Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 846/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 846/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 2487/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 846/A/2014
Ședința publică din 20 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
JUDECĂTOR C.-V. B.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta apelantă . SRL împotriva Sentinței civile nr. 3587/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat S. C. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3587/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. E. K. ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. C. V., a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1007,10 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului de prestări servicii de comunicații integrate nr._/27.04.2011, cf. facturilor fiscale anexate cererii, și rămase neachitate, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 09.06.2012 și până la data achitării integrale a debitului principal.
S-au respins petitele referitoare la suma de 1007,10 lei, solicitată cu titlu de penalități contractuale de întârziere, precum și la suma de 1966,84 lei, reprezentând taxa de reziliere a contractului încheiat între părți, ca neîntemeiate.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între Orange România S.A. și pârât a fost încheiat contractul de prestări servicii de comunicații integrate nr._/27.04.2011, în baza căruia pârâtului s-a atribuit codul de abonat_; potrivit condițiilor generale ale acestui contract, Orange România S.A. avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicații, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către Orange România S.A., în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor (filele 23, 25, 30).
În temeiul contractului menționat Orange România S.A. a emis în contul pârâtului facturile fiscale depuse la filele 14 - 22 din dosar, din a căror contravaloare totală a rămas neachitată, conform susținerilor reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, suma de 1007,10 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate pârâtului în perioada 06.09._11. Dreptul de creanță al Orange România S.A. față de pârât provenind din contractul de abonament mai sus menționat a fost cesionat către reclamantă, în temeiul unui contract cadru de cesiune de creanțe încheiat în data de 25.03.2011, precum și a unui contract de cesiune de creanțe din data de 20.04.2012 (filele 31, 32).
Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar debitorul în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art.10 alin.1 N.C.P.C. - instanța a constatat că acesta, deși a beneficiat de serviciile prestate de către creditoare, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Față de considerentele mai sus expuse și de disp. art.969 - 970 din vechiul Cod Civil, potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante - dispoziții legale incidente în speță raportat la data încheierii contractului dintre părți, precum și la disp. art.6 alin.2 N.C.C. - instanța a apreciat că pretențiile reclamantei referitoare la suma de 1007,10 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate către pârât și rămase neachitate sunt în mod evident întemeiate.
Cât privește cererea accesorie având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1007,10 lei cu titlu de penalități contractuale de întârziere, instanța a reținut că deși la art.5 pct.5.2 din contractul de abonament în litigiu s-a stipulat că neplata facturilor în termen de maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii poate atrage aplicarea de penalități de întârziere clientului, totuși, în condițiile în care nici în cuprinsul articolului în discuție și nici în cuprinsul unei alte clauze din contractul în litigiu nu s-a prevăzut valoarea penalităților de întârziere datorate în cazul neachitării la scadență a facturilor fiscale emise de către operatorul de telefonie, nu se poate reține existența unei clauze penale valabil încheiate prin care părțile să fi stabilit pe cale convențională, în mod anticipat, cuantumul despăgubirilor datorate de către client în cazul neexecutării la termen a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate de către operator.
Ca atare, apreciind, raportat la cele anterior expuse, că suma de 1007,10 lei solicitată de către reclamantă cu titlu de penalități contractuale de întârziere apare ca fiind arbitrară, stabilită în mod unilateral de către aceasta, în absența unor criterii de calcul prevăzute în contract, instanța a respins pretenția analizată ca neîntemeiată.
Cât privește obligarea pârâtului si la plata dobânzii legale aferentă debitului principal, ținând cont de disp. art.1088 din vechiul cod civil rap. la art.3 alin.1 din O.G. nr.9/2000 - dispoziții legale incidente în speță raportat la data încheierii contractului dintre părți, precum și la disp. art.6 alin.2 N.C.C. - instanța a considerat ca fiind întemeiată pretenția accesorie privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, ce a fost calculată începând cu data de 09.06.2012 și până la data achitării integrale a debitului principal.
În sfârșit, referitor la solicitarea sumei de 1966,84 lei, reprezentând taxa de reziliere a contractului încheiat între părți, în condițiile în care din cuprinsul acestuia nu rezultă existența vreunei clauze conform căreia reclamanta ar avea dreptul să perceapă o taxă de reziliere în situația în care clientul a beneficiat la încheierea contractului de o promoție, iar contractul a fost reziliat înainte de expirarea duratei inițiale de valabilitate, instanța a considerat că pretențiile reclamantei referitoare la suma de 1966,84 lei sunt vădit neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta apelantă . SRL, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de valoare redusă și emiterea unei hotărâri pentru suma de 4089.38 lei împotriva debitorului S. C. V..
în motivarea cererii se arată că penalitățile sunt calculate conform Art. 1.9 alin.4 din documentul Termeni si Condiții Generale ( TCG ) aferente contractului, mai exact 0,5 % pentru fiecare zi calendaristica de intarziere, calculate asupra valorii totale a facturilor, pana la data achitării integrale a sumelor datorate. Penalizările de intarziere au fost calculate timp de 200 zile incepand cu data scadenta a ultimei facturi emise si neachitate si pana la concurenta cu debitul principal reprezentat de contravaloarea facturilor neachitate.
DP («debit_principal» RON) x procent contractual(0,5%) x nr. zile(200) = «penalități» RON Unde: DP = debitul principal, respectiv contravaloarea serviciilor prestate dar neachitate. In consecința, penalitățile conform contractului sunt de: DP (1.007,10 RON) x procent contractual % x nr. zile = 1.007,10 RON 1.007,10 RON x 0,5% x 200 = 1.007,10 RON
In ceea ce privește taxa de reziliere, arată că raportat la aceleași prevederi contractuale („TCG") dispozițiile art. 1.16 ce reglementează condițiile de reziliere: „Clientul va datora Orange România despăgubiri in valoare egala cu valoarea prejudiciului cauzat. In plus, in cazul in care rezilierea are loc inainte de expirarea Perioadei minime contractuale ( 24 de luni in prezenta speța), Clientul va fi obligat, pe langa eventuale alte despăgubiri potrivit prevederilor de mai sus, la plata unor des pagubiri egale cu Valoarea abonamentului inmultit cu numărul de luni ramase pana la expirarea Perioadei minime contractuale".
Prin urmare taxa de reziliere este calculata dupa următoarea formula:
Contravaloare Abonament lunar * număr de luni ramase = Taxa de reziliere.
În drept, se invocă dispozițiile art. 1.032 Noul Cod de Procedura Civila, privind Procedura cererilor cu valoare redusa.
Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2014, instanța, în temeiul art. 248 C. proc. civ. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Reține instanța că obiectul prezentului apel îl constituie obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere și a taxei de reziliere a contractului de prestări servicii de comunicații încheiat între Orange România S.A. și pârât.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat existența unor raporturi juridice care își au izvorul în contractul de prestări servicii de comunicații integrare nr._ încheiat la data de 27.04.2011 prin care pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor, fiind astfel vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii și un alt subiect de drept civil.
În acest sens, Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii, care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Pentru considerentele arătate, în tem.art.132 C.pr.civ., se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.CC/dact. G.Ț.
4 ex. / 05.12.2014
Jud.fond.D. G. R.
| ← Succesiune. Decizia nr. 827/2014. Tribunalul CLUJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 487/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
