Prestaţie tabulară. Decizia nr. 372/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 585/328/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 372/R/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent R. S., împotriva Sentinței civile nr. 2824/06.12.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat F. V., intimat F. M. O., intimat T. L. L., intimat F. I., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 30.04.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2824 din 06.12.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta R. S., în contradictoriu cu pârâții F. V., F. M. O., T. L. L., F. I. și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, imobilul în litigiu a fost reconstituit în proprietatea defunctului Muncaci T., prin Titlul de proprietate nr._/547/09.12.1996, este situat din punct de vedere administrativ în com. Ciurila, ., . de 1000 mp. Prin Certificatul de moștenitor nr. 64/27.05.2005, eliberat de BNP M. R. M. în dosarul succesoral nr. 72/2005, a fost predată masa succesorală după defunctul Muncaci T., decedat la data de 15.03.2001, precum și după defuncta Muncaci S. decedată la data de 09.10.2004. S-a stabilit astfel că moștenitorii defunctului Muncaci T. sunt Muncaci S., cu o cotă de 4/ 16 parte și pârâții F. V., F. M. O., T. L. L. și F. I. cu o cotă de 3/16 parte fiecare din bunurile care compun masa succesorală, inclusiv din terenul în litgiu, iar după moștenitorii defunctei Muncaci S. sunt F. V., F. M.-O., T. L.-L. și F. I. toți în calitate de nepoți de fiică predecedată F. R..
Ca urmare, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, a fost dobândit, anterior decesului lui Muncaci S. în coproprietate de către aceasta alături de ceilalți moștenitori ai defunctului Muncaci T., iar după decesul defunctei Muncaci S., asupra imobilului în litigiu au rămas coproprietari pârâții în cote egale de ¼ fiecare. În susținerea acțiunii sale, reclamanta s-a prevalat de actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare" încheiat între Muncaci S. pe de o parte și reclamanta pe de alta parte, cu privire la suprafața de 10 ari teren, care se vinde de către defunctă reclamantei cu suma de 1.000.000 lei.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu, în sensul atribuirii acestuia în întregime defunctei Muncaci S., arătând în considerentele acțiunii, că aceasta a fost singura care l-a folosit după decesul lui Muncaci T., înstrăinându-l ulterior reclamantei. Cu privire la această solicitare, s-a constatat că o sistare a stării de indiviziune este obligatoriu a fi realizată în contradictoriu cu toate persoanele având calitate de coproprietari, or în condițiile în care la data de 09.10.2004 a intervenit decesul defunctei Muncaci S., este fără îndoială că o sistare de indiviziune între aceasta și restul coproprietarilor, la acest moment, nu ar putea fi realizată, cu atât mai puțin în modalitatea atribuirii bunului tocmai pe seama defunctei.
Totodată instanța a constatat că reclamanta a solicitat în mod expres să dispună asupra sistării stării de indiviziune, fără a invoca și fără a rezulta din probațiunea administrată că în timpul vieții lui Muncaci S., ar fi intervenit un partaj voluntar asupra acestui teren între cei cinci coproprietari. Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 64/2005 eliberat de BNP M. R. M., cu privire la componența masei succesorale după defuncta Muncaci S., s-a reținut cu precădere că aceasta a fost argumentată de reclamantă prin faptul că în masa succesorală a defunctei intra doar obligația de a încheia cu reclamanta act autentic cu privire la imobilul în litigiu. Instanța a reținut că acest petit este vădit nefondat, nefiind incident niciun motiv de nulitate a certificatului de moștenitor nr. 64/2005, astfel cum susține reclamanta.
În acest sens, este fără îndoială că și în situația în care s-ar reține valabilitatea actului încheiat cu defuncta, acesta are doar valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, care nu a putut transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantei, nefiind încheiat în formă autentică. În egală măsură nu se poate susține nici că prin încheierea acestui act imobilul nu s-ar mai fi regăsit în patrimoniul defunctei la decesul acesteia. Ca urmare, în mod legal și temeinic imobilul a fost inclus în masa succesorală a defunctei și predat în baza certificatului de moștenitor, pârâților, în calitate de moștenitori legali.
Relativ la petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților să recunoască reclamantei dreptul de proprietate, ca bun propriu, dobândit cu titlu de drept de cumpărare, iar in caz de refuz sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic, apt de intabulare, instanța a reținut că soluționarea acestuia depinde, în mod esențial, atât de constatarea valabilității actului de care se prevalează reclamanta, precum și a drepturilor și obligațiilor ce ar decurge din acesta, cât și de îndeplinirea de către reclamantă a obligației corelative ce îi incumbă în baza contractului.
În acest sens s-a avut în vedere că probele administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că între defuncta Muncaci S. și reclamantă s-a încheiat în mod valabil un antecontract de vânzare-cumpărare care să dea naștere în sarcina defunctei și în favoarea reclamantei a unei obligații constând în încheierea actului în formă autentică.
Este astfel de reținut că martorii contractuali, R. A. și R. D. au declarații contradictorii atât în ceea ce privește locul încheierii contractului, cât și în ceea ce privește prezența lor la încheierea și semnarea acestuia. Astfel, pe de o parte R. A. a declarat că a semnat contractul în calitate de martor la locuința sa, unde s-au prezentat Muncaci S. împreună cu reclamanta cu contractul deja redactat, iar pe de altă parte R. D. a arătat că încheierea contractului a avut loc în locuința sa, unde s-a prezentat și martora R. A. (A.) și a semnat contractul în calitate de martor.
De asemenea, deși martora R. A., prin declarația dată în sedința din 09.11.2012, a precizat că nu își amintește care a fost data semnării contractului, a arătat că la acel moment nepotul său în vârstă de 7 ani era născut. Această împrejurare contrazice susținerile reclamantei, care a susținut că încheierea contractului a avut loc la sfârșitul anului 2001, începutul anului 2002. Totodată, ceilalți martori nu au putut preciza nimic în legătură cu momentul încheierii contractului.
Certitudinea încheierii contractului cu privire la terenul în litigiu este pusă la îndoială și de împrejurarea relatată de către pârâți, confirmată de martorii audiați pentru aceștia, în sensul că, ulterior decesului lui Muncaci T., respectiv în perioada în care reclamanta susține că a fost încheiat actul sub semnătură privată, defuncta Muncaci S. a mers să locuiască în Cluj- N., la pârâta T. L., nemaiputând să se îngrijească singură din cauza problemelor de vedere.
Nu mai puțin relevant este și faptul că deși reclamanta a susținut că de la momentul încheierii contractului ea a fost cea care a achitat impozitul aferent terenului în litigiu, care a fost declarat în evidențele Primăriei . figurează înscris pe numele fratelui reclamantei, R. S., în baza unui antecontract încheiat cu Muncaci S. în anul 2002, la încheierea căruia însăși reclamanta a participat în calitate de martor. Ca urmare, instanța a reținut că în cauză reclamanta nu a făcut dovada deținerii unui drept privind încheierea în formă autentică a unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică asupra terenului în litigiu, câtă vreme valabilitatea antecontractului depus la dosar a fost contestată cu succes de către pârâți.
În lumina acestor considerente, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamantei, fiind respinsă în întregime. În baza art. 274 C., a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând onorariu avocațial.
Reclamanta R. S. a declarat recurs în termen împotriva sentinței, solicitând casarea cu reținere a hotărârii atacate, iar după rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, recurenta a invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinice a sentinței atacate:
La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut o stare de fapt contrată realității, contrazisă de probatoriul administrat in cauză, interpretat greșit de către instanță.
Astfel, apreciază că temeinicia petitului de sistare a indiviziunii este dovedită prin chiar răspunsurile paraților la interogatoriu, care au recunoscut că nu au folosit terenul in litigiu
F. de imprejurarea ca imobilul nu a fost folosit de parați dupa decesul lui Muncaci T., in considerarea faptului ca parații au avut reprezentarea ca intreaga avere a rămas def. M. S. care o va transmite nepoților, daca o ingrijesc, apreciază ca este echivalentul unui partaj voluntar, parații acceptând ca terenurile sa ramana in continuare def. Muncaci S., tocmai pentru ca ei erau singurii ei moștenitori.
In ce privește motivarea instanței in sensul ca recurenta nu a făcut dovada deținerii unui drept privind încheierea unui antecontract valabil, apreciază ca aceasta nu este intemeiata.
Starea de fapt reținuta de instanța de fond nu se bazează pe probele care au fost administrate.
Astfel, in mod eronat, instanța intelege sa inlature declarațiile martorelor R. A. si R. D., pentru considerentul ca sunt contradictorii. Elementele de contradictorialitate nu sunt de esența celor reținute de instanța, ele datorandu-se in exclusivitate perioadei lungi de timp care a trecut de la incheierea contractului si pana la depunerea mărturiei, respectiv circa 10 ani. Pe de alta parte, ambele martore nu au fost interesate in mod direct in redactarea contractului, ele semnând in calitate de martore. In plus, martora R. D. a precizat ca defuncta M. S. isi petrecea mult timp in casa ei, precum si faptul ca avea mulți copii mici, ceea ce poate constitui un motiv pentru elementele ce tin de contextul in care a fost incheiat contractul.
Cu certitudine insa, din depozițiile acestor martore rezulta consimțământul exprimat de def. Muncaci S. la înstrăinarea terenului si încheierea antecontractului de vânzare cumpărare. Ambele martore stiu ca defuncta a instrainat terenul in litigiu, prețul stabilit de parti si modul in care a fost achitat acest pret. Martorul V. I. a arătat ca insusi tatăl paraților a fost cel care i-a relatat despre vânzarea făcuta de def. Muncaci S. către recurentă, discuțiile fiind purtate in calitate de diacon al bisericii. Chiar daca acest martor nu a fost prezent la incheierea contractului, din aceleași discuții cu tatăl paraților stie cuantumul si modul in care s-a achitat prețul.
In ce privește motivarea instanței, in sensul ca din depozițiile martorilor paraților rezulta ca defuncta a locuit la Cluj, din cauza problemelor de vedere, si aceasta este neintemeiata. Inadvertențele din declarațiile martorilor sunt mai mult decât evidente. Ambii martori audiați pentru parați arata ca def. Muncaci S. a locuit la parata T. in mun. Cluj-N. pana la deces, insa, conform certificatului de deces al acesteia, decesul a survenit in loc. Salicea. Aceasta imprejurare se coroborează cu declarația martorei R. A., care arata ca defuncta a locuit o perioada la Cluj, insa spre sfârșitul vieții s-a intors in Salicea, fiind ingrijita de un ginere. De asemenea, insusi paratul F. V. a arătat ca defuncta a fost îngrijită de tatăl lui, F. S., pana la deces.
Apoi, cei doi martori ai paraților declara contradictoriu cu privire la problemele de sănătate ale def. Muncaci S.. Astfel, martorul F. V. arata ca defuncta avea probleme de vedere, dar il vizita, atat pe el, cat si pe alti vecini, si nu avea nevoie sa fie insotita pe drum. Pe de alta parte, martora R. I. arata ca problemele de vedere ale defunctei au fost atat de grave, incat nu se putea descurca singura si nu se putea deplasa singura. Desi arata ca a fost vecina apropriata cu defuncta, a arătat ca aceasta a decedat la Cluj, desi actul de deces si declarațiile paratului F. V. contrazic aceste susțineri. De asemenea, desi vecina apropiata, nu a putut preciza daca defuncta a locuit singura dupa decesul soțului sau, chiar daca timpul dintre decesul soților Muncaci a fost de trei ani. Se pare ca singurul lucru pe care il stie martora este ca defuncta a fost ingrijita in mun. Cluj N. de parata T.. Aceasta martora se contrazice in declarațiile pe care le face. Arata, pe de o parte, ca defuncta a locuit la Cluj, fiind ingrijita de nepoata sa, parata T., pentru ca apoi sa arate ca o vedea pe aceasta din urma"mai mereu" pe la domiciliul defunctei din Salicea. In acest context, veridicitatea declarațiilor acestei martore este serios pusa la indoiala.
Instanța mai retine in mod neintemeiat ca, desi a susținut recurenta ca a achitat impozitul pe teren, din evidentele Primăriei imobilul in litigiu figurează inscris pe numele fratelui subsemnatei. Cu chitanțe a făcut dovada achitării impozitului pe teren la Primăria Ciurila, din anul 2003 pana in anul 2010. A arătat deja ca, dupa ce a cumpărat terenul de la def. Muncaci S. 1-a instrainat fratelui său, care 1-a si inscris in registrul sau agricol. Nu a considerat necesara incheierea unui act scris, având in vedere gradul de rudenie. Susținerile recurentei sunt confirmate de acte eliberate de Primăria . lămurirea tuturor acestor imprejurari a formulat cererea in probatiune depusa pentru termenul din 21.06.2013, pe care insa instanța a respins-o. Cu toate acestea, inscrisurile sunt depuse la dosar, ele facand dovada transferului terenului si implicit valabilitatea instrainarii.
In drept, se invocă dispozițiile art.299 si urm. C.proc.civ.
Intimații, legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare,insă au formulat concluzii scrise, in cuprinsul cărora au reiterat apărările susținute și in fața primei instanțe.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat in cauză, având in vedre următoarele considerente:
Partajul este un act juridic, ceea ce inseamnă că presupune existența unui acord de voință neechivoc al coproprietarilor in sensul partajării proprietății.
Fie că imbracă forma scrisă sau rămâne doar consensual, partajul trebuie să fie dovedit neîndoielnic.
Or, contrar susținerilor recurentei, dovada unui asttfel de partaj al coproprietarilor asupra terenului in litigiu nu a fost probat.
Omisiunea pârâților de a folosi terenul in litigiu, recunoscută de aceștia la interogatoriu, nu dovedește existența unui partaj prin care să fi convenit ca acesta să revină in proprietate exclusivă bunicii lor Muncaci S..
Astfel, nefiind dovedit partajul voluntar cu privire la terenul in litigiu, acesta nu poate constitui temei pentru admiterea petitului II din acțiune.
Dacă socotim că nu se invocă partajul voluntar intervenit intre coproprietari in timpul vieții lui Muncaci S., ci instanța este sesizată cu un partaj judicir, atunci, așa cum a reținut corect prima instanță, este inadmisibilă solicitarea atribuirii imobilului unei persoane lipsită de capacitate de exercițiu, care nu p mai poate dobândi drepturi și obligații.
Astfel, criticile aduse de recurentă soluție dată de instanță primului capăt de cerere sunt neîntemeiate.
Si restul criticilor sunt neîntemeiate.
Recurenta pretinde că instanța a inlăturat in mod greșit declarațiile martorelor R. A. și R. D., căci acestea au fost convergente in ceea ce privește aspectul esențial, și anume consimțământul promitentei vânzătoare Muncaci S. la instrăinarea terenurilor, chiar dacă s-au contrazis in aspecte neesențiale.
Susținerea recurentei nu poate fi impărtășită, căci atâta timp cât declarațiile martorilor audiați in cauză nu se coroborează in intregime, aceste contraziceri pun sub semnul indoielii insăsi veridicitatea probei.
În plus, martorele R. A. și R. D., s-au contrazis inclusiv in aspecte esențiale, nu numai în cele lipsite de relevanță, potrivit susținerii recurentei.
Un astfel de aspect este momentul incheierii convenției.
Astfel, în timp ce martora R. A. a arătat că in momentul semnării actului, nepotul său in vârstă de 7 ani era născut, ceea ce plasează momentul semnării lui in anul 2005, martora R. D. a arătat că Muncaci T. trăia in momentul incheierii actului, ceea ce inseamnă că actul s-a incheiat anterior datei de 15.03.2001. In acțiune, reclamanta a susținut că actul a fost incheiat la sfârșitul anului 2001, inceputul anului 2002. Iată de că există contraziceri majore intre declaratiile martorelor, precum și intre declarațiile martorelor și susținerile reclamantei.
Iar data încheierii actului nu este un element lipsit de importanță, ci unul esențial. Dacă terenul înstrăinat a aparținut lui Muncaci T., că în situația în care înstrăinarea terenului a fost făcută de către Muncaci S. in timpul vieții soțului său, aceasta era un non proprietar, care nu avea calitatea necesară pentru a înstrăina terenul.
Imprejurarea că Muncaci T. era în viață, la momentul încheierii contractului a fost relevată și de martorul S. S. (f. 82), care face parte din familie, fiind fratele lui Muncaci S. și fratele bunicului reclamantei.
Recurenta scoate în evidență ca fiind relevante inadvertențele din declarația martorei R. I. legate de revenirea în Sălicea a defunctei Muncaci S. înainte de deces. Într-adevăr, sub acest aspect, declarația acestei martore este în contradicție cu declarațiile altor martori, care spre deosebire de R. I., care a susținut că Muncaci S. a rămas în Cluj la nepoata sa până la deces, fără să mai fi revenit vreodată în Sălicea, ceilalți martori au arătat că Muncaci S. a revenit în ., înainte de deces, fiind îngrijită de ginerele său.
Aceste inadvertențe nu prezintă relevanță, deoarece ceea ce interesează în cauză nu este perioada din preajma decesului lui Muncaci S., ci momentul în care, după decesul soțului său, aceasta a plecat din . la Triteaș L., în Cluj
Or referitor la acest moment, martorii care s-au referit la acesta în declarația lor, au arătat că după circa 3 luni de la decesul lui Muncaci T., Muncaci S. s-a mutat la nepoata sa în Cluj.
Or, dacă Muncaci S. locuia in Cluj incepând de prin vara anului 2001, este corectă observația primei instanțe in sensul că este indoielnică incheierea contractului de către Muncaci S., in Sălicea, la sfârșitul anului 2001, inceputul anului 2002.
În recurs reclamanta mai critică existența unor neconcordanțe în declarațiile martorilor referitoare la starea de sănătate a lui Muncaci S. la momentul încheierii contractului. Instanța apreciază că această critică nu se impune a fi analizată, căci obiectul recursului îl formează sentința atacată, ori în considerentele acesteia judecătoria nu a făcut referire la starea de sănătate a lui MUNCACI S. la momentul încheierii convenției.
Contrara susținerilor recurentei, instanța de fond a apreciat corect că probatoriul administrat in cauză nu a dovedit neechivoc incheierea contractului intre reclamantă și Muncaci S..
Pentru motivele arătate mai sus, criticile formulate de recurenta R. S., au fost găsite neîntemeiate și în consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 304 ind. 1 C.pr.c. și 312 al.1 C.pr.c., păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.c., recurenta va fi obligată să plătească intimaților suma de 1000 lei în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de R. S., împotriva Sentinței civile nr. 2824 din 06.12.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. |
Grefier, C.-S. Ș. |
Red. B.C. /DACT. E.C. /2 expl.
Judecător de fond: A. N.
19.09.2014.
| ← Succesiune. Decizia nr. 323/2014. Tribunalul CLUJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 439/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
