Suspendare provizorie. Decizia nr. 527/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-08-2014 în dosarul nr. 18070/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 527/A/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 AUGUST 2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: G. P.
S-a luat spre examinare apelul promovat de către contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.V.A.S. în contra Sentinței civile nr. 5107 din 16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar_, privind și pe intimatul M. I. D. M. și terții popriți B. DE E. IMPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA, D. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare – dosar execuțional nr. 282/2013 al B. S. D. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul M. I. D. M. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul constată prezentul apel declarat în termen, motivat, comunicat, faptul că s-a depus intampinare care a fost comunicată iar procedura este îndeplinită.
La solicitarea instanței, intimatul prezent arată că nu are alte cereri astfel că Tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Intimatul prezent susține oral întâmpinarea formulată și depusă. Învederează că menținerea acestei poziții a apelantei contrazice chiar articolul invocat de apelant. Deci apelul este făcut cu scopul de a trage de timp. Pe lângă creanța pe care ei o rețin, acolo s-au mai plătit și pentru multiplicarea documentelor care există în hotărârea judecătorească. Nu are cheltuieli pentru acest apel.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Reține că prin sentința civilă nr. 5107/16.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește contestația la executare împotriva somației/15.07.2013 și a încheierii/25.06.2013 emise în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 al B. S. D. M..
S-a respins cererea având ca obiect contestație la executareformulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimatul M. I. D. M., terții popriți B. de E. Import a României Eximbank SA și Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru rest ca neîntemeiată.
S-a respins cererea având ca obiect contestație la executare împotriva somației/15.07.2013 și a încheierii/25.06.2013 emise în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 al B. S. D. M.formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimatul M. I. D. M., terții popriți B. de E. Import a României Eximbank SA și Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru autoritate de lucru judecat.
S-a respins cererea având ca obiect întoarcerea executării formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimatul M. I. D. M., terții popriți B. De E. Import a României Eximbank SA și Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea accesorie având ca obiect suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare ca lipsită de obiect.
A fost obligată contestatoarea la plata în favoarea intimatuluiM. I. D. M.a sumei de 56 lei, reprezentând contravaloare multiplicare dosar execuțional.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 NCPC, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Instanța a reținut că potrivit art. 432 C.proc.civ., excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
Conform art. 430 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. A. de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.
Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (1) C.proc.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, s-a respins cererea contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului formulată împotriva intimatului M. I. D. M.având ca obiect contestație la executare împotriva somației emisă în data de 15.07.2013 în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013, încheierii din data de 26.06.2013 (dosar de executare nr. 282/2013) privind cheltuielile de executare a B. S. D. M., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, în conformitate cu art. 718 NCPC, anularea actelor de executare menționate mai sus, întoarcerea executării în conformitate cu art. 722 și urm. NCPC.
P. aceste considerente, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește contestația la executare împotriva somației/15.07.2013 și a încheierii/25.06.2013 emise în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 al B. S. D. M..
Cu privire la restul contestației la executare având ca obiect poprirea/adresa de înființare a popririi emise în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 al B. S. D. M., instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 711 C. proc.civ:
(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
(4) Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Instanța a reținut în privința actului de executare reprezentând încheiere de înființare poprire întocmită la data de 18.07.2013 de către B. S. D. M. în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 nu s-au invocat de către contestatoare motive de nelegalitate altele decât cele care vizează executarea silită însăși și care au făcut deja obiectul judecății în condiții de contradictorialitate în dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N..
De remarcat sub acest aspect sunt dispozițiile art. 430 alin. (2) C.proc.civ., conform cu care autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Prin urmare, instanța a apreciat că motivele care au stat la baza respingerii contestației la executare în dosarul menționat au autoritate de lucru judecat sub aspectul prezentei contestații la executare care vizează poprirea înființată la data de 18.07.2013.
În consecință, instanța s-a limitat la analiza îndeplinirii condițiilor de formă ale actului de executare criticat.
Reținând că sub aspect formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 781 și următoarele C.proc.civ., instanța a respins cererea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimatul M. I. D. M., terții popriți B. de E. Import a României Eximbank SA și Direcția Finanțelor Publice A Municipiului București, pentru rest ca neîntemeiată.
P. a da eficiență admiterii excepției autorității de lucru judecat, instanța a respins cererea având ca obiect contestație la executare împotriva somației/15.07.2013 și a încheierii/25.06.2013 emise în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 al B. S. D. M.formulată de contestatoarea A. P. Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimatul M. I. D. M., terții popriți B. de E. Import a României Eximbank Sa, și Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru autoritate de lucru judecat.
Având în vedere soluția pronunțată asupra contestației la executare, în temeiul art. 722 C.proc.civ., instanța a respins cererea având ca obiect întoarcerea executării formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimatul M. I. D. M., terții popriți B. de E. Import a României Eximbank SA și Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 718 alin. (1) C.proc.civ., instanța a respins cererea accesorie având ca obiect suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare ca lipsită de obiect.
În baza art. 453 alin. (1) C.proc.civ., raportat la soluția pronunțată asupra cererilor principale, instanța a obligat contestatoarea la plata în favoarea intimatului M. I. D. M. a sumei de 56 lei, reprezentând contravaloare multiplicare dosar execuțional.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S) solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea apelului contestatorul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite formulata in conformitate cu dispozițiile art. 718 NCPC pana la soluționarea contestației la executare irevocabil având in vedere ca executarea silita inceputa este nelegala si va produce un prejudiciu imediat si irecuperabil AAAS si implicit Statului R., deși AAAS, în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare are obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, conform art.9 alin.1 din O.U.G. nr.88/1997/R, care dispune ca "Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende se varsă la bugetul de stat...".
Învederează instanței de apel ca sunt indeplinite condițiile privind suspendarea executării silite, pana la soluționarea prezentei contestații la executare, măsura care duce la evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii si care ar produce un prejudiciu foarte mare AAAS, societăților comerciale si Statului R..
Având in vedere iminenta executării silite prin distribuirea către creditor a sumei de bani pentru care a fost emisa somația, precum si greutățile ulterioare in recuperarea acestei sume achitata pe nedrept, prin intoarcerea executării silite, solicită aplicarea art. 718 NCPC.
P. a nu fi prejudiciați de actele de executare nelegale, solicită sa se constatate faptul că sunt îndeplinite dispozițiile art. 718 NCPC și că, pe lângă condiția de admisibilitate reprezentată de necesitatea depunerii cauțiunii (în cazul de fată, potrivit prevederilor art.86 din OUG nr.51/1998, raportat la art. 18 din Legea nr. 333/2001, sunt scutiți de plata cauțiunii) se poate observa că suntem in situația in care, urmare a executării sumelor cerute, se va produce un prejudiciu greu de recuperat pentru AAAS,prin faptul ca instituția ar ramane fara fondurile de bani necesare funcționarii.
Creditorul menționat, fiind persoana fizica, solvabilitatea acestuia in viitor, in condițiile in care s-ar ajunge la admiterea contestației si întoarcerea executării silite, nu poate fi garantata, ceea ce ar îngreuna posibilitatea AAAS de recuperare a sumelor ce au constituit obiectul procedurii de executare silita.
In ceea ce privește al doilea motiv de apel, apelanta arată că începerea executării silite împotriva sa este nelegala, deoarece actul de executare – somația efectuată in acest dosar încalcă dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special si derogatoriu de la normele generale.
Conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002, "Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva."
Conform art. 2 O.G. nr. 22/2002, "Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata".
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Somația de plata din data 15.07.2013 privind plata sumelor de bani a fost comunicata către AAAS prin Adresa nr._/18.07.2013, iar poprirea a fost comunicata prin Adresa nr. 25.939/24.07.2013.
Biroul executorului judecătoresc a comunicat apelantei adresa prin care a fost somată ca in termen de o zi de la primirea acesteia sa consemneze la dispoziția executorului judecătoresc suma totala de 4.382,57 lei, reprezentând creanța creditorului menționat mai sus si cheltuielile de executare.
Art. 3 al O.G. nr.22/2002 prevede ca, in cazul in care instituțiile publice nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.
Legiuitorul, prin dispoziții cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS, autoritate a administrației publice centrale, de la urmărirea silita de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva AAAS.
In susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederează instanței ca instituțiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului si care face parte clin bugetul de stat. Precizează ca suma solicitata nu a fost prevăzuta in bugetul propriu de venituri si cheltuieli al A.A.A.S.
Așadar, termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de gratie pentru executarea voluntara a titlurilor executorii, este perioada in care instituțiile publice pot face rectificările bugetare, in vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorarii titlurilor executorii.
De asemenea, potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii."
După cum se poate observa, prin O.G. nr.22/2002 se instituie anumite limite ale executării silite, in sensul ca se pot efectua numai operațiuni privind plati dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea destinațiilor aprobate potrivit legii.
Pe cale de consecința, A.A.A.S. in calitate de ordonator principal de credite este singura instituție care poate dispune efectuarea de plați către debitori, Biroul Executorului Judecătoresc nu poate, in aceasta faza procesuala, sa înfăptuiască niciun act de executare silita.
În ceea ce privește natura juridica a termenului de 6 luni, reglementat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, acesta este un veritabil termen de gratie acordat de lege, debitorului instituție publica, prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestor debitori este amânata pana la implinirea termenului.
Așadar, in cauza dedusa judecații, in raport de considerațiile de ordin teoretic expuse, se constata ca aceasta creditoare nu a respectat procedura obligatorie instituita de prevederile O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, procedând direct la executarea silita, de drept comun, reglementata de Codul de Procedura Civila, respectiv la obligarea la plata cheltuielilor de executare silita a instituției publice.
Astfel cum a reținut si Curtea Constituționala . speța, prin O.G. nr. 22/2002 se "instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget in acel scop."
În ceea ce privește al treilea motiv de apel, apelanta apreciază ca hotărârea instanței de fond este nelegala întrucât nu a luat in considerare dispozițiile art.31 din O.U.G. nr.23/2004 "Veniturile realizate din activitatea de valorificare a creanțelor preluate vor asigura executarea obligațiilor de plata a sumelor prevăzute prin titluri executorii având ca obiect creanțe deținute împotriva A.A.A.S. - altele decât cele privind drepturi salariale, stabilite prin titluri executorii, inclusiv sumele datorate păgubiților FNI, în limita sumelor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli", dispoziții care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special si derogatoriu de la normele generale.
Practic, legiuitorul condiționează plata acestor creanțe si de veniturile realizate de apelantă, arătând așadar ca exista disponibilitate de plata, dar bugetul alocat acestor despăgubiri nu exista la acest moment ci el trebuie previzionat si constituit din alte surse de venituri.
In ceea ce privește al patrulea motiv de apel, solicită anularea încheierii din data de 25.06.2013 (dosar de executare nr. 282/2013) privind cheltuielile de executare, deoarece acestea sunt nelegale.
In susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederează instanței ca, executorul a stabilit nelegal sumele ce reprezintă cheltuieli de executare, fara sa prezinte un mod de calcul detaliat al acestor sume solicitate si temeiul legal al acestora.
Debitorul are dreptul sa plătească de bunăvoie, in termenul de 6 luni, dar executorul calculează si pretinde onorarii fara a indeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedura civila.
Actul de procedura pe care l-a avut in vedere legiuitorul in Legea nr. 110/2007 este cel prevăzut la art. 7 din Legea nr. 188/2000 care prevede ca "executorul judecătoresc are următoarele atribuții" la lit. b specificând "notificarea actelor judiciare si extrajudiciare".
În aceste condiții nu poate fi vorba de aplicarea art. 7 lit. a) "punerea in executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii".
Cheltuielile de executare ar fi trebuit calculate pentru categoria "notificare si alte acte de procedura" adică un onorariu situat intre onorariul minimal -20 de lei si onorariu maximal - 400 lei, asa cum sunt stabilite onorariile executoriilor judecătorești prin Anexa 1 de la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
F. de aceste prevederi legale, se poate constata ca, s-au stabilit in sarcina AAAS sume de plata cu titlu de cheltuieli de executare, fara a lua in considerare faptul ca in interiorul termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile speciale, plata debitului poate fi făcuta de buna voie.
De asemenea, solicită anularea acestor acte de executare, ca fiind nelegale, deoarece incalca si dispozițiile Legii nr.188 din 1 octombrie 2000, astfel cum a fost modificata si completata, potrivit căreia la art. 37 alin.1 lit.b), care reglementează onorariile minimale si maximale ce pot fi percepute de executorii judecătorești, potrivit căruia pentru creanțele în valoare de pana la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cazul de fata, raportat la cheltuielile de executare calculate ilegal de executor, acestea nu sunt mai mici de 10% din suma prevăzuta in titlul executoriu aferenta creditorului din dosarul de executare menționat, motiv pentru care se impune anularea actelor de executare contestate.
Asa cum s-a învederat si in practica judecătoreasca, dispoziția legala privitoare la onorariu trebuie interpretata restrictiv in sensul ca plafonul nu trebuie depășit sub nici o forma, deci nici prin adăugarea TVA-ului. În caz contrar s-ar ajunge la consecințe inacceptabile, in sensul ca finalmente debitorul ar suporta un onorariu mai mare decât plafonul legal fara a avea posibilitatea deducerii sumei plătite cu titlu de TVA. Referitor la acest aspect, legiuitorul a stipulat-o expres in cuprinsul actului normativ (a se vedea in acest sens Ordinul MJLC nr. 772/C/5 martie 2009 art. 1 alin. 2).
Precizează ca in lege nu se specifica ca onorariul poate fi pana la 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite "cu TVA sau fara TVA" si deci potrivit principiului "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" nu se poate solicita un onorariu mai mare de acesta, pe considerentul ca diferența ar reprezenta TVA, deoarece debitorul in fapt plătește o suma mult mai mare, ceea ce contravine legii.
Trebuie respectat si principiul de drept "in dubio pro debitori" respectiv nu se poate interpreta actul normativ menționat decât in favoarea debitorului respectiv ca suma datorata drept cheltuieli de executare cu tot cu TVA este de maxim 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
In același sens, învederează instanței ca urmează dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 22/2002 modificata si completata prin Legea 110/25.04.2007 si nu dispozițiile dreptului comun, in ceea ce privește executarea obligațiilor sale de plata, obligații stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește al V-lea motiv de apel, învederează instanței ca in conformitate cu dispozițiile art. 86 din OUG nr. 51/1998, asa cum a fost modificata prin OUG nr. 43/2005 "Cererile formulate de A./AAAS si orice alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta in orice fel de cauze, sunt scutite de la taxa de timbru, timbru judiciar, cauțiuni si orice alte taxe". Ca urmare, fata de aceste prevederi legale, AAAS este exceptata de la plata sumelor de bani privind plata contravalorii multiplicării dosarului executional (56 lei).
În concluzie, învederează instanței ca hotărârea instanței de fond este nelegala din acest punct de vedere, deoarece AAAS nu are nici o obligație de a achita contravaloarea copierii dosarului executional nr. 282/2013 al B. S. D. M. si solicită anularea acestei dispoziții.
Prin întâmpinarea formulată intimatul M. I. D. M. a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința atacată prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește contestația la executare împotriva somației/15.07.2013 și a încheierii/25.06.2013 emise în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 al B. S. D. M., reținând că prin sentința civilă nr._/03.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, s-a respins cererea contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului formulată împotriva intimatului M. I. D. M.având ca obiect contestație la executare împotriva somației emisă în data de 15.07.2013 în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013, încheierii din data de 26.06.2013 (dosar de executare nr. 282/2013) privind cheltuielile de executare a B. S. D. M., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, în conformitate cu art. 718 NCPC, anularea actelor de executare menționate mai sus, întoarcerea executării în conformitate cu art. 722 și urm. NCPC.
Tribunalul constată că apelanta nu a atacat soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat, înțelegând să reitereze în motivarea apelului considerentele invocate în cadrul contestației la executare.
Potrivit dispozițiilor art. 477 C.proc.civ. „instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil”.
Aceste dispoziții instituie regula tantum devolutum quantum apellatum, care semnifică faptul că, expresie a principiului disponibilității, instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticii formulate de apelant, deci poate judeca doar atât cât s-a cerut. Dacă hotărârea primei instanțe este atacată parțial, referitor doar la anumite aspecte ale procesului, ceea ce nu s-a atacat trece în puterea lucrului judecat.
Astfel, în condițiile în care contestatoarea nu a atacat soluția primei instanțe de admitere a excepției autorității de lucru judecat, această soluție a intrat în puterea lucrului judecat, fiind de prisos să mai fie analizate pe fond criticile apelantei privind capetele de cerere cu referire la care s-a admis excepția, respectiv cele privind anularea somației din 15.07.2013 și a încheierii din 25.06.2013 emise în dosarul execuțional nr. 282/25.06.2013 al B. S. D. M., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, întoarcerea executării.
În ceea ce privește petitul având ca obiect anularea adresei de înființare a popririi emise în dosarul execuțional nr. 282/2013 al B. S. D. M., prima instanță a reținut în mod corect faptul că apelanta a invocat aceleași motive de nelegalitate ca și în cazul celorlalte acte de executare, astfel încât această chestiune litigioasă a fost rezolvată și se bucură de autoritate de lucru judecat, fără să mai poată fi repusă în discuție, conform dispozițiilor art.430 alin.2 C.proc.civ.
P. toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că apelul declarat de contestatoare este nefondat, urmând ca în baza art. 480 C.proc.civ. să îl respingă și să păstreze încheierea și sentința, acestea fiind legale și temeinice.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 5107/16.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 august 2014.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | JUDECĂTOR, M. O.-S. | |
GREFIER, G. P. |
Red. D.T./L.C./ 29.10.2014
Jud. fond: R. M. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 374/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 183/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
