Contestaţie la executare. Decizia nr. 505/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 12851/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 505/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 IUNIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: C.-S. Ș.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent P. I. A., recurent P. R., recurent P. L., recurent P. L., recurent P. V. și pe intimat S. A., O., S. SI ASOCIATII, recurent C. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din 17.06.2014, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Reține că prin sentința civilă nr. 1739/21.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-N. a admis în parte cererea formulată și completată de contestatorii P. I. A., P. R., P. L., P. V., în contradictoriu cu intimatul C. V..
A anulat parțial procesul verbal de sechestru întocmit la data de 16.05.2013 în dosarul execuțional nr. 575/o/2013 al S. A. D. și O. A. prin care au fost sechestrate următoarele bunuri: ARAGAZ BOSCH, MAȘINĂ DE SPĂLAT ARCTIC, LAPTOP SONY VAIO, LCD TV SAMSUNG, REMORCĂ CU PRELATĂ cu nr. de înmatriculare_ .
A menținut celelalte acte de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 575/o/2013 al S. A. D. și O. A..
A fost obligat intimatul la plata în favoarea contestatorului P. V. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, și în favoarea contestatorilor P. I. A., P. R., P. L., P. V. a sumei de 209 lei cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată la data de 08.05.2012 la S. A. D. și O. A. sub nr. 575/o/2012, creditorul-intimat C. V. a solicitat punerea în executare silită a sentinței civile nr._/07.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2010, pentru recuperarea sumei de 2000 USD și 1013,05 lei de la debitoarea contestatoare P. L. printre alți debitori, f. 71, dosar.
În urma constituirii dosarului de executare, executorul judecătoresc a dispus înființarea unei popriri asupra conturilor debitoarei P. L., iar la data de 16.05.2013 s-a întocmit de către executorul judecătoresc procesul verbal de sechestru asupra bunurilor mobile găsite la domiciliul debitoarei contestatoare, din Florești, .. 307, jud. Cluj, respectiv LCD SAMSUNG, LCD LG, ARAGAZ BOSCH, MAȘINĂ DE SPĂLAT ARCTIC, LAPTOP SONY VAIO, FOTOLII 2 B.. CU CANAPEA DIN MATERIAL TEXTIL ȘI P. ECOLOGICĂ, REMORCĂ CU PRELATĂ.
La momentul întocmirii procesului verbal de sechestru, la fața locului, au fost prezenți contestatorii P. L. și P. R., cărora li s-au înmânat copii ale procesului verbal, debitoarea P. L. refuzând să semneze, bunurile fiind date în custodia contestatorului P. R., care a semnat fără obiecții procesul verbal. La acel moment, s-a adus la cunoștința executorului de către debitor și reprezentantul acesteia, prin telefon, că bunurile pe care urmează a institui sechestrul nu aparțin debitoarei.
Bunurile mobile au fost apoi evaluate de către exp. Ș. M. R. printr-un raport de evaluare și a fost emisă publicația de vânzare mobiliară, stabilindu-se de către executorul judecătoresc în temeiul art. 437 și 439 C.pr.civ., ca dată pentru vânzarea la licitație publică a bunurilor, data de 03.07.2013, ora 13.00.
Cu privire la motivul de nulitate a executării silite invocat de contestatori vizând încălcarea art. 406 C.pr.civ.1865, instanța a reținut că potrivit art. 406 C.pr.civ.1865, nu pot fi supuse executării silite bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului și familiei sale.
Dintre bunurile mobile sechestrate prin procesul verbal din 16.05.2013, instanța a apreciat, raportat la condițiile actuale de trai și la starea socială a debitoarei că televizorul marca Samsung, aragazul marca Bosch și mașina de spălat marca Arctic se încadrează în categoria bunurilor exceptate de la urmărirea mobiliară, fiind de uz casnic strict necesare debitoarei și familiei acesteia. Instanța a constatat că au fost sechestrate două televizoare motiv pentru care va păstra doar unul dintre acestea.
Cu privire la motivul de nulitate a executării silite vizând încălcarea art. 411 C.pr.civ. 1865, instanța a reținut că potrivit art. 411 alin. 1 C.pr.civ.1865, dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanța de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț.
Așadar, sechestrarea bunurilor mobile reprezintă una dintre etapele procedurale din cadrul urmăririi silite a bunurilor mobile. Aceasta din urmă reprezintă o formă de executare silită indirectă frecvent utilizată în practică prin care se procedează la valorificarea bunurilor deținute de debitor cu titlu de proprietar.
Instanța a procedat în cele ce urmează la analiza susținerilor părților cu privire la proprietatea altor persoane decât debitoarea P. L. asupra bunurilor mobile sechestrate.
Cu privire la televizorul marca Samsung, aragazul marca Bosch și mașina de spălat marca Arctic, instanța a reținut că acestea au fost apreciate ca fiind de uz casnic de strictă necesitate debitoarei și familiei sale, motiv pentru care nu a mai procedat la analiza acestor bunuri raportat la dispozițiile art. 411 C.pr.civ. invocate.
În speță, prin procesul verbal din data de 16.05.2013 întocmit în dosarul execuțional nr. 575/o/2013 al S. A. D. și O. A. au fost sechestrate următoarele bunuri mobile: ARAGAZ BOSCH, MAȘINĂ DE SPĂLAT ARCTIC, LAPTOP SONY VAIO, LCD TV SAMSUNG, REMORCĂ CU PRELATĂ LCD LG, FOTOLII 2 B.. CU CANAPEA DIN MATERIAL TEXTIL ȘI P. ECOLOGICĂ, găsite de către executor la adresa de domiciliu a debitoarei contestatoare P. L., din Florești .. 307 jud. Cluj.
Cu privire la apărarea contestatorilor în sensul că debitoarea P. L. are doar calitatea de tolerată în imobilul de la adresa mai sus menționată, fără a deține vreun titlu cu privire la imobil, iar noțiunea de domiciliu presupune ca regulă existența unui drept de proprietate asupra imobilului sau a unui alt titlu, instanța a reținut dimpotrivă că noțiunea de domiciliu nu are nici o legătură cu deținerea vreunui titlu asupra imobilului. Astfel cum reiese din dispozițiile art. 87 NCC, domiciliul persoanelor fizice în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală. Debitoarea, are conform cărții sale de identitate domiciliul la imobilul situat în Florești .. 307 jud. Cluj, fiind irelevantă calitatea de proprietar sau titular a altui drept real principal derivat, faptul posesiei spațiului generând prezumția simplă de proprietate a bunurilor mobile existente acolo, în virtutea principiului potrivit căruia posesia bunurilor mobile generează prezumție (juris tantum) de proprietate.
Din probele administrate, respectiv interogatoriul contestatorilor, înscrisurile depuse și depoziția martorului C. V., reiese faptul că LAPTOul SONY VAIO aparține contestatoarei P. I. A., fiind cumpărat de aceasta din SUA și adus la întoarcerea acesteia în țară.
Cu privire la remorcă cu prelată din factura fiscală din 23.07.2007, aflată la dosar la fila 28 reiese că aceasta a fost achiziționată de contestatorul P. V., soțul debitoarei P. L.. Nu au fost confirmate prin probe susținerile contestatorilor în sensul că această remorcă a fost achiziționată cu bani oferiți de P. L., mama contestatorului P. V.. Din coroborarea dipozițiilor art. 33 C.fam cu art. 493 C.pr.civ.1865 rezultă cu claritate că, pentru o datorie personală a debitorului nu se pot face acte de executare silită asupra unui imobil în integralitatea sa și care se află în proprietate comună în devălmășie, creditorii personali fiind nevoiți să solicite în prealabil, partajarea bunului comun.
Cu privire la cele două fotolii cu canapea din material textil și piele ecologică, din factura fiscală și cele două chitanțe depuse reiese că prin acestea a fost achiziționat un colțar, un dormitor și o saltea, f. 17, de la magazinul ., nicidecum două fotolii cu canapea material textil și piele. De asemenea nici în privința televizorului LCD LG nu au fost depuse acte din care să rezulte proprietatea altei persoane decât a debitoarei.
Față de cele reținute, instanța a constatat că procesul verbal de sechestru asupra bunurilor mobile întocmit la data de 16.05.2013 în dosarul execuțional nr. 575/o/2013 al S. A. D. și O. A. - veritabil act de executare, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 406 C.pr.civ. în ceea ce privește bunurile ARAGAZ BOSCH, MAȘINĂ DE SPĂLAT ARCTIC, LCD TV SAMSUNG și cu încălcarea dispozițiilor art. 411 C.pr.civ., în privința bunurilor LAPTOP SONY VAIO, REMORCĂ CU PRELATĂ cu nr. de înmatriculare_ și ca atare lovit de nulitate, motiv pentru care îl va anula în parte, menținându-l în privința bunurilor LCD LG și FOTOLII 2 B.. CU CANAPEA DIN MATERIAL TEXTIL ȘI P. ECOLOGICĂ, în privința cărora nu s-a dovedit de către contestatori că ar aparține altor persoane decât debitoarea P. L..
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.civ., instanța a reținut că procesul verbal este semnat de custode, fără să cuprindă mențiunea de primire a bunurilor în păstrare, însă această omisiune nu reprezintă motiv de anulare a procesului verbal în lipsa dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Cu privire la petitul privind anularea publicației de vânzare mobiliară întocmită la data de 19.06.2013 prin care s-a stabilit termenul de 3 iulie 2013 pentru vânzarea silită a bunurilor mobile expres menționate în cuprinsul publicației și anularea raportului de evaluare întocmit de . prin care a fost stabilită valoarea bunurilor mobile, instanța a reținut că executorul judecătoresc este obligat să procedeze la identificarea și evaluarea bunurilor cu acordul părților. În lipsa unui asemenea acord se va solicita efectuarea unei expertize.
În cauză executorul a procedat corect la identificarea bunurilor și apoi a consultat părerea unui expert dispunând întocmirea de către acesta a unui raport de evaluare a bunurilor mobile sechestrate. Simpla susținere că – valorile stabilite de către expert nu sunt reale nu este suficientă pentru a se reține nulitatea actului întocmit, respectiv a raportului de evaluare întocmit.
Prin publicația de vânzare mobiliară din data de 19.06.2013, emisă în dosarul execuțional amintit si comunicată debitoarei, s-a stabilit ca, în ziua de 03.07.2013, orele 13.00, urmează a se vinde la licitație publică bunurile mobile menționate în cuprinsul publicației de vânzare, preț de pornire a licitației constituindu-l prețul de evaluare rezultat în urma raportului de evaluare întocmit de expert Ș. M. R.. Anexat publicației de vânzare mobiliară, a fost comunicat debitoarei și raportul de evaluare.
Având în vedere încheierea civilă nr._ din data de 02.07.2013 prin care a fost suspendată provizoriu executarea silită în dosarul execuțional nr. 575/o/2013 al S. A. D. și O. A., primul termen stabilit pentru licitație publică la data de 03.07.2013 nu a mai avut loc.
Din derularea executării silite în dosarul execuțional, instanța a constatat că publicația de vânzare din data de 19.06.2013 întrunește condițiile prevăzute de art. 504 C.pr.civ. 1865, cuprinde mențiunile obligatorii cerute de alin. 1 al art. menționat, a fost afișată la sediul organului de executare și a fost comunicată debitoarei.
De asemenea, au fost respectate de către executor și dispozițiile art. 500 C.pr.civ., acesta solicitând în vederea stabilirii unui preț al mobilelor părerea unui expert, fiind efectuat un raport de evaluare a acestora.
Contestatorii critică evaluarea mobilelor susținând că este o evaluare eronată, mai mult chiar supraevaluată, conform susținerilor reprezentantei contestatorilor din cadrul dezbaterilor întrucât nu s-a ținut cont de caracteristicile particulare ale acestora, de vechime etc.
Instanța a constatat că, deși contestatorii au beneficiat de asistență juridică de specialitate, aceștia nu au adus în sprijinul acestor susțineri nicio dovadă și nici nu au fost solicitate probe în dovedirea celor afirmate, în baza principiului instituit de art. 1169 C.civ.
Față de aceste considerente și constatând îndeplinite cerințele legale ale actelor de executare contestate, și anume publicația de vânzare mobiliară din data de 19.06.2013 și raportul de evaluare, instanța a menținut aceste acte de, nefiind invocate ale nereguli ale executării silite pe care instanța să le analizeze în prezenta cauză.
Față de toate cele mai sus expuse, în temeiul art. 399 C.pr.civ. 1865, art. 406, instanța a admis în parte contestația la executare, conform dispozitivului sentinței.
Văzând dispozițiile art. 274 c.pr.civ. a obligat intimatul la plata către contestatorul P. V. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial achitat cu chitanța nr. 310/31.05.2013, f. 44 și către contestatorii P. I. A., P. R., P. L., P. V. a sumei de 209 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar. Față de nedepunerea de către intimat a dovezilor cheltuielilor de judecată solicitate, instanța nu le-a acordat.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs contestatorii P. I. A., P. R., P. L., P. V., solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea recursului, contestatorii au arătat că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a respins contestația la executare și solicitarea de anulare a procesului verbal de sechestru cu privire ia bunurile mobile reprezentând LCD LG și FOTOLII 2 B.. CU CANAPEA DIN MATERIAL TEXTIL Șl P. ECOLOGICĂ cu motivarea că în privința acestora nu s-a dovedit de către contestatori că ar aparține altor persoane decât debitoarei P. L..
Înscrisurile depuse, respectiv factura și chitanța reprezintă documentele de achiziționare de către P. R. a pieselor de mobilier reprezentând canapea și 2 fotolii, acestea fiind menționate în cuprinsul facturii și a comenzii sub denumirea generică de "colțar" smart, în realitate "smartv".
Prima instanță nu a coroborat aceste înscrisuri reprezentând factura, chitanța și bonul de comandă cu celelalte probe administrate, îndeosebi declarația martorului C. V. care a arătat faptul că P. I. A. și P. R. au mobilat și utilat întreg imobilul si că am cumpărat mobila și fotoliile din banii obținuți în străinătate. Totodată, martorul C. V. a arătat că debitoarea P. L. nu are loc de muncă si venituri de aproximativ 7-8 ani și că nu ar fi avut mijloacele necesare pentru achiziționare a bunurilor sechestrare, acestea aparținând copiilor P. R. și P. I. A..
În ceea ce privește televizorul LCD LG, este real faptul că P. A. și P. R., în calitate de proprietari, nu mai dețin documentele de achiziție a acestui televizor. Însă în mod nelegal și netemeinic instanța a apreciat că lipsa înscrisurilor care să dovedească dreptul lor de proprietate este de natură să confere un drept de proprietate debitoarei P. L..
În acest sens, dovada dreptului de proprietate nu rezultă doar din înscrisuri, iar martorul C. V. a arătat în mod expres faptul că P. A. șl P. R. au mobilat și utilat întreg imobilul și chiar faptul că au achiziționat 2 TV LCD, declarație care a fost ignorată de către instanța de judecată.
Recurenții consideră că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a apreciat că P. R. și P. I. A. suntem cei care trebuie să facă dovada proprietății acestor bunuri, atât a canapelei și fotoliilor, cât și a TV și nu debitoarea P. L.. Deși contestatoarea P. L. are domiciliul stabilit în imobilul situat în Florești . deține posesia acestui imobil, sens în care au arătat faptul că nuda proprietate aparține recurenților P. R. și P. A., iar dreptul de uzufruct viager a aparținut defunctei contestatoare P. L.. P. L. este doar "tolerată" în acest imobil, astfel încât nu se poate vorbi despre o posesia asupra imobilului care să genereze o prezumție simplă de proprietate asupra bunurilor mobile existente acolo.
O altă critică se referă la respingerea cererii de anulare a publicației de vânzare și a raportului de evaluare a bunurilor mobile, prima instanță reținând că recurenții nu au adus nici o dovadă în sprijinul susținerilor formulate și nu au fost solicitate probe în dovedirea celor afirmate. Este real faptul că recurenții nu au solicitat administrarea probei cu expertiză, însă au arătat care sunt considerentele pentru care apreciază că raportul de evaluare și implicit publicația de vânzare nu sunt legal întocmite, aspecte care nu au fost analizate în nici un fel de către prima instanță de judecată.
Consideră că prima instanță nu a analizat nelegalitatea publicației de vânzare și a raportului de evaluare prin prisma argumentelor pe care le-au prezentat în contestație și care au fost reiterate în recurs.
Și intimatul C. V. a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației la executare și păstrării procesul-verbal de sechestru și în privința bunurilor- Laptop Sony Vayo și LCD TV Samsung, respectiv să fie menținută sentința (de anulare a procesului-verbal de sechestru din 16.05.2013) strict cu privire la aragazul Bosch, mașina de spălat Arctic și remorca cu prelată. De asemenea, a solicitat modificarea sentinței în privința acordării către contestatori a cheltuielilor de judecată, acordând aceste cheltuieli proporțional cu ponderea care va rămâne admisă din contestația la executare. In ipoteza că aceste cheltuieli au fost acordate proporțional cu ponderea admisă, solicită instanței de recurs reducerea onorariului de avocat (ca fiind nejustificat de ridicat în raport cu valoarea obiectului pricinii (7000 lei potrivit raportului de evaluare menținut).
În motivarea recursului, intimatul a arătat, referitor la Laptop-ul Sony Vayo, că martorul C. Vaier, nașul de cununie al contestatorilor P. V. și L., a pretins că aceștia ar fi pur tolerați în spațiu, lipsiți de orice mijloace materiale, trăind din pensia (900 lei) a lui P. V.. Casa în care locuiesc ar fi fost edificată de alte persoane (părinții lui P. V.) și înstrăinată direct lui P. R. și P. I. A..
Recurentul a depus odată cu concluziile scrise o hotărâre judecătorească și declarația martorei Cătinas dată în același dosar, din care rezultă că această persoană cunoaște foarte bine situația unor terenuri ale contestatorilor P. V. și L., atât de bine încât știe cum au fost dobândite si ulterior înstrăinate altor persoane (lui P. R. și P. I. A., dar și intimatului C. V.). Mai mult, deși P. L. a susținut chiar și în fața instanței de fond că nu are nimic în proprietate, actele remorcii atestă că acest bun îi aparține în parte. Recurentul are date certe că P. V. și L. dețin în proprietate un automobil marca BMW X5, pe care l-au trecut sub tăcere în cadrul executării silite.
Referitor la televizorul Samsung, recurentul consideră neîntemeiată aprecierea instanței că un televizor ar putea reprezenta un bun de uz casnic de strictă necesitate debitoarei si familiei sale raportat la prevederile art. 411 Cpr.civ..
În privința cheltuielilor de judecată, recurentul solicită modificarea sentinței recurate în sensul acordării către contestatori a cheltuielilor de judecată doar în parte (proporțional cu ponderea care va rămâne admisă din contestația la executare), iar dacă aceste cheltuieli vor fi considerat acordate proporțional cu ponderea admisă, solicită instanței de recurs modificarea sentinței din fond în sensul ca, în conformitate cu
prevederile art. 274 teza a II-a C.pr.civ., să procedeze la reducerea onorariului de avocat, ca fiind nejustificat de ridicat în raport cu valoarea obiectului pricinii (7000 lei potrivit raportului de evaluare menținut).
Analizând recursurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Din adresa din data de 03.06.2014 emisă de S. A. D. și O. A., depusă la dosar în recurs, rezultă că în dosarul de executare nr.575/o/2012 s-a achitat întregul debit și cheltuielile de executare, executarea încetând astfel în condițiile art.371 lit. a C.proc.civ.
Astfel, tribunalul constată că în prezent toate actele de executare silită efectuate în dosarul menționat nu mai produc nici un efect juridic, întrucât executarea silită a încetat prin realizarea integrală a obligației și achitarea cheltuielilor de executare și nici nu se mai poate solicita reluarea executării silite. În consecință, contestatorii nu mai pot invoca nulitatea actelor de executare silită privind bunurile mobile menționate mai sus, iar intimatul nu mai poate formula apărări privind aceste cereri, sub acest aspect ambele recursuri fiind nefondate.
Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul constată că cererea formulată de contestatori a fost admisă doar în parte, instanța de fond anulând parțial procesul verbal de sechestru întocmit la data de 16.05.2013 prin care au fost sechestrate bunurile ARAGAZ BOSCH, MAȘINĂ DE SPĂLAT ARCTIC, LAPTOP SONY VAIO, LCD TV SAMSUNG, REMORCĂ CU PRELATĂ cu nr. de înmatriculare_, menținând celelalte acte de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 575/o/2013 al S. A. D. și O. A..
De asemenea, intimatul C. V. a fost obligat la plata în favoarea contestatorului P. V. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, la dosar fiind depusă chitanța din care rezultă că acesta a achitat suma de 1000 lei cu titlu de onorariu avocațial pentru contestație.
Potrivit dispozițiilor art.276 C.proc.civ. „când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.
Astfel, tribunalul consideră fondate criticile recurentului intimat, în sensul că, atât timp cât instanța de fond a admis doar în parte contestația la executare, trebuia să acorde doar o parte din cheltuielile de judecată, respectiv doar suma de 500 lei din onorariul avocațial achitat de contestatorul P. V..
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1-3 C.proc.civ., tribunalul urmează să admită în parte recursul declarat de intimatul C. V. și să modifice în parte sentința atacată, în sensul că va obliga intimatul să achite contestatorului P. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței și va fi respins recursul declarat de contestatorii P. I., P. R., P. L. și P. V..
Totodată, tribunalul va respinge cererea recurentului C. V. privind cheltuielile de judecată din recurs, întrucât acesta nu a făcut dovada cheltuielilor, respectiv nu a depus la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de intimatul C. V. împotriva sentinței civile nr.1739/21.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă intimatul să achite contestatorului P. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de contestatorii P. I., P. R., P. L. și P. V..
Respinge cererea recurentului C. V. privind cheltuielile de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | JUDECĂTOR, M. O.-S., în c.o., semnează vicepreședintele Tribunalului Cluj A. N. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, C.-S. Ș., în c.o., semnează grefier șef secția civilă S. Ș. |
Red. D.T/L.C./21.08.2014
Jud. fond: C. S. N.
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 633/2014. Tribunalul CLUJ | Succesiune. Sentința nr. 35/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
