Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 148/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 148/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 624/269/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 148/2014

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014

Completul compus din:

Președinte: N. P. C.

Judecător: M. A. C.

Judecător: L. I.

Grefier: T. F.

Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții D. I.-E. și D. A.-L. împotriva sentinței civile nr. 795/2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. D. și intimata-pârâtă D. A. - prin mandatar D. L., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul D. I. E. personal și asistat de avocat Gațea L. care o reprezintă și pe recurenta D. A. L. și intimata M. Doinița personal și asistată de avocat B. S., lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a depus la dosar de către BNP Oltenița relațiile solicitate de către instanță la termenul anterior, după care:

Tribunalul acordă cuvântul părților pe probe.

Avocat L. Gațea pentru recurenți având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și proba testimonială cu un martor Tociu M. întrucât la instanța de fond a respinsă audierea acestui martor pe considerentul că se află în grad prohibit de lege cu recurenții, însă față de recurenți se află în gradul VII de rudenie. Arată că martorul propus a fost prezent la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare și a contractului de partaj voluntar.

Avocat S.B. pentru intimată având cuvântul, față de proba cu înscrisuri solicitată de recurenți, nu se opune; cu privire la proba testimonială, arată că este inadmisibilă în această fază de judecată având în vedere că în recurs nu se administrează proba cu martori.

Instanța pune în discuție admisibilitatea probei testimoniale în raport de dispozițiile art.305 C.

Apărătorul recurenților având cuvântul, arată că se află în faza recursului însă având în vedere că nu există calea apelului instanța se pronunță pe toate aspectele de fapt și de drept, astfel că din punctul său de vedere proba cu martori este admisibilă.

Deliberând asupra probei testimoniale solicitată de recurenți prin apărător, instanța respinge proba cu martorul solicitat pentru audiere având în vedere că această probă este inadmisibilă în recurs, conform art.305 Cpcc-1865 sub imperiul căruia a fost pornită acțiunea de față aflată în faza procesuală a recursului.

De asemenea, pune în discuția părților clarificarea situației procesuale a pârâtei decedate D. A. și a mandatarei acesteia D. L..

Ambii apărători având pe rând cuvântul, învederează că și-au spus părerea cu privire la acest aspect la termenul din 22.10.2014.

Față de situația procesuală a pârâtei decedate D. A. și a mandatarei acesteia D. L., instanța apreciază că prin introducerea în cauză a recurenților D. I.-E. și D. A.-L. în fața instanței de fond aceștia au preluat calitatea procesuală a pârâtei D. A. care a decedat pe parcursul procesului, deci mandatara acesteia D. L. i-ar reprezenta pe aceștia la acest moment, însă nu se impune citarea sa având în vedere că mandatul ce i-a fost dat de defunctă a fost înlocuit cu cel dat de recurenți apărătorului lor, deși cel inițial nu a fost revocat expres.

Apărătorul recurenților și apărătorul intimatei având cuvântul pe rând, învederează că nu au cereri, probe sau excepții de formulat și consideră cauza în stare de judecată.

Tribunalul, nefiind cereri, probe sau excepții de formulat, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.

Avocat L. Gațea pentru recurenți având cuvântul, învederează că s-au invocat două excepții, respectiv excepția nulității absolute a încheierii de ședință din 19.12.2013 întrucât după repunerea pe rol a cauzei instanța a dispus introducerea în cauză a recurenților în calitate de pârâți (având vocație succesorală de pe urma defunctei D. A.) punând în discuție cererea reclamantei chiar dacă recurenții au solicitat termen pentru angajarea unui apărător, ceea ce însemnă că s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil întrucât chiar dacă au solicitat termen pentru angajarea unui avocat instanța s-a pronunțat pe încheiere, a acordat cuvântul părților fără să ia în considerare lipsa de apărare a recurenților.

La data de 17.04.2014 recurenții pârâți au invocat lipsa calității lor procesuale pasive întrucât au fost introduși în cauză fără a avea calitatea de moștenitori ai defunctei D. A., calitate de moștenitor care se dovedea potrivit art.115 alin.3 din Legea 36/1995 cu certificatul de moștenitor. Art.243(1) pct.1 C. dispune că la moartea uneia din părți, partea interesată poate solicita introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei, textul de lege menționând expres această calitate de moștenitori și nu cea de succesibili, așa cum au fost introduși în cauză recurenți la data de 19.12.2013.

Pe timpul derulării procesului reclamanta avea posibilitatea să solicite instanței să constate calitatea de moștenitori ai defunctei, lucru pe care aceasta nu l-a făcut, iar instanța de judecată respinge excepția motivând că în calitate de nepoți de fiu ai defunctei au calitatea de succesibili, prezenta hotărâre urmând a le fi opozabilă și că în timpul procesului cei doi și-au însușit calitatea de pârâți ce rezultă atât din faptul că nu și-au contestat calitatea cât și din faptul că s-au opus acțiunii formulate, ceea ce consideră că această motivare este hilară întrucât au invocat o excepție de ordine publică, mai mult decât atât trebuiau să fie de acord cu acțiunea formulată dacă recurenții nu se considerau moștenitori.

Prin încheierea de ședință din 18.08.2011 instanța de fond a dispus la cererea reclamantei suspendarea cauzei întrucât mai exista pe rol dosarul nr._ prin care se solicita anularea certificatului de moștenitor eliberat în urma decesului M. Iordana(fiica lui D. A.), însă la acest termen D. A. era decedată din 17.06.2011 instanța neintroducând în cauză nici un fel de moștenitor pentru a pune în discuție suspendarea cauzei, fiind astfel încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.

La termenul din 13.02.2014 recurenții a solicitat conexarea dosarului nr._ și cel disjuns nr._ deoarece priveau același antecontract de vânzare cumpărare, motivând că potrivit art.164 alin.1 C. „părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură”, urmând a se observa că părțile sunt aceleași în cele două dosare, obiectul se află în strânsă legătură, iar cauza - izvorul principal al celor două dosare este identic, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare. Faptul că s-a respins cererea de conexare a celor două dosare duce la două situații ciudate și anume:- situația ca într-un dosar să se constate vânzarea cumpărarea terenurilor respective, iar prețul vânzării în acest caz nu este cunoscut întrucât bunurile au fost vândute pentru un preț total și nu pentru fiecare bun imobil în parte iar acțiune de constatare a fost admisă fără să se cunoască prețul vânzării; - situația în care să se constate că la încheierea contractului de vânzare cumpărare nu au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data încheierii antecontractului, prețul vânzării bunurilor imobile(teren și casă) nefiind cunoscut, prețul vânzării chiar nefiind plătit, fiind în această situație în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Oltenița, situație față de care consideră că instanța dacă s-a pronunțat în acest dosar se găsește în situația de antepronunțare cu privire la soluția ce o va da în celălalt dosar, fiind îndreptățită să se abțină sau există premisele formulării unei cereri de recuzare.

Arată că instanța de fond prin sentința civilă nr.795/2014 a constatat vânzarea cumpărarea terenurilor situate în extravilanul comunei Plătărești fără a cunoaște prețul acestei vânzării, instanța de recurs fiind în imposibilitatea stabilirii taxei judiciare de timbru, fiind calculată la totalul acestor terenuri, însă în eventualitatea formulării unui recurs în celălalt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Oltenița nu cunoaște cum se va calcula taxa de timbru sau recurenții vor fi încărcați să plătească o taxă judiciară de două ori.

Precizează că în considerentele sentinței civile nr.795/2014 instanța de fond consideră acțiunea ca întemeiată cu privire la terenurile situate atât în extravilanul localității cât și cu privire la terenurile situate în intravilanul localității, față de care se disjunsese cauza formându-se dosarul nr._, totuși în dispozitivul sentinței s-a pronunțat asupra constatării vânzării cumpărării terenurilor aflate în extravilanul localității, ceea ce înseamnă că între motivarea hotărârii și ce s-a dispus există discrepanțe vădite.

Solicită a se observa că temeiul acțiunii art.5 titlul X din Legea 247/2005, prin urmare autoarea recurenților-defuncta D. A. pentru a se constata vânzarea cumpărarea terenurilor menționate trebuia să se afle în culpă, să refuze încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, iar reclamanta nu a făcut această dovada a refuzului și nici dovada că aceasta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute în antecontractul de vânzare cumpărare.

La încheierea antecontractului de vânzare cumpărare - 21.07.2010 de notarul public la domiciliul defunctei D. A. în vârstă de 86 de ani( întrucât era bolnavă și nedeplasabilă) aceasta împreună cu reclamanta s-au obligat ca până la data de 21.09.2010 să participe la autentificarea contractului de vânzare cumpărare privind suprafețele de teren menționate. Prin același antecontract D. A. se obligă ca până la aceeași dată să întocmească documentația cadastrală pe cheltuia cumpărătoarei promitente și să prezinte documentele necesare vânzării, respectiv extras de carte funciară, certificat de atestare fiscală, etc., iar reclamanta s-a obligat să suporte cheltuielile ocazionate de întocmirea documentației cadastrale, cu toate acestea reclamanta a introdus acțiunea în constatării vânzării cumpărării depunând acest antecontract de vânzare cumpărare, însă a omis să depună procurile date în aceeași zi la un interval de câteva minute(nr.2141/21.07.2010 și 2142/21.07.2014) prin care D. A. a împuternicit-o pe reclamantă să încheie, să vândă toate terenurile prevăzute în antecontractul de vânzare cumpărare și să o reprezinte în fața organelor administrației de stat și organelor fiscale, experți OCPI, etc. pentru obținerea încheierii de intabulare și extrasul de carte funciară; de asemenea, o împuternicește să o reprezinte în fața instanțelor judecătorești competente într-un proces civil cu privire la suprafața de teren 1246 mp și să facă tot felul de acte necesare vânzării și înscrierii dreptului de proprietate.

Precizează că reclamanta M. Doinița se află în culpă în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor cei reveneau atât prin antecontractul de vânzare cumpărare cât și prin cele două procuri prin care s-a obligat să încheie contractul de vânzare cumpărare până la data de 21.09.2010 în locul defunctei D. A., iar acesta transferă toate obligațiile asumate prin antecontract tocmai reclamantei, aceasta având și obligația de a întocmi cartea funciară pentru terenul intravilan și extravilan și toate actele necesare încheierii contratului de vânzare cumpărare în formă autentică.

La data de 22.12.2010, la trei luni după expirarea acestui termen, D. A. a revocat cele două procuri date reclamantei pentru că a considerat că a fost păcălită. În interogatoriul dat în instanță la 24.03.2011 D. A. a declarat că reclamanta s-a dus la asociație să ia bani pe grâu, însă nu i-a fost dați, ceea ce dovedește putea ei de înțelegere chiar dacă a semnat acel antecontract. Este greu de crezut că o femeie în vârstă de 86 de ani, la trei săptămâni de la decesul fiicei sale are o reprezentare a faptelor sale și își vinde întreaga avere unei străine contra unei sume de 22.000 lei în condițiile în care nu avea o casă întrucât locuia în casa fiicei sale, a vândut 7 ha teren și 0,5 ha pădure și terenul din curte care mai fusese vândut în 1990 cu un contract de vânzare cumpărare, precum și casa care fusese vândută cu 20 de ani în urmă. Este greu de crezut că D. A. la vârsta de 86 de ani a fost în deplinătatea facultăților mintale, deși un martor a spus că era lucidă, însă nu putea un om lucid să-și vândă toată averea în condițiile în care toți martorii declară că nu s-a primit nicio sumă de bani și în condițiile în care suma era de 10 ori mai mică decât valoarea bunurilor existente în vânzarea cumpărarea respectivă.

Pentru motivele invocate, solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat S.B. pentru intimată având cuvântul, învederează că ceea ce s-a susținut de către apărătorul recurenților nu reprezintă nimic nou față de ceea ce s-a scris în motivele de recurs, însă apărătorul recurenților face afirmații nesusținute și ofensatoare la adresa reclamantei, respectiv faptul că reclamanta a avut intenția să o păcălească pe defuncta D. A. sunt doar aspecte prin care încearcă să impresioneze instanța, însă lucrurile nu au stat astfel.

Arată că apărătorul recurenților schimbă valoarea de adevăr a argumentelor juridice pe care le folosește în susținerea intereselor sale, în sensul că D. A. nu avea discernământ, nu era lucidă și nu putea să semneze în mod valabil antecontractul de vânzare cumpărare, însă omite faptul că în aceeași zi aceasta semnează încă trei acte, respectiv două procuri și un partaj voluntar, însă acelea pentru că respectă interesele recurentei nu sunt criticabile pentru că sunt în favoarea acesteia și nu există nici un dubiu cu privire la lipsa intenției de păcăleală, aceasta existând doar în legătură cu reclamanta.

Precizează că reclamanta a fost cea care a asigurat funeraliile fiicei decedate a lui D. A. împreună cu dl Tociu, acesta fiind adevărul și nu ceea ce încearcă apărătorul recurenților să prezinte la acest moment.

Învederează că toate apărările recurenților pe care le fac în această cauză sunt evident pro-cauza, întrucât spicuiește din înscrisurile depuse la dosar, declarațiile de martori și din întreg probatoriul numai cei convine, având în vedere că prin încheierea de ședință din 19.12.2011-fila 103(dosar fond) instanța reține că intervenienții în nume propriu arată că sunt de acord cu cererea formulată de reclamantă de introducere în cauză în calitate de pârâți și că aceștia solicită a se amâna cauza pentru a-și angaja un alt avocat întrucât apărătorul pe care l-au avut nu-i mai poate reprezenta, deci motivul amânării nu era în vederea pregătirii apărării pentru introducerea în cauză în calitate de intervenienți, apărătorul recurenților mistificând realitatea și de drept și de fapt încercând să o defavorizeze pe reclamantă arătând că intenția acesteia a fost de a o înșela pe D. A..

S-a reținut de către apărătorul recurenților că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, dar omite să facă referire la înscrisurile existente la dosarul cauzei din care rezultă că reclamanta a angajat un expert cadastrist care a început lucrările la puțin timp după ce a fost semnat antecontractul de vânzare cumpărare și că până la momentul la care procura de reprezentare a fost revocată expertul lucrase dar nu finalizase aceste proceduri, acesta fiind motivul pentru care contractul de vânzare cumpărare nu a putut fi încheiat la data de 21.09.2010.

Precizează că nu ar putea exista ca dovadă mai mare din punct de vedere al refuzului de a semna actul de vânzare cumpărare, tocmai revocarea procurii, iar dacă ar fi vrut încheierea contractului de vânzare cumpărare nu îi revoca procura. Singurul motiv pentru care reclamanta, deși avea o procură până la data de 22.12.2010 în care putea să semneze cu sine însuși contractul de vânzare cumpărare a fost că ar fi vrut să semneze acel contract cu promitentul vânzător tocmai pentru a arăta că ceea ce o interesează nu este dobândirea cu orice preț și cât de repede a acestor bunuri ci semnarea cu promitentul vânzător. Ulterior și raportat la înscrisurile de la dosarul cauzei nu s-a mai putut semna contractul de vânzare pentru că documentația cadastrală nu fusese realizată.

Există la dosarul cauzei dovezi care arată că într-adevăr reclamanta a angajat, a plătit și a făcut demersuri cu privire la obținerea documentației cadastrale.

Avocat S.B. pentru intimată arată că apărătorul recurenților a susținut că martorii au declarat că D. A. nu a primit banii, incorect întrucât declarațiile de martorii nu confirmă acest lucru; mai mult decât atât notarul care îndeplinește un act de autoritate publică consemnează în cuprinsul antecontractului că s-au dat banii.

Cu privire la taxa de timbru, arată că dacă instanța apreciază că reclamanta a plătit o taxă de timbru mai mică decât cea datorată, există instituția dării în debit. Faptul că instanța de fond a considerat că prețul înscris în antecontract este suficient pentru a determina taxa de timbru, din punctul său de vedere este relevant, iar dacă pârâții ar fi avut o problemă cu acest aspect exista instituția cererii de reexaminare, însă aceștia nu au făcut nici un demers în acest sens.

Precizează că motivele pentru care dosarele despre care apărătorul recurenților a făcut referire au fost suspendare sunt foarte clare, respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestei cauze pentru că după acel moment să se poată discuta de autoritate de lucru judecat a acestei hotărâri; în plus dosarele au obiecte distincte.

Se mai arată că în situația actuală, singura soluție care se poate dispune este aceea de respingere a recursului și de menținere a hotărârii instanței de fond. Faptul că în considerente este menționată și partea de teren intravilan dar în dispozitiv se vorbește doar de terenul extravilan este în opinia sa suficient pentru că partea din hotărâre care are forță juridică și este opozabilă este numai dispozitivul.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, învederează că le v-a solicita pe cale separată. Depune concluzii scrise.

Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița sub nr._ reclamanta M. Doinița a chemat în judecată pe pârâta D. A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că aceasta i-a vândut suprafața de 4,2800 ha. situat în intravilanul și extravilanul . repartizat astfel . 3,4554 ha. teren arabil extravilan situat în T. 6/2, p. 9 pe raza . la N – D. St. M., la E – drum, la S – moșt. P. P. D. și la V – antena; suprafața de 0,5000 ha. arabil extravilan, situat în T. 51/2, P. 25 pe raza . la N – moșt. L. V., la E – drum, la S – moșt. C. I. și la V – drum; suprafața de 0,1000 ha. teren arabil extravilan, situat în T. 75, p. 264, pe raza . la N – C. Ș., la E – drum, la S – Tociu S. și la V – drum; suprafața de 1246 m.p. teren arabil intravilan situat în T. 20, P. 82 pe raza . la N – N. C., la s – L. N., la V – canal; suprafața de 1000 m.p. teren intravilan curți-construcții, situat în T. 20, P. 80 pe raza . la N – N. C., la E – DJ, la S – L. N. și la V – rest proprietate ; cota parte indiviză de 1/3 din suprafața totală de 0,5000 ha. păduri situate în extravilanul ., T. 46, P. 6 cu vecini la n – drum, la E – moșt. Ghe. M., la S – moșt. Alangiu T. și la V – L. V. ; cota de 32/100, respectiv 2 ha. din suprafața totală de 6,2900 ha. teren arabil extravilan, pe raza ./2, P. 3 cu vecini la N – m. B. N., la E – drum, la S – Tociu D. P. și la V – antena, hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

A solicitat și cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 21.07.2010 a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 2140 la BN „notariatul Public Oltenița „ prin care pârâta D. A., s-a obligat să-i vândă suprafețele de teren mai sus menționate, contra sumei de 22.000 RON, achitată la acel moment. Pârâta este proprietara suprafețelor de teren ce fac obiectul litigiului, potrivit titlului de proprietate nr._/27.05.2004 emis de CJSDPT Călărași, pentru suprafața de 4,2800 ha. situat în extravilanul și intravilanul ., potrivit titlului de proprietate nr._/7.12.1995 eliberat de CJSDPT Călărași, pentru cota parte indiviză de 1/3 din suprafața de 0,5000 ha. păduri din . de proprietate nr._/17.12.2002 eliberat de CJSDPT Călărași, și contractului de partaj voluntar aut. sub nr. 2139/21.07.2010 la Notariatul Oltenița, pentru cota de 32/100, respectiv 2 ha. teren arabil extravilan pe raza ..

Au căzut de acord să se procedeze la autentificarea antecontractului, pentru a îmbrăca forma cerută de lege, imediat ce se va efectua lucrarea de cadastru în ceea ce privește imobilele descrise mai sus, dar nu mai târziu de 21.09.2010. De asemenea, pârâta și-a luat angajamentul că se va ocupa și de efectuarea lucrării de cadastru, pe cheltuiala sa, obligație pe care reclamanta a îndeplinit-o, pârâta însă nu.

Până la acest moment, pârâta a refuzat să procedeze la autentificarea prezentului antecontract, lăsându-se influențată de rudele răuvoitoare, deși s-a primit în întregime prețul convenit, motiv pentru care reclamanta a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune.

În drept, a invocat art. 111 C.pr.civilă, art. 1073 – 1077 C. civil, art. 5 Titlul X din legea nr. 247/2005.

Pârâta D. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că la data de 26.11.2010 a fost încheiat un antecontract de vânzare cumpărare legalizat de Biroul Notarului Public Oltenița prin care ea a promis vânzarea tuturor proprietăților imobiliare in care figurează ca titular, reclamantei M. D. (nepoata) contra sumei de 22.000 lei. Aceste bunuri reprezintă o suprafața de teren care se afla in intravilanul Comunei Plătărești, prevăzuta in Titlul de proprietate nr_/2004, precum si terenuri extravilane in care D. A. figurează ca proprietar, conform titlurilor de proprietate.

Cum promisiunea de vânzare cumpărare nu a fost autentificata, reclamanta M. D. a formulat acțiune in justiție, pentru ca instanța sa emită hotărâre care sa tina loc de titlu.

Aceeași reclamanta a formulat, separat, a alta cerere de chemare in judecata a paratei D. A. si a nepoților acesteia D. I. E. si D. A.-L., ., solicitând instanței sa dispună anularea parțiala a Certificatelor de Moștenitor nr. 780/1996 si nr. 32/2011 in care figurează, ca masa succesorala dobândita deja de moștenitori, o parte din suprafața de teren intravilan prevăzuta in TP_/2004 si pe care solicita sa o preia in proprietate in baza aceluiași antecontract.

Dosarul înregistrat sub nr._, se afla pe rolul Judecătoriei Oltenița, cu termen la data de 18 aprilie 2011, in acest dosar pârâții D. I. E. si D. A. L. au formulat cerere reconvenționala prin care au solicitat instanței sa dispună anularea parțiala a Titlului de proprietate nr._/27.05.2004, in sensul eliminării din acesta a terenului in suprafața de 1246 m.p care face parte din masa succesorala transmisa succesiv prin doua certificate de moștenitor, unul fiind emis încă din anul 1996.

Având în vedere situația expusa, la termenul anterior instanța a dispus suspendarea judecării cauzei sub aspectul vânzării-cumpărării terenului care figurează in titlul de proprietate nr._/2004 pana la soluționarea cauzei înregistrata sub nr._, disjungerea cauzei si formarea unui nou dosar prin care instanța sa se pronunțe asupra vânzării cumpărării suprafețelor de teren situate in extravilan.

Cu privire la motivele de respingere a acțiunii arată că antecontractul de vânzare cumpărare semnat de promitenta D. A. ca este un act juridic lovit de nulitate absoluta, din următoarele motive:

1. Este un act fictiv, întrucât, in realitate, nu s-a efectuat nici o vânzare cumpărare, la momentul semnării antecontractului, chiar daca aceasta semnare s-a efectuat in prezenta unui notar.

Caracterul fictiv al contractului de vânzare-cumpărare este dat de faptul ca, in realitate, nu s-a plătit nici un preț, suma de 22.000 lei menționata ca preț al bunurilor transmise nefiind plătită in realitate. Acest lucru îl poate proba cu faptul ca suma de bani-preț pretins al vânzării, nu se regăsește in patrimoniul ulterior al promitentului vânzător, precum si cu faptul ca, la data semnării antecontractului, când s-a consemnat ca a primit prețul, in acea zi. ( "azi, data autentificării prezentului act"), parata a fost tot timpul însoțită (nici nu se putea deplasa altfel) si nici unul din însoțitori nu a văzut ca a primit suma pretinsa.

Întrucât, conform art.1294 C. Civ, vânzarea cumpărarea este o convenție prin care doua părți se obliga intre sine, una de a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si cealaltă de a plați prețul lui, si cum, din cele expuse, rezulta neefectuarea plații prețului invocat, consideră ca, in realitate, vânzarea cumpărarea, așa cum este menționata in antecontract nu s-a realizat in realitate.

Este un act juridic viciat sub aspectul consimțământului.

Antecontractul a fost încheiat la câteva zile după decesul si înmormântarea fiicei paratei, in casa căreia locuiește si care se ocupa de îngrijirea sa efectiva. De înmormântare s-a ocupat reclamanta, care a plătit toate cheltuielile, împreuna cu un alt nepot al paratei.

După câteva zile de la înmormântare, reclamanta a început sa facă presiuni asupra paratei sa-i transmită prin acte juridice proprietățile sale, amenințând-o ca altfel "rămâne pe drumuri", in sensul ca nu va mai primi nici un fel de ajutor pentru întreținere.

Amenințarea paratei de către reclamanta, efectuata inclusiv prin violente verbale, s-a făcut chiar in prezenta unor persoane care o însoțeau si pe care le propune ca martori, respectiv Tociu M., nepot al paratei si Lontis F., persoana care o însoțește in permanenta.

Antecontractul este un document tehnoredactat la un moment anterior semnării; parata nu a participat in nici un fel la stabilirea obiectului vânzării-cumpărării, la stabilirea prețului sau a clauzelor contractului, practic nu a avut posibilitatea nici unei atitudini fata de acest act. Documentul a fost adus "gata scris" la domiciliul paratei de către reclamanta M. D. împreuna cu doamna notar M. C., iar parata a fost pusa sa îl semneze, sub presiunea faptului ca, in caz contrar, rămâne fără ajutor.

Încheiat in condițiile arătate, consideră ca antecontractul nu exprima acordul conștient, deliberat si liber al promitentei vânzătoare. Este o convenție viciata sub aspectul voinței paratei, de violenta psihica exercitata de reclamanta in perioada anterioara semnării antecontractului si in ziua respectiva, violenta ce i-a indus temerea ca, lăsata fără ajutor din partea paratei, va fi expusa unui rău considerabil si prezent (art.956 alin.l C.Civ). Solicită instanței ca, in conformitate cu art.956 alin 2) C.Civ., sa tină cont, in aceasta materie, de etatea, condiția persoanei contractante determinata de starea medicala si psihica, atât de evidenta pentru instanța cu ocazia luării interogatoriului la primul termen, in dosarul nr_ .

Arată ca, în împrejurările arătate, pârâta s-a simțit constrânsa să încheie antecontractul a cărui autentificare se cere și ca, în lipsa acestei constrângeri, nu l-ar fi semnat.

Faptul că pârâta a semnat un antecontract in care a vândut terenul intravilan "cu tot ce e sădit si clădit", deci inclusiv casa în care locuiește si care nu-i aparține (este proprietatea nepoților săi D. I.-E. si D. A. L.), dovedește starea de tulburare datorata amenințării in care s-a aflat la momentul semnării.

Pentru motivele arătate, solicită respingerea in tot a acțiunii reclamantei si anularea antecontractului a cărui autentificare se cere ca fiind emis cu încălcarea legii.

În drept, a invocat dispozițiile art. 115 C proc. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2011 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea vânzării-cumpărării între părți a suprafeței de 1246 m.p. teren arabil intravilan situat în T.20, P.82, din . și a suprafeței de 1000 m.p. teren intravilan curți-construcții, situat în T.20, P.80 de capătul de cerere privind constatarea vânzării-cumpărării suprafeței totale 4 ha și 2800 m.p. teren extravilan ce este înscrisă în titlul de proprietate nr._/2004.

Pentru capătul de cerere privind constatarea vânzării - cumpărării între părți a suprafeței de 1246 m.p. teren arabil intravilan situat în T.20, P.82, din . și a suprafeței de 1000 m.p. teren intravilan curți-construcții, situat în T.20, P.80, în ., s-a format un dosar separat din care va face parte și cererea de intervenție formulată de D. I. E. și D. A. L..

Obiectul prezentei cauze îl formează doar constatarea vânzării–cumpărării terenului din extravilan.

Urmare a decesului pârâtei D. A. au fost introduși în cauză nepoții de fiu ai acesteia, D. I. E. și D. A. L. în calitate de pârâți.

Au fost audiați martorii D. M., T. G., L. F., Gelea A..

S-a solicitat din oficiu Notariatului Public Oltenița, în copie toate actele care au stat la baza autentificării antecontractului de vânzare – cumpărare aut. sub. nr. 2140/21 iulie 2010.

În timpul procesului pârâții au invocat în scris excepția nulității absolute parțiale a antecontractului de vânzare–cumpărare aut. sub nr. 2140/21.07.2010 întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispoz. art. 32 alin. 1 din Lg. nr. 18/1991 conform cărora: „Terenul atribuit conform art. 19 alin. 1, art. 21 și art. 43 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare”.

Așa cum se poate observa, suprafața totală de 4,2800 ha. situată în intravilanul și extravilanul ., a fost dobândită de defuncta D. A., prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit TP nr._/27.05.2004 ceea ce înseamnă că la momentul întocmirii actului juridic, precum și la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, obiectul actului juridic nu se afla în circuitul civil, regula instituită prin art. 963 și 1310 C. civil.

Aceeași situație se întâlnește și în cazul suprafeței de 2 ha. respectiv cota de 21/100 din suprafața totală de 6,2900 ha. situată în extravilanul . prin TP nr._/17.12.2002.

Dacă se va trece peste această excepție, a solicitat pronunțarea pe excepția inadmisibilității cererii de constatarea vânzării – cumpărării, întrucât la data introducerii acesteia terenurile nu se aflau în circuitul civil, potrivit art. 32 alin. 1 din Lg. nr. 18/1991.

Soluționând cauza prin sentința civilă nr.795/2014, Judecătoria Oltenița a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. I.-E. si D. A.-L., excepția nulității absolute parțiale cu privire la terenul extravilan a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2140/21.07.2010 și cea a inadmisibilității acțiunii, excepții invocate de pârâții D. I.-E. si D. A.-L., prin apărător.

A admis acțiunea formulată de reclamanta M. Doinița domiciliată în mun. București, ., ..A, ., sector 6 în contradictoriu cu pârâții introduși în cauză D. I.-E. și D. A. L., ambii domiciliați în mun.București, ., sector 3 .

A constatat că la data de 21 iulie 2010, D. A., în prezent decedată, i-a vândut reclamantei M. Doinița următoarele suprafețe de teren extravilan:

-Suprafața de 3,4554 m.p. teren arabil extravilan, situată în extravilanul comunei Plătărești, județul Călărași, tarlaua 6/2, . N-D. Șt.M., la E-drum, la S-moșt.P. P.D., la V-antenă;

-Suprafața de 0,5000 m.p. teren arabil extravilan, situată în extravilanul comunei Plătărești, județul Călărași, tarlaua 51/2, . N-moșt.L. V., la E-drum, la S-moșt.C. I., la V-drum;

-Suprafața de 0,1000 m.p. teren arabil extravilan, situată în extravilanul comunei Plătărești, județul Călărași, tarlaua 75, . N-C. Ș., la E-drum, la S-Tociu Ș., la V-drum;

-C. parte indiviză de 1/3 din suprafața totală de 0,5000 ha păduri, situată în extravilanul comunei F., județul Călărași, tarlaua 46, . N-drum, la E-moșt.I. G. M., la S-moșt.Alangiu T., la V-moșt.L. V.;

-C. de 32/100, respectiv 2 ha, din suprafața totală de 6.2900 ha teren arabil extravilan, situat în extravilanul comunei Plătărești, județul Călărași, tarlaua 13/2, . N-moșt.B. N., la E-drum, la S-Tociu D.P., la V-antenă.

A dispus ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri aceasta se va comunica organului fiscal competent conform art.77/1 al.6 din Legea nr.571/2003 (codul fiscal) cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 21 iulie 2010 ora 14,05, s-a încheiat între D. A. în prezent decedată și reclamanta M. Doinița antecontractul de vânzare – cumpărare (promisiune de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 2140 la BNNP Oltenița.

Prin antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat D. A. s-a obligat să-i vândă reclamantei următoarele suprafețe de teren: suprafața totală de 4,2800 ha situat în intravilanul și extravilanul ..

Prețul vânzării a fost de 22.000 lei pe care D. A. l-a primit în întregime la data autentificării antecontractului. Obiectul litigiului îl formează doar suprafața de teren extravilan, promisă spre vânzare de D. A. reclamantei.

Din adeverința nr. 3389/19 iulie 2010 eliberată de dr. T. C. – medic de familie (pag. 178 din dosar) rezultă că D. A. în momentul eliberării acesteia era netransportabilă și suferea de insuficiență cardiacă.

Din declarațiile martorilor T. G., Gelea A. rezultă că în momentul încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare D. A. era lucidă, în deplinătatea facultăților mintale.

Din încheierea de autentificare nr. 2142/21 iulie 2010 rezultă că la 21 iulie 2010, ora 14,35 M. C. – notar public la BN „Notariatul Public Oltenița și B. A. secretar în cadrul aceluiași birou notarial, s-au deplasat la domiciliul doamnei D. A., având CNP_ domiciliată în ., pe care a găsit-o bolnavă și nedeplasabilă, dar lucidă așa cum rezultă din adeverința medicală nr. 3389/19.07.2010 eliberată de Dr. T. C. medic de familie, care după ce a citit înscrisul a consimțit la autentificarea lui și a semnat toate exemplarele acestuia.

Nici unul dintre martori nu a declarat că D. A. s-ar fi plâns că nu a primit prețul convenit pentru suprafețele de teren promise spre vânzare.

La data autentificării antecontractului de vânzare – cumpărare s-a autentificat de către D. A. și procura autentificată sub nr. 2141/21.07.2010 de Notariatul Public Oltenița, prin care aceasta a împuternicit-o pe reclamanta M. Doinița să încheie un contract de vânzare – cumpărare.

Ulterior D. A. a revocat această procură prin revocarea autentificată sub nr. 4287/22.12.2010 de BNP Oltenița.

Nici D. A. și nici nepoții săi, pârâții din prezenta cauză nu au formulat acțiune prin care să solicite nulitatea/anularea antecontractului de vânzare–cumpărare încheiat. Părțile s-au obligat ca până la data de 21.09.2010 să participe la autentificarea contractului de vânzare–cumpărare, acest fapt nu s-a întâmplat însă din vina promitentei vânzătoare, care a refuzat a autentifica actele de vânzare–cumpărare, influențată fiind de rudele sale.

La data de 17 iunie 2011 D. A. a decedat conform certificatului de deces . nr._ eliberat de Primăria .. Reclamanta a făcut demersuri pentru întocmirea în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare. Astfel, s-a înscris în evidențele Primăriei Plătărești cu terenul ce face obiectul cauzei, pentru care a achitat impozitele și taxele aferente, a achitat contravaloarea documentației cadastrale a terenului, a notat antecontractul de vânzare – cumpărare la OCPI Călărași.

Ulterior, dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat în favoarea numitei D. A. conform înscrisurilor existente la filele 115 – 133 din dosar.

Potrivit art. 1294 C. civil, de la 1864, „ vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celelalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețului lui.”

Potrivit art. 1295 alin. 1 C. civil, de la 1864, „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.”

Potrivit art. 1073 C. civil de la 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.

Potrivit art. 1077 C. civil de la 1864, „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.”

Potrivit art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 „ când după încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fără construcții una din părți refuză să încheie contractul partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic”.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a constatat intervenită vânzarea – cumpărarea suprafeței totale de 4,2800 ha situat în intravilanul și extravilanul .

Instanța a respins excepțiile invocate de pârâți, ca neîntemeiate.

Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. I. E. și D. A. L. este neîntemeiată, întrucât aceștia în calitate de nepoți de fiu ai def.D. A. au calitatea de succesibili, prezenta hotărâre urmând a le fi opozabilă. Aceștia au fost introduși în cauză după ce pârâta inițială - autoarea lor D. A. a decedat.

In timpul procesului, cei doi și-au însușit calitatea de pârâți ce rezultă atât din faptul că nu și-au contestat calitatea cât și din faptul că s-au opus acțiunii formulate.

Mai mult în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, cei doi au calitatea de intervenienți în interes propriu.

Instanța a respins și celelalte 2 excepții invocate de pârâți care se referă la nerespectarea dispoz. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 ca neîntemeiate.

Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea. nr. 18/1991 „terenul atribuit conform art. 19 alin. 1 și art. 21 și art. 43 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii, timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare”.

Constatarea nulității poate fi cerută în justiție de către primărie, prefectura, procuror, precum și de către oricare persoană interesată.

Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 „membrilor cooperatori care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție sau au adus teren mai puțin de 5.000 m.p. precum și celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociații cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prev. la art. 18 dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în proprietate în alte localități. Suprafața atribuită în proprietate se va determina ținând seama de suprafața terenurilor, numărul solicitanților și de suprafața atribuită celor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție”.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 18/1991 „ în localitățile cu excedent de suprafață agricolă, cu deficit de formă de muncă în agricultură, din terenurile prev. la art. 18 se pot atribui în proprietate teren până la 10 ha. în echivalent arabil tuturor familiilor care solicită în scris și se obligă să lucreze această suprafață.

Familiile fără pământ sau cu pământ puțin din alte localități, care solicită în scris, pot primi în proprietate până la 10 ha. teren în echivalent arabil, cu obligația de a-și stabili domiciliul în comună, oraș sau municipiu, după caz, și de a cultiva pământul primit, renunțând la proprietatea avută în localitatea lor, din extravilan”.

Potrivit art. 43 din Legea nr. 18/1991 „în zona montană – defavorizată de facturi naturali cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea – se poate atribui în proprietate, la cerere, o suprafață de teren de până la 10 ha. în echivalent arabil familiilor tinere de țărani care provin din mediul agricol montan, cu priceperea necesară și se obligă în scris să-și creeze gospodării, să se ocupe de creșterea animalelor și să exploateze rațional pământul în acest scop.

Terenurile prev. la alineatul precedent se atribuie din domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului după caz.

Atribuirea în proprietate a terenurilor se face prin ordinul prefectului la propunerea primăriilor”.

În speță nu sunt incidente dispoz. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 care prevăd interdicția la vânzarea terenului întrucât terenul ce face obiectul contractului de vânzare–cumpărare a fost dobândit de D. A. prin reconstituire de pe urma defunctului ei soț, D. St. P. și nu prin constituire.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâți D. I.-E. și D. A.-L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

1. Prin Încheierea din 18.08.2011 instanța de judecată a dispus la cererea intimatei-reclamante suspendarea cauzei în dosarul nr._ * în care se solicita anularea certificatului de moștenitor eliberat în urma decesului numitei M. Iordana însă la aceea dată pârâta D. A. era decedata din 17.06.2011, instanța neintroducând în cauza moștenitorii pentru a pune în discuție suspendarea cauzei, fiind încălcat principiul contradictorialității, astfel că se impune să se constate nulitatea absoluta a acestei încheieri precum și a celorlalte acte de procedura făcute în cauză.
2. Prin Încheierea din 19.12.2013, după repunerea pe rol a cauzei de față, instanța de judecata a dispus introducerea lor în cauza pe considerentul că au vocație succesorala de pe urma defunctei pârâte D. A., punând în discuție aceasta cerere a reclamantei chiar dacă solicitaseră termen pentru angajarea unui avocat.
3. Motivele invocate la termenul din 13.02.2014 când au solicitat instanței conexarea dosarelor_ și_, ce priveau același antecontract de vânzare-cumpărare, erau întemeiate deoarece erau întrunite condițiile art. 164 alin. 1 cpc (aceleași părți, obiect aflat în strânsă legătură și aceeași cauză), se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii și situația în care se putea găsi instanța de a se antepronunța cu privire la soluția din cel de-al doilea dosar.
4. Instanța a pronunțat sentința din prezentul dosar fără a cunoaște prețul terenurilor din extravilan, punând instanța de recurs în imposibilitate stabilirii taxei judiciare aferente prețului vânzării terenurilor extravilane.
5. Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost soluționată greșit de instanța de fond deoarece s-a dispus introducerea lor în cauza fără a avea calitatea de moștenitori ai defunctei D. A., calitatea de moștenitor dovedindu-se potrivit art. 115 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 cu certificatul de moștenitor, dispozițiile art. 243 alin. 1 pct. 1 cpc menționând expres această calitate de moștenitor și nu pe cea de succesibil.
6. Instanța se pronunță în considerentele sentinței și cu privire la terenurile aflate intravilanul comunei Plătărești, pentru care se disjunsese cauza, formându-se dosarului nr._, iar în dispozitiv doar cu privire la terenurilor extravilane, ceea ce înseamnă ca între motivarea hotărârii și ceea ce dispune instanța de fond exista discrepante vădite;
7. Pentru a se putea constata vânzarea-cumpărarea terenurilor menționate trebuia ca autoarea D. A. să se afle în culpă refuzând să încheie contractul cu intimata-reclamanta, încă aceasta nu a făcut dovada refuzului nejustificat al pârâtei chemate în judecată.
8. Reclamanta nu a anexat acțiunii decât antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta, însă a omis să depună următoarele înscrisuri: procura notariala autentificata sub nr. 2141 la data de 21.07.2010 prin care defuncta D. A. o împuternicește pe reclamantă să-și vândă ei la prețul de_ lei dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren din antecontract dar și să o reprezinte în fata organelor administrației de stat financiare, OCPI, pentru obținerea înscrierii dreptului de proprietate, a încheierii de intabulare și a extrasului de carte funciara pentru autentificare; s-a mai arăta de recurenți faptul că prin procura notariala autentificata sub nr. 2142 din aceeași dată (21.07.2010) defuncta D. A. a împuternicit-o pe reclamanta M. DOINIȚA să o reprezinte în fața organelor judecătorești competente în scopul rezolvării dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1246 m.p., într-un proces civil.

S-a concluzionat de către recurenți că în raport de aceste înscrisuri nedepuse de reclamantă se poate reține că aceasta se afla în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau prin antecontract și cele două procuri, astfel că data de 22.12.2010, la trei luni de la expirarea termenului în care defuncta D. A. și reclamanta aveau obligația de a încheia contractul în formă autentică, pârâta a revocat cele doua procuri considerând că a fost păcălită de intimată.

Recurenții au mai invocat faptul că, astfel cum reiese din depozițiile martorilor audiați, prețul stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare nu a fost plătit, astfel încât antecontractul este un act fictiv lovit de nulitate, fiind greu de crezut ca o femeie de 86 de ani, la 3 săptămâni de la moartea fiicei sale, în deplinătatea facultăților mintale își vinde întreaga avere contra unei sume modice de_ lei, pentru a rămâne în stradă, întrucât locuia în casa fiicei sale, toate aceste detalii probând faptul că nu avea reprezentarea faptelor și consecințelor actelor pe care le-a semnat, un al t aspect neclar fiind și locul unde au fost semnate toate înscrisurile autentificate în ziua de 21.07.2010, respectiv dacă s-au semnat la domiciliul său sau la sediul notarului, cum a reieșit din răspunsul la interogatoriu.

Prin întâmpinarea depusă în cauză intimata-reclamantă M. D. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate drept temeinică și legală.

D. chestiuni prealabile a solicitat instanței să verifice dacă recurenții - pârâți au achitat taxa judiciară de timbru și în caz contrar să se anuleze recursul, precum și să se verifice existența mandatului de reprezentare pentru semnatarul cererii de recurs declarat în numele pârâților și după caz, să se constate nulitatea recursului sau lipsa calității procesuale active.

S-a arătat de către intimată faptul că încheierea din 18.08.2011 nu poate face obiectul unui recurs promovat împreună cu fondul și că pentru încheierile din 19.12.2013 și 13.02.2014 nu au fost indicate motivele în susținerea criticilor formulate generic, pentru celelalte motive nefiind clar cum au fost subsumate prevederilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. (1865), nerezultând din niciuna din dispozițiile sentinței atacate că ar fi fost încălcat principiul disponibilității, că ar fi fost greșit soluționată excepția lipsei procesuale pasive a pârâților față de situația că aceștia formulaseră deja cerere de intervenție anterior datei la care au fost introduși în cauză și au fost de acord cu introducerea lor în cauză la termenul din 19.12.2013, dar și faptul că nu au interes să invoce excepția lipsei calității lor deoarece admiterea acesteia ar conduce la scoaterea lor din cauză și la respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

A mai arătat intimata că se invocă cu rea credință lipsa culpei defunctei D. A. cu privire la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică deoarece se omite luarea în considerare a faptului că la 22.12.2010 pârâta revocase procura prin care o mandatase să facă demersurile pentru realizarea vânzării și că la 21.09.2010 documentația cadastrală pentru realizarea intabulării terenului extravilan era în lucru nefiind finalizată nici la momentul actual, că se invocă lipsa consimțământului valabil exprimat doar în legătură cu antecontractul din 21.07.2010 nu și pentru celelalte acte încheiate în aceeași dată și nici cu privire la revocarea procurii de reprezentare și că nedepunerea procurilor la dosar nu reprezintă un veritabil motiv de recurs, însă a fost determinată de dorința sa de a încheia contractul cu proprietarul în persoană și nu cu sine însăși.

La termenul din 22.10.2014 tribunalul a calificat calea de atac declarat ca fiind recursul așa cum și legal a fost declarat de recurenți, a luat act de renunțarea intimatei la excepțiile invocate prin întâmpinare și a dispus amânarea cauzei pentru a se solicita în copie toate actele ce au stat la baza contractului de partaj voluntar încheiat între D. A. și Tociu M., autentificat sub nr. 2139/21.07.2010.

La data de 04.11.2014, Societatea Profesională Notarială „Notariatul Public Oltenița” a înaintat instanței actele solicitate, respectiv: cererea nr. 9228/21.07.2010, cererea numitei D. A. de deplasarea a notarului la domiciliul său, titlul de proprietate nr._/17.12.2012, certificat de moștenitor nr. 741/2008, contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.2139/21.07.2010.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate de recurenții D. I.-E. și D. A.-L., tribunalul constată că recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:

Critica cuprinsă în primul motiv de recurs referitoare la nulitatea Încheierii din 18.08.2011 în dosarul nr._ * este neîntemeiată întrucât fiind vorba de o încheiere de suspendare dintr-un alt dosar decât cel de față, încheierea respectivă poate fi atacată doar în cadrul dosarului respectiv în condițiile art. 244¹ cpc (1865), neputându-se formula critici cu privire la aceasta în prezentul dosar nici măcar pe cale incidentală.

Cât privește critica privind încălcarea dreptului la apărare al pârâților la termenul din data de 19.12.2013 tribunalul analizând încheierea de la termenul respectiv constată că la acel moment apărătorul reclamantei M. Doinița a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a recurenților D. I.-E. și D. A.-L. și în raport de vocația succesorală a acestora la succesiunea defunctei D. A., cerere cu care ambii recurenți au fost de acord, abia după introducerea lor în cauză solicitând un termen pentru lipsă de apărare, cerere ce a fost admisă deși apărătorul intimatei-reclamante s-a opus, cauza amânându-se din acest motiv la data de 23.01.2014.

Față de aceste aspecte ce rezulta cu prisosință și fără dubii din încheierea de ședință de la respectivul termen, tribunalul urmează să înlăture ca netemeinic acest motiv de recurs.

Respingerea cererii formulată de recurenți la termenul din 03.02.2012 de conexare a dosarului_ la dosarul de față și care a fost respinsă de instanță la respectivul termen nu poate forma obiectul unei critici aduse pe calea recursului de față întrucât conexarea reprezintă o măsură dispusă în scopul unei mai bune administrări a dosarelor ce rămâne la latitudinea judecătorului și nu poate forma obiectul unei critici în calea de atac deoarece prin pronunțarea unei hotărâri în prezenta cauză a fost depășit momentul procedural până la care această măsură poate fi dispusă, deci această critică nu ar putea avea finalitate preconizată de recurență, respectiv desființarea hotărârii atacate.

Critica privind imposibilitatea stabilirii taxei de timbru de către instanța de recurs determinată de necunoașterea prețului convenit pentru terenurile extravilane este de asemenea nefondată deoarece la momentul de față taxa de timbru a fost nu numai stabilită de tribunal în raport de valoarea actului juridic care a stat la baza acțiunii de față, dar a și fost achitată de recurenți-pârâți, astfel încât nici acest motiv de recurs nu poate conduce la desființarea hotărârii instanței de fond.

Instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților deoarece prin acordul acestora de a fi introduși în proces în calitate de pârâți în locul defunctei D. A. dar și prin poziția procesuală adoptată de aceștia față de acțiunea reclamantei (continuând apărările defunctei și chiar formulând apărări noi prin invocarea excepției de nulitate absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare) reiese că chiar dacă nu au dobândit calitatea de moștenitori ai defunctei pârâte au calitate de persoane cu vocație succesorală (succesiunea nefiind deschisă nici la momentul declarării recursului de față) și li s-a transmis legal calitatea procesuală a autoarei lor, ale cărei drepturi și obligații (cel puțin pe plan procesual) le preiau și în prezenta cauză.

Instanța de fond s-a pronunțat exact asupra obiectului prezentei cauze, așa cum a rămas investită după disjungerea dispusă prin Încheierea din 31.03.2011, referirea din partea de început a hotărârii și la terenul intravilan datorându-se faptului că obiectul inițial al acțiunii privea tot terenul menționat în antecontractul de vânzare-cumpărare, însă ulterior, prin disjungerea dispusă instanța a rămas să se pronunțe în prezentul dosar doar asupra terenului extravilan, aspect ce rezultă cu claritate atât din considerentele sentinței (pagina 4 paragraful 7 al hotărârii), cât și din dispozitivul său.

Nici critica privind nedovedirea refuzului defunctei pârâte D. A. – condiție de admisibilitate a acțiunii în constatarea vânzării-cumpărării - nu este fondată deoarece acest refuz rezultă cu claritate din poziția procesuală adoptată în cauză, respectiv în întâmpinarea depusă (filele 53-56) dar și din răspunsurile sale la interogatoriul luat la solicitarea reclamantei (fila 34) de unde rezultă că aceasta a negat însăși încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare deși aceasta fusese încheiat în formă autentică și-i fusese luat consimțământul de notarul public care instrumentase actul respectiv.

Cât privește culpa intimatei-reclamante în neîncheierea contractului în formă autentică în condițiile în care acesta fusese împuternicită de defuncta D. A. prin cele două procuri încheiate în aceeași zi cu antecontractul de vânzare-cumpărare pentru a întocmi documentația cadastrală și intabularea terenurilor ce au format obiectul promisiuni și chiar pentru a-și vinde acest teren după terminarea demersurilor de publicitate imobiliară, tribunalul constată că din adeverința depusă la dosarul de fond (fila 118) eliberată de . rezultă că lucrările de întocmire a documentației cadastrale pentru aceste terenuri au început la 29.07.2010 însă nu au fost finalizate până la revocarea respectivelor procuri de către D. A. prin declarația autentificată sub nr. 4287/22.12.2010 emisă de BNP „Notarului Public Oltenița” și nici chiar până la judecarea prezentului recurs (după afirmațiile apărătorului intimatei), situație în care nu s-a putut perfecta actul de vânzare-cumpărare în formă autentică în termenul stipulat în antecontract (până la 21.09.2010) și care putea fi prelungit prin acordul părților în condițiile convenției respective, însă din motive obiective și pe care reclamanta nu le putea prevede și care nu-i atrag în nici un caz culpa, așa cum eronat susțin recurenți.

Cât privește critica privind neanalizarea întregului probatoriu administrat în cauză și în special a depozițiilor martorilor, probe în raport de care se putea stabili de către instanță caracterul fictiv al antecontractului datoriră neplății prețului precizat în actul respectiv defunctei, tribunalul constată că neplata prețului nu reprezintă un motiv de nulitate absolută al convenției respective ci eventual de rezoluțiune a acestuia însă pârâta nu a formulat un astfel de capăt de cerere pe calea cererii reconvenționale astfel că instanța respectând principiul disponibilității s-a pronunțat exact pe ce a fost investită.

Cât privește vicierea consimțământului pârâtei D. A. acesta reprezintă o cauză de nulitate relativă a antecontractului și nu de nulitate absolută cum s-a apreciat de aceasta prin întâmpinare, însă și această apărare corect a fost respinsă de către instanța de fond întrucât plata prețului de_ lei s-a realizat de către intimata-reclamantă în ziua autentificării antecontractului fiind menționată ca atare în actul autentic, iar potrivit art. 1173 c. civil de la 1864 (valabil în raport de data încheierii antecontractului): „actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată”, nefiind deci admisibil a fi acordată o valoare probatorie depozițiilor martorilor contra unui fapt atestat personal de către notarul public, constatări împotriva cărora pârâta sau succesorii în drepturi a acesteia, respectiv recurenții aveau doar posibilitatea legală de a se înscrie în fals, procedură la care nu au înțeles să apeleze.

Cât privește locul încheierii antecontractului respectiv, tribunalul reține că nu există nici un dubiu cu privire la faptul că a fost încheiat la domiciliul numitei D. A. care nu era deplasabilă, aspect ce reiese din mențiunile încheierii de autentificare a acestei promisiuni, astfel încât nici această din urmă critică din recursul recurenților-pârâți nu este întemeiată și urmează a fi înlăturată.

Pentru aceste considerente tribunalul urmează ca în baza art.312 C. să respingă recursul declarat de pârâții D. I.-E. și D. A.-L. împotriva sentinței civile nr. 795/2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.312 C. respinge recursul declarat de pârâții D. I.-E. și D. A.-L. împotriva sentinței civile nr. 795/2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2014.

Președinte, N. P. C.	Judecător, M. A. C.	Judecător, L. I.
	Grefier, T. F. Pentru grefier aflat în concediu de odihnă semnează Grefierul Șef V. G.

Red/CN 11.12.2014

Teh 2ex/ TF/ 17.11.2014

MB /12.12.2014

← Pretenţii. Sentința nr. 768/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI		Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1240/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 494/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI Pretenţii. Sentința nr. 279/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI Pretenţii. Sentința nr. 768/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1240/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 996/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 663/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI