Fond funciar. Decizia nr. 183/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 27978/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 183/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte C.-A. C.
Judecător O.-R. G.
Judecător C.-V. B.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursurilor civile privind pe recurent-pârât C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR NR. 18/1991 DE PE L. PRIMARIA MUN.CLUJ-N., pe recurent-pârât C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR NR. 18/1991 DE PE L. PRIMARIA COMUNEI FELEACU, pe intimata-reclamantă . și pe intimații-pârâți C. J. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 DE PE L. PREFECTURA JUD. CLUJ și P. A., împotriva Sentinței civile nr._/26.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimatei-reclamante, avocat C. L. M., cu delegație la dosarul cauzei (fila 12), lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că în prezenta cauză s-au formulat două recursuri, recursul pârâtei C. Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Cluj-N. și recursul Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Feleacu, ambele în termen, motivate, comunicate.
La data de 14.02.2014 intimata . a depus întâmpinare la recursul formulat de către recurenta C. Locală pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Feleacu (fila 8) și întâmpinare la recursul formulat de către recurenta C. Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Cluj-N. (filele 9-11).
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei-reclamante pune concluzii de respingere a recursului Comisiei Locale pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Feleacu, precizând că vizează doar cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs față de recurenta-pârâtă C. Locală pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Feleacu.
Față de recursul Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Cluj-N., reprezentanta intimatei-reclamante pune concluzii de respingere ca nefondat, cu menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2500 lei, sens în care depune la dosarul cauzei extras de cont (fila 20).
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/26.06.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a legii fondului funciar nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Mun. Cluj-N., C. locală de aplicare a legii fondului funciar nr.18/1991 de pe lângă Prefectura Județului Cluj, C. locală de aplicare a legii fondului funciar nr. 18/1991 de pe lângă ..
S-a dispus anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 1568/3128, eliberat de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj la data de 12.01.2001, în ceea ce privește . nr. ., în suprafață de 600 mp, categoria fânețe.
S-a admis cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulată de către M. M. D. și în consecință dispune exonerarea acestuia de la plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei aplicată prin încheierea din data de 18.10.2012.
A obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata restului cheltuielilor ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanta a dobândit în anul 2004, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 219/12.02.2004 de la S.C. INT TRANSPORT E V. WIJK S.A, terenul în suprafață de_ mp înscris în CF nr._, nr. Topo_/1/4/1.
În anul 2006, urmare a efectuării unor lucrări de construcții și luării acestora în folosință, imobilul cu nr. Topo_/1/4/1 și nr. Cad. 3369 se transcrie în CF nr._ Cluj-N., iar ulterior în CF nr._ Cluj-N., CF nr._ Cluj-N. fiind sistat în lipsă de imobil.
Cu privire la acest imobil instanța, în urma analizei înscrisurilor doveditoare, a constatat că acesta este parte a unui imobil cu nr. Topo_/1 înscris în CF 1431 Cluj N. ce a fost partajat în anul 1992 .
Imobilul cu nr. Topo_/1/4, în suprafață de 20.000 mp a fost înscris în CF nr._ Cluj-N. și s-a întăbulat în favoarea S.C. INT TRANSPORT E V. WIJK S.A în baza contractului nr._/1992
În anul 1995 în baza unui contract de parcelare și schimb imobilul teren în suprafață de_ mp a fost împărțit în două parcele, imobilul cu nr. Topo_/1/4/1 în suprafață de_ mp fiind înscris în CF nr._ iar imobilul cu nr. Topo_/1/4/2 în suprafață de 3412 mp fiind transcris în CF nr. 1431 Cluj-N..
În anul 2003, în baza documentației cadastrale întocmită de PFA G. T., avizată de OCPI Cluj, imobilului cu nr. Topo_/1/4/1 i-a fost atribuit nr. Cadastral 3369
În ceea ce privește suprafața de teren pentru care se cere anularea titlului de proprietate, din probele administrate rezultă că în anul 2001 a fost eliberat titlu de proprietate nr. 1568/3128/12 în care a fost înscris terenul în suprafață de 600 mp identificat în tarlaua 124, .> Terenul a fost identificat în regim de carte funciară cu parcela_/1/7/1 din CF 1431 Cluj-N. de către expert Boaca M. și i s-a atribuit număr cadastral 4097.
Din raportul de expertiză tehnică, întocmit de expert G. T. (289-314) rezultă că imobilul cu numărul cadastral 4097, aparținâd pârâtei P. A. se suprapune în totalitate peste imobilul cu numărul cadastral 3369 proprietatea reclamantei (anexa 1, f. 298).
De asemenea se constată că documentația cadastrală, în baza căreia a fost atribuit numărul cadastral 3369 a fost avizată de OCPI Cluj la data de 06.10.2003 iar documentația în temeiul căreia a fost atribuit numărul cadastral 4097 a fost la rândul său avizată de către OCPI și a fost înregistrată, ulterior, la data de 03.03.2004, deși este evident că exista o suprapunere de terenuri .
Această situație ar putea fi explicată prin existența unei contradicții între situația faptică și cea scriptică, deoarece conform măsurătorilor efectuate . se suprapune în întregime peste imobilul cu numărul cadastral 3369 (f.303) în timp ce la identificarea în regim de carte funciară, același imobil a fost identificat cu nr. Topo._/1/7 /1, fiind poziționat în cadrul imobilului cu nr. Topo._/1/7 (f. 306), ambele planșe fiind întocmite de către expert B. M. în cadrul expertizei efectuate în dos. numărul 5381/2004 al Judecătoriei Cluj-N.. Această poziționare, stabilită de către expert a fost avută în vedere la întocmirea documentației cadastrale ce a stat la baza atribuirii numărului cadastral 4097 (f. 309).
Având în vedere că între cele două imobile există o suprapunere evidentă instanța a apreciat că este necesar a se determina care dintre părți și-a întăbulat prima dreptul de proprietate și dacă ulterior cu privire la aceeași suprafață de teren se mai puteau efectua înscrieri în favoarea unei alte persoane.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, contract de vânzare cumpărare (f.7-9) și copie carte funciară_ (f.10) reclamanta a dobândit terenul de la S.C. INT TRANSPORT E V. WIJK S.A.
Imobilul cu nr. Topo_/1/4, în suprafață de 20.000 mp a fost înscris în CF nr._ Cluj-N. și s-a întăbulat în favoarea S.C. INT TRANSPORT E V. WIJK S.A în baza contractului nr._/1992, pentru ca ulterior, în anul 1995, în baza unui contract de parcelare și schimb, imobilul teren în suprafață de_ mp să fie împărțit în două parcele, imobilul cu nr. Topo_/1/4/1 în suprafață de_ mp fiind înscris în CF nr._ iar imobilul cu nr. Topo_/1/4/2 în suprafață de 3412 mp fiind transcris în CF nr. 1431 Cluj-N. .
Ulterior, în anul 2001 a fost eliberat titlu de proprietate nr. 1568/3128/12 în care a fost înscris terenul în suprafață de 600 mp identificat în tarlaua 124, . a fost identificat în regim de carte funciară cu parcela_/1/7/1 din CF 1431 Cluj-N. de către expert Boaca M. și i s-a atribuit număr cadastral 4097 .
Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei persoana juridică de la care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate a fost întăbulată în cartea funciară încă din anul 1992 în timp ce titlul de proprietate pe numele P. A., antecesorul pârâtei de rang 4, a fost emis în anul 2001.
Analizând situația juridică și faptică a terenurilor prin prisma legislației incidente în materie instanța că potrivit L. 18/1991 art. 14 și 27 Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regula, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție iar punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitarile necesare pentru măsurători, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Astfel, potrivit textelor legale incidente C. Locală de punere în aplicare a legilor fondului funciar ar fi putut propune punerea în posesie a antecesorului pârâtei de rang 4 numai după ce s-au făcut în teren delimitarile necesare pentru măsurători, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile și numai dacă terenul respectiv ar fi fost la dispoziția comisiei, fiind evident că nu se puteau elibera titluri de proprietate pe amplasamente pe care existau deja întăbulate alte persoane. Această condiție nu a fost respectată, deoarece nu s-a reușit identificarea niciunui plan de punere în posesie, prin care să fie identificat imobilul, întocmit de C. Locală de aplicare a L18/1991 Cluj, așa cum reiese din expertiza efectuată în cauză, iar din înscrisurile existente reieșind că terenul în cauză nu s-a aflat la dispoziția comisiei.
În concluzie, având în vedere cele analizate anterior și văzând dispozitiile art. III din Legea nr.169/1997, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei de constatare a nulității absolute partiale a Titlului de proprietate nr. 1568/3128 eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj la data de 12.01.2001, in ceea ce priveste . nr. ., in suprafata de 600 mp, de categorie "fanete", cu vecinatatile: la N - drum, la E - P. 1., la S - E.V..Wijk, la V - E.V. Wijk, asupra careia s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea antecesorului paratei de randul 4, numitul P. A. și a o admis-o.
Cu privire la apărările pârâtei de rang 4, privind inadmisibilitatea acțiunii deorece ar fi lipsită de interes instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate deoarece inadmisibilitatea unei acțiuni nu poate fi generată de lipsa de interes a acesteia, fiind o condiție anterioară interesului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, văzând dispozițiile art. 274 C.p.civ potrivit cărora partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a dispus obligarea pârâtelor, în solidar, la plata onorariului avocațial în cuantum de 2000 lei (f.329) și a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata onorariului expertului deoarece la dosar nu a fost depusă dovada achitării acestuia.
Cu privire la cererea de reexaminare a amenzii judiciare, formulată de către martorul M. M. D. instanța a apreciat că aceasta este întemeiată urmând a o admite. Astfel, acesta a fost amendat, la termenul de judecată din data de 18.10.2012 (f.234) deoarece nu s-a prezentat, la solicitarea instanței, acesta prezentându-se ulterior, la termenul de judecată din data de 29.11.2012, termen la care a fost și audiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. locală de aplicare a Legii 18/1991, de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În motivare, recurenta pârâtă critică hotărârea instanței de fond având în vedere faptul ca TP nr._, emis in favoarea numitului P. A. a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, fiind validat in anexa nr.4, poziția 118, de către C. Județeană.
Potrivit disp. art. 2 alin 2 din Legea nr. 1/2000, dreptul de proprietate dobândit cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, si pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare.
Astfel, art. 8 din Legea nr. 18/1991, in forma inițiala, prevede ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face prin constituire sau reconstituire la cerere in limita suprafeței de min. 0,5 ha si max. 10 ha de familie, in echivalent arabil.
Este adevărat ca Legea nr. 169/1997 a adus modificări cu privire la suprafețele totale ce pot fi restituite in natura, insa nu a adus atingere titlurilor de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor legii fondului funciar la data intocmirii lor.
In ceea ce privește amplasamentul terenului solicitat, art. 1 alin 2 din Legea nr. 18/1991 in forma inițiala, prevedea ca atribuirea efectiva a terenurilor se face, de regula in zona colinara, pe vechiul amplasament, in zonele de câmpie pe sole, atribuite de comisie si nu neapărat pe vechiul amplasament.
Astfel atribuirea efectiva a amplasamentului terenului restituit era potrivit Legii nr. 18/1991 atributul comisiilor locale, art. 11 alin. 8 limitând controlul judecătoresc doar la aplicarea corecta a dispozițiilor imperative ale legii cu privire la a obține titlul de proprietate, la intinderea suprafeței sau la exactitatea coeficientului de reducere, neprevazand posibilitatea instanțelor de a analiza daca se impune sau nu reconstituirea dreptului de proprietate pe un anumit amplasament.
Mai mult decât atat, terenul cumpărat de către reclamanta are nr. topo_/1/4/1, iar terenul paratei are nr. topo_/1/7/1, motiv pentru care consideră recurenta pârâtă faptul ca aceste terenuri nu se pot suprapune.
In ceea ce privește stabilirea onorariilor avocațiale, apreciază recurenta pârâtă ca suma stabilita este total nejustificata. Având in vedere faptul ca instanța a admis acțiunea reclamantei doar în parte, consideră pârâta că si onorariul avocatului trebuia stabilit proporțional cu petitele admise.
În susținerea celor mai sus arătate înțelege recurenta să invoce dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 8.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul ca, Comisi, L. de fond funciar, constituie o autoritate publica si are calitate procesuala activa sau pasiva, in limita competentei sale si prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila. Din cele menționate mai sus, nu reiese faptul ca aceasta a dobândit calitate de persoana juridica si are patrimoiu propriu, ca element distinct al persoanalitatii juridice.
F. de cele menționate mai sus, C. L. de fond funciar este autoritate publica cu activitate administrativa, cum îi definește legea natura juridica, nu are persoanalitate juridica, nu are buget propriu de venituri si cheltuieli, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Feleacu, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
În motivare recurenta pârâtă arată faptul că Sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N. este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Conform legii speciale a fondului funciar, emiterea unui titlu de proprietate urmează o anumită procedură expres stabilită de legiuitor, iar amplasamentul trebuie să fie liber din punct de vedere juridic și la dispoziția comisie locale de fond funciar.
Prin dispozițiile art.5 și 6 din HG 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act normativ ce reiterează regulamentele anterioare de aplicare a Legii 18/1991, au fost stabilite atât atribuțiile comisiilor locale cât și județene.
Conform prevederilor art. 5 din Regulamentul aprobat prin H.G. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare "Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:
c)stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;
d)completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite;
f) întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;
g) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;
h) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează /de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;
Conform art. 6 din același Regulament Comisiile județene validează sau invalidează propunerile hisiilor comunale iar în baza Procesului verbal de punere în posesie emite titlurile de proprietate pentru ierile validate.
Astfel, având în vedere prevederile legale mai sus menționate, învederează instanțe faptul că titlul de proprietate nr. 1568/3128 nu a fost eliberat de către comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu acest atribut a aparținut în exclusivitate Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj-N. pe a cărei rază teritorial administrativă este situat terenul ce a făcut obiectul dosarului cu nr._ .
Sub acest aspect se constată că nu se poate reține culpa Comisiei locale de fond funciar Feleacu în sensul prevederilor art.247, art. 277 C.pr.c, nu se poate reține reaua voință a acesteia, deoarece aceasta are competentă doar pe raza teritorial administrativă a comunei Feleacu și nu pe teritoriul administrativ al altor unități, în speță UAT Cluj-N.. Terenul atribuit prin T.P.nr. 1568/3128 nu a fost solicitat la C. Locală de fond funciar Feleacu și nici punerea în posesie nu s-a făcut de acesta comisie.
Din considerentele expuse mai sus rezultă cu prisosință lipsa culpei Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu, și astfel solicită admiterea prezentul recurs, în sensul exonerării acesteia de la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cheltuielile de judecată învederează onoratei instanțe că, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu, nu are personalitate juridică, având doar atribuții administrative, și nu are fondurile pentru finanțarea acțiunilor legate de aplicarea Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, precizează că în conformitate cu prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că în limitele competenței sale, comisia locală de fond funciar constituie o autoritate publică cu activitate administrativ -jurisdicțională, și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, are calitate procesuală pasivă, și când este cazul are calitate procesuală activă, fiind reprezentate legal de către primar.
Astfel, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu nu are calitate de persoană juridică și nici patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice, deși alin. 3 al art. 52, introdus prin pct. 10 al art. I din Titlul IV din Legea nr. 247/2005, stipulează în mod expres că dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.
Într-adevăr, chiar dacă prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile celor două comisii de fond funciar, precizează faptul că acesta nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, iar legiuitorul nu a stabilit și modalitatea concretă de plată a unor eventuale cheltuieli de judecată.
Dispozițiile legale creează acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, numai o poziție procesuală sui-generis, derogatorie de la dispozițiile Codului de procedură civilă.
Această sintagmă „în limitele competențelor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă", stabilită în mod expres de legiuitor, conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Prevederile art. 277 din Codul de procedură civilă, actualizat, stipulează că: "Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului de drept dintre ei."
Practica instanțelor de judecată este în sensul că, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat.
Precizează că litigiul 1-a constituit, un teren ce nu a fost solicitat comisiei locale de fond funciar Feleacu deoarece acesta nu era pe raza teritorial administrativă a comunei, motiv pentru care consideră nelegală obligarea comisie locale Feleacu la plata, în solidar către reclamantă a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 14.02.2014 intimata reclamantă . a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de C. locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Feleacu, solicitând instanței respingerea recursului ca fiind nefundat și menținerea în tot a sentinței atacate.
În motivare intimata reclamantă arată faptul că având in vedere ca dispozițiile art. 274 C.pr.civ. 1864 statuează ca "partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa platesca cheltuieli de judecata" si pentru ca aceasta parata a fost una dintre părțile căzute in pretenții, instanța de judecata a stabilit in mod corect obligarea tuturor paratelor, in solidar, la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Este adevărat ca, asa cum se arata in recursul formulat, comisiile comunale, orășenești sau municipale au atribuțiile menționate in art. 5 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 980/2005, iar comisiile județene validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale si in cele din urma, in baza procesului verbal de punere in posesie emit titlurile de proprietate pentru cererile validate, insa este de remarcat faptul ca niciodată aceasta comisie nu s-a aparat prin invocarea unei excepții a lipsei calității procesuale pasive.
F. de acesta omisiune a paratei, sigur ca instanța de judecata a pronunțat o hotărâre opozabila tuturor părților improcesuate, inclusiv a acestei comisii si drept urmare a si obligat-o la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 14.02.2014 intimata reclamantă . a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de C. locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N., solicitând instanței respingerea ca nefundat a recursului declarat de această recurentă, menținerea în tot a sentinței aracate ca fiind temeinică și legală, cu consecința obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare intimata reclamantă arată faptul că prin motivele de recurs, recurenta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor de pe langa Consiliul Local al Municipiului Cluj N. indica o . articole din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 si Legea nr. 169/1997, insa fara a aduce argumente impotriva soluției pronunțate de către Judecătoria Cluj N. prin sentința recurata.
Mai mult, printr-o interpretare proprie, recurenta limitează ceea ce instanța putea sa faca sau sa nu faca in prezenta cauza, considerând ca acesta nu poate interveni peste atribuțiile date comisiilor locale si drept urmare se considera ca activitatea lor nu poate fi cenzurata. In mod expres se arata ca Legea nr. 18/1991 prevede posibilitatea instanțelor de a analiza daca se impune sau nu reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament.
Nu are nici un fel de importanta daca reconstituirea dreptului de proprietate prin emiterea titlului de proprietate a cărui anulare a solicitat-o s-a făcut sau nu pe vechiul amplasament al antecesorilor paratei P. A., având in vedere ca, asa cum rezulta din ansamblul probatoriu existent la dosarul cauzei această societate eate proprietara asupra imobilului teren in suprafața de 16.588 mp situat in Cluj N., ..n., înscris in CF nr. 78.981 Cluj N., sub nr. sr. A+2, nr. top._/1/4/1, dobândit in baza contractului de vanzare-cumparare încheiat cu S.C. INT TRANSPORT E V. WIJK S.A., imobil care este înscris azi in CF. nr._ Cluj N.. De altfel, in mod corect se retine de către instanța de judecata ca aceasta a dobândit terenul de la . V. WIJK S.A., societate care era proprietara a terenului din litigiu inca din anul 1992.
Ceea ce a reproșat Comisiei Locale, recurenta de azi, prin acțiunea introductiva de instanța, nu a fost faptul ca a dat acest teren pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament paraților P., ci aceea ca recurenta nu avea la dispoziție acest teren, el fiind in proprietatea societății de la care ea l-a cumpărat prin contract de vânzare cumpărare inca din anul 1992. Rezulta ca, in mod nelegal recurenta de azi C. L. a înaintat documentația necesara către C. Județeană, iar aceasta din urma a eliberat T.P. antecesorului paratei P..
F. de susținerile lipsite de orice proba ale recurentei, in conformitate cu care terenul cumpărat de către aceasta are nr. Topo._/1/4/1 iar terenul paratei Portutiu are nr. Topo._/1/7/1, motiv pentru care în opinia recurentei aceste terenuri nu se pot suprapune, arată faptul ca, din păcate, aceasta recurenta nu a studiat sau a ignorat cu totul concluziile expertizei efectuate in cauza de către exp. G. T..
Din concluziile raportului de expertiza dispus in prezenta cauza si efectuat de expert G. T. rezulta fara putința de tăgada, ca urmare a faptului ca in anul 1995 cand s-a format prin dezmembrare nr. top._/1/4/1, zona in cauza (spre . in litigiu), nu a fost afectata de dezmembrare, rămânând cu aceeași dimensiune de pe planul de impartire din anul 1992. "Urmare acestui fapt, putem spune ca la eliberarea T.P. nr._, imobilul cu nr. top._/1/4/1 cu forma si dimensiunile de pe pianul de impartire din anul 1992, aparținea . E.WAN WIJK SA." ( cei de la care aceasta a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare).
F. de aceste concluzii ale raportului de expertiză, cele susținute de către C. L. prin recurs sunt pe de o parte neîntemeiate si pe de alta parte fara suport probator. In mod corect instanța de fond a reținut ca la eliberarea titlului de proprietate nu s-a avut in vedere poziționarea reala a terenului si ca in cazul in care inainte de eliberarea titlurilor de proprietate s-ar fi făcut documentația necesara conform dispozițiilor legale in materie, s-ar fi constatat de către comisia locala ca terenul pentru care vor sa faca documentația necesara pe numele titularului titlului de proprietate este in proprietatea si posesia unei societăți comerciale si drept urmare este imposibil de a se da unei alte persoane pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament.
Recurenta arata in motivele sale de recurs ca suma stabilita cu titlu de onorar avocațial este nejustificata, mai ales la instant a dmis acțiunea acesteia doar in parte. Referitor la acest motiv de recurs, subliniază faptul ca Judecătoria Cluj N. a admis acțiunea in totalitate sub aspectul fondului dedus judecații, respingând doar parte din cheltuielile de judecata, respectiv cererea de obligare a pârâtelor la plata onorariului expertului, astfel ca nu putem vorbi despre o munca diminuata a avocatului.
Recurenta invocă atât Decizia Curții Constituționale nr. 492/2006, cât și jurisprudență C.E.D.O., generic, fară a invoca vreo hotărâre în acest sens. Conținutul Deciziei CC. arată clar că la stabilirea cuantumului onorariului avocațial trebuie să fie avută în vedere complexitatea și amplitudinea activității depuse de către avocat.
Raportat la complexitatea litigiului, la durata sa îndelungată, suma de 2.000 lei la care a fost obligate, in solidar toate 4 paratele, nu este nicidecum una exagerată sau nejustificata. Consideră suma una corectă, decentă, proporțională volumului de muncă depus și complexității litigiului.
Și din acesta perspectiva recursul formulat de către C. L. este nefondat si se impune a fi respins.
Analizând recursul formulat de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu, tribunalul reține următoarele:
Susținerile recurentei privind lipsa sa de culpă și exonerarea sa de la cheltuielile de judecată sunt întemeiate.
Astfel, se constată că terenul atribuit prin T.P. nr. 1568/3128, ., ce a făcut obiectul prezentului litigiu, nu a fost solicitat Comisiei locale Feleacu și aceasta nu a procedat la punerea în posesie.
Terenul se află în raza administrativă a municipiului Cluj-N. și C. locală Cluj-N. a fost cea care a întocmit formalitățile prealabile emiterii titlului de proprietate atacat.
Reținând că recurenta C. locală Feleacu nu este în culpă procesuală, tribunalul va admite recursul acesteia și, în temeiul art. 312 C.pr.civ., va modifica sentința atacată în sensul înlăturării obligației Comisiei locale Feleacu de a plăti cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul formulat de C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N., tribunalul reține următoarele:
Susținerile acestei recurente că titlul de proprietate atacat a fost emis cu respectarea prevederilor Legii 18/1991 sunt contrazise de actele de la dosar.
Astfel, din copia CF nr._ Cluj-N. depusă la filele 132-135 din dosarul de fond, rezultă că terenul cu nr. top_/1/4/1 a fost întabulat încă din anul 1992 în favoarea Întreprinderii de Transport V. Vijk S.A. Cluj-N., de la care a cumpărat terenul reclamanta S.C. E. I. S.A., în anul 2004.
În raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert G. T., s-a arătat că terenul atribuit prin T.P. nr. 1568/3128, ., se suprapune în întregime peste imobilul cu nr. cadastral 3369 (nr. top._/1/4/1) al reclamantei.
În răspunsul la interogatoriu, depus de C. locală Cluj-N. la fila 61 din dosarul de fond, s-a arătat că P. A. a solicitat aproximativ 6000 mp, iar reconstituirea s-a făcut în două locații distincte, terenul în litigiu s-a dat în compensare, pe alt amplasament, pentru că cel vechi era deja ocupat.
Rezultă din toate acestea că terenul nu se afla la dispoziția Comisiei locale Cluj-N., fiind proprietatea unei societăți comerciale, astfel în mod greșit s-a propus întocmirea titlului de proprietate în baza Legii 18/1991 pe acest amplasament în favoarea lui P. A..
De asemenea, nu pot fi reținute susținerile recurentei că terenurile nu se suprapun pentru că ar avea numere topografice diferite și anume_/1/4/1 și_/1/7/1, întrucât în raportul de expertiză întocmită în prezentul dosar s-a arătat că, în expertiza întocmită pentru întabularea terenului din titlu, poziționarea terenului pe harta CF nu corespundea cu poziția de pe planul cu situația existentă, astfel că identificarea cu număr topografic a fost eronată.
S-a arătat în expertiza întocmită în prezenta cauză că terenul din titlul de proprietate atacat, faptic, se suprapune în întregime peste imobilul reclamantei, deși scriptic, în regim de CF, este identificat cu alt număr topografic.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând obligarea Comisiei locale de fond funciar Cluj-N. la cheltuieli de judecată, tribunalul reține că suma acordată la fond cu titlu de cheltuielile de judecată nu este nejustificat de mare, astfel cum susține recurenta, față de complexitatea sporită a dosarului și valoarea mare a obiectului litigiului.
De asemenea, nu se justifică cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată doar în proporția pretențiilor admise, câtă vreme acțiunea reclamantei a avut ca obiect anularea parțială a T.P. nr. 1568/3128, în ceea ce privește suprafața de 600 mp.p. din ., iar această solicitare a fost admisă în întregime de către instanță.
În plus, nu pot fi reținute susținerile recurentei că, neavând calitate de persoană juridică și nici patrimoniu propriu, nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată, dat fiind că prin Legea nr. 18/1991 s-a prevăzut că aceasta are calitate procesuală, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 274 C.proc.civ. privind obligarea părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N., ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., Tribunalul va obliga recurenta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N. să plătească intimatei S.C. E. I. S.R.L. suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial (f. 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu, împotriva Sentinței civile nr._/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Feleacu.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N. împotriva aceleași sentințe.
Obligă recurenta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N. să plătească intimatei S.C. E. I. S.R.L. suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, O.-R. G. | Judecător, C.-V. B. |
Grefier, D. I. D. |
Dact. D.D. 17 Martie 2014
Red./dact: O.R.G./C.Ș.
09.05.2014/2 ex.
Jud. fond: F. C. R.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 527/2014. Tribunalul CLUJ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 39/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
