Obligaţie de a face. Sentința nr. 439/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 3236/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 439/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant V. S.R.L. și pe pârât R. A. L., pârât S. R. S.R.L., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat B. C. S., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la data de 23.09.2014 s-a depus la dosar prin registratură din partea pârâtului Note de ședință, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantului.
Tribunalul, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 131 din noul C.pr.civ., invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și pune în discuție excepția invocată.
Reprezentanta reclamantei arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Reține că prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta S. V. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele R. A. L. și S. R. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună: în principal obligarea pârâtelor la modificarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 decembrie 2013, conform prevederilor art. 1210 Cod civil, precum și argumentelor mai jos invocate, obligarea pârâtelor la modificarea prețului contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 decembrie 2013, în sensul reducerii acestuia cu valoarea de 43.030,00 Euro (echivalentul a 192.800,00 RON, având în vedere cursul valutar valabil pentru data de 19 Decembrie 2013, respectiv 4,4806 RON), conform prevederilor art. 1743 Cod civi, precum și argumentelor mai jos invocate, în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri judecătorești în sensul celor mai sus indicate și care să țină loc de constimțământ al pârâtelor, obligarea pârâtelor la plata de daune în favoarea reclamantei, conform dispozițiilor art. 1350 Cod civil, raportat la prejudiciul cauzat prin încălcarea dispozițiilor legale menționate în cuprinsul prezentei; în subsidiar, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 10.000 Euro (echivalentul a 44.756,00 RON, conform curs valutar valabil la data de 23 Decembrie 2013, respectiv 4,4756 RON), sumă achitată cu titlul de avans din preț, în virtutea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 Decembrie 2013, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată până la plata integrală a debitului, conform dispozițiilor art. 1254 și 1554 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că la începutul lunii Iunie 2013, părțile contractante, prin intermediul reprezentanților desemnați de către acestea, au decis încheierea unui contract cu privire la vânzarea unor terenuri agricole, situate în loc. Bonțida, respectiv în loc. Palatca. Conform discuțiilor purtate, părțile au decis ca prețul total al contractului să fie stabilit de forma „preț / hectar", acesta variind în funcție de faptul că terenul era identificat corect topo, de către un expert topograf, sau nu era identificat.
Ulterior acestui moment și ulterior începerii activității dnei. expert P., a trecut o perioadă de timp de 7 luni, în care reclamanta, prin reprezentant legal, a fost informată asupra faptului că trebuie să aștepte rezultatele muncii dnei. expert, deoarece o atare activitate este destul de îndelungată în timp.
Apoi, în decursul zilei de 18 decembrie 2013, părțile contractante s-au întâlnit și au decis, având în vedere faptul că măsurătorile expertului presupunea o munca interminabilă, semnarea contractului de vânzare-cumparare în decursul zilei următoare. În acest sens, s-a stabilit faptul că prețul Contractului să fie stabilit în mod diferit, pe două grupe de terenuri, respectiv un anume preț pentru terenurile agricole identificate topo de către dna. expert până la acel moment, și un alt preț pentru terenurile ce încă nu au putut fi identificate topo, dar a căror identificare era în curs.
In decursul zilei de 19 decembrie 2013, părțile semnatare s-au reunit în jurul orelor 14.00, însă nici la acel moment în actul juridic modificat nu era incorporată nici o informație cu privire la „Obiect". Fiindcă pârâta A. L. R. avea bilet de avion pentru ora 16.00 în vederea întoarcerii în Italia, în intervalul orar ulterior momentului întâlnirii, au fost introduse informațiile cu privire la „Obiect", respectiv cele 120 loturi ce urmau a fi înstrăinate. Având în vedere că detaliile cu privire la „Obiect" erau foarte extinse (fiind cuprinse pe un număr de peste 20 pagini), precum și faptul că dna. A. L. R. avea un avion de prins, reprezentantul reclamantei, mergând pe totală buna credință a vânzătoarele, a decis ca paragrafele cu privire la „Obiect" să nu mai fie citite și traduse în limba spaniolă, de către traducătoarea autorizată care a fost prezentă pe parcursul discuțiilor cu privire la semnarea actului juridic.
In acest sens, se încheie și semnează Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 Decembrie 2013, denumit în continuare „Contractul".
Referitor la dispozițiile contractuale reclamanta a arătat că se specifică faptul că pârâta R. S.R.L. deține o suprafață totala de 51,46 ha în loc. Palatca, aspect care nu corespunde realității, având în vedere faptul că suprafața reală este de 48,85 ha, că din totalul acestor loturi ale pârâtei R. S.R.L. sunt identificate un număr de 33,27 ha, aspect care nu corespune realității, având în vedere faptul că suprafața reală identificată este de 31,55 ha, că pârâta R. S.R.L. deține o suprafață totală de 10,31 ha în loc. Bonțida, aspect care nu corespunde realității, având în vedere faptul că suprafața reala este de 11,16 ha.
De asemenea, se specifică în contract faptul că pârâta A. L. R. deține o suprafață totală de 55,27 ha în loc. Bontida, aspect care nu corespunde realității, având în vedere faptul că suprafața reală este de 52,86 ha, că din totalul acestor loturi ale pârâtei A. L. R. sunt identificate un număr de 29,48 ha, aspect care nu corespunde realității, având în vedere faptul că suprafața reală identificată este de 41,31 ha.
În consecință, rezultă în mod indubitabil faptul că prețul global menționat în cuprinsul Contractului nu este corect stabilit, astfel încât se impune modificarea acestuia în baza dispozițiilor art. 1743 Cod civil.
Reclamanta, pe parcursul tuturor discuțiilor și negocierilor ce au avut loc ulterior semnării contractului, și-a manifestat expres dorința de a achiziționa aceste terenuri, însă, în mod paralel, se impunea îndepărtarea erorilor sesizate în cuprinsul contractului.
Totodată, menționează faptul că în cuprinsul contractului a fost inserată o clauză conform căreia „părțile convin ca pentru parcelele neidentificate în teren la data semnării prezentului Contract să se realizeze până la data de 14 Mai 2014, în vederea asigurării posibilității depunerii documentației la APIA, pentru a putea beneficia cumpărătoarea de subvenții. În cazul în care pentru o parte din imobile nu este posibilă finalizarea acestui proces din cauze imputabile vânzătorilor, iar cumpărătoarea îndeplinește celelalte condiții necesare primirii subvențiilor, vânzătorii se obligă să achite cumpărătoarei contravaloarea respectivelor facilități, dar nu mai mult de 150 Euro / ha / an, până la identificarea loturilor, dar nu mai mult de 6 ani”.
Raportat la această prevedere contractuală, se poate cu ușurință observa faptul că termenul aferent anului 2014 pentru depunerea documentației necesare nu a putut fi respectat de către reclamantă, fiind deja depășit, motiv pentru care aceasta este grav vătămată și prejudiciată.Astfel, până la data de 14 Mai 2014 reclamanta putea depune documentele necesare în vederea obținerii subvențiilor de la APIA fără a fi pasibili de vreo penalitate, iar ulterior acestui termen — și până la data de 10 Iunie 2014 mai are posibilitatea de a depune documentele necesare, însă este obligată a achita și penalități de întârziere aferente acestei perioade, în cuantum de 1% / zi de întârziere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pârâtele vânzătoare au cunoscut de la bun început faptul că subscrisa, în mod esențial, doresc a achiziționa aceste terenuri în vedere fructificării subvențiilor ce vor fi oferite de către APIA.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194 Cod de procedură civila, art. 1170, art. 1179, art. 1210, art. 1255, art. 1270, art. 1743, art. 1744 Cod civil, precum și orice alt text de lege menționat în cuprinsul prezentei acțiuni civile.
Prin întâmpinarea formulată pârâtele R. S.R.L. și R. A. L. au solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, lipsită de interes (în ceea ce privește restituirea sumei de 10.000 euro), constatând și lipsa calității procesuale active a reclamantei V. S.R.L. în ceea ce privește restituirea sumei de 10.000 Euro, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 25.09.2014 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj-secția civilă.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat existența unor raporturi juridice născute din contractul vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtele privind terenuri agricole, reclamanta precizând că a dorit să achiziționeze aceste terenuri în vedere fructificării subvențiilor ce vor fi oferite de către APIA, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale și în consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S. V. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat „B. C. S.”, în Cluj-N., Calea Dorobanților nr.14-16, .. Cluj, în contradictoriu cu pârâtele R. A. L. și S. R. S.R.L., ambele cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ..4-5, ., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | ||
GREFIER, L. C. |
Red. D.T./L.C./15.10.2014
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 372/2014. Tribunalul CLUJ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 782/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
