut că nu au nicio deschidere la ., dimpotrivă, trec pe o cale foarte lunga de o deschidere lata de numai 50 -60 cm pe proprietatea M., ( fapt observabil prin compararea schițelor anexa la raport).
Parații au făcut de ultima ora o . lucrări constând in amenajarea următoarelor obiective: un foișor, un WC, o magazie, calea rămasa fiind lata de aproximativ 0,60m - 1 m latime.
Aceste fapte s-au consumat între data promovării acțiunii și cercetarea la fata locului, exact pe calea de trecere preexistenta, situație de natura a le prejudicia si obstrucționa accesul.
Desi au arătat ca aceste construcții cu caracter improvizat, ca s-au realizat de data recenta, instanța de fond a refuzat sa cerceteze si a respins cererea de suplimentare a probatoriului testimonial cu inca un martor.
Mai mult decât atât, aceștia au negat destinația anexei lipite de zidul acestora edificat fara autorizație, lipit de garaj, situație de natura sa confirme încă o dată ca in ceea ce îi privește dețin un autovehicul cu care numai pot pătrunde in curte prin proprietatea paraților.
Intimații au negat faptul ca la momentul cumpărării proprietății actuale, temându-se de consecințe, au avizat orice potențial cumpărător si pe vânzător, printr-un panou scris, expus liber, pentru a se lua la cunoștința situația caii de acces, ca au folosit calea de acces din curtea acestora trecând cu mașina, cu pasul, cu diferite materiale de construcție etc. in tot acest răstimp
Instanța de fond a respins toate solicitările făcute la ultimul termen, toate obiecțiunile la raport, a considerat ca probațiunea este suficienta si a pronunțat o hotărâre prin care a admis parțial cererea respingând solicitările principale, pronunțându-se raportat la obligarea intimaților în sensul de a taia ramurile copacilor ce se întind peste proprietatea lor și i-a obligat la montarea de jgheaburi colectoare a apelor pluviale, la anexa denumita in continuare magazie, deși aceasta este garaj.
Mai mult decât atât, prin compensare, au fost obligați la 250 lei cheltuieli de judecata deși ambele părți au căzut in pretenții, iar compensarea urma sa se facă in totalitate. Mai mult, au fost de acord cu montarea de jgheaburi daca se taie socul. In atare situație, recunoscând pretenția pârtilor, nu mai puteau fi obligați la cheltuieli de judecata. Ambele parți au beneficiat de apărare, și au contribuit la achitarea onorariului de expert.
În dezvoltarea motivelor de apel, au susținut că instanța de fond a aplicat greșit legea, în speță dispozițiile art. 617 alin 1 Cod civil care impun ca titularul cererii de instituire a unei servituți de trecere să se afle în imposibilitatea de a avea acces la calea publica, subliniind că proprietatea lor este închisă absolut, neexistând cale de acces la drumul public de pe nicio latura a acesteia.
Inițial, accesul la aceasta s-a făcut prin curtea intimaților pe unde este calea cea mai scurta, directa, la .> Desi au cerut instanței ca aceasta cale sa fie configurata pe schița la lățimea necesara trecerii cu autovehiculul, instanța a respins cererea, exprimându-se practic anticipat asupra soluției ce urma sa o pronunțe.
Au dovedit in cauza ca trec exclusiv cu pasul printr-o singura proprietate.
Au arătat că la cercetarea la fata locului, instanța de fond a întocmit un proces verbal in care arată aspecte ce nu au nicio legătura cu actele si nici raportul de expertiza nu le are în vedere la concluziile pe care le emite.
Instanța s-a prevalat de existenta unui stâlp de electricitate, de pomi, de o construcție provizorie ce aparține paraților, de un gard, un WC.. .dar toate acestea nu au caracter de stabilitate, pot fi strămutate pe alt amplasament si au fost edificate de ultima ora.
Prin cuprinsul hotărârii, instanța nu s-a pronunțat asupra solicitărilor făcute si anume nu motivează respingerea cererii audierii unui nou martor pe o situație intervenita de data recenta, de ce respinge obiecțiunile făcute la lucrarea expertului topo cadastru. In practicaua hotărârii se afirma ca sunt neconcludente, fara a se specifica si de ce si totodată ca sunt cereri noi, dupa propunerea inițiala a probatoriului. Au arătat ca aceste improvizații s-au făcut ulterior, ca nu aveau cunoștința de ele si ca se impunea sa probeze o situație noua.
La data de 16.02.2015 au depus o contestație la conținutul procesului verbal de cercetare la fata locului in care au arătat ca: In mod incorect s-a stabilit ca „ magazia reclamanților este lipita de zidul vechi de granița, despărțitor al celor doua proprietăți limitrofe a pârtilor.
In realitate, zidul construit de parați este lipit de zidul vechi ce constituie linia de hotar.
La fata locului au indicat instanței ca paratul si-a termoizolat imobilul cu polistiren dupa care a termoizolat peretele vechi de răzor, situație ce se putea observa cu ochiul liber,dar care nu a fost consemnata.
Preciză ca zidul din spatele magaziei lor este construit exact pe răzor, fara acordul lor.
La fata locului se puteau observa si alte doua balamale pe partea mare a porții, neconsemnate de către instanța ca si existenta, iar poarta nu este funcționabila deoarece a fost blocata in vara anului 2009 de către parați. Întrucât nu au avut acces pe partea proprietatea paraților, au arătat instanței ca, cu aproximativ o săptămâna înainte de sosirea expertului in teren, s-au edificat o . obiective, după cum urmează: o magazie care blochează poarta de intrare ; un foișor făcut pe lângă imobilul proprietatea M.
Din procesul verbal nu reiese acest fapt și nici existenta unui soc situat exact în fața garajului ( magaziei).
Cu privire la stâlpul electric, el a fost poziționat la cererea paratului dar nu este un impediment pentru mutarea lui deoarece RENEL poate interveni in orice clipa.
În ceea ce privește ieșirea pe terenul vecinătății def. M. M., ea nu este instituita judecătorești prin crearea unei servituți de trecere. În ce îi privește, au fost numai tolerați de aceasta vecinătate, în virtutea bunelor relații pana la un anumit moment când li s-a impus să facă . obiectelor necesare pe terenul învecinat, pe care îl dețin în proprietate parații reclamanți, și pe unde a existat o servitute de trecere convențional stabilită, în acte.
Inițial, proprietățile au aparținut unui singur proprietar, respectiv lui M. M.. În timp, acesta a înstrăinat partea din spatele curții către M. C.. Partea din fata a rămas fiului sau, M. Eugeniu. Părinții apelantei S. N. au cumpărat proprietatea lui M. C., ce se compunea exclusiv din locuința construita.
Terenul aferent a intrat in proprietate de stat. După Revoluție, M. M. a cumpărat de la M. Eugeniu toata partea din fata și automat a preluat tot terenul aferent clădirilor, a sa și a lor. Practic, S. Mihaica nu deține nicio porțiune de teren peste cel aferent clădirii, aceasta având proprietatea terenului construit.
În ceea îi privește pe M. T. si M. V., aceștia nu au cum să nege împrejurarea că, în conformitate cu prevederile stipulate în contractul autentificat sub nr. 7920/01.06.1992, accesul se va face pe proprietatea S. F..
Parații reclamanți au cumpărat de la moștenitorul lui S. F. terenul, fără ca acesta să mai treacă în cuprinsul înscrisului și servitutea de trecere pentru proprietatea din spate, respectiv pentru noi.
În cauza s-a depus un raport întocmit de expertul N. G. ce are specializarea topo cadastru. Instanța nu a ținut cont de actele depuse, de obiecțiunile formulate și practic omologhează aceasta lucrare care, în conținut are susțineri inexacte cum ar fi, la capitolul concluzii, se arată că în prezent exista o cale de acces de la proprietatea reclamanților T. S. I. si T. S. V. N. la drumul public deși nu exista nicio cale de acces directa.
Instanța de control poate observa ca raportul este tributar prin lipsa acestor dimensiuni pentru că, în conformitate cu legea, se alege calea cea mai scurtă, mai directa și mai practică pentru părți.
Deși au formulat obiecțiuni, instanța le-a respins, nu le-a analizat și a preluat punctul de vedere al apărătorului paraților lipsindu-i de o proba ceruta expres.
Deși lucrarea se întocmește de un expert topo cadastru, instanța fara nicio verificare apreciază ca sunt obligați sa adapteze sistemul de colectare al apelor pluviale prin jgheaburi, deși nu rezulta din nicio proba faptul ca cel care a edificat zidul a făcut-o in disprețul existentei unei construcții ce le aparține, l-a amplasat in asa fel incat, fara a cere acordul, l-a dus pe linia de hotar, lipit de zidullor.
Prin admiterea acestui capăt de cerere din reconvenționala, pe o situație nedovedita, li se aduce un prejudiciu, mai ales ca parații reclamanți sunt cei in culpa.
Hotărârea nu cuprinde referiri legate de audierea martorilor propuși, D. G. si M. M.., iar din acest punct de vedere hotărârea nu este motivată.
Au solicitat, în principal, admiterea apelului, reținerea cauzei în vederea prelungirii de probatorii cu cercetare la fata locului, audierea martorilor, încuviințarea obiecțiunilor la raportul expertiza topo cadastru și solicitarea către expert de a proceda la crearea unei cai de acces de o lățime suficientă care să permită accesul cu autovehiculul pe terenul proprietatea intimaților.
Pe fond, au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul creării unei servituți de trecere pe terenul intimaților, obligării acestora la tăierea socului și oțetarului deoarece firele de electricitate trec prin ramurile acestuia și creează temerea ruperii lor la orice furtună, compensarea în tot a cheltuielilor de judecată.
Intimații M. V. si M. T. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinica și legală a hotărârii instanței de fond.
În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect stabilită de instanța de fond, având ca suport probatoriile administrate ( acte, interogatorii, expertiza tehnica, martori, cercetare locala).
Sunt vecini pe latura de N a proprietății cu reclamanții, au dobândit prin vânzare-cumpărare imobilul casa de locuit si teren aferent in suprafața de 300 m.p. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. l7383/27 sept.1995 de Notariatul de Stat B., de la numiții N. V. si P., care, anterior, dobândiseră acesta proprietate de la S. F. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8245/4 iunie 1992.
Din ambele acte de vânzare-cumpărare nu rezulta ca aceasta proprietate ar fi fost grevată de vreo sarcina sau servitute.
Așa cum retine instanța de fond, actul de vânzare-cumpărare invocat de către reclamanți în care s-a inserat mențiunea ca accesul se face pe proprietatea S. F., terț față de contract, ce nu l-a semnat, este inopozabil acesteia și succesorilor săi. Mai mult, la trei zile distanta de data actului în care se făcea aceasta mențiune, inopozabila așa cum se arata mai sus, S. F. a vândut nepotului sau si soției sale N. P. si V. in care se precizează expres inexistenta vreunei sarcini sau servituți.
Reclamanta T. S. V. N. a locuit cu soțul sau reclamantul T. S. I. la părinții săi, numiții S. Mihaica si L.( a se vedea răspunsul la întrebarea nr.5, interogatoriul reclamanților), părinții reclamantei, S. Mihaica si L., au cumpărat imobilul din . cu trecere prin curtea numitei M. E. si M. numerotat tot nr.22.
Aceștia din urma au înstrăinat imobilul casa si teren numitului M. M., actualul proprietar, pe terenul căruia reclamanții au ieșire la calea publicarea si mama, respectiv soacra, așa cum au si menționat in acțiune si cum rezulta si din probatorii (a se vedea răspunsul la întrebarea nr. 7 interogatoriul reclamanților).
Reclamanții nu au folosit și nu aveau nevoie a folosi ca ieșire la calea publica alta cale de ieșire/cu atât mai puțin curtea lor, care, de altfel, este improprie creării unei cai de acces prin configurație si dimensiune, cat timp au cea mai facila trecere practicata deja de 22 ani pe un fond vecin, (disensiunile pe care le invoca la acesta data sunt fictive si prin aceasta încearcă sa-si motiveze acțiunea, care nu constituie un motiv conform prevederilor legale in materia servituții de trecere).
Fondurile de care vorbesc reclamanții si pe care ies la calea publica de la data dobândirii imobilului proprietatea lor, de 22 ani, sunt: proprietatea mamei reclamantei si a reclamantei in calitate de moștenitoare, unica fiică a defunctului sau tata si proprietatea pe care însăși mama reclamantei și reclamanta au ieșire la calea publica, proprietatea numitului M. M. și reclamanților.
Or din acțiunea formulata de către reclamanți rezultă că de la data dobândirii proprietății nu sunt lipsiți de acces la calea publica( a se vedea si răspunsul la interogatoriu nr. 7).
Faptul ca au folosit din anul 1992 aceasta cale de acces denotă că este o cale de acces facila și fără a le aduce vreun prejudiciu nici lor, nici fondului pe care se face ieșirea la calea publica.
Aceasta situație de fapt este în acord cu prevederile art.617 al.2 teza II C.civ., care s-a dovedit de-a lungul timpului -22 ani - că este în interesul reclamanților și nu sunt împiedicați in niciun mod sau, daca ar fi, ar trebui sa cheme in judecata proprietarul fondului pe unde au folosit calea de acces 22 ani - a ieși la calea publica.
Mai mult relația de rudenie a proprietarului fondului aservit mama reclamantei, precum si casa de locuit a acesteia care are perete comun cu imobilul casa de locuit a reclamanților (a se vedea răspunsul la întrebarea nr.6, interogatoriul reclamanților) denota încă o dată ca nu exista niciun argument de natura juridica în a-i îndreptați să solicite cale de acces pe alt fond.
Reclamanții vin cu singurul argument, în solicitarea servituții de trecere prin curtea lor, că ar fi mai scurt, ca dimensiune, parcursul pana la . primul rând, ambele fonduri sunt situate în oraș, . sunt de la mici la rezonabile, nicidecum kilometrice, (daca se vizionează raportul de expertiza ar rezulta o micșorare cu câțiva m.l) și așa cum retine si instanța de fond, conform dispozițiilor legale, art.617 al.l C.civ. vizează imposibilitatea absoluta de ieșire la calea publica a celui care reclama constituirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea altei persoane, textul găsindu-si aplicare în situația în care pentru proprietarul fondului dominant nu exista nici o cale la ieșirea publica.
Potrivit art.617 al.2 C.Civ. - în instituirea unei servituți de trecere trebuie sa se tina seama si de interesul celui ce urmează sa suporte consecințele iar nu in mod precumpănitor sau exclusiv de interesul celui ce urmează a beneficia de calea de acces, deși așa cum a reținut instanța de fond in speța de fata nu sunt aplicabile dispozițiile art. 617 C.procciv cat timp reclamanții au ieșire la calea publica, acest temei vizând imposibilitatea absoluta de ieșire la calea publica a celui care solicita un asemenea drept.
Așadar raportat la situația de fapt corect stabilita, instanța de fond a aplicat corect legislația in materie.
Raportat la celelalte critici privind probatoriile administrate în cauza, expertiza tehnica, martori, cercetare la fata locului, au fost corect analizate de către instanța de fond, prioritar fiind aplicarea legii in materia servituților care are ca suport o situație de fapt rezultata din probatorii.
Astfel, din raportul de expertiza efectuat in cauza, cu obiective clare, expertul a răspuns punctual, în sensul că exista o cale de acces la calea publica de la proprietatea reclamanților schița nr.2, in schița nr.3, este prezentata de către expert o cale de acces propusa de către reclamanți, dar pe care se afla anumite construcții, identificate de către expert astfel: C5 -WC; C- un stâlp de electricitate; C6 foișor C4-magazie de lemne
Stâlpul de electricitate este proprietatea RENEL si se face conform proiectului de reabilitare a infrastructurii de către Renel si în funcție de voința cuiva. Mai mult acest stâlp aflat pe proprietatea mea, îi deservește, așa cum arata în motivele de apel, pe reclamanții apelanți; nimic din ceea ce este în curtea lor nu s-a făcut, așa cum pretind apelanții, în perioada arătată.
Cercetarea la fata locului s-a făcut în prezenta părților și s-au consemnat cele susținute dar și cele identificate direct de către completul de judecata.
Răspunsurile apelanților la interogatorii sunt relevante, susținând situația de fapt pe care au invocat-o.
În ceea ce privește solicitarea apelanților de a se prelungi probatoriile cu aceleași probe administrate si la instanța a cărei hotărâre se ataca, s-au administrat toate probele necesare soluționării cauzei, instanța de apel putând face aplicarea art.479 al.l C.proc.civ. în baza probelor administrate deja la instanța de fond.
Apelanții au T. S. I. și T. Sevar N. au formulat răspuns la întâmpinare.
Tribunalul, verificând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și probele administrate în cauză, în limitele efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art.477-478 Cod procedură civilă, reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor legale menționate, instanța de apel va proceda la rejudecare fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de apelant, cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărârea care a fost atacată, iar părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Astfel, referitor la cererea apelanților de admitere a apelului, cu reținere în vederea administrării de noi probatorii, tribunalul constată că textul art.479 Cod procedură civilă prevede că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum și administrarea probelor noi, propuse în condițiile art.478 alin.2.
În cauză, probatoriul propus de către apelanții reclamanți, indicat prin acțiune, a fost încuviințat prin încheierile de ședință din 27.10.2014, respectiv 08.12.2014, tribunalul constatând că instanța de fond a soluționat cauza administrând un probatoriu complet, cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză și cercetare la fața locului, nefiind necesară refacerea probelor.
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor prin care a fost criticată sentința sub aspectul soluționării, pe fond, a acțiunii și a cererii reconvenționale, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, iar sentința pronunțată în cauză este legală și temeinică.
În concret, apelanții reclamanți au solicitat prin cererea introductivă stabilirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților, motivând că proprietatea lor constituie loc înfundat, respectiv obligarea pârâților la desființarea arborilor, iar dacă sunt la distanțe tolerabile obligarea la tăierea ramurilor acestora.
Raportat la probele administrate, instanța de fond a reținut, în mod corect, că imobilul proprietatea reclamanților nu constituie un fond lipsit de acces la cale publică, dispozițiile art.617 alin.1 Cod civil fiind aplicabile doar în cazul în care fondului nu are o astfel de cale, condiție ce nu era îndeplinită, nejustificându-se instituirea unei servituți în situația în care imobilul reclamanților are un astfel de acces.
Art.617 alin.1 Cod civil se referă la fondul ce nu are nici o cale de acces la cea publică, deci o imposibilitate absolută, iar în situația apelanților reclamanților, așa cum au arătat, chiar în cuprinsul acțiunii, în răspunsul la întâmpinare, ulterior, în motivele de apel și cum au recunoscut la interogatoriu, întrebarea nr.7, au ieșire la stradă pe la imobilul cu nr.22 de pe . mulți ani.
Același aspect este confirmat de depozițiile martorilor, iar cu ocazia cercetării la fața locului, la care apelanții reclamanți au participat, conform procesului verbal din 09.12.2014, a fost constată această cale de acces, consemnându-se că „accesul la proprietatea reclamanților se face prin curtea mamei reclamantei și a familiei M.… gangul de acces spre curtea reclamanților este constituit pe de o parte de zidul casei mamei reclamantei, iar pe de altă parte este mărginit de o magazie, proprietatea familiei M. Marcelica…”
De asemenea, concluziile raportului de expertiză, întocmit de expert N. G., au fost că, în prezent, există o cale de acces de la proprietatea reclamanților la drumul public, fiind evidențiată în schița anexă nr.2, pe terenul proprietatea numitei M. Marcelica, de la nr.22.
Motivele invocate de reclamanți, conform cărora aveau stabilită, prin contractul de vânzare cumpărare, prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, autentificat sub nr.7920/1992 de Notariatul de Stat Județean B., o cale de acces la calea publică pe terenul fost proprietatea numitei S. F., care ulterior a fost înstrăinat, fiind în prezent proprietatea pârâților, au fost înlăturate corect de instanța de fond, nefiind reținute în cauză, ca justificând o limitare a dreptului de proprietate al acestora, în conformitate cu dispozițiile art.617 Cod civil.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare menționat, proprietatea suprafeței de 178 mp a fost dobândită de la vânzătoarea C. Speranța, fără ca numita S. F. să fie parte în contract, nefiind opozabil succesorilor acesteia, între care și intimații pârâți care au cumpărat de la fam. N. și care, la rândul ei, a cumpărat de la S. F..
Astfel, în condițiile în care rezultă, din probatoriul administrat, că apelanții nu sunt lipsiți de acces la calea publică, strict în sensul prevederilor art.617 alin.1 Cod civil, celelalte motive invocate referitoare la faptul că nu le-au fost admise obiecțiunile la raportul de expertiză, criticile modului de întocmire a procesului-verbal de cercetare la fața locului, nu se mai impun a fi analizate.
Instanța de fond a verificat, în acord cu prevederile legale menționate, dacă reclamanții sunt proprietarii unui fondului lipsit de acces la calea publică, și, rezultând că au o asemenea cale, în mod legal și temeinic a respins capetele de cererea ale acțiunii principale privind instituirea dreptului de servitute și obligarea pârâților de a le permite accesul.
Cu privire la cererea apelanților de a fi schimbată sentința în sensul obligării pârâților intimați la tăierea socului și oțetarului deoarece firele de electricitate trec prin ramurile și creează temerea ruperii lor la orice furtună, tribunalul reține că, prin acțiune, au susținut că pârâții ar avea trei copaci crescuți la mai puțin de 1 m, respectiv 0,60 m de linia de hotar, solicitând, în principal desființarea lor, iar, în subsidiar, dacă se găsesc la distanțe tolerabile obligarea la tăierea ramurilor.
Din raportul de expertiză a rezultat că pe terenul proprietatea pârâților se află un oțetar, notat cu A, la o distanță de 0,85 m față de linia de hotar și un măr B aflat la 1,20 m de linia de hotar, situație în care, tocmai în funcție de distanța de hotar la care sunt crescuți pomii, de natura acestora, ce nu sunt de mari dimensiuni, precum și în funcție de cererea subsidiară a reclamanților, care nu au invocat, prin acțiunea principală, aspectele legate de firele de electricitate, a fost admis capătul de cerere, în modalitatea de a fi obligați pârâții la tăierea ramurilor ce se întind pe proprietatea învecinată.
În privința motivelor de apel, vizând soluționarea cererii reconvenționale, se constată că pârâții au solicitat să fie obligați reclamanți să-și monteze jgheaburi la anexa magazie, învecinată pe latura de nord cu proprietatea lor, susținând că apa pluvială se scurge direct pe terenul lor.
Expertul a identificat această magazie, evidențiind-o în schița anexă nr.1 la raportul de expertiză.
Apelanții reclamanți, prin întâmpinarea la cererea reconvențională nu au contestat faptul că nu ar avea montate jgheaburi, susținând doar că nu ei au edificat acoperișul, doar i-au schimbat învelitoare, preluând ca atare construcția de la vechiul proprietar, împrejurare în care, față de dispozițiile art.611 Cod civil care obligă pe proprietar a-și face streașina astfel încât apele provenind din ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin, în mod corect s-a reținut temeinicia cererii reconvenționale.
Art.453 alin.2 Cod procedură civilă prevede că atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare parte poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar dacă este cazul, vor putea fi compensate cheltuielile.
Astfel, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.453 Cod procedură civilă, obligând reclamanții pârâți la diferența rezultată de 250 lei, după compensarea, în parte, a cheltuielilor de judecată efectuate de părți, tocmai consecință a admiterii cererii reconvenționale, precum și a admiterii, în parte, a acțiunii principale.
Ca urmare, reținând că nu sunt fondate criticile formulate de apelanți, nefiind motive de schimbare a sentinței apelate, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanții T.-S. V. N., T. S. I., domiciliați în B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.2496/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. V., M. T., domiciliați în B., ., județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. M. O. |
Red.AMD
Thred.AMD/CMO
6 ex/09.11.2015
Judecătoria B.
Judecător fond P. F.
Dosar fond nr._
| ← Pretenţii. Hotărâre din 09-10-2015, Tribunalul BUZĂU | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 226/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
