Fond funciar. Decizia nr. 724/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 13610/211/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.13._ *
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.724/R/2014
Ședința publică din 29 Octombrie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta pârâtă C. județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 C., în contra Sentinței civile nr. 1393/13 Februarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr.13._ * al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimații pârâți M. C.-N. prin primar și C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Feleacu, respectiv pe intimații reclamanți M. V., M. I. și Cărean M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți M. I. și Cărean M., ambii personal și asistați de avocat T. A.-I., cu împuternicire avocațială depusă la fila 22 dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă C. județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 C., intimatul pârât M. C.-N. și intimatul reclamant M. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul constată că recursul promovat de recurenta pârâtă C. județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 C. a fost declarat în termen, motivat, comunicat, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, tribunalul fiind competent să soluționeze prezenta cauză.
Totodată, tribunalul constată că la data de 24 Octombrie 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul e registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimaților reclamanți, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs (f.17-21).
Reprezentantul intimaților reclamanți depune la dosarul cauzei cererea formulată de reclamanți, adresată Comisiei locale de fond funciar Feleacu, prin care au solicitat să le fie comunicat în scris dacă comisia este de acord cu atribuirea suprafeței de 8.603 mp. din rezerva identificată de către expertul judiciar F. F. în cadrul expertizei efectuată în dosar nr.13._ * al Judecătoriei C.-N., rezervă care se află în imediata vecinătate a numărului lor topografic 3200 și pentru care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât în baza Legii nr.18/1991, cât și în baza Legii nr.247/2005 și răspunsul primit din partea acestei instituții, în sensul că terenul nu este la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Feleacu, deoarece nu există proces-verbal de predare-primite a amplasamentului încheiat cu Ocolul Silvic C.-N., cu precizarea că după pronunțarea deciziei civile, în funcție de soluția dată în dosar, va proceda la punerea în executare a acesteia (f.25-26).
La solicitarea instanței, intimații reclamanți arată că nu au cunoștință despre validarea suprafeței de 0,45 din Anexa nr.3 (f.35 dosar fond) și că întreaga suprafață de pădure pe care au avut-o și au solicitat-o este de 8.600 mp.
Reprezentantul intimaților reclamanți învederează instanței că nu mai au ale cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului intimaților reclamanți asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, depunând la dosar chitanța nr.625/23.10.2014 în sumă de 1.500 lei onorariu avocațial (f.27), detaliind considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
După închiderea dezbaterilor și pronunțare, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului, adresa nr._/29 Octombrie 2014, emisă de O.C.P.I. C., prin care a comunicat instanței, în copie certificată, următoarele documente: C.F. nr.504 Feleac; C.F. nr.2342 Feleac și C.F. nr.1628 Feleac (f.29-39).
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin Sentința civilă nr. 1393/13 Februarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr.13._ * al Judecătoriei C.-N., s-a admis cererea precizată formulată de reclamanții M. V., M. I., C. M. în contradictoriu cu pârâta C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 FELEACU, pârâta C. J. DE APLICARE A LEGII 18/1991 C..
A fost obligată pârâta de rând 2 C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Feleacu să procedeze la întocmirea documentației necesare și la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 8.603 mp din rezerva aflată la dispoziția acestei pârâte, conform Raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză (planul parcelar C. scara1:5000).
A fost obligată pârâta C. Județeană C. de aplicare a Legii nr.18/1991 să procedeze la eliberarea T.P. pentru suprafața de teren de 8.603 mp, în favoarea reclamanților.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6820 Ron.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt, în temeiul Legii nr. 18/1991 reclamanții au depus la pârâta de rând 2 C.L.F.F. Feleacu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate sub nr. 680/21.03.1991 prin care au solicitat mai multe terenuri printre care și terenul cu suprafața de 8.603 mp. Aceasta nu a fost soluționată nici după 18 ani, motiv pentru care în anul 2009 au promovat acțiune civilă pentru punerea în posesie, înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr._, care a fost admisă prin sent. civ. nr. 7048/2011 dar cu privire la suprafața de teren de 8.603 mp s-a respins acțiunea pe considerentul că această suprafață nu este liberă, întrucât a fost eliberat T.P. nr._/13.07.2009 în favoarea Municipiului C.-N. pentru suprafața de 40 ha 3.000 mp.
Direcția Silvică C.-N. - Ocolul Silvic C., prin adresa nr.279/14.02.2011 a arătat că suprafața în cauză cu nr. top 3200 se află în amenajamentele silvice și a fost pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Feleacu pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
C. Locală de Fond Funciar Feleacu avea obligația de a soluționa cu prioritate cererile de reconstituire depuse în baza Legii nr. 18/1991 pentru a fi puse în posesie toate persoanele care au formulat cereri la apariția primei legii de reconstituire a dreptului de proprietate și numai după finalizarea procedurilor de reconstituire putea să treacă suprafață rămasă în rezerva comisiei locale sau a altor persoane, ceea ce nu s-a întâmplat însă, deoarece pentru suprafața de 40 ha 3.000 mp a fost eliberat T.P. în baza unei cereri de reconstituire depusă chiar în ultima zi a termenului de decădere care se putea formula în baza Legii nr.247/2005, pentru o suprafață care a cuprins și terenul solicitat de către petenți.
Văzând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, concluziile de specialitate ale expertizei tehnice judiciare administrate în cauză, disp. art. 10 alin. l din H.G. nr.890/2005, care prevăd că în situația în care restituirea terenului pe vechiul amplasament nu mai este posibilă conform expertizei efectuate în prezentul dosar unde s-a constatat că terenul de 8.603 mp se suprapune în totalitate peste terenul din T.P. atacat, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament în aceeași localitate, că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, după cum rezultă și din planul parcelar scara 1:5000 în vecinătatea vechiului amplasament al terenului cu nr. top 3200 există o rezerva de teren, că prin adresa nr._/12.02.2013 emisă de către Direcția Silvică C. - Ocolul Silvic C. — și care a fost comunicată Municipiului C.-N. la data de 14.02.2013 se arată că „Ocolul Silvic C. are în zonă în imediata vecinătate nr. top. 3200 o suprafață de teren având categoria de folosință pădure, suprafață ce poate fi retrocedată la schimb cu terenul înscris în T.P. nr._/13.07.2009 pe bază de documente legale", prevederile art.27, 64 și art.116 din Legea nr.18/1991, art. 5 lit. h), i), art. 33-38 din H.G. nr. 890/2005, apreciază că cererea precizată este fondată, rațiune pentru care a fost admisă
În consecință, a obligat pârâta de rând 2 C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Feleacu să procedeze la întocmirea documentației necesare și la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 8.603 mp din rezerva aflată la dispoziția acestei pârâte, conform Raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză (planul parcelar C. scara1:5000); a obligat pârâta C. Județeană C. de aplicare a Legii nr.18/1991 să procedeze la eliberarea T.P. pentru suprafața de teren de 8.603 mp, în favoarea reclamanților.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6820 Ron, reprezentând onorariu avocațial și de expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza prezentului recurs se fundamentează și pe dispozițiile art.304, ind.l, C.proc.civ., solicitând instanței de judecată ca evaluarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate să se realizeze prin analiza cauzei sub toate aspectele.
În motivare, se arată că potrivit art. 315, alin. 1, ind.l C.proc.civ. în caz de casare, instanța de trimitere trebuie să se conformeze dispozițiilor instanței de recurs privind necesitatea administrării probelor precum și dezlegării date problemelor de drept. Neconformarea atrage casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii. Consideră nelegală hotărârea instanței de fond prin care a admis cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de reclamanți, fără a administra probele considerate obligatorii pentru soluționarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept supuse dezlegării stabilite prin decizia de casare.
Prin decizia de casare s-a reținut că cele statuate prin Sentința civ. Nr.7048/2011, pronunțată în dos. civ. nr._ (față de care s-a declarat recurs și în prezent cauza este suspendată până la soluționarea prezentului dosar) nu au intrat în puterea lucrului judecat, probațiunea cu privire la calitatea de moștenitori ai reclamanților după proprietarii tabulari și întinderea dreptului lor să fie realizată în proba cauzei. De asemenea, probațiunea în cauză nu se poate limita doar la verificarea suprapunerii terenului solicitat de către reclamanți înscris în CF 504, top 3200 pentru reținerea corectă a situației de fapt fiind necesară administrarea unei probațiuni ample pentru a stabili, dacă terenul a fost dat ca zestre mamei reclamanților, M. I. cu ocazia căsătoriei (declarațiile martorilor).
În aceste condiții există posibilitatea ca soțul supraviețuitor, M. Ș. să se fi înscris în registrul agricol cu respectiva suprafață, care poate să reprezinte o parte din terenul înscris în CF nr.504 Feleacu, suprafața solicitată, întrucât prin cererea formulată în anul 2005, suprafața de teren pe care o menționează a le fi reconstituită în proprietate este de 809 stj, echivalentul a 2912,4 mp și nu 8600 mp.
Cu ocazia rejudecării instanța de control a apreciat că se impune ca reclamanții să depună copii în extenso ale cărților funciare 504, 2342,1628 Feleacu. În speță, în dovedirea dreptului cărțile funciare mai sus menționate nu au fost depuse de reclamanți, iar copia în extenso a CF 504 existentă la dosar este incompletă.
Instanța în rejudecare a soluționat litigiul fără a se conforma îndrumărilor cuprinse în decizia mai sus amintită, considerând că ansamblul probator administrat este suficient în a crea convingerea ca sentința atacată este legală. Instanța nu a verificat calitatea de moștenitori a reclamanților după proprietarii tabulari și întinderea dreptului lor, preluând din motivarea instanței de fond din Sentința civ. Nr.7048/2011, pronunțată în dos. civ. nr._ (care nu a intrat în puterea lucrului judecat), instanța nu a examinat susținerile comisiilor locale de fond funciar cu privire la întinderea dreptului de proprietate al reclamanților prin analizarea celor două cereri formulate în temeiul legii fondului funciar (nr.680/21.03.1991, nr. 1148/30.11.2005) și validarea suprafeței de 0,45 ha, aceasta a pronunțat o hotărâre nelegală, ceea ce atrage casarea hotărârii recurate pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 315 C.proc.civ..
Prin admiterea cererii reclamanților s-ar dubla reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,45 ha deja validată în anexa nr.3, poz.262 Feleacu. Necesitatea administrării probelor privind pe reclamanți dacă aceștia justifică sau nu calitatea de persoane îndreptățite cu privire la suprafața înscrisă în CF 405 Feleacu sau numai cu privire la o parte din acest teren conform celor mai sus arătate, era obligatorie pentru judecătorii fondului potrivit art. 315 C.proc.civ., care prevede ca: „in caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Este nelegală hotărârea instanței de fond prin care a fost obligată și comisia județeană la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât în prin sentința recurată nu a fost stabilită nicio culpă a comisiei județene, nefăcându-se nici măcar vreo referire sau apreciere la vreun aspect care să vizeze culpa comisiei județene. Instanța de fond a constatat doar culpa Comisiei locale Feleacu, care nu a propus reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe la care erau îndreptățiți reclamanții. Din întreg conținutul sentinței recurate, nu se poate evidenția nicio referire făcută de instanța de judecată cu privire la culpa comisiei județene, la neîdeplinirea atribuțiilor acesteia, conform legislației speciale care reglementează domeniul fondului funciar.
De altfel, cererea s-a formulat de reclamanți și față de C. județeană C., doar pentru a se realiza opozabilitatea față de subscrisa în vederea emiterii titlurilor de proprietate. Procedura Hdministrativă specială, prevăzută de HG 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, nu a fost parcursă.
Acordarea cheltuielilor de judecată și în sarcina comisiei județene, încalcă prevederile speciale a Legii privind fondul funciar nr.l8/1991, a Legii 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a prevederilor art. 274, al.3, art.277 C.pr.civ. fiind incidente prevederile art. 304, pct.9 Cod proc. civ. Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat anularea parțială a T.P. nr._/2009, eliberat în favoarea Mun.C.-N., privind terenul situat la locul numit Cărărele, în ceea ce privește suprafața de teren de 8603 mp, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere. C. județeană nu s-a opus admiterii acțiunii, și de altfel a recunoscut dreptul de proprietate a reclamanților prin validarea anexei conform registrului agricol, în care au fost înscriși reclamanții cu suprafețele propuse de către C. locală Feleacu.
Prin cererea ulterior precizată la data de 27.01.2014, reclamanții solicită obligarea Comisie locale de fond funciar Feleacu la întocmirea documentației necesare pentru punerea în posesie cu suprafața de teren de 8603 mp, înaintarea propunerii către comisia județeană C. și obligarea Comisie județene C. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 8603 mp. Cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată. Critica referitoare la modul de stabilire a culpei subscrisei, pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale care reglementează culpa comisiilor locale și județene întemeiată pe prevederile legii speciale privind fondul funciar, astfel că aceasta poate fi încadrată în cazul de modificare prevăzut de art.304, pct.9 C.pr.civ., în mod greșit instanța a stabilit indirect și fără a fi motivată și culpa subscrisei, prin obligarea comisiei județene C. la plata cheltuielilor de judecată, neanalizând toate aspectele cu privire la culpa părților și raportul juridic dintre acestea.
Conform prevederilor art. 71 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare „(1) Punerea în posesie se va face cu respectarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare." „(2) Deținătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia județeană."
În speță, terenul solicitat de reclamanți prin cererea ulterior precizată, pentru reconstituirea în proprietate nu a fost PUS la dispoziția comisie locale Feleacu de către Ocolul Silvic C., cum în mod greșit retine instanța.
Conform adresei nr. nr._/12.02.2013 emisă de Direcția Silvică C.-Ocolul Silvic C. se arată că „ Ocolul Silvic C. are în zonă, în imediata vecinătate a nr. top 3200 o suprafață de teren având categoria pădure, suprafață ce poate fi retrocedată la schimb cu terenul înscris în T.P. nr._.07.2009 pe bază de documente legale”. Referitor la obligația strictă care revine Comisiei județene C., aceea de emitere a titlului de proprietate, se poate realiza numai în urma punerii în posesie și înaintării unei documentații prevăzute de lege, obligații, care în prezenta cauză trebuiau îndeplinite de către C. locală Feleacu. Documentația și propunerea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate prin acordarea vechiului amplasament sau acordare de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, nu a fost înaintată Comisiei județene C. care să adopte o hotărâre de admitere sau respingere a propunerii pentru suprafețele propuse de către comisia locală.
Conform legii speciale, emiterea unui titlu de proprietate urmează o anumită procedură expres stabilită de legiuitor, iar amplasamentul trebuie să fie liber din punct de vedere juridic și la dispoziția comisie locale. In speță, terenul se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Direcției Silvice C. și nu la dispoziția comisie locale Feleacu cum în mod eronat reține instanța.
Prin dispozițiile art.5 și 6 din HG 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act normativ ce reiterează regulamentele anterioare de aplicare a Legii 18/1991, au fost stabilite atât atribuțiile comisiilor locale cât și județene. Astfel, potrivit acestui act normativ, pentru a se putea emite un titlu de proprietate de către comisia județeană, mai întâi comisia locală trebuie să stabilească amplasamentul, întinderea acestuia, să procedeze la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, să întocmească un proces verbal de punere în posesie, precum și toată documentația necesară, iar ulterior toate aceste documente împreună cu propunerea de emitere a titlului, se înaintează comisiei județene în vederea emiterii titlului. A Acest fapt a fost statuat și prin dispozițiile art.36. alin 1 din H.G. 890/2005 „ Pe baza documentației înaintate de către comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate. "
In speță, se reține imposibilitatea obiectivă a comisie județene de emitere a titlurilor de proprietate în favoarea reclamaților, pentru suprafața solicitată, în lipsa documentației și a propunerii care trebuie înaintate de comisia locală. De asemenea, reclamanții la dosarul de fond funciar nu aveau depuse toate documentele justificative privind îndreptățirea lor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată, probatoriul fiind completat ulterior pe cale de instanță.
Nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată cu privire la onorariul avocațial pentru o cerere formulată față de care s-a renunțat ulterior prin precizarea acțiunii. Nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată în sarcina subscrisei cu privire la onorariu expertului pentru raportul de expertiză care confirmă susținerile comisiilor locale de fond funciar cu privire la suprapunerea terenului solicitat și T.P. nr._/2009, la a cărui anulare parțială au renunțat, prin formularea precizării acțiunii la data de 27.01.2014. De asemenea, nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată cu privire la raportul de expertiză care confirmă amplasamentul identificat prin adresa Ocolului Silvic C. (7 ha). Amplasamentul care urmează a fi restituit reclamanților nu a fost individualizat din totalul de 7 ha indicat de Ocolul Silvic C..
Cu privire la condiția vinovăției, ca și condiție obligatorie pentru atragerea răspunderii civile, se constată că în sarcina recurentei nu se poate retine reaua credință, comisia județeană fiind în imposibilitate de emitere a titlului de proprietate, condiționată fiind de înaintarea documentației de către C. locală Fleleacu. Având în vedere atribuțiile stabilite în sarcina subscrisei, potrivit art.36 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate. Obligația subscrisei este de validarea a propunerii înaintate de comisia locală și emitere a titlului de proprietate care este subsecventă punerii în posesie și condiționată de îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege comisiei locale. Oferta privind propunerea de acordare a terenului pentru reconstituirea dreptului de proprietate este obligația exclusivă a comisiei locale de fond funciar, în temeiul prevederilor art.10 din HG 890/2005.
Ca atare, aceste dispoziții nu conferă comisiilor județene de fond funciar competența funcțională de a dispune ele însele emiterea titlului de proprietate fără propunerea comisiei locale pentru amplasamentele situate pe raza administrativ teritorială a loc. Feleacu.
Sub acest aspect, se constată că nu se reține culpa recurentei în sensul prevederilor art.247 C.pr.c, comisia județeană neputând fi în culpă întrucât nu se reține reaua voință a subscrisei pentru soluționarea cererii reclamanților. Raportul juridic față de comisia județeană, care incumbă obligația de emitere a titlului se naște doar de la data înaintării documentației și propunerii comisiei locale către recurentă. Un alt motiv este faptul că subscrisa, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., nu are personal specializat în vedere efectuării expertizelor încuviințate de către instanțele judecătorești sau formulării unui puncte de vedere pertinente față de expertizele judiciare sau extrajudiciare depuse în probațiune și nici nu deține baza de date (registre, planuri parcelare, hărți, etc) în vederea identificării amplasamentelor.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C., doar recunoaște dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, urmând ca, stabilirea amplasamentului și punerea efectivă în posesie să se facă de către comisiile locale, fiind atributul exclusiv al acestora, iar Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară să scrie titlul de proprietate în conformitate cu procesul verbal și planurile cadastrale întocmite de către comisiile locale pe care le verifică. Conform dispozițiilor H.G.131/1991, abrogată de H.G. nr.1172/2001, abrogată de H.G. nr. 890/2005, comisia locală are obligația de a pune în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul, a întocmi și înainta comisiei județene documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, în lipsa îndeplinirii acestor obligații imperativ prevăzute de lege, comisia județeană nu poate emite titlul de proprietate.
Legea fondului funciar este o lege specială, care reglementează în mod distinct obligațiile comisie județene și parcurgerea etapelor administrative, emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților fiind condiționată de încheierea procesului-verbal de punere în posesie, delimitarea amplasamentelor și propunerea comisiei locale. C. Județeană nu a emis o hotărâre de refuz cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile obiect al prezentei cauze, care să atragă răspunderea juridică de drept în condițiile art.53 din Legea 18/1991.
Controlul judecătoresc al unor asemenea acte sau al refuzului de eliberare a lor este reglementat expres în art. 53-54, art.64 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, prevederile art. 277 din Codul de procedură civilă, actualizat, stipulează că: "Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei." Iar, practica instanțelor de judecată este în sensul că, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat.
Prezentul litigiul 1-a constituit plângere formulată în condițiile art.8, art.9 și următoarele din Legea 18/1991 republicată. Legea 247/2005, dovada amplasamentului revendicat revenind reclamanților și nu comisiei județene, iar întocmirea schiței de delimitare a amplasamentului pentru punere în posesie este atributul exclusiv al comisiei locale, motiv pentru care consideră nelegală obligarea comisiei județene la suportarea cheltuielilor privind onorariu expert. Deci, obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă numai în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acesteia. Pe cale de consecință, validarea anexei de stabilire a dreptului de proprietate, emiterea titlului de proprietate de către comisia județeană este o activitate subsecventă și condiționată de îndeplinirea "atribuțiilor conferite de lege comisiei locale, în speță a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu, care are obligația de a înainta, către comisia județeană, documentația necesară validării dreptului de proprietate.
În acest context, în prezenta cauză consideră că este evidentă lipsa de culpă a Comisiei județene C., iar în lumina prevederilor legale speciale în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, nu i se poate nimic imputa, atâta timp cât a fost în imposibilitatea emiterii titlului, datorită neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina comisiei locale. Cauza prezentului recurs se fundamentează și pe dispozițiile art.304, ind.l, C.proc.civ., solicitând instanței de judecată ca evaluarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate să se realizeze prin analiza cauzei sub toate aspectele.
În drept, invocă art. 299, art. 304, art.304 ind. 1, art.312, art.315 și următoarele V.C.pr.civ., Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005, art.274, art.277 și urmat. C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată de intimații M. V., M. I. și Cărean M., s-a solicitat în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., respingerea recursului formulat împotriva sentinței primei instanțe de către C. Județeană C., ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței civ. nr. 1393/2014, pronunțată în dos. nr._ de către Judecătoria C.-N., ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform chitanței anexate.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurentă, respectiv că prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor date prin decizia de casare nr. 359/2013 a Tribunalului C. în ceea ce privește calitatea de moștenitori a subsemnaților după proprietarii tabulari din C.F. nr 504 Feleacu cât și întinderea dreptului de proprietate, arată că această critică este neîntemeiată, atât timp cât intimații au depus la dosarul instanței de fond la filele 33-38 arborele genealogic și actele de stare civilă ale intimaților prin care au făcut dovada filiației față de proprietarul tabular B. P. și M. din C.F. nr. 504 Feleacu, iar prin formularea și depunerea cererii de reconstituirea a dreptului de proprietate suntem considerați ca și persoane acceptante a moștenirii în accepțiunea disp. art. 13 alin. 2 teza finală din Legea nr. 18/1991. Apoi, tot cu privire la îndrumarea de la pct. 2 pag.ll din decizia de casare, au depus la fila 15 din dosarul primei instanțe cererea în probațiune prin care au solicitat proba testimonială cu audierea martorilor a căror depoziții se află la filele 30-32 și de unde rezultă cu certitudine că terenul din litigiu a fost dat cu titlu de zestre de B. P. fiicei sale B. V. care la rândul său 1-a dat mai departe intimaților, întrucât mama lor, B. I. născ. B. a predecedat la data de 08.08.1946, deci anterior bunicii materne care a decedat la data de 02.02.1976.
Din depoziția martorului B. N. (fila 30 dosar fond), rezultă că acest teren în suprafață de 1,5 jug. provine de pe ramura mamei intimaților și că acest teren a fost solicitat spre reconstituire numai de către intimați, martorul arătând că în anul 1990 s-a discutat în familie, respectiv cu tatăl acestuia și al intimaților și s-a stabilit că acel teren le revine intimaților. Mai mult, martorul a arătat că are cunoștință despre faptul că tatăl intimaților, M. V., deținea un alt teren la locul denumit „Cărărele" teren aflat în vecinătatea celui care face obiectul prezentei cauze și care provenea de pe ramura tatălui și nicidecum a mamei. Așa cum ușor se poate observa din redactarea motivelor de recurs, recurenta nu are cunoștință de probațiunea administrată în rejudecare. Nu se poate face confuzie cu terenul din cererea de reconstituire nr. 1148/30.11.2005 depusă de către M. Ș. jr. (fratele nostru vitreg), în baza Legii nr. 247/2005 pentru un alt teren având nr. top 3249 și 3259 cu suprafața de 2.912 mp, situat tot la locul cu aceeași denumire locală „Cărărele" aflat în vecinătatea terenului subsemnaților care se identifică în C.F. nr. 504 Feleacu și nici cu terenul solicitat de antecesorul nostru M. Ș. sen. prin cererea nr. 410/1991 unde acesta solicită suprafața de 1.339 stj. teren la "Cărărele"după cum se arată și în pag.2 alin. penultim din Raportul de expertiză întocmit de expert F. F. că „se poate face precizarea certă că amplasarea parcelelor cu nr. topo 3249, 3250 este tot în zona denumită „Cărărele" ca și terenul în litigiu revendicat, respectiv în zona sudică a terenului cu nr. top. 3200, conform planului de carte funciară Feleacu".
Se mai critică aspectul că prima instanță nu a verificat calitatea de moștenitori a intimaților după proprietarii tabulari, însă prin actele de stare civilă depuse și prin probele testimoniale administrate am făcut atât dovada calității de persoane îndreptățite la reconstituire cât și întinderea dreptului de proprietate asupra terenului de 8.603 mp solicitat, cu atât mai mult cu cât se susține de către recurentă că intimații ar fi validați cu suprafața de 0,45 ha în anexa nr. 3, poz. 262 Feleacu, însă dacă există o astfel de validare în favoarea intimaților (deși nu le-a fost comunicat acasă niciodată o astfel de hotărâre privind această validare cu confirmare de primire, așa cum prevăd disp. ari. 53 alin.1 din Legea nr. 18/1991), atunci înseamnă că recurenta ne-a recunoscut la vreme calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire pe baza actelor aflate la dosarul de fond funciar și a validat propunerile Comsiei Locale Feleacu, iar în prezent avea obligația de a verifica și diferența de suprafață până la întregirea suprafeșei de 8.603 mp.
Că intimații nu au cunoscut conținutul anexei nr.3 poz. 262 privind validarea suprafeței de 0,45 ha este dovedită și prin formularea încă a unei cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005, respectiv cererea cu nr._/304/29.11.2005 unde a fost solicitată întreaga suprafață de teren de 0,86 ha, cu mențiunea pe verso-ul cererii a cărții funciare unde se identifică terenul, iar această din urmă cerere nu ne-a fost soluționată nici până în prezent, deși au trecut aproape 9 ani, înțelegând recurenta să dea astfel prioritate unei cereri de reconstituire formulate ulterior de către M. C.-N. pentru care s-a și eliberat T.P. nr._/13.07.2009 pentru suprafața de 40 ha 3.000 mp exact pe vechiul amplasament al subsemnaților cu toate că M. C.-N. nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită după proprietarul tabular din C.F. nr. 504 unde se identifică terenul intimaților, pe de o parte, precum și având în vedere că s-a încălcat de către recurentă principiul restituirii terenului în natură pe vechiul amplasament, așa cum prevăd dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.1/2000, precum și având în vedere că persoanelor juridice nu li se aplică Legea specială nr. 18/1991.
Mai mult, există prevederea legală a art. 2 din Legea nr.1/2000, care arată că reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, însă, atât timp cât doar intimații au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top 3200 din C.F. nr. 504 Feleacu și au făcut dovada filiației și a calității de persoane îndreptățite față de proprietarul tabular precum se susține că au fost validați doar cu suprafața de 0,45 ha în anexa nr.3, poz. 262, atunci nu era îndreptățită nicio persoană fizică sau juridică a fi pusă în posesie pe amplasamentul solicitat de către intimați, în condițiile în care au solicitat primii reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren în baza Legii nr. 18/1991, apoi în baza Legii nr. 247/2005, astfel că legal nu se putea atribui nici unei persoane fizice sau juridice această suprafață de teren, cu atât mai mult la data punerii în posesie a Municipiului C.-N. (19.06.2009), iar apoi la data eliberării T.P. (13.07.2009), subsemnații eram în litigiu cu terenul de 8.603 mp, acțiunea intimaților fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C.-N. încă din data de 26.03.2009, iar pârâta C. Locală de Fond Funciar Feleacu a fost parte în dosar și a avut cunoștință de solicitările intimaților, întrucât acesteia i-a fost solicitat de către instanță dosarul de fond funciar, astfel că și acestei pârâte i se poate imputa reaua credință, de altfel așa cum se poate observa această pârâtă nu au mai formulat recurs împotriva sentinței, iar sub acest aspect pentru această parte hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.
Contrar susținerilor recurentei, intimații sunt îndreptățiți la întreaga suprafață de teren de 8.603 mp și nu doar la o cotă parte din acesta, atât timp cât în dos. civ. nr._ al Judecătoriei C.-N. (suspendat în recurs, conform art. 244 pct. 1 VCPC) au fost audiați martori și s-a făcut dovada că antecesoarea intimaților a primit cu titlu de zestre întreg terenul care a fost solicitat de către intimați prin cererile formulate, atât în baza Legii nr.18/1991 și nr. 247/2005, aspect față de care solicită acvirarea pe cale scurtă a respectivului dosar. Tot în același dosar la fila 243 există declarația martorului B. N. care arată că are cunoștință că la momentul când B. I. s-a căsătorit aceasta a fost înzestrată cu suprafața de teren ce face obiectul dosarului nr._, iar martorul a mai declarat că are cunoștință că terenurile solicitate de către intimați sunt libere și nu au fost solicitate de alte persoane, de altfel nu ar avea cine să le ceară pentru că ceilalți moștenitori a lui B. V. căs. B. nu le-au solicitat, astfel critica cum că ar fi îndreptățiți doar la o cotă parte și nu la toată suprafața solicitată nu este întemeiată, intimații făcând dovada că întreaga suprafață solicitată prin cererile de reconstituire a fost primită cu titlu de zestre, astfel că sub acest aspect recursul formulat este nefondat.
Nici critica referitoare la aspectul că terenul solicitat din rezervă nu se află pus la dispoziția Comisiei Locale Feleacu de către Ocolul Silvic C. nu este probată, fiind doar simpla afirmație nesusținută cu vreo dovadă în acest sens, atât timp cât prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către exp. F. F. s-a constatat că terenul „Rezervă" este la dispoziția Comisiei Locale Feleacu, aspect care nu a fost contestat de niciuna dintre pârâte ulterior depunerii expertizei, și chiar dacă nu ar fi la dispoziția Comisiei Locale Feleacu, potrivit disp. art. 71 alin. 2 din FI.G. nr. 890/2005 „Deținătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziția comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia județeană", astfel că este obligația recurentei de a aduce la cunoștința Ocolului Silvic C. despre validarea pe care aceasta trebuie să o întocmească pe baza hotărârii judecătorești obținută în acest dosar și a solicita predarea terenului.
Nici critica referitoare la obligarea Comisiei Județene C. la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, având în vedere că recurenta a avut o culpă destul de mare în demersul juridic, întrucât intimații nu au mai primit terenul pe vechiul amplasament cu nr. top 3200 din cauză că această parte a eliberat T.P. nr._/13.07.2009 pentru suprafața de 40 ha 3.000 mp în favoarea Municipiului C.-N. exact în timpul cât intimații erau în litigiu cu prezentul teren, astfel se poate observa că acțiunea pentru punerea în posesie a fost promovată în dos. nr._ la data de 26.03.2009, iar punerea în posesie a Municipiului C.-N. cu terenul de 40 ha 3.000 mp a fost la data de 19.06.2009, iar eliberarea T.P. la data de 13.07.2009, cu toate că recurenta era parte în dosarul de punere în posesie și avea cunoștință de obiectul acțiunii intimaților, iar aceștia au fost nevoiți a promova acțiunea de anulare a T.P eliberat nelegal, însă în faza de recurs din primul ciclu procesual au aflat pentru prima dată că imediat obținerii T.P., respectiv la data de 15.12.009 prin H.C.L. nr. 532 terenul a intrat în Domeniul Public al Starului, iar pentru a anula și respectiva H.C.L. ar fi trebuit să se adreseze instanței de contencios administrativ unde evident că erau alte cheltuieli și timp pierdut, astfel că au înțeles să precizeze acțiunea și să solicite ca terenul de 8.603 mp să le fie atribuit din rezerva identificată de către expert pe planul parcelar scara 1:5000, în considerarea faptului că la fila 39-40 dosar fond există adresa nr._/12.02.2013 emisă de către Direcția Silvică C. - Ocolul Silvic C. - și care a fost comunicată Municipiului C.-N. la data de 14.02.2013 unde se arată că „Ocolul Silvic C. are in zonă in imediata vecinătate nr. top. 3200 o suprafață de teren având categoria de folosință pădure, suprafață ce poate fi retrocedată la schimb cu terenul inscris in T.P. nr._/13.07.2009 pe bază de documente legale".
Evident că și urmare a precizării acțiunii din data de 27.01.2014, intimații tot au solicitat obligarea pârâtelor aflate în culpă la plata cheltuielilor de judecată, atât din primul ciclu procesual, cât și din cel de-a doua fază, întrucât în primul dosar au fost nevoiți a efectua o expertiză prin care să dovedească aspectul că terenul solicitat de ei se suprapune cu terenul din T.P. eliberat în favoarea M. C.-N., precum au avut nevoie și de o apărare calificată, iar apoi în cea de-a doua fază a rejudecării a fost nevoie de o altă expertiză topografică de identificare ca urmare a îndrumării instanței de recurs, precum și de o altă apărare, iar toate acestea ne-au costat suma de 6.820 lei din care 3.320 lei c/v celor două expertize topografice, iar suma de 3.500 lei onorar avocațial pentru cele trei faze: fond, recurs, rejudecare, iar recurenta și C. Locală Feleacu sunt singurele în culpă și care i-au determinat să promoveze aceste demersuri, aspect față de care prima instanță în mod corect le-a obligat în solidar la plata cheltuielilor efectuate de către intimați și dovedite cu înscrisurile de la dosar.
In mod greșit și fără nicio fundamentare legală se susține de către recurentă că obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată încalcă prevederile speciale ale Legii nr. 18/1991,169/1997 și a prevederilor art. 274 alin.3 C.proc.civ., dimpotrivă aceste părți îi sunt pe deplin aplicabile dispoz. art. 274 coroborat cu art. 52 alin.3 din Legea nr.18/1991, fiind în culpă, întrucât nu a supravegheat îndeajuns, respectiv nu a asigurat îndrumarea și controlul Comisiei Locale Feleacu, potrivit disp. art.6 lit. b) din H.G. nr. 890/2005, respectiv a acceptat validarea unei persoane juridice pe terenul intimaților care era în litigiu, aspect față de care solicitarea de a nu fi obligată la cheltuieli de judecată este fără nicio fundamentare legală.
Nici critica referitoare la faptul că după părerea recurentei nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată privind onorariul avocațial pentru o cerere formulată față de care s-a renunțat ulterior prin precizarea acțiunii nu este întemeiată, deoarece onorariul de avocat a constat nu numai în formularea ultimei precizări a acțiunii, ci dimpotrivă a fost desfășurată o muncă amplă în raport de complexitatea cauzei, respectiv: s-a redactat acțiunea de anulare a T.P.; avocatul s-a prezentat în prima fază la 10 termene de judecată, potrivit încheierilor de ședință; a redactat întâmpinarea pentru recursul din prima fază, precum și note de ședință și s-a prezentat la un termen la instanța de recurs; în rejudecare a redactat cererea în probațiune depusă la fila 15 din dosarul instanței de rejudecare și s-a prezentat la 4 termene unde s-a procedat și la audiere de martori și a susținut pe fond cauza, iar pentru toate activitățile din aceste faze a fost perceput un onorariu de 3.500 lei, sumă modică în raport de amploarea cauzei, complexitatea, valoarea litigiului și durata dosarului peste 3 ani.
Apoi, nici critica referitoare la suportarea costului expertizelor nu este întemeiat, având în vedere că este atributul comisiilor de a identifica și măsura terenul, conform disp. art. 34 alin.1 din H.G. nr. 890/2005 unde se arată că: „punerea în posesie cu terenurile agricole a persoanelor îndreptățite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu disp. art. 27 din Legea nr. 18/1991 de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, iar în situația în care volumul lucrărilor depășește posibilitățile de lucru ale comisiei, acestea se pot executa prin prestări de servicii de către specialiști în măsurători topografice", astfel dispoziția legală sus citată arată în mod expres, că este obligația comisiei locale de a efectua aceste măsurători, rațiunea acestei dispoziții este tocmai de a nu mai pune părțile la costuri suplimentare, cu atât mai mult cu cât întreaga procedura reglementată de Legea nr. 18/1999 este o procedură gratuită, scutită de orice taxă, inclusiv eliberarea titlului de proprietate.
Se mai arată faptul că intimații la dosarul de fond funciar nu au avut depuse toate documentele justificative privind îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată, probatoriul fiind completat ulterior pe cale de instanță, însă dacă recurenta a considerat că nu au avut toate actele necesare trebuia să le solicite să completeze dosarul cu actele pe care le considerau că lipsesc, astfel că nu există nicio dispoziție legală care să le interzică depunerea unor acte direct în fața instanței cu atât mai mult cu cât disp. art. 11 pct. 8 din H.G. nr.890/2005 prevăd că „în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se va face pentru întreaga suprafață dovedită", însă în speță extrasul de c.f. nr. 504 Feleacu a fost depus împreună cu cererea de reconstituire în anul 2005.
În drept, se invocă art.308 pct.2 C. proc. Civ., art 274 C.proc. civ și art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile art. 261 alin. (1) Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, iar la pct. 5 al textului legal se fac referiri la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, aceste dispoziții legale imperative nu au fost respectate, instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns celor invocate de părți, nu a analizat efectiv fondul cauzei și nu a dat curs îndrumărilor instanței de control cu privire la verificarea calității de moștenitori ai reclamanților după proprietarii tabulari și existența și întinderea drepturilor acestora, verificarea calității de persoane îndreptățite a reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și întinderea dreptului acestora, examinarea și coroborarea probelor prezentate de părți (martori, înscrisuri, expertiza).
Motivarea hotărârii primei instanțe este lapidară și se arată într-o manieră nelămuritoare, că ansamblul probatoriului administrat duce la admiterea acțiunii, fără a se proceda la examinarea argumentelor și apărărilor părților și stabilirea situației de fapt pe baza probatoriului administrat, cu expunerea raționamentului instanței pentru fiecare aspect și argument relevant care a dus la luarea hotărârii.
Tribunalul apreciază că o motivare a hotărârii, fie ea cât de succintă, trebuie să fie clară, convingătoare și pertinentă, constituind o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și fiind unicul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
În această situație, se constată că de fapt, hotărârea pronunțată este nemotivată, echivalând cu o necercetare a fondului pricinii, ceea ce împiedică instanța de recurs să exercite controlul de legalitate asupra sentinței civile criticate.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă cât și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, pe care o casează și reține cauza spre rejudecare. În acest sens urmează să se stabilească termen de judecată și să fie citate părțile.
Partea superioară a machetei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., împotriva Sentinței civile nr.1393/13 Februarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr. 13._ * al Judecătoriei C.-N., pe care o casează și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen pentru rejudecare 02 Decembrie 2014, sala 130, ora 12.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 Octombrie 2014
Președinte, Judecător, Judecător,
A.-S. S.D. T. D. C.
Grefier,
A.-P. Boțioc
Red. D.C./ Red. C.Ț./ 01.12.2014/2 exemplare/
Judecător fond: S. M. – Judecătoria C.-N.
Partea inferioară a machetei
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 255/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 475/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
