Fond funciar. Decizia nr. 374/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 19115/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 374/R/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER: C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. I., recurent P. T. și pe intimat P. V., intimat C. Județeană Cluj De Aplicare A Legii 18/1991, intimat C. L. B. De Aplicare A Legii 18/1991, intimat C. I., intimat B. M., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr._ din 11.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., dosar având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a treia strigare a cauzei, se prezintă pentru recurent av. D. Ș., iar pentru intimatul reclamant P. V. se prezintă av. D. T. în substituirea S. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 29 aprilie 2014 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimatului reclamant P. V..
Tribunalul constată că prezenta cale de atac este formulată în termen, motivată, comunicată, scutită de la plata taxei de timbru.
Reprezentantul recurentului arată că își susține probele solicitate la judecata pe fond a cauzei și care au fost reiterate prin motivele de recurs, apreciind că sunt probe utile soluționării cauzei pentru soluționarea acesteia sub toate aspectele.
Totodată nu exclude nici varianta în care instanța să caseze sentința atacată cu trimitere spre rejudecare, pentru administrarea probelor solicitate.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că se opune încuviințării cererilor în probațiune.
După deliberare, Tribunalul respinge cererile în probațiune formulate de reprezentantul recurenților apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție formulate în cauză.
Reprezentantul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Pentru considerentele invocate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._ din 11.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâții P. I., P. T., C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, C. Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B.; a fost admisă cererea de intervenție formulată de B. M. și C. I., ambele cu dom. ales în com. B., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții P. I., P. T., C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, C. Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B.; s-a dispus anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 3322/2632/26.01.2007 emis în favoarea lui P. I., în privința terenului din ., în suprafață de 5.800 m.p.; s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului P. T. din CF 7867 B., nr. cad. 2118, cu consecința restabilirii situației de CF anterioară; au fost obligați pârâții P. I. și P. T. să achite reclamantului și intervenientelor cheltuieli de judecată în cuantum de 3.866 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 32/2009, eliberat de BNP M. D. A. S., reclamantul P. V. și intervenientele B. M. și C. I. sunt moștenitorii def. P. P., dec. la data de 05.08.2006.
Prin titlul de proprietate nr._/1309/31.08.1999 (f.7) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui P. T. P., pentru suprafața de 3 ha și 4050 m.p. situat în localitatea Corușu, .> Prin titlul de proprietate nr. 3322/2632/26.01.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui P. I., pentru suprafața de 1 ha și 4.500 m.p situat în localitatea Corușu.
Pârâții sunt, potrivit actelor de identitate depuse la filele 59 și a certificatului de moștenitor de la fila 60, moștenitorii defunctei P. I..
Se constată că atât titlul de proprietate nr._/1309/31.08.1999, cât și titlul de proprietate nr. 3322/2632/26.01.2007 conțin o parcelă, identică prin număr și situare în . . 9.
Din cuprinsul celor două titluri, rezultă că . 9, în titlul de proprietate nr._/1309/31.08.1999 emis pe seama antecesorului reclamantului și intervenientelor, are suprafața de 4.400 m.p., în timp ce . tarlaua 9, cuprinsă în titlul de proprietate nr.3322/2632/26.10.2007, emis în favoarea antecesoarei pârâților, are suprafața de 5.800 m.p. și are vecini diferiți.
În același sens, expertul constată că, deși au suprafețe diferite și vecini, de asemenea, diferiți, cele două parcele se suprapun în limita a 3.050 m.p.
Verificând modul în care cele două titluri de proprietate sunt emise, din cuprinsul dosarelor de fond funciar a reieșit că antecesorul reclamantului și al intervenientelor a solicitat, prin cererea 956/16.03.1991 (f. 10), reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,60 ha teren, din care 0,29 ha situat în locul denumit toponimic „Fedeu”. Așa cum rezultă din copia Registrului Agricol din anul 1960 (f. 11), P. P., antecesorul reclamantului și al intervenientelor, avea în locul denumit „Fedeu” suprafața de 0,29 ha teren, respectiv 0,14 ha, aspect confirmat de Primăria B. care, prin adeverința nr. 502/28.04.1991 (f. 12) atestă că P. P. a figurat în RA din anii 1956-1958 cu suprafața de 0,58 ha.
Reclamantul pretinde că terenul din tarlaua 9, . în locul denumit toponimic „Fedeu”
Din cuprinsul dosarului de fond funciar întocmit pentru eliberarea titlului de proprietate în favoarea def. P. I. (f. 32-35, 42-46) reiese că prin cererea nr. 910/16.03.1991 f. 33) P. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,43 m.p., din care suprafața de 0,29 ha situat în locul denumit toponimic „Hăbădic”. Cerea sa a fost validată și s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3322/2632/26.01.2007.
Potrivit probei testimoniale administrată la filele 132, 133, cele două denumiri toponimice, „Fedeu” și „Hăbădic” desemnează două localizări diferite de teren, situate la o distanță de aproximativ 2-3 km una de cealaltă. Martorii audiați au menționat că P. P. avea teren în locul denumit „Fedeu”, pe care l-a văzut lucrând terenul, spune martorul P. T., respectiv l-a ajutat să lucreze terenul, cum declară martorul P. T..
Coroborând probele testimoniale cu datele existente în dosarele de fond funciar ale antecesorilor părților, rezultă că P. P. a avut teren de 0,29 ha și respectiv 0,14 ha, în locul denumit „Fedeu”, în timp ce P. I. a deținut teren în locul denumit „Hăbădic”, în suprafață de 0,29 ha.. Cele două denumiri toponimice desemnează două localizări diferite, aflate la o depărtare de 2-3 km una față de cealaltă.
Chiar dacă s-a emis proces-verbal de punere în posesie, în mod efectiv nu s-a procedat la punerea în posesie a titularilor celor două titluri de proprietate, deoarece situația de față nu s-ar fi putut produce.
În mod cert, antecesorul reclamantului și al intervenientelor este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața din titlu de proprietate, mai exact . 9, deoarece suprafața parcelei coincide suprafeței cu care P. P. figura în Registrul Agricol și pentru care a și formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, se constată potrivit dosarului de fond funciar al def. P. I., antecesoarea pârâților, că a fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată în cererea sa. În schimb, suprafața deținută în „Hăbădic”, de 0,29 ha, este mai mică decât suprafața din ., care este de 5.800 m.p.
Comparând suprafețele din titlul de proprietate emis în favoarea lui P. I., cu suprafața pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, se constată că ele coincid. Concluzia care se desprinde este aceea că defunctei P. I. i s-a reconstituit integral dreptul de proprietate, potrivit cererii sale, fără, însă, ca reconstituirea să se realizeze respectând integral vechile amplasamente. În schimb, lui P. P., i-au fost restituite terenurile deținute anterior colectivizării, cu respectarea vechilor amplasamente.
Având în vedere că ambii beneficiari ai titlurilor de proprietate sunt îndreptățiți să le fie reconstituit dreptul pentru întreaga suprafață cuprinsă în titluri, se cuvine a fi analizate cele două titluri din perspectiva suprafețelor cuprinse în ele și a situării lor. În acest sens, se constată că titlul de proprietate al defunctului P. T. P. a fost emis la data de 31.08.1999, dată de la care terenul din titlu a intrat în circuitul civil. Cu alte cuvinte, odată cu eliberarea titlului de proprietate, terenurile nu mai erau la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar și, pe cale de consecință, nu mai puteau face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate la data de 26.01.2007, data eliberării titlului de proprietate al defunctei P. I..
Potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 1501, P. P. a fost pus în posesie cu terenul din tarlaua 9 . de 30 iulie 1999, iar potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 2807, P. I. a fost pusă în posesie cu aceeași parcelă, la data de 28.11.2006, dată la care terenul se afla în proprietatea lui P. P..
Concluzia instanței este că titlul de proprietate al antecesorului reclamantului și al intervenientelor este emis în mod valabil, cu respectarea dispozițiilor art. 10 Legea nr. 18/1991 și, chiar dacă antecesoarei pârâților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața deținută anteori cooperativizării, în considerarea dispozițiilor art.2 din Legea nr. 1/2000 și art. III lit. (ii) Legea nr. 169/1997, ținând cont că eliberarea titlului de proprietate al antecesorului reclamantului este anterioară eliberării titlului antecesoarei pârâților și, mai mult, s-a realizat cu respectarea vechiului amplasament, se cuvine anularea parțială a titlului nr. 3322/2007, în privința parcelei 91 din tarlaua 9.
Consecință a desființării titlului de proprietate pentru . 9, care, potrivit expertizei tehnice este întabulată sub nr. cad. 2118 CF 7867 B., în temeiul art. 34 alin.1 pct. 1 Legea nr.7/1996, în vigoare la data promovării acțiunii, cererea privind radierea dreptului de proprietate al pârâtului P. T. din CF 7867 B., nr. cad. 2118, va fi admisă, cu consecința restabilirii situației de CF anterioară.
Pârâții P. T. și P. I. au promovat recurs împotriva Sentinței civile nr._/2013 Pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în temeiul art. 299 și urm C.pr.civ. 1865, solicitând instanței de recurs admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție formulate în cauză.
În motivarea recursului au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea formulată cu nr.910/16.03.1991, P. I., antecesoarea lor, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor și amplasamentelor aduse în CAP, fiind eliberată în consecință adeverința nr.0170/15.07.1992.
Printre terenurile deținute de părinții noștri se află și suprafața de 5800 mp teren cu destinația fânaț, situat în zona cu denumirea toponimică "Hăbădic", suprafață cuprinsă ca atare în procesul verbal de punere în posesie din 22.05.2006, întocmit anterior emiterii titlului de proprietate, și mai apoi în titlul de proprietate ce face obiectul prezentului litigiu.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt următoarele:
[I] Cu privire la anularea parțială a TP nr._ emis în favoarea antecesoarei noastre, P. I., raționamentul instanței de fond s-a fundamentat pe două idei principale, eronate, și nesusținute de probele administrate în cauză.
Astfel, instanța de fond reține în mod corect că atât antecesoarea recurenților, defuncta P. I., cât și antecesorul pârâților au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenuri situate în extravilanul localității Corușu, că acestea sunt fundamentate în privința ambilor titulari ai titlurilor de proprietate, dar că (1) amplasamentul pe pentru care s-a eliberat TP în favoarea antecesoarei recurenților este altul decât cel cuvenit, iar (2) cel pentru care s-a eliberat TP pe numele P. P., este cel real.
1. în ceea ce privește terenul deținut de antecesoarea pârâților, în beneficiul acesteia s-a emis Adeverința nr.0170/15.07.1992 prin care s-a atestat dreptul de proprietate al acesteia asupra suprafeței de 1,31 ha, înscris care a făcut dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate în litigiu.
Cu privire la amplasamentul suprafeței de 5800 mp identificat în TP ca fiind . nr. 9, acesta corespunde în registrul agricol denumirii generice/toponimice Hăbădic, denumire care este în mod real aferentă zonei în care se află . Dex online, termenul Hăbădic înseamnă gătej, surcea, uscătură, termenul fiind deci asociat unei zone forestiere, ceea ce este cazul și în speță, terenul în litigiu fiind situat în zona imediat apropiată unei păduri, așa cum reiese și din expertiza topografică administrată în cauză.
Faptul că pe raza localității se folosește aceeași denumire generică și pentru o altă zonă de terenuri aflată la 2-3 km depărtare nu poate susține concluzia că terenului în litigiu nu i-ar corespunde denumirea de Hăbădic, ci aceea indicată de reclamanți și intervenienți. De altfel, aceeași denumire este folosită în registrul agricol în privința terenurilor din imediata apropiere a terenului în litigiu.
Tot în susținerea tezei conform căreia TP în litigiu a fost emis în mod legal pentru amplasamentul deținut de antecesoarea recurenților a făcut trimitere la parcelele învecinate, care își regăsesc corespondentul în titlurile de proprietate emise pe numele H. I și P. I, titulari ai parcelor nr 92 și respectiv 90 cu care se învecinează în mod direct .>
A considerat că nu se poate reține o suprapunere a celor două amplasamente doar pe baza indicațiilor părții la fața locului cu ocazia măsurătorilor, ci se impunea ca expertul să verifice și corespondența dintre vecinătățile indicate în cele două titluri de proprietate ale părților și cele din realitate.
Dacă prima instanță ar fi verificat acest aspect (pe care noi l-a învederat prin obiecțiunile la raportul de expertiză, respinse de instanța de fond) ar fi ajuns la concluzia că amplasamentul intimaților nu își regăsește corespondent în realitate și în titlurile de proprietate ale parcelelor învecinate.
2. Cu privire la titlul de proprietate al intimaților, denumirea toponimică Fedeu aparține unor parcele situate la câteva sute de metri distanță de terenul în litigiu, iar pe de altă parte că antecesorul intimaților a deținut în zona astfel denumită nu o parcelă de 0,43 ha cum a reținut prima instanță, ci două parcele distincte, una de 0,29 ha și una de 0,14 ha, având însă cu totul altă situare față de .> De altfel, antecesoarei intimaților nu putea să îi fie emis în mod legal titlu de proprietate cu privire la un teren pentru care s-a emis anterior o adeverință de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, astfel cum este cazul în speță.
Toate aceste argumente conduc în opinia recurenților la concluzia că antecesorului pârâților i s-a emis titlu de proprietate pentru un alt amplasament și nu cu privire la terenul având suprafața și vecinătățile parcelei de 5800 mp deținută de subsemnații recurenți. De altfel concluziile raportului de expertiză nu sunt în sensul celor reținute de prima instanță, suprapunerea celor două parcele fiind dedusă de judecătorie din măsurătorile efectuate la fața locului, la indicațiile părților, fără ca aceste date declarative să fie coroborate cu aspecte ce rezultă din înscrisuri.
Simplul fapt că aceleiași parcele, nr. 91 îi corespund în două titluri de proprietate, suprafețe și vecinătăți diferite ar fi trebuit să conducă la investigații suplimentare din partea expertului și la probe suplimentare administrate de instanță pentru a stabili care din cele două titluri este emis în mod legal.
Astfel, din perspectiva vecinătăților, terenul recurenților se învecinează cu: N - P. loan, S - H. I, E - Ș. S., V - Drum, vecinătăți care sunt reale și în fapt. Terenul pretins de reclamant are alte vecinătăți, astfel: N - Drum, S- Ș. D, E - P. I, V -Ș. I.
Considerăm că din acest punct de vedere probele administrate sunt insuficiente pentru a susține, dincolo de orice îndoială, cele învederate de intimați.
În concluzie, apreciază că titlul de proprietate atacat a fost emis cu deplina respectare a prevederilor legale imperative, respectiv art. 8 și urm din Legea nr 18/1991, astfel încât se impunea respingerea cererii de constatare a nulității acestuia, finalitate care în prezent poate fi atinsă doar prin admiterea recursului promovat de subsemnații pârâți
[I] Cu privire la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al recurentului P. T. susține în continuare cererea de rectificare a cărții funciare nu poate fi admisă în lipsa unui petit privind constatarea nulității certificatului de moștenitor emis pe numele fratelui meu, P. I., și mai apoi a contractului de donație prin care subsemnatul a dobândit terenul în litigiu, petite care însă nu au fost formulate în prezenta cauză.
Astfel, în mod nelegal a dispus prima instanță rectificarea cărții funciare căci actul juridic ce a stat în mod nemijlocit la înscrierea dreptului de proprietate al subsemnatului P. T. nu a fost anulat nici în prezenta cauză și nici printr-o altă modalitate prevăzută de lege, astfel că nu erau întrunite condițiile prevăzute la art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.
În probațiune solicităm proba cu înscrisuri, respectiv solicităm instanței de recurs să emisă o adresă către C. Locală de Aplicare a Legii nr 18/1991 B. solicitând acesteia să comunice următoarele informații și documente:
1.Care sunt denumirile toponimice/generice pentru terenurile situate în extravilanul localității Corușu care se identifică pe planul parcelar întocmit în baza Legii nr 18/1991 tarlaua nr 9, în general, și ..
2.Să depună copii după titlurile de proprietate emise pentru tarlaua 9, . loan) și . loan), cu care se învecinează . care s-a eliberat TP pe numele P. I..
3.Să depună copii după registrul agricol aferent perioadei cooperativizării pentru cele două parcele menționate, . loan) și .
Intimatul reclamant P. V. a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenții parații P. T. și P. I. prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii Sentinței civile nr._/2013, pronunțata de Judecătoria Cluj-N., ca legala și temeinica, cu cheltuieli de judecata, pentru următoarele motive:
Motivele de recurs invocate de recurenți, criticile aduse sunt nefondate, dupa cum urmează:
- fata de pct.[I] din recurs, cu privire la anularea parțiala a TP nr._ emis în favoarea numitei P. I., antecesoarea recurenților, arată ca susținerea recurenților ca raționamentul instanței s-a fundamentat pe doua idei principale, eronate și nesustinute de probele administrate în cauza sunt nefondate .
Astfel, susținerea recurenților ca antecesoarei acestora I s-a emis adeverința nr. 0170/15.07.1992 prin care s-a atestat dreptul de proprietate al acesteia asupra suprafeței de 1,31 ha, inscris ce a făcut dovada dreptului de proprietate pina la eilberarea titlului de proprietate în litigiu, nu poate constitui un motiv de nelegalitate, adeverința emisa nu face dovada dreptului de proprietate, sens în care s-a pronunțat Curtea Suprema de Justiție, prin Decizia în interesul legii nr. 1/1997 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că adeverința eliberată de comisia constituită potrivit Legii nr. 18/1991 și procesul-verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate .
Susținerea recurenților privind legalitatea emiterii titlului lor de proprietate, pe amplasamentul ce face obiectul terenului identificat în cele doua titluri de proprietate, arată ca acest motiv este neîntemeiat, instanța de fond în mod temeinic și legal, raportat la probele de la dosar, a concluzionat ca antecesoarea recurenților nu era indreptatita la reconstituirea de teren la locul numit Fedeu . Din declarațiile martorilor și din concluziile expertului și potrivit planșelor anexate expertizei, amplasamentul terenului în litigiu se afla situat în locul avind denumirea toponimica Fedeu .
Argumentația ca expertul și instanța avea obligația la a intreprinde verificări suplimentare este neîntemeiata, atita timp cit recurenți au indicat expertului amplasamentul terenului și mai mult nu au produs probe care sa infirme localizarea amplasamentului terenului inscris în cele doua titluri ca avind aceeași . . fond funciar, respectiv registrul agricol și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, filele 32 și 33, se poate constata ca numita P. I., nu a deținut și nu a solicitat teren la locul numit FEDEU, ci la locul numit HABADIC . Martorii audiați în cauza confirma faptul ca terenul ce face obiectul litigiului a aparținut antecesorilor reclamantului și intervenientelor, a fost lucrat până la colectivizare de către aceștia, declarând totodată ca numita P. I. nu a deținut teren în acea zona . Mai arata unul din martorii audiați ca intre cele doua zone cu denumirea de FEDEU și respectiv HABADIC, se afla o distanta de 2-3 km, aceste doua zone nu se suprapun .
La data intrării în vigoare a Legii 18/1991, antecesorul nostru, P. P. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de prorietate asupra terenurilor colectivizate, cerere înregistrata la comisia locala B. sub nr. 956/16.03.1991 ,fila 30,din dosar .
În conținutul cererii și potrivit registrului agricol, fila 28, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2.60 ha, incluzând în aceasta suprafața și doua terenuri în suprafața de 0,29 ha și 0,14 ha, situate la locul numit "FEDEU" .
În baza acestei cererii comisia locala a întocmit documentația aferenta, fiind aprobata cererea potrivit anexei 2a, poziția 12 din anexa, prin reconstituirea dreptului asupra suprafeței de 2,60 ha .
Acesta suprafața a fost pusa în posesie potrivit procesului verbal de punere în posesie nr.1501 din 30 iulie 1999, fila 31 ,prin punerea în posesie și a terenului de la locul numit "FEDEU", în suprafața de 0,44 ha, identificat în tarlaua 9, .> Ulterior a constatat ca acest teren se identifica cu terenul inscris în Titlu de proprietate nr. 3322/2632 eliberat în data de 26.01.2007 emis de pârâta C. Județeană Cluj pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 pe numele P. I., tarlaua 9, . de 5800 mp., antecesoarea paraților recurenți, suprafața care ulterior a fost inscrisa în cartea funciara 7867 B., nr. cad. 2118, la B+l, pe numele de P. I., cu titlu de reconstituire drept de proprietate, apoi la B+2, pe numele paratului P. I., iar ulterior cu titlu de donație, la B+3, pe numele lui P. T..
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară topografică care atestă că Titlul de proprietate nr. 3322/2632, eliberat la data de 26.01.2007, eliberat pe numele P. I., în ce privește tarlaua 9, . de 0,58 ha se afla situat la locul numit FEDEU, pe amplasamentul cuvenit recurenților, cu toate ca anterior fusese validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și efectuata punerea în posesie respectiv eliberarea titlului de proprietate, pe numele antecesorului nostru P. P. . Astfel ca punerea în posesie a terenului antecesorului nostru P. P. s-a făcut potrivit procesului verbal de punere în posesie nr.1501 din 30 iulie 1999, la locul numit "FEDEU", în suprafața de 0,44 ha, identificat în tarlaua 9, . de proprietate nr._/1303 din 31.08.1999, iar Titlul de proprietate nr. 3322/2632, eliberat la data de 26.01.2007, eliberat pe numele P. I., în ce privește tarlaua 9, . de 0,58 ha, ulterior validării cererii antecesorului nostru, respectiv punerii în posesie și a eliberării titlului de proprietate .
Conform art. 8 din L 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Conform art. 11 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Conform art. 3 din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;
Având în vedere starea de fapt prezentată și dispozițiile legale pertinente în mod corect instanta de fond a reținut că numitei P. I. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și i-a fost eliberat titlu în acest sens, cu privire la o suprafață de teren la care nu era îndreptățită, suprafața de teren situată pe amplasamentul cuvenit antecesorului recurenților, după ce acestuia i-a fost validată cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate. Or, așa cum a arătat, reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face cu privire la terenuri pentru care s-au formulat cereri de reconstituire, aceste cereri de reconstituire fuseseră validate și mai mult reconstituirea nu se poate face la persoane fizice care nu erau indreptatite. Cu privire la capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate a recurentului P. T., din CF 7867 B., nr cad.2118, criticile recurenților sunt nefondate, în mod legal instanța de fond a concluzionat în consecința desființării titlului de proprietate pentru ., care potrivit expertizei tehnice este intabulata sub nr. cad. 2118 CF 7867 B., în temeiul art. 34 alin. l pct. l Legea 7/1996, în vigoare la data promovării acțiunii, dispunând radierea dreptului de proprietate, cu consecința restabilirii situației anterioare . În ce privește cererile în probatiune solicitate solicitam respingerea acestora, în primul rând ca inadmisibile în recurs, nefiind înscrisuri noi, iar pe fond ca nefiind utile și pertinente soluționării cauzei. F. de aceste considerente solicită respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
În fapt, tribunalul reține că antecesorul reclamantului, P. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în baza cererii nr. 956/16.03.1991, cu privire la terenul în suprafață de 0,29 și 0, 14 „fânaț”, teren situat la locul numit „Fedeu”, cu care acesta figura în registrul agricol în perioada anterioară cooperativizării 1959-1963 (filele 28-30).
La data de 14 iulie 1999, antecesorul reclamantului și intervenientului a fost pus în posesie conform procesului verbal de la fila 31 din dosar, cu suprafața de 0, 44 ha, în ., la rubrica observații fiind trecut: la locul numit „Fedeu”, ulterior fiind emis TP nr._/1309/1999, în favoarea lui P. P..
Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, numita P. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,43 ha teren, din care suprafața de 0,29 ha teren cu destinația fânaț, la locul numit „Habadic”( f. 33), teren cu care aceasta figura înscrisă în registrul agicol anterior cooperativizării (f.42).
Conform procesului verbal de punere în posesie nr. 2807/28.11.206, P. I. a fost pusă în posesie cu suprafața de 5800 mp teren, în ., iar la rubrica observații figurează denumirea toponimică a terenului „ Habadic” (f. 35 dosar fond), fiind emis TP_, a cărei anulare se solicita.
Analizând aceste înscrisuri, tribunalul reține contrar celor susținute de recurent, faptul că deși din punct de vedere scriptic punerea în posesie a celor două terenuri s-a realizat în aceeași . parcelă, antecesorii părților au solicitat două terenuri diferite ca amplasament. Acest fapt este confirmat, pe de-o parte de vecinătățile înscrise în procesul verbal, însă în mod indubitabil de declarațiile martorilor și constatările cuprinse în raportul de expertiză potrivit cărora, terenul aparținând antecesorului reclamantului s-a situat la locul numit „Fedeu”, unde a fost văzut lucrând acest teren, în timp ce terenul solicitat de către antecesoarea pârâtului este situat la locul numit „Haliadic”, care se afla la o distanță de cca 2-3 km distanță.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că terenului din litigiu pentru care i s-a emis titlu de poroprietate i-ar corespunde și denumirea „ Habadic” nu sunt probate, martorii audiați declarând că terenurile situate în acest loc s-ar afla la 2-3 km distanță de terenul identificat în ., iar pe planurile de încadrare în zona studiată de expert apar mai multe denumiri: Coasta Fedeului, Poiana Moisi, Fedeu, fantana Pascului sau Dupa Deal, asadar nici o denumire „ „Habadic”.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului referitoare la faptul că prin expertiza efectuată nu s-a verificat existența suprapunerii dintre cele două terenuri, intrucat din concluziile raportului de expertiză efectuat de ing. S. V. rezultă că în urma măsurătorilor efectuate, parcelele se suprapun parțial în limita suprafeței de 305 mp, deși din punct de vedere al punerii în posesie suprafețele sunt diferite, fiind evidențiată suprapunerea prin anexa nr. 6 (f. 191- dosar fond).
Conform art. 3 din Legea nr. 169/1997, „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”
Tribunalul constata incidenta in cauza a dispozitiilor legale mai sus aratate si apreciaza ca în mod corect prima instanță a reținut în cauza prevalența principiului reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în favoarea antecesorului reclamantului care a deținut teren la locul numit „ Fedeu”, așa cum rezultă din registrul agricol anexat, astfel încât nu se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei P. I. asupra aceluiași teren, întrucât acesta a deținut anterior cooperativizării teren, însă în alt loc și anume la locul numit „ Habadic”.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că nu se putea dispune radierea din cartea funciară întrucât dispunându-se anularea titlului în baza căruia a înscris dreptul în CF nu mai există temei care să justifice înscrierea efectuată, astfel că în mod corect prima instanță a dispus radierea înscrierii efectuate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza art. 312 C. Proc. Civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenții P. I. și P. T., împotriva Sentinței civile nr._ din 11.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
În baza art. 274 Cod. Proc. Civilă, tribunalul va obliga recurenții P. I. și P. T. să plătească intimatului P. V., în solidar, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții P. I. și P. T., împotriva Sentinței civile nr._ din 11.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții P. I. și P. T. să plătească intimatului P. V., în solidar, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.05.2014.
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, A.-S. S. in concediu odihna semneaza vicepresedinte L. E. |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 16 Mai 2014
Red. /tehnored. BFS.
2 ex./ 25.08.2014
Judecător fond: C. C.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 386/2014. Tribunalul CLUJ | Suspendare provizorie. Decizia nr. 527/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
