Legea 10/2001. Sentința nr. 513/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 513/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 5319/117/2009
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 513/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții P. M. C., L. A. S. și pe pârâții S. R. DE RADIODIFUZIUNE, INSTITUȚIA P. JUD. C., C. JUDEȚEAN C., PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C., C. L. AL MUN. C.-N., M. C.-N. PRIN PRIMAR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, M. FINANȚELOR PUBLICE, S. R. DE TELEVIZIUNE, intervenient în nume propriu S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții P. M. C. și L. A.-S., în contradictoriu cu pârâții S. R. de Radiodifuziune, Instituția P. - județul C., C. Județean C. și Președintele C. Județean C., C. L. al municipiului C.-N., M. C. prin Primar, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, M. Finanțelor, au solicitat să se dispună restituirea în natură în favoarea lor a părții din imobilul fost proprietatea autorilor acestora, situat în municipiul C.-N., . (150), întabulat în c.f. C.-N. nr._ nr. top._/2, anume partea din teren care poate fi restituită în natură și să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând din compensare cu alte bunuri sau despăgubiri pentru partea de teren care nu poate fi retrocedată în natură.
În drept s-au invocat disp. art. 1, art. 10 alin. 2, 3 și 10, și art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost el interpretat prin Decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX/2007, pronunțată în recurs în interesul legii.
În motivare reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților proprietari tabulari ai imobilului-teren situat în municipiul C.-N., . (150), întabulat în c.f. C.-N. nr._ nr. top._/2, P. E. și P. E., conform certificatului de calitate de moștenitor anexat. În anul 1963, acest imobil a fost trecut în mod abuziv în proprietatea Statului comunist, fară titlu în sensul dat acestei noțiuni de Legea nr. 10/2001, adică potrivit unor acte normative și a unei decizii administrative care nu au fost publicate în Monitorul Oficial.
Pe terenul trecut abuziv în proprietatea Statulu,i s-a edificat ulterior clădirea Studioului de Radiodifuziune și Televiziune C. și o altă construcție, din categoria celor demontabile. Pe lângă aceste construcții a rămas neocupată o suprafață considerabilă de teren cu front stradal către . poate fi restituită în natură.
Se precizează că în anul 2001, reclamanții au formulat notificare către pârâta 1, care este întabulată în c.f. ca proprietar, în vederea restituirii imobilului preluat abuziv de Stat, conform dovezii de comunicare din data 06.06. 2001, anexate .
Dar pârâta 1 și-a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea pârâtei 2, care a retrimis notificarea pârâtei 1. De atunci, reclamanții nu mai cunosc ce s-a întâmplat cu dosarul lor administrativ, în care nu s-a dat nicio soluție în termenul legal prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 republicată. În această situație, reclamanții au promovat prezenta acțiune, solicitând ca instanța să soluționeze pe fond cererea lor formulată prin procedura administrativă și să dispună ea însăși, în mod direct asupra retrocedării.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Instituția P. Județului C. (filele 26-27, vol. I) a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive .
Conform prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natura sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean."
Având în vedere dispozițiile legale menționate, raportat la acțiunea formulată de reclamanți, Instituția P. Județului C. nu are competențe legale care să interfereze cu soluționarea prezentului litigiu, neexistând o identitate între această instituție și persoana juridică deținătoare a imobilului notificat.
De asemenea, conform art. 16 alin 21 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 modificată de OUG.nr. 81 din 28.06.2007 atribuțiile Instituției P. Județului C. constau în centralizarea, verificarea și înaintarea dispozițiilor autorităților administrației publice locale, însoțite de documentația aferentă și de referatul conținând avizul de legalitate al Instituției P., către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Având în vedere motivele arătate anterior, solicită respingerea acțiunii față de Instituția P. Județului C., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În drept s-au invocat prevederile art.115 C.pr.civ, art.16 alin 21 Legea nr.10/2001, art. 18 alin 1 Legea nr.247/2005 - Titlul VII.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții C. Județean C. și Președintele C. Județean C. (filele 30-31, vol. I) au solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanții P. M. C. și L. A. S., față de C. Județean C. și față de Președintele C. Județean C., pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivare s-a arătat că cele două parate nu au calitate procesuală, întrucât nu pretind niciun drept și/sau interes asupra imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea excepției invocate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. L. al municipiului C.-N. (fila 43, vol. I) a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți, invocand pe cale de excepție - lipsa calității sale procesuale pasive raportat la litigiul dedus judecații si la imprejurarea ca potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 rep. "restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor..." si nu a C. local al municipiului C.-N..
Ca atare, s-a solicitat respingerea acțiunii civile formulata de reclamanți fata de C. local al municipiului C.-N., pe cale de excepție.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C.-N. prin Primar (fila 44, vol. I) a solicitat respingerea acțiunii civile formulate, pe cale de excepție - a lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N., raportat la imprejurarea ca potrivit art. 21 alin.(4) Legea nr. 10/2001 republ. "restituirea în natură sau prin echivalent către persoana indreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor..." si nu a Municipiului C.-N.,.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (filele 45-46, vol. I) a solicitat respingerea acțiunii reclamanților față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare s-a arătat că, analizând actele normative incidente, respectiv Legea nr. 10/2001 cu modificările sale ulterioare si Legea nr. 247/2005 modificata, rezultă că legiuitorul nu a înțeles să stabilească obligații in sarcina Ministerului Finanțelor Publice nici în procedura administrativă si nici în procedura judiciară a procesului de revendicare.
Una dintre modificările aduse Legii 10/2001 de Legea nr. 247/2005 modificata constă în excluderea Ministerului Finanțelor Publice din rândul instituțiilor care aveau diverse competențe în procedura administrativă de soluționare a notificărilor, fiind abrogate articolele din Legea nr. 10/2001 (29, 30, 33 al. 2) prin care se reglementa problema avizului emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin organele sale teritoriale, la solicitarea entităților investite cu soluționarea notificărilor în cazul în care restituirea în natura nu era posibilă și se impunea acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominala sau acțiunilor la societăți tranzacționate pe piața de capital.
Titlurile de valoare nominală nu mai constituie o variantă a măsurilor reparatorii ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptățite.
Prin art. 3 lit. g) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de valoare nominala sunt scoase din circulație.
Atâta timp cat prin legea specială S. R. este reprezentat de un organ administrativ special desemnat, Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea nici calitatea de reprezentant al Statului R..
In concluzie, Ministerul Finanțelor Publice, neavând nicio atribuție în soluționarea notificărilor si nici în procedura administrativa de acordare a despăgubirilor, neavând nici calitatea de reprezentant al Statului R., nu are nici calitate procesuala pasivă în prezenta cauză.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (filele 48-50, vol. I) a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la cererea introductivă de instanță.
Potrivit H.G. nr. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, în privința aplicării Legii nr.10/2001, A., în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, acordă sprijin și îndrumare metodologică entităților implicate în soluționarea notificărilor, iar în privința procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, asigură Secretariatul Comisiei Centrale, având atribuții de pntralizare a dosarelor și de verificare a legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Față de prezenta cauză, potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, unitatea deținătoare a bunului imobil solicitat prin notificare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării, după caz, are obligația de a emite o decizie/dispoziție prin care soluționează notificarea formulată în temeiul acestui act normativ reparatoriu. Astfel, aceasta, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptățită și pe baza analizei împrejurărilor de fapt și de drept ale situației invocate în notificare, va emite o dispoziție/decizie prin care: fie se restituie în natură imobilul solicitat, fie se respinge restituirea în natură a imobilului solicitat și se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, fie se respinge notificarea întrucât persoana îndreptățită nu a făcut dovada preluării abuzive, a dreptului de proprietate și calitatea de moștenitor, sau nu avea calitatea de persoană îndreptățită potrivit legii.
Odată cu emiterea deciziei/dispoziției de către unitatea deținătoare/entitatea învestită cu soluționarea notificării, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 se încheie.
Pe cale de consecință, în cursul procedurii administrative de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001, entitatea competentă a se pronunța asupra tuturor pretențiilor de restituire decurgând din acest act normativ reparatoriu este cea căreia îi incumba, potrivit legii, obligația de restituire (cea învestită expres de legiuitor cu soluționarea cererii de restituire și, în acest sens, pârâta învederează instanței definiția noțiunilor de unitate deținătoare sau entitate învestită cu soluționarea notificării, regăsite în cuprinsul părții introductive a Capitolului II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003), în speță, Primăriei Municipiului București.
Referitor la soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, în situația în care imobilul nu poate fi restituit în natură se vor acorda măsuri reparatorii în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1, 2, 3 și 4 din actul normativ amintit.
Astfel, potrivit art. l, alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestita cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor prelue în mod abuziv. Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite cu soluonarea notificării.
Referitor la măsurile reparatorii în echivalent, pârâta subliniază faptul că acestea se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispozitia motivată a entității învestite cu soluționarea notificării.
Având în vedere că obiectul cauzei este „o obligație de a face” ce incumbă fie entității învestite cu soluționarea notificării, fie unității deținătoare, pârâta învederează instanței că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă, în litigiul dedus judecății.
Pe cale de consecință,se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autoritații Naționale pentru Restituirea Proprietăților și respingerea acțiunii față de aceasta ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
În drept s-au invocat: Hotărârea de Guvern nr. 361/2005, modificată și completată prin Hotărârea de Guvern nr. 240/2006, Legea nr.10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. Hotărârea de Guvern nr. 1095/2005, 115-119 din Codul de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. R. de Radiodifuziune (filele 67-68, vol. I) a solicitat respingerea acțiunii reclamantului P. M. C. față de S. R. de Radiodifuziune ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare s-a arătat că S. R. de Radiodifuziune nu este posesorul imobilului și prin urmare o acțiune în revendicare care reprezintă acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar nu poate fi promovată împotriva SRR.
S. R. de Radiodifuziune este un serviciu public autonom de interes național funcționând în baza Legii nr. 41/1994. Potrivit art. 37 din acest act normativ, clădirile și terenurile pe care este amplasată SRR sunt proprietatea statului, fiind date în folosință și administrare instituției.
Aceste clădiri și terenuri sunt expres enumerate in Anexa nr. 1 a Legii nr. 41/1994, terenul situat în C.-N., . fiind dat în administrarea SRR. Prin urmare, SRR are doar un drept de administrare asupra terenului.
Potrivit Anexei nr. 1, care face parte integrantă din Legea nr. 41/1994, S. R. de Radiodifuziune exercită drept de administrare asupra terenului împreună cu S. R. de Televiziune prin Studioul de Radiodifuziune și Televiziune C.. Prin urmare nu poate avea singur calitatea de pârât într-o acțiune de revendicare. Referitor la cererea de despăgubire consideră că notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuia adresată ambilor deținători ai dreptului de administrare.
Față de cele de mai sus, solicită instanței admiterea excepției invocate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
În drept s-au invocat Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRR și SRTv, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 115-118 din Codul de Procedură Civilă.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 25.05.2010 (filele 126-127), pârâta S. R. de Radiodifuziune a invocat excepția inadmisibilității cererii reclamanților, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
S. R. de Radiodifuziune exercită un drept de administrare asupra terenului împreună cu S. R. de Televiziune prin Studioul de Radiodifuziune și Studioul de Televiziune care sunt situate pe terenul din ., C.-N., lucru care rezultă din Anexa nr. 1 a Legii nr. 41/1994, aflată la fila 69 din dosar.
Pe cale de consecință, fiind în prezența a doi deținători ai imobilului pentru care se solicită restituirea în natură și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (pentru partea de teren care nu poate fi retrocedată în natură), atât notificarea, cât și acțiunea introductivă de instanță întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 trebuia formulată atât împotriva Societății R. de Radiodifuziune, cât și împotriva Societății R. de Televiziune, ceea ce nu s-a întâmplat.
Se precizează că în acest context instanța urmează să constate că reclamanții nu au stabilit în mod corect cadrul procesual și să respingă acțiunea, ca inadmisibilă.
Prin completarea la întâmpinare depusă la dosarul cauzei la data de 23.09.2010 (fila 156, vol. I), Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii reclamanților în măsura în care pretențiile acrestora vizează imobile sau părți din imobile care sunt în proprietatea Statului R..
În motivare a arătat că din adresa nr._/07.05.2010 Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice i-a comunicat faptul că la adresa din C.-N. . figurează în inventarul bunurilor din domeniul public al statului un număr de patru imobile identificate astfel:
- nr._ Clădire studio cu subsol, parter, etaj, an de dobândire 1968, în baza Legii nr. 41/1994 și HG 1045/06.11.2000, administrator S. R. de Radiodifuziune,
- nr. 6049 Clădire garaj auto, an de dobândire 1968, în baza Legii nr. 41/1994 și HG 1045/06.11.2000, administrator S. R. de Radiodifuziune,
- nr._ Teren în suprafață de 5.286 mp, an de dobândire 1968, în baza Legii nr. 41/1994 și HG 1045/06.11.2000, administrator S. R. de Radiodifuziune,
- nr._ Teren în suprafață de 1644 mp, an de dobândire 1968, în baza Legii nr. 41/1994 și HG 1045/06.11.2000, administrator S. R. de Radiodifuziune.
Toate aceste bunuri se regăsesc în inventarul bunurilor din domeniul public al statului centralizat de Ministerul Finanțelor Publice și aprobat prin HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
În situația în care pretențiile reclamanților de restituire în natură a imobilelor ce fac obiectul prezentului dosar se suprapun peste imobilele sau părți din imobilele menționate care fac parte din domeniul public al statului, pârâtul solicită respingerea acțiunii întrucât bunurile din domeniul public al statului sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, conform art. 134 din Constituție și art.ll din Legea nr.213/1998.
Bunurile aparținând domeniului public de interes național sunt cele prevăzute astfel în art.135 alin 4 din Constituție, art.3 alin 1 si 2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, punctul I din anexa Legii 213/1998 sau care se regăsesc în anexa HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările sale ulterioare.
In drept, își întemeiază susținerile pe prevederile actelor normative la care a făcut referire in text.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 23.11.2010 (filele 224-227, vol. I), pârâta S. R. de Radiodifuziune a invocat excepția conexității dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului C., Secția Civilă, la prezentul dosar, în baza art. 164 din Codul de Procedură Civilă.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 19.01.2011 (fila 254, vol. I), reclamanții P. M. C. și L. A.-S. au solicitata conexarea la prezentul dosar a dosarului nr._ al Tribunalului C., în baza art. 164 alin. 1 și 3 Cod Procedură Civilă, deoarece aceste cauze au între ele o strânsă legătură, având aceeași cauză și același obiect,a nume restituirea în natură a unei părți din imobilul fost proprietatea autorilor reclamanților, situat în C.-N., . (150) și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului.
Prin Încheierea ședinței publice din data de 20.01.2011, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea prezentei cauze la dosar nr._ al Tribunalului C..
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții P. M. C. și L. A.-S. și înregistrată cu nr. dosar_, la data de 01.10.2010, în contradictoriu cu pârâta S. R. de Televiziune, s-a solicitat a se dispune restituirea în natură către reclamanți a părții din imobilul fost proprietatea autorilor lor, situat în municipiul C.-N., . (150), intabulat în c.f. C.-N. nr._ nr. top._/2, anume partea din teren care poate fi restituită în natură și a se dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând din compensare cu alte bunuri sau despăgubiri pentru partea de teren care nu poate fi retrocedată în natură.
Temei de drept: art. 1, art. 10 alin. 2, 3 și 10, și art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost el interpretat prin Decizia Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX/2007, pronunțată în recurs în interesul legii.
În motivare au fost reiterate aceleași susțineri ca și în cadrul cererii inițiale, cu nr._, arătandu-se în plus, că reclamanții au formulat notificare către Radioteleviziunea R., care este intabulată în c.f. ca proprietar, în vederea restituirii imobilului preluat abuziv de Stat.
Succesoarea acesteia, S. R. de Radiodifuziune, și-a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea Instituției P. - județul C., care a retrimis notificarea Societății Române de Radiodifuziune. Reclamanții precizează că de atunci, nu mai cunosc ce s-a întâmplat cu dosarul lor administrativ, cererea rămanand nesoluționată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. R. de Televiziune (filele 9-13, dosarul_ al Tribunalului C.) a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocand excepția lipsei calității procesuale pasive, excepției prematurității acțiunii reclamanților, iar pe fond apreciind că acțiunea este nelegală si netemeinică.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că din vechea Radioteleviziune s-au înființat încă din anul 1994 două societăți si anume: S. R. de Televiziune si S. R. de Radiodifuziune conform Legii nr. 41/1994 de organizare si funcționare a Societății Române de Radio și a Societății Române de Televiziune.
Reclamanții se află într-o gravă confuzie în ceea ce privește identitatea și statutul juridic al entității investite potrivit legii 10/2001, cu soluționarea notificării lor și că această notificare nu a fost formulată si transmisă sau retransmisă niciodată Societății Române de Televiziune, nici de către Instituția P. si nici de către S. Române de Radiodifuziune. Mai mult, fosta Radioteleviziune nu este proprietar al imobilului care face obiectul prezentului litigiu, proprietar fiind statul român, această persoana juridica fiind doar titulara unui drept de administrare.
Pe de altă parte, cele două societăți, fiind persoane juridice distincte înființate încă din anul 1994 prin Legea 41/1994 de organizare si funcționare a Societății R. de Radio și a Societății Române de Televiziune, notificarea trebuia transmisă ambelor instituții, întrucât potrivit anexei 1 si 2 la legea 41/1994 (pe care le depune ca probă care cuprind situația clădirilor si a terenurilor celor doua Societăți) la rubrica actualul deținător sunt trecute atât Studioul de Radiodifuziune cât si de Televiziune C. la adresa C.-N. . .
Din acest motiv, S. R. de Televiziune este lipsită de calitate procesuala pasiva si totodată acțiunea este și inadmisibilă.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, se precizează că, așa cum a menționat, S. R. de Televiziune nu a primit nicio notificare din partea reclamanților, aceasta fiind transmisă Societății Române de Radiodifuziune.
În consecință, în lipsa notificării prevăzute de art 22, raportat la art 25 din Legea 10/2001, acțiunea reclamanților este prematură și trebuie respinsă în raport cu S. R. de Televiziune.
În cazul in care se vor respinge excepțiile invocate, parata a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, în concret, a Statului R., prin Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, respectiv prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C., care trebuie să stea în judecată alături de SRTv, de pe aceeași poziție, în acțiunea formulată de reclamanți .
În fapt, S. R. de Televiziune este, conform art.31 din Constituție si art. 1 din Legea nr. 41/1994, serviciu public de televiziune autonom, aflat sub controlul Parlamentului. Asa fiind, suprafețele de teren pe care este amplasat serviciul public, inclusiv studiourile teritoriale de televiziune, respectiv radiodifuziune, conform anexei 1 si 2 la Legea nr. 41/1994, sunt proprietatea Statului R., constituind domeniu public al Statului, astfel cum rezulta din pct. 29 al anexei la Legea nr. 213/1998, in conformitate cu care inclusiv clădirile și suprafețele de teren pe care se află amplasate serviciile publice autonome aflate în subordinea Parlamentului constituie domeniu public al Statului.
Terenul care formează obiectul prezentului litigiu (teren cu nr.top21143/2, CF_) se afirma că este inclus în suprafața totala de 15.178 mp prevăzută în anexa 1 si 2 a Legii nr. 41/1994, ce este proprietate publică a Statului, dată în administrarea Studiourilor de Radiodifuziune si Televiziune C..
Terenul în cauza este în inventarul bunurilor imobile aparținând domeniului public al statului, fiind inclus în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin HG nr. 1705/2006.
S. R. de Televiziune inclusiv studiourile teritoriale sunt obiective de interes național, înființate prin lege organica si nu de interes local, nefiind subordonat niciodată vreunei autorități publice locale, ci Parlamentului României.
În același timp, potrivit art. 12 alin .4 si 5 din Legea nr. 213/1998:
„(4) In litigiile privitoare la dreptul de administrare, in instanța titularul acestui drept va sta în nume propriu. In litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularului dreptului de administrare are obligația sa arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate potrivit prevederilor Codului de procedura civila. Titularul dreptului de administrare răspunde in condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neindepllnlrii acestei obligații. De asemenea, neindeplinlrea acestei obligatii poate atrage revocarea dreptului de administrare.
(5) In litigiile prevăzute la alin. (4), statul este reprezentat de M. Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de C. General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris in fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care sa-l.reprezinte in fata instanței"
În concluzie, arătarea ca titular al dreptului este utilă, fiind evident interesul său, al Statului R., similar cu cel al SRTv (întemeiat însă pe dreptul de proprietate publică și nu pe dreptul de administrare), ca cererea de restituire a terenului foștilor proprietari sa se soluționeze cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, adică in contradictoriu si cu S. R., în conformitate și cu prevederile art. 12 alin 4 si 5 din Legea nr. 213/1998.
Pe fond, daca terenul in litigiu se regăsește în perimetrul ocupat de SRTv si SRR -prin Studiourile de Televiziune C. si Radiodifuziune C. ,întreaga suprafață de_ mp pe care este amplasata Clădirea studio este deținuta în baza Legii nr. 41/1994.
S. R. de Televiziune este, conform art. 31 din Constitutiesi art. 1 din legea nr. 41/1994, un serviciu public autonom de interes național ce isi desfășoară activitatea sub control parlamentar, conform art. 38 din Legea nr. 41/1994, astfel cum a fost republicata in MO 636/1998. Ca atare, bunurile (clădiri si terenuri) administrate de SRTv, menționate in anexele la Legea nr. 41/1994, sunt afectate scopului de utilitate publica cărora le-au fost destinate si urmează regimul juridic al bunurilor proprietate publica a statului, ele fiind inalienabile, insesizabile si imprescriptibile in conformitate cu prevederile art. 11 din legea nr. 213/1998.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 57-59 Cod de procedură civilă, ale Legii nr. 213/1998, Legea nr. 41/1994, Legea nr. 10/2001.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 31.05.2012 (fila 143, vol. II, dosar_ al Tribunalului C.), reclamanții P. M. C. și L. A.-S. au precizat că solicită admiterea acțiunii inițiale și a celei conexate, conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, anume retrocedarea în natură către reclamanți a suprafețelor de 1040 mp și respectiv 1715 mp teren, indicate în planșa 6 anexă la raportul de expertiză specialitatea topografie, depus în 6 septembrie 2011, care să facă parte integrantă din sentință, și acordarea de despăgubiri pentru restul suprafeței de teren, care nu poate fi retrocedată în natură.
Prin completarea la întâmpinare depusă la dosarul cauzei la data de 26.10.2012 (filele 207-208, vol. II, dosar_ al Tribunalului C.), pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond ca inadmisibila.
Imobilele constând in clădire studio cu subsol, parter, etaj, an de dobândire 1968, clădire garaj auto, "teren in suprafața de 5286 mp precum si teren in suprafața de 1644 mp, an dobândire 1968 sunt in proprietatea publica a Statului R. si in administrarea Societății Romane de Radiodifuziune in baza Legii nr. 41/1994, HG nr. 1045/2000.
In ceea ce privește strict problema despăgubirilor, constată ca acțiunea reclamanților este inadmisibila fata de Ministerul Finanțelor Publice, iar acesta nu are calitate procesuala pasiva . raport juridic.
Temeiul de drept al acțiunii, respectiv cauza juridica a acțiunii indicata expres de către reclamanți este art. 1, art. 10 alin 2, 3 si 10 si art. 26 din Legea nr. 10/200 și interpretarea Deciziei nr. XX/2007 a ICCJ.
Pârâtul subliniază ca prin aceasta decizie nu s-a acordat competenta instanțelor sa soluționeze pe fond notificarea, in cuprinsul acestei decizii existând expres dispoziția cu privire la competenta cu privire la acțiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea pârtii interesate.
In consecința instanța poate fi investita doar cu soluționarea unei acțiuni privind refuzul nejustificat, iar nu cu soluționarea pe fond a notificării .
Din actele de la dosar rezulta ca in fapt unitatea deținătoare a bunurilor care fac parte din domeniul public al statului este S. R. de Radiodifuziune iar fata de aceasta (reorganizata conform legii), pe de parte nu s-a constatat refuzul nejustificat, iar pe de alta parte, nu s-a stabilit daca fata de aceasta se solicita sa se constate refuzul nejustificat.
Mai mult decât atat, nici in urma expertizelor administrate in cauza reclamanții nu au precizat care este suprafața pentru care au depus notificarea, respectiv daca aceasta se suprapune sau nu peste suprafața din domeniul public al statului si aflata in administrarea Societății R. de Radiodifuziune.
F. de obligațiile procesuale privind dovedirea de către reclamanți a pretențiilor, pârâtul solicită sa fie obligați reclamanții sa clarifice obiectul concret al cererii de chemare in judecata cu date concrete de teren.
. In ceea ce privește petitul de restituire in natura, pârâtul precizează că acțiunea este de asemenea inadmisibila intrucat Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva intrucat nu are atribuții in sfera soluționării notificărilor.
Referitor la petitul de despăgubiri constată ca, pe de o parte nu se solicita controlul de legalitate a unui act de soluționare a notificării, iar pe fondul obligării la despăgubiri acțiunea este de asemenea inadmisibila întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu face parte dintr-un astfel de raport juridic nici in nume propriu si nici in calitate de reprezentant al Statului R..
Astfel, prin Decizia nr. 27/2011 data la soluționarea RIL având ca obiect cererile de acordare de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevăd masuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, s-a stabilit ca in acțiunile intemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, prin care se solicita obligarea statului roman de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate in mod abuziv, statul roman prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva.
Prin completarea la întâmpinare depusă la dosarul cauzei la data de 07.02.2013 (filele 247-248, vol. II, dosar nr._ al Tribunalului C.), pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a reiterat aceleași susțineri.
Prin întâmpinarea formulată, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (fila 249, vol. II, dosar nr._ al Tribunalului C.), arătat ca titular al dreptului de proprietate prin cererea formulată de către S. R. de Televiziune, a arătat că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva si este greșit arătat ca titular al dreptului de proprietate având in vedere dispozițiile art. 89 din Legea nr. 71/2011 pentru aplicarea Legii nr. 287/2009 in care se dispune ca in astfel de cauze calitate are Ministerul Finanțelor Publice.
Asa cum s-a dispus prin Decretul-lege nr. 31/1954 cum se dispune si in Codul Civil, intre Ministerul Finanțelor Publice si Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu exista identitate, astfel ca cererea de arătare a titularului dreptului de proprietate este nelegal întocmita.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 07.03.2013 (filele 269-271, vol. II, dosar nr._ al Tribunalului C.), pârâta S. R. de Radiodifuziune a invocat excepția lipsei calității de unitate deținătoare a SRR, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Prin completarea la întâmpinare depusă la dosarul cauzei la data de 03.04.2013 (filele 306-307, vol. II, dosar nr._ al Tribunalului C.), intervenientul în nume propriu S. R. prin M. Finanțelor, a solicitat respingerea acțiunii fata de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice si fata de Ministerul Finanțelor Publice ca nelegala, pentru lipsa calității procesuale pasive si inadmisibila, respingerea excepției lipsei calității de unitate deținătoare invocata de S. R. de Radiodifuziune si a excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de S. R. de Televiziune.
Prin Decizia nr. 27/2011 data la soluționarea RIL s-a stabilit ca in acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, prin care se solicita obligarea statului roman de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate in mod abuziv, statul roman prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva.
Din certificat de moștenitor nr. 228/18.06.2001 depus rezulta ca reclamanții nu sunt moștenitorii legali ai proprietarului tabular al imobilului pentru care solicita restituirea in natura si acordarea de masuri reparatorii prin echivalent. Astfel, moștenitorul defunctului P. M.-E. este P. E., iar moștenitor al lui P. E. este doar P. O. conform certificatului de moștenitor nr. 969/28.06.1968- reținut in cuprinsul certificatului de calitate de moștenitor nr. 228/ 18.06.2001. Din cuprinsul acestui certificat nu rezulta ca reclamanții sunt moștenitorii legali ai proprietarilor tabulari, astfel ca fata de aceștia reclamanții pot fi ori renuntatori ori persoane care nu au acceptat susccesiunea. Deoarece reclamanții nu au precizat temeiul juridic care sa justifice calitatea de persoane îndreptățite este necesar sa fie clarificata calitatea acestora care tine de calitatea procesuala activa motiv pentru care solicită instanței sa dispuna ca aceștia sa depună acte care sa susțină aceasta calitate.
In consecința, in cazul in care reclamanții nu vor proceda la clarificarea calității de persoane îndreptățite si a obiectului acțiunii, se solicită a se constata ca acțiunea este nelegala, fiind formulata de persoane fara calitate procesuala activa.
Asupra excepției lipsei calității de unitate deținătoare invocata de S. R. de Radiodifuziune s-a solicitat respingerea acesteia având in vedere dispozițiile art.28 din Legea nr. 10/2001.
Din textul legal invocat de către S. R. de Radiodifuziune, rezulta ca ipoteza legala a acestui text de lege nu este îndeplinita. Mai mult decât atat, potrivit art.25 (1) din Legea nr. 10/2001 ”In termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură”, iar potrivit art. 27 alin (1) "Dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. în această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține."
Aplicarea textului legii nu se poate face trunchiat asa cum sugerează S. R. de Radiodifuziune citrebuie sa fie realizata in întregime. Astfel, chemarea in judecata a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice poate fi realizata in condițiile si termenul stabilit de lege respectiv de către persoana îndreptățită, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
In alta ordine de idei se arată ca asa cum rezulta explicit din actele de la dosar, pe parcursul derulării procesului si in faza administrativa de soluționare a notificării S. R. de Radiodifuziune nu a invocat aceasta excepție ceea ce rezulta ca si-a recunoscut calitatea de unitate deținătoare, aceleași considerente fiind incidente si in cazul Societății Romane de Televiziune.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 10.04.2013 (filele 313-315, vol. II, dosar nr._ al Tribunalului C.), pârâtele S. R. de Radiodifuziune și S. R. de Televiziune au invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 8 alin. 1 din Legea 10/2001.
Pârâtele au arătat că terenul obiect al prezentului litigiu a fost revendicat de către reclamanți în temeiul legilor de fond funciar.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea 10/2001 "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Tot astfel în jurisprudență s-a reținut că în cazul terenurilor de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „recurentul are la dispoziție legea specială în materie și anume Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, fiind obligat să urmeze procedura specială a acestei legi. De altfel, urmează a se observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere".
În concluzie, se precizează că sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 acele terenuri care au făcut obiectul legilor anterioare de restituire, cum este și cazul terenului din prezentul litigiu.
În acest sens învederează faptul că terenul în discuție a fost trecut în proprietatea statului în baza Deciziei 929/1953 ca efect al Decretului 70/1993, al HCM 308/1953 și al Decretului 115/1959. Aceste acte au reglementat situația terenurilor agricole, astfel încât sunt aplicabile legile fondului funciar.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că reclamanții au făcut cereri de reconstituire în baza Legii 18/1991 astfel cum a fost modificată prin Legea 169/1997 și care este în curs de soluționare, se precizează că acțiunea formulată în temeiul Legii 10/2001 este inadmisibilă.
Excepțiile invocate au fost unite cu fondul cauzei, mai puțin excepția indamisibilității, aprecindu-se la termenul d judecată din data de 09.10.2014 că nu este vorba despre o veritabilă excepție, ci despre apărări de fond ce vor fi analizate ca atare.
Analizand actele și lucrările dosarului,inclusiv le dosarului conexat nr._, instanța a constatat următoarele:
În ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de intervenientul în nume propriu S. R. prin M. Finanțelor, a lipsei calității procesuale pasive a paraților S. Romană de Radiodifuziune, S. Romană de Televiziune, Instituția P. Județului C., C. Județean C., Președintele C. Județean C., C. local al municipiului C.-N., M. C.-N., A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și M. Finanțelor Public și a prematurității acțiunii ce face obiectul dosarului conexat nr._, se reține că pronunțarea asupra acestora impune analizarea unor aspecte care țin de fondul cauzei, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit înscrierilor din CF nr._ C., asupra imobilului casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 2 cmere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în . au fost proprietari tabulari P. E. și dr. P. E. (f.9 vol.I).
Acest imobil a suferit dezmembrări după preluarea sa de către stat în anul 1963, o parte, respectiv cea cu nr. top_/2 fiind transcrisă în F_ C. in proprietatea Radioteleviziunii Romane (f.10,14 vol.I).
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.228/18.06.2001 emis de BNP B.,Doros,Curuti, moștenitor al defunctului P. M. E. a fost numitul P. E., iar acesta din urmă a avut ca moștenitori pe numita S. O., fostă văduva P. O., una și aceeași persoană cu P. O. din certificatul de moștenitor nr.8/10.02.1998 eliberat de BNP G. Luminiția, care l-a randul ei, a avut ca mnoștenitori pe reclamanții L. A. S. șu P. M. C. (f.6 vol.I).
La dosar s-au depus de asemenea certificatul de moștenitor nr.8/10.02.1998 eliberat de BNP G. Luminiția, care atestă că reclamanții sunt moștenitorii, în calitate de fiică și fiu, a defunctei P. O., decedată la data de 26.09.1993, precum și certificatul de moștenitor nr.969/28.06.1968 care atestă că moștenitoare a defunctului P. E., decedat la data de 06.10.1965, a fost soția acestuia, P. O., copiii defunctului, între care și reclamanții find renunțători (f.28-31 vol.III). Au fost atașate și acte de stare civilă, respectiv certificat de moarte Patean M. E., certificat de naștere P. E., certificat de naștere, căsătorie și deces P. O. ( recăsătorită S.), certificat de moarte P. E. (f. 55-62 vol.III).
Reclamații, în calitate de nepoți de fiu și respectiv de fii ai proprietarilor tabulari, au formulat la data de 05.06.2001, în temeiul Legii nr.10/2001, notificarea înregistrată sub nr.131/2001 la B. Cimpian M., adresată Radioteleviziunii Romane, Studioul Teritorial C.-N. solicitand restituirea în natură a terenului rămas liber de construcții și despăgubiri pentru terenul ocupat, în ce privește imobilul în litigiu (f.93 vol.I).
Față de aceste înscrisuri existente la dosar, instanța apreciază că reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la restituire raportat la dispozițiile art. 3 și 4 ale Legii nr.10/2001 rep., în calitate moștenitori ai proprietarilor tabulari,formuland și notificarea impusă de dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, astfel încat urmează să respingă exccepția lipsei calității procesuale active invocată de intervenientul în nume propriu S. R. prin M. Finanțelor .
Prin acțiunea civilă dedusă judecății, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului rămas liber din imobilul înscris în CF nr._ C.-N. nr. top_/2 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea ce nu poate fi retrocedată în natură.
Potrivit extrasului CF depus în copie la dosar, asupra imobilului înscris în CF nr._ C.-N. nr. top_/2, figurează ca proprietar tabular Radioteleviziunea Romană cu drept de proprietate, în baza actului nr.3080/1994, și a încheierii nr.1626/1996 (f.14 vol.I), aceasta fiind, din perspectiva art.21 din Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare căreia urma a i se adresa notificare și care trebuia să emită o decizie în soluționarea notificării.
De altfel, așa cum rezultă din notificarea înregistrată sub nr.131/2001 la B. Cimpian M.,i reclamanții au și adresat această notificare Radioteleviziunii Romane.
Răspuns la această notificare a formulat doar S. Romană de Radiodifuziune, care a comunicat reclamanților, că fiind un serviciu public autonom de interes național ce funcționează în temeiul Legii nr.41/1994, bunurile pe care le deține se află doar în administrarea sa, aparținand domeniului public al statului, sens în care notificarea trebuie adresată Prefecturii județului C. (f.18 vol.I).
Prefectura județului C., prin adresa nr._/ 07.09.2001 a retransmis la randul său notificarea Societății Romane de Radiodifuziune, cu precizarea că în calitatea de deținător al imobilului notificat, are obligatia să emită o decizie sau dispoziție motivată, dacă nu se poate dispune restituirea în natură, și să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, decizie ce ulterior se transmite prefecturii, conform art.36 din Legea nr.10/2001. În privința pretențiilor bănești pentru terenul ocupat cu construcții, s-a inserat mențiunea ca persoanele îndreptățite să fie îndrumate să notifice Prefectura judetului C. (f.20 vol.I).
Se reține că prin Legea nr.41/1994 vechea Societate de Radioteleviziune s-a reoorganizat, înființandu-se ca servicii publice autonome de interes național, paratele S. Romană de Radiodifuziune și respectiv S. Romană de Televiziune.
Aceste modificări nu au fost operate în cartea funciară, astfel încat nu poate fi imputat reclamanților că au adresat notificarea în temeiul Legii nr.10/2001 unității care figura ca proprietară tabulară a imobilului revendicat.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, deși potrivit art.37 din Legea nr.41/1994 urma a se încheia un protocol pentru preluarea patrimoniului Radioteleviziunii Romane de către cele două societăți nou constituite, acestea nu au fost în măsură să depună la dosarul cauzei dovada întocmirii unui astfel de act, care să evidențieze bunurile preluate de fiecare parată în parte.
In condițiile în care pârâtele S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune sunt continuatoarele în drepturi ale Radioteleviziunii Romane, proprietar tabular al imobilului revendicat și al cărui patrimoniu l-au preluat, ele justifică pe deplin legitimare procesuală pasivă în cauză, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora urmand a fi respinsă.
Nu poate fi reținut nici argumentul referitor la faptul că parata S. Romană de Televiziune nu a fost notificată întrucat, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr.10/2001 persoana juridica notificată care detine numai in parte bunurile imobile solicitate, avea obligația de a emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține și totodată, de a comunica persoanei indreptățite toate datele privind persoana fizica sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, și de a anexa la comunicare copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare.
Ori, așa cum se constată din actele dosarului, parata S. Romană de Radiodiziune nu și-a îndeplinit niciuna dintre aceste obligații, iar această încălcare a dispozițiilor legale nu poate fi imputată reclamanților care au adresat notificarea proprietarului înscris în cartea funciară.
Pentru aceleași argumente și temeiuri legale, va fi respinsă și exceptia prematurității acțiunii ce face obiectul dosarului conexat nr._ , în condițiile în care, reclamanții au luat la cunoștință despre împrejurarea că o parte din imobil ar fi deținut de o altă unitate și despre identitatea acesteia, doar în cursul derulării acțiunii inițiale, înregistrate sub nr._ .
Instanța apreciază însă ca fiind fondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția P. Județului C., C. Județean C., Președintele C. Județean C., C. local al municipiului C.-N., M. C.-N., A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice, urmand să le admită, cu consecința respingerii acțunii civile formulate în contradictoriu cu aceștia.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor,ori după caz, a președintelui consiliului județean, iar potrivit 26 alin. 3 din același act normativ, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform prevederilor alin. 4 entitatea investită cu soluționarea notificării urmând a adopta o poziție procesuală în cauză.
În speță, imobilul în litigiu nu face parte dintre cele deținute de unitatea administrativ teritorială, astfel încat nici C. local al municipiului C.-N., nici M. C.-N. și nici parații Instituția P. Județului C., C. Județean C. și Președintele C. Județean C. nu justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice nu justifică în speță calitate procesuală pasivă în condițiile în care, așa cum s-a arătat, proprietarul tabular al imobilului revendicat nu este S. R., caz în care oricum, acest parat ar putea participa în proces ca reprezentant al Statului R. și nu în nume propriu.
Totodată, reglementarea instituită prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, nu conferă Ministerului Finanțelor Publice atribuții în procedura de acordare a despăgubirilor, el putand sta în proces în ipoteza prevăzută de art.28 din Legea nr.10/2001,ca reprezentant al statului, ipoteză ce nu se regăsește în speță.
Instanța apreciază că nu are calitatea procesuală pasivă nici parata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților întrucat nici aceasta nu are nici un fel de atribuții In procedura de soluționare a notificării, aceastea revenind unității deținătoare.
Față de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor parați, nu se mai impune analizarea celorlalte excepții pe care ei le-au invocat, urmand ca acțiunea introductivă să fie respinsă față de aceștia ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, se reține că prin Decizia civilă nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că, în aplicarea dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Ori, nesoluționarea de către unitatea deținătoare, vreme de peste opt ani, a cererii formulate de reclamanți, echivalează cu refuzul de a soluționa notificarea, astfel încat instanța, în aplicarea deciziei anterior menționate, este competentă să se pronunțe asupra cererii deduse judecății.
Terenul în litigiu a fost proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanților, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în cartea funciară nr._ C. nr. top_.
El a fost preluat de S. R. în baza Deciziei nr.929/1963 al Sfatului Popular al Orașului Regional C.-Comitetul executiv, a Decretului nr.70/1953, HCM nr.308/1953 și D.nr.115/1959 (f.9, 15 vol.I).
În raport de prevederile art. 2 lit. h) și i) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora intră sub incidența acestui act normativ orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele preluate fără un astfel de titlu, instanța constată că imobilulu în litigiu intră sub incidența legii speciale privind măsurile reparatorii pentru imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fiind imobil preluat abuziv .
Potrivit art.8 din Legea nr.10/2001 „Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificării, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Conform art.8.1 din HG nr.250/2007 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 “nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităților, indifferent că aveau această situare la data preluării abusive sau la data notificăriiși nici terenurile al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că se impun trei condiții pentru aplicarea Legii nr.10/2001, respectiv: terenul să fie intravilan, la momentul preluării sau al notificării, să fi fost preluat abuziv de stat și să nu fi fost restituit.
Aceste condiții sunt pe deplin întrunite în speță, și în plus, se reține că Legea nr.10/2001 are un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, pană la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 14.02.2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
Ori, așa cum rezultă din răspunsul comunicat la data de 26.03.2013 de Comisia municipală C.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cererea formulată de reclamați în temeiul Legii nr.169/1997 sub nr.1296/29.01.1998, nu a fost soluționată de comisia de fond funciar (f.289 vol.II).
În consecință, nu pot fi reținute argumentele paratelor S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune in sensul că în speță nu ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001.
Ulterior preluării imobilul menționat,a avut loc dezmembrarea acestuia, imobilul cu nr. top_/2 „teren viran în .” în suprafață de 10.905 mp. fiind înscris în CF nr._ în proprietatea Radioteleviziunii Romane cu titlu de drept de proprietate, conform încheierii nr,1626/1996 (f.14 vol.I).
Se impune sublinierea că reclamanții ,asistați de avocat, așa cum rezultă din acțiunea civilă formulată, au învestit instanța cu soluționarea cererii de restituire a acestui imobil, înscris în CF nr._ C., avand nr. top._/2, acestea fiind limitele în care instanța este ținută să se pronunțe.
Pentru identificarea imobilului în cauză, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică de către expert E. D. ,la solicitarea paratei S. Romană de Radiodifuziune fiind desemnată ca expert asistent, dna ing. G. T..
Potrivit lucrării depuse la data de 06.09.2011 terenul deținut de paratele S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune are suprafața_ mp. din care doar 7189 mp. sunt aferenți nr. top_/2, fiind ocupat parțial de construcții, rețele edilitare, alei și spații verzi, putand fi restituite în natură două parcele de 1040 mp. și respectiv 1715 mp.(f.2-11 vol.II).
Opinia expertului asistent a fost aceea că suprafața de 1715 mp. este traversată de rețele edilitare de electricitate,canalizare și telefonie, astfel încat se impune solicitarea de informații în acest sens de la instituțiile ce au în administrare aceste rețele (f.36 vol.II).
Prin înscrisul depus la data de 03.05.2012 același expert asistent a arătat că suprafața de 1040 mp. propusă de expertul principal la restituire, este traversată în mare parte de conducta e gaze naturale, iar suprafața de 1715 mp. este subtraversată de conducta publică de canal (f.133 vol.II).
Prin răspunsul la obiecțiuni, depus la data de 24.05.2012, ulterior efectuării demersurilor la instituțiile ce administrează diferitele rețele edilitare, expertul E. D. a precizat că pot fi restituite, fiind libere în sensul Legii nr.10/2001, două suprafețe de teren de 400 mp. și respectiv 1200 mp.
Prin "teren liber" în sensul Legii nr.10/2001 ce poate fi restituit în natură, se înțelege acel teren neafectat unor amenajări de utilitate publică.
Potrivit art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
În speță, față de aceste dispoziții legale, se constată că din întreaga suprafață solicitată, pot fi restituite în natură doar suprafațele de 400 mp. și respectiv 1200 mp., parte din nr. top. inițial_/2 înscris în CF nr._ C.-N., potrivit expertizei efectuate în cauză de expert E. D., varianta depusă la data de 24.05.2012 și schiței aferente acestei variante, suprafețe ce nu sunt ocupate de niciun fel de amenajări de utilitate publică .
Faptul că paratele Serviciul R. de Radiodifuziune și Serviciul R. de Televiziune, sunt servicii de interes național, nu înseamnă automat că întregul teren deținut de acestea este afectat unei utilități publice, o astfel de interpretare neavand niciun fundament legal .
În ce privește susținerea că terenurile revendicate ar face parte din domeniul public al statului, fiind cuprinse în Hotărarea nr.1705/2006 privind approbarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, expertul a arătat că ar putea fi vorba despre pozițiile nr._ și_ cu suprafețe de 5286 mp. și respectiv 1644 mp.precum și despre suprafețele aferente clădirii principale și garajului, menționate la pozitiile_ și_ (f.138 vol.III).
Cu toate acestea, expertul nu a putut reține dincolo de orice îndoială că terenurile cuprinse în Hotărarea nr.1705/2006 ar fi cele revendicate de reclamanți, în lipsa identificării acestora cu date de carte funciară în inventarul bunurilor din domeniul public.
Chiar și în aceste condiții, se reține că ar rămane o diferența de teren ( chiar însumand suprafețele terenurilor cu cele aferente clădirilor), deținută de parate, necuprinsă în domeniul public, care poate face obiectul restituirii.
În plus se apreciază că în speță nu ar avea relevanță dacă terenul ar figura ca fiind trecut în domeniul public al statului întrucat potrivit art. 6 alin.3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil,inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, desigur în măsura în care nu sunt afectate unor amenajări de utilitate publică, ceea ce nu este cazul de față, pentru considerentele deja arătate.
Aceste aprecieri ar fi însă valabile doar în contextul în care s-ar reține că nu paratele, ci statul roman ar fi proprietarul imobilului in litigiu, aspect analizat și tranșat anterior, odată cu analizarea calității procesuale pasive a acestora.
Ca atare, pornind de la înscierea în cartea funciară nr._ C. nr. top._/2 a dreptului de proprietate al Radioteleviziunii Romane, a cărei succesoare în drepturi sunt paratele S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune, parate ce dețin si posesia și folosința imobilului revendicat, și reținand că parcelele de 400 mp. și respectiv 1200 mp. identificate de expert varianta depusă la data de 24.05.2012 și schiței aferente acestei variante ,sunt libere în înțelesul Legii nr.10/2001, instanța urmează a dispune restituirea acestora în natură în favoarea reclamanților.
În ceea ce privește diferența de teren de 5589 mp. din imobilul înscris inițial în CF_ nr. top_/2, se reține că pe parcursul soluționării cauzei, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013, care, la art.4 prevede că „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii - Pilot din 12.10.2010, pronunțată în Cauza M. A. ș.a. împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Acest act normativ aplicabil în speță, potrivit celor anterior arătate, prevede măsuri reparatorii diferite de cele reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe care prin art. 50 lit. c îl și abrogă.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din această Legea nr.165/2013, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în Capitolul III.
Avand în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune, va respinge excepția prematurității acțiunii ce face obiectul dosarului conexat nr._, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția P. Județului C., C. Județean C., Președintele C. Județean C., C. local al municipiului C.-N., M. C.-N., A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice, va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M. C. și L. A.-S., ambii prin mandatar L. M. D., împotriva paratei S. Romană de Radiodifuziune precum și acțiunea ce face obiectul dosarului conexat nr._ formulată de reclamanții P. M. C. și L. A.-S., ambii prin mandatar L. M. D. împotriva pârâtului S. Romană de Televiziune și în consecință:va dispune restituirea în natură în favoarea reclamanților a terenurilor în suprafață de 400 mp. și respectiv 1200 mp., parte din nr. top. inițial_/2 înscris în CF nr._ C.-N., potrivit expertizei efectuate în cauză de expert E. D., varianta depusă la data de 24.05.2012 și schiței aferente acestei variante, va stabili dreptul reclamanților la despăgubiri sub forma compensării prin puncte în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru diferența de teren în suprafață de 5589 mp. din imobilul înscris inițial în CF_ nr. top_/2, va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M. C. și L. A.-S., ambii prin mandatar L. M. D. împotriva pârâților Instituția P. Județului C., C. Județean C., Președintele C. Județean C., C. local al municipiului C.-N., M. C.-N., A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Raportat la soluția adoptată va obliga pârâții S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune să plătească reclamanților în solidar, cheltuieli de judecată, respectiv suma de 1.300 lei reprezentand onorariu expert topograf, reținandu-se că nu vor fi acordate cheltuielile ocazionate de expertiza evaluatorie întrucat aceasta nu a fost avută în vedere la pronunțarea hotărarii (f.163 vol.I, f.78 vol.II).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune.
Respinge excepția prematurității acțiunii ce face obiectul dosarului conexat nr._ .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția P. Județului C., C. Județean C., Președintele C. Județean C., C. local al municipiului C.-N., M. C.-N., A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M. C. și L. A.-S., ambii prin mandatar L. M. D., cu domiciliul în Timișoara, Spl. T. V., nr. 12, etaj 1, ., împotriva paratei S. Romană de Radiodifuziune precum și acțiunea ce face obiectul dosarului conexat nr._ formulată de reclamanții P. M. C. și L. A.-S., ambii prin mandatar L. M. D. împotriva pârâtului S. Romană de Televiziune și în consecință:
- dispune restituirea în natură în favoarea reclamanților a terenurilor în suprafață de 400 mp. și respectiv 1200 mp., parte din nr. top. inițial_/2 înscris în CF nr._ C.-N., potrivit expertizei efectuate în cauză de expert E. D., varianta depusă la data de 24.05.2012 și schiței aferente acestei variante
- stabilește dreptul reclamanților la despăgubiri sub forma compensării prin puncte în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru diferența de teren în suprafață de 5589 mp. din imobilul înscris inițial în CF_ nr. top_/2.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M. C. și L. A.-S., ambii prin mandatar L. M. D. împotriva pârâților Instituția P. Județului C., C. Județean C., Președintele C. Județean C., C. local al municipiului C.-N., M. C.-N., A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâții S. Romană de Radiodifuziune și S. Romană de Televiziune să plătească reclamanților în solidar, suma de 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014.
Președinte, M. O.-S. | ||
Grefier, D. I. D. |
Red. M.O.S./26.01.2015/14 ex
Tehnored. D.D. 12 Noiembrie 2014.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 301/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 18/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
