Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 588/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 2066/328/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 588/A/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-I. T.
Judecător M. O.-S.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul M. C. TURZII reprezentant prin prima împotriva Sentinței civile nr. 2435/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat ASOCIAȚIA L. DIN 22 DECEMBRIE 1989 C. TURZII, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.09.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 2435/10 Octombrie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., instanța a respins cererea formulată de reclamantul M. C. Turzii în contradictoriu cu pârâta Asociația L. Din 22 Decembrie 1989 C.- Turzii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Imobilul în cauză situat din punct de vedere în mun. C. Turzii, în cadrul Casei de cultură I. Floașiu, constituie obiectul material al Contractului de comodat nr. 102/17.05.2005, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr. 1/23.09.2008, respectiv prin Actul adițional nr. 2/6.10.2008. Acest imobil face parte din domeniul public al Municipiului C. Turzii.
Potrivit art. 36, alin.2, lit.c din Legea nr.215/2001 administrarea domeniului public al municipiului este atribuția consiliului local care își manifestă voința prin hotărâri de consiliu local, primarul fiind chemat să pună în executare aceste hotărâri (art. 61, alin.2 din Legea nr. 215/2001). Raportat la aceste dispoziții, instanța a apreciat că trebuia să existe o hotărâre a consiliului local cu privire la atribuirea în favoarea pârâtei a spațiului în cauză, urmând ca apoi primarul să o pună în executare.
Contrar celor afirmate de reclamant, o astfel de hotărâre de consiliu local nu lipsește cu desăvârșire, în acest sens fiind adoptate HCL nr. 43/31.05.2004 și HCL nr. 64/30.08.2004 care stabileau întreprinderea demersurilor necesare pentru ca membrii pârâtei să beneficieze de drepturile legale, inclusiv de atribuirea unui sediu în care să își desfășoare activitatea. Din acest motiv, instanța a apreciat că nu se poate vorbi despre o reală și absolută lipsă a consimțământului consiliului local, așa cum se arată în cererea de chemare în judecată.
Este adevărat că ar fi fost pe deplin legal și riguros a se adopta, ulterior celor două hotărâri anterior menționate, o nouă hotărâre de consiliu local prin care consiliul local să individualizeze spațiul ce urma a fi dat în comodat pârâtei, dar inexistența unei astfel de hotărâri este culpa autorităților locale de la vremea respectivă care au rămas în pasivitate. Cum unitatea administrativ teritorială M. C. Turzii nu poate fi disociată în mod artificial de autoritățile administrației publice locale prin care își exercită drepturile asupra patrimoniului public și privat, instanța a apreciat că modul de întocmire a actelor administrative implică o culpă de care reclamantul nu poate fi considerat în ultimă analiză străin.
Astfel fiind, instanța a apreciat că Contractul de comodat nr. 102/17.05.2005, Actul adițional nr. 1/23.09.2008, respectiv Actul adițional nr. 2/6.10.2008 au fost concepute, chiar dacă nu în modul cel mai riguros posibil, ca acte de punere în executare de către primar a HCL nr. 43/31.05.2004 și HCL nr. 64/30.08.2004. Este de remarcat și că toate cele trei acte sunt vizate din partea Oficiului Juridic, fiind rezultatul unei prealabile verificări a legalității lor.
Or, în aceste condiții, a contesta după mai bine de 8 ani de la încheierea contractului de comodat legalitatea acestuia pentru motivele expuse în acțiunea introductivă de instanță constituie, în aprecierea instanței, o modalitate a reclamantului de a se prevala de propria culpă. Or nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a-și înlătura obligațiile asumate, așa după cum nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii – în cauză, a Legii nr. 215/2001.
Cele mai sus arătate sunt aplicabile și în privința neprecizării în contract a unui termen pentru care contractul de comodat și actele adiționale să își producă efectele juridice. Această omisiune însă, prin raportare la dispozițiile art. 124 din Legea nr. 215/2001, nu este de natură a vătăma irevocabil interesul comodantului, existând alte mijloace juridice la dispoziția comodantului pentru a pune oricând capăt contractului de comodat.
Cât privește indicarea în calitate de comodant a Primăriei municipiului C. Turzii, este adevărat că aceasta este o structură funcțională lipsită de personalitate juridică (art. 77 din Legea nr. 215/2001), dar această deficiență de redactare – care este o eroare comună a autorităților administrației publice locale – nu poate constitui o modalitate de ignorare a unor obligații contractuale care se răsfrâng asupra unității administrativ-teritoriale și asupra autorităților administrației publice locale.
Nu poate fi ignorat nici faptul că primarul este cel care a semnat contractul de comodat și actele adiționale, iar prin lege (art. 21 și art. 62 din Legea nr.215/2001) primarul este reprezentantul unității administrativ teritoriale. Nu se poate astfel susține că semnătura primarului de pe contractul de comodat și actele adiționale nu are efecte juridice prin raportare la unitatea administrativ teritorială M. C. Turzii pe care primarul o reprezintă ope legis.
Față de toate cele de mai sus, instanța a respins petitul de constatare a nulității absolute a contractului de comodat și a actelor adiționale la acesta. Pe cale de consecință, având în vedere că petitul de repunere în situația anterioară este subsecvent și dependent ca soluție de soluția asupra petitului de constatare a nulității, instanța nu a putut decât să respingă și cel de al doilea petit al acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită în prezentul dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M. C. Turzii prin Primar solicitând admiterea apelului și schimbarea Sentinței Civile nr. 2435/2013 în sensul admiterii cererii reclamantului.
Prin contractul de comodat nr. 102 din 17 mai 2005, Primăria Municipiului C. Turzii a dat în folosința gratuită a pârâtei spațiul birou și grup sanitar în suprafața totală de 36.70 mp situat în incinta Casei de cultură „I. Floașiu” C. Turzii.
Acest contract s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor art.36 alin. 2 lit.c și alin 5 lit.a din Legea nr.215/2001, potrivit cărora administrarea domeniului public și privat al municipiului este atribuția exclusivă a consiliului local.
Consiliul local autoritate a administrației publice asigură realizarea autonomiei locale. Numai acestei autorități deliberative legea îi recunoaște atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului. In acest sens, consiliile locale hotărăsc cu privire la modalitatea de punere în valoare a bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ teritoriale. Primarul are atribuții executive fiind ținut să respecte și să pună în aplicare hotărârile consiliului local.
Consiliul Local al Municipiului C. Turzii nu a încuviințat încheierea contractului de comodat în litigiu.
În aceste condiții, apelantul-reclamantz apreciază că acest contract a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale de ordine publică, lipsa consimțământului Consiliului Local al municipiului C. Turzii urmand să atragă nulitatea absolută a contractului de comodat.
De asemenea, la încheierea contractului nu au fost respectate nici prevederile art.124 din Legea nr.215/2001, potrivit căruia consiliile locale pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată locală, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.
Contractul de comodat nr. 102/2005 a fost încheiat pe durată nedeterminată, fapt ce contravine prevederilor articolului 124 din Legea nr.215/2001. Mai mult, este de natura evidenței că pârâta nu desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică.
O altă cauză de nulitate a contractului de comodat este lipsa capacității de folosință a Primăriei municipiului C. Turzii.
Contractul de comodat a fost încheiat între Primăria municipiului C. Turzii și pârâtă. Or, potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr.215/2001 „primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Primăria este o structură funcțională, fără personalitate juridică, ce nu poate fi titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat Acest drept revine municipiului, aspect reglementat în mod clar prin dispozițiile art.21 din Legea nr.215/2001.
Constatarea nulității contractului de comodat are drept consecință repunerea părților în situația anterioară.
Apelantul solicită a se constata că prin cele două hotărâri HCL nr.43/2004 și HCL nr. 64/2004, Consiliul local a stabilit că va inteprinde demersurile necesare astfel încât membrii Asociației L. din 22 Decembrie 1989 să beneficieze de toate drepturile conferite prin dispozițiile Legii nr. 341/2004.
Printre drepturile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 341/2004, nu se numără și dreptul asociației de a-i fi atribuit un sediu în folosință gratuită așa cum în mod eronat a stabilit instanța fondului.
Mai mult, potrivit prevederilor art 3, alin.(5) din Legea nr.341/2004 statuează că sediile asociațiilor, ligilor, organizațiilor, cluburilor și fundațiilor revoluționarilor constituite după data de 31 decembrie 1989, până la data de 31 decembrie 1992, precum și sediile federațiilor și uniunilor naționale de revoluționari constituite până la 31 decembrie 2003 vor avea același regim juridic prevăzut pentru sediile partidelor politice.
Legea nr. 43/2003-privind partidele politice, aplicabilă la momentul încheierii contractului, stabilea că închirierea de către autoritățile locale a spațiilor destinate sediilor partidelor politice urmează regimul juridic prevăzut pentru închirierea spațiilor destinate pentru locuit.
In aceste condiții, în niciun caz asociația pârâtă nu avea dreptul la atribuirea unui spațiu aflat în proprietatea publică a municipiului în folosință gratuită, fără aprobarea consiliului local.
În drept, se invocă dispozițiile art. 466 și următoarele din C.pr.civ., dispozițiile art.1247 și următoarele din NCC și dispozițiile art. 21, art. 36 alin. 2 lit.c și alin 5 lit.a, art.77 și art. 124 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține că acesta este parțial fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Parata Asociația L. Din 22 Decembrie 1989 C.- Turzii deține imobilul în litigiu în baza contractului de comodat nr. 102 din 17.05.2005 și a actelor adiționale nr. 1 și 2 la acest contract, încheiate cu Primăria Municipiului C. Turzii.
Potrivit dispozițiilor art.36 al.2 lit.c) din Legea nr.215/2001 Consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului, iar conform al.5 lit.a,b din același articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local: “a) hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii;și b) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii”.
În consecință, închirierea, concesionarea bunurilor proprietate publică sau privată a municipiului se poate realiza doar ăn temeiul unei Hotărari a Consiliului local.
În speță, se constată însă, contrar reținerilor primei instanțe, că o astfel de hotărare nu există în ceea ce privește încheierea contractului de comodat supus analizei.
Hotărarile invocate de intimată, nr.43/31.05.2004 și respectiv nr.64/30.08.2004, nu pot conduce la o altă concluzie întrucat, în cuprinsul acestora s-a prevăzut că pe viitor, Consiliul local al municipiului Campia-Turzii va intreprinde demersurile necesare astfel încat membrii Asociației „L. din 22 Decembrie 1989” Campia Turzii să beneficieze de toate drepturile conferite prin dispozițiile Legii nr.341/2004, ale Legii nr.42/1990 și a altor acte normative.
Așadar, Consiliul local al municipiului Campia-Turzii și-a asumat obligația de a intreprinde în viitor toate demersurile în vederea realizării drepturilor conferite de lege intimatei, fără însă ca această obligație asumată să se concretizeze . Aceasta întrucat, îndeplinirea acestei sarcini ar fi însemnat adoptarea unei hotărari de Consiliu local prin care să se aprobe încheierea contractului de comodat cu privire la spațiul în litigiu,ceea ce nu s-a realizat.
D. urmare, apare ca fiind fondată critica apelantei referitoare la faptul că nici unitatea administrativ-teritorială și nici o altă entitate,nu a fost abilitată să încheie cu intimata contractul de comodat nr. 102 din 17.05.2005 și actele adiționale la acesta .
Este astfel evidentă lipsa consimțămantului unității administrativ-teritoriale la încheierea contractului în discuție, ceea ce atrage nulitatea acestuia.
Pe de altă parte, tribunalul mai reține și faptul potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale". De asemenea, art. 21 din aceeași lege dispune, la alin. (1) că "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Apoi, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt Consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și Primarii, ca autorități executive.
Potrivit art. 77 din lege Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Este de subliniat că art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 prevede că primarul asigură ... punerea în aplicare a legilor, decretelor, ordonanțelor Guvernului, hotărârilor de Guvern, a hotărârilor consiliului local.
Din analiza acestor dispoziții legale, se reține faptul că numai unitatea administrativ-teritorială este înzestrată cu personalitate juridică și numai aceasta poate încheia acte juridice. În speță, unitatea administrativ-teritorială este M. Campia-Turzii, iar Primăria Municipiului Campia-Turzii nu este persoană juridică și nu are un patrimoniu propriu. Fiind numai o structura administrativa, aceasta din urmă nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a încheia acte juridice, așa cum este contractul de comodat în discuție.
Așadar, din analiza textelor de lege menționate rezultă că primăria nu putea încheia contractul de comodat nr.102/17.05.2005 și actele adiționale la acesta, în lipsa unei hotărari de consiliu local, actul întocmit în aceste condiții fiind lovit de nulitate.
Așa fiind, văzand și dispozițiile art. 480 al.2 NCPC, tribunalul va admite apelul declarat, cu consecința constatării nulității absolute a contractului de comodat nr. 102 din 17.05.2005 și actelor adiționale nr. 1 și 2 la acest contract încheiate între Primăria Municipiului C. Turzii și pârâtă.
În aceste condiții, întrucat intimata parată nu justifică niciun titlu în temeiul căruia să ocupe imobilul ce face obiectul contractului menționat, se va dispune evacuarea acesteia din spațiul ce face obiectul contractului de comodat nr. 102/17.05.2005 modificat prin actele adiționale nr. 1 și 2, situat în incinta casei de Cultură I. Floașiu C. Turzii, însă ,nefiind executate alte prestații, nu se pune problema repunerii în situația anterioară sens în care se va menține hotărarea atacată în această privință.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamantul M. C.- TURZII împotriva sentinței civile nr. 2435/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. C.- TURZII împotriva pârâtei Asociația luptătorilor din 22 Decembrie 1989 C. TURZII și în consecință: constată nulitatea absolută a contractului de comodat nr. 102 din 17.05.2005 și actelor adiționale nr. 1 și 2 la acest contract încheiate între Primăria Municipiului C. Turzii și pârâtă.
Dispune evacuarea pârâtei din spațiul ce face obiectul contractului de comodat nr. 102/17.05.2005 modificat prin actele adiționale nr. 1 și 2, situat în incinta casei de Cultură I. Floașiu C. -Turzii.
Menține în in rest sentința atacată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, M. O.-S. | |
Grefier, L. C. |
L.C. 19 Septembrie 2014
Red. M.O.S. 4 ex.21.11.2014
Tehnored. D.D./22.09.2014
Jud. fond C.-M. M.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 469/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
