Rectificare carte funciară. Decizia nr. 137/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 28087/211/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/A/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N., apelant M. C. N. PRIN PRIMAR, împotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimat C. A., intimat C. Z. L., intimat S. C. R. IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimaților C., avocat Clejan L. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimata . SRL, însă instanța apreciază că sunt incidente în cauză prevederile art. 98 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, la data de 20.02.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de PFA G. V., care a fost comunicat părților, iar la data de 26.02.2014, apelanții au depus la dosar, prin registratura instanței, note de ședință.
Reprezentanta intimaților arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Tribunalul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr._ din 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în prezentul dosar s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. A., C. Z. L., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Consiliul Local al Municipiului C.-N., M. C.-N., M. C.-N. prin Primar, S. C. R. Import Export SRL, având ca obiect rectificare C.F. și în consecință: s-a dispus rectificarea C.F. nr._ C. nr. cadastral_ în sensul evidențierii suprafeței de teren nu de 364 mp, potrivit evidenței funciare, ci cea reală de 515 mp; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței reale de 515 mp în C.F. nr._ C. pe numele și în favoarea reclamanților; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extrasului CF de la fila 12 din dosar, reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului C.F. nr._ C. nr. cadastral_ pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu S. C. R. Import Export SRL, care la rândul ei, l-a cumpărat la 11 iulie 2002.
În clauzele finale ale contractului de vânzare-cumpărare nr. 769/07.03.2008, s-a arătat că în fapt, suprafața terenului este mai mare decât cea înscrisă în contract, iar prețul de vânzare acoperă suprafața reală cumpărată, urmând ca procedura de rectificare a CF să cadă în sarcina reclamanților.
Măsurătorile efectuate de expert inginer V. G. au evidențiat că, deși în C.F. nr._ C. este înscrisă suprafața de 364 mp, cea reală este de 515 mp., atât inițial, extrajudiciar, cât și ulterior, după citarea tuturor părților, inclusiv a Consiliul local al municipiului C.-N., reprezentat prin primar.
În consecință, devin incidente dispozițiilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 ce reglementează ipoteza în care: înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Văzând concluziile de specialitate ale expertului tehnic judiciar desemnat în cauză, poziția procesuală a părților, actele dosarului, instanța a apreciat că cererea este întemeiată, cu consecința admiterii acesteia în temeiul art. 34 pct.4 din Legea nr.7/1996.
În baza art. 20 alin. 3 din același act normativ, a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței reale de 515 mp în C.F. nr._ C. pe numele și în favoarea reclamanților.
Împotriva sentinței examinare au promovat recurs recalificat ca fiind apel, pârâții M. C.-N. și Consiliul Local al municipiului C.-N., arătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii s-a criticat legalitatea sentinței civile pronunțate.
Astfel, recurenții au arătat că prin notele depuse la dosar la termenul de judecată din 11 aprilie 2012 au arătat că se opun încuviințării probei cu expertiza extrajudiciara, aceasta fiind efectuata cu nerespectarea dispozițiilor art. 208 C.pr.civ, care, prin obligația de citare a părtilor la locul efectuării cercetării, instituie o garanție a dreptului la apărare a părtilor. Aceste obiecțiuni au fost formulate în termenul procedural prev. art. 108 alin. 3 coroborat cu art. 134 C.pr.civ.
În al doilea rând, raportul de expertiza extrajudiciara nu este întocmit cu respectarea cerințelor legale și nu lămurește aspecte esențiale pentru lămurirea situației de fapt din prezenta cauză.
Astfel, nu se arată proveniența surplusului de teren în suprafața de 151 mp, planul de încadrare în zona nu este avizat de O.C.P.I., planurile nu corespund cerințelor legale, nefiind întocmite pe planuri de carte funciara (ci probabil pe planuri de cadastru agricol, care nu pot fi luate în considerare, nefiind relevante), numai pe acestea putând fi prezentate în mod verificabil poziția top._ din care s-a desprins nr. cad._.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 5, 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 din C.pr.civ.
Intimații reclamanți C. A. și C. Z. L. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial.
În susținerea poziției procesuale arată că, în primul rând, recursurile promovate de recurenții-pârâți Primarul Municipiului C.-N. și Consiliul Local al Municipiului C.-N. sunt nelegale deoarece nu arată în cuprinsul lor, în concret, în ce sens și care anume ar fi fost interpretarea greșită, dată de instanța de judecată, actului dedus judecății.
În același timp, recurenții-pârâți, în cadrul recursurilor promovate, reiterează toate apărările de fond. Această situație implică o reapreciere a probelor administrate în fața primei instanțe de judecată, lucru ce nu este admisibil în faza de judecată a recursului, recursul neavând caracter devolutiv.
Recurenții-pârâți sunt nemulțumiți de soluția pronunțată, fără a putea invoca vreun motiv de nelegalitate a sentinței. Recurenții nu au respectat termenele procesuale până la care erau îndreptățiți să formuleze cereri și apărări și că, după ce cauza a fost lăsată în pronunțare, prin registratura instanței au formulat note de ședință, determinând astfel instanța să repună cauza pe rol.
După ce cauza a fost repusă pe rol, chiar dacă în raport cu dispozițiile legale în materie susținerile recurenților nu au fost fundamantate, s-a procedat la comunicarea acestor note de ședință expertului, iar la data de 04.09.2012, expertul a răspuns obiecțiunilor formulate prin notele de ședință, arătând că a procedat la citarea părților prin scrisori recomandate iar reprezentantul recurenților, C. G. s-a prezentat la imobilul în discuție concluzionându-se că limitele de proprietate sunt clare, nu există încălcări ale limitelor de proprietate și prin urmare rectificarea cărții funciare se impune în raport cu situația de la fața locului. Nici la acest raport suplimentar de expertiză tehnică recurenții nu au avut de formulat obiecțiunii achiesând la concluziile expertului.
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2013, în tem.art.282 ind.1 cod procedură civilă, tribunalul a recalificat calea de atac din recurs în apel.
Prin Decizia civilă nr. 73 din 12.02.2013 Tribunalul C. a admis apelul declarat de pârâții S. Român prin Consiliul Local C.-N. și M. C.-N. prin Primar împotriva Sentinței civile nr._ din 12.09.2012, care a fost schimbată în întregime în sensul că s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții C. A. și C. Z. L. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Consiliul Local C.-N. și Mun. C.-N. prin Primar și . SRL.
Prin Decizia civilă nr. 2235 din 30.04.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de reclamanți împotriva Deciziei nr. 73 din 12.02.2013 a Tribunalului C. care a fost casată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:
Reclamanții au sesizat Judecătoria C.-N. în data de 19 octombrie 2011 cu o acțiune civilă în justiție având ca obiect rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF nr._ C., nr. cadastral_, de la suprafața de 364 mp, la suprafața reală de 515 mp, motivând prin aceea că situația de carte funciară a imobilului nu corespunde situației reale a acestuia, conform concluziilor unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară pe care îl anexează cererii introductive.
Cu privire la legea substanțială incidentă, corespunde realității faptul că prezenta acțiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară,în modalitatea corectării unei înscrieri inexacte, a fost promovată după . Noului Cod civil, care în cuprinsul art. 907 – art. 911 reglementează rectificarea înscrierilor de carte funciară, cele care anterior acestui moment au fost supuse reglementării prin Legea nr. 7/1996.
Există însă o normă tranzitorie, art. 80 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prin care se stipulează în sensul că cererile de înscriere, precum și acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, republicată, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor.
Totodată, art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 abrogă expres art. 21-41 din Legea nr. 7/1996.
În raport cu textele normative mai sus evocate, Curtea constată că prezenta acțiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară este în continuare supusă dispozițiilor Legii nr. 7/1996, iar nu celor ale Noului Cod civil, dispoziții în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 769/07.03.2008, prin efectul căruia reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren a cărui suprafață se cere a fi rectificată.
Norma care reglementează această acțiune în Legea nr. 7/1996 este art. 33 alin. 1, conform căruia în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii cu situația juridică reală, se poate solicita rectificarea acesteia, în sensul radierii, îndreptării ori menționării înscrierii oricărei operațiuni susceptibile de a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Conform dispozițiilor art. 89 alin. 5, din Ordinul A.N.C.P.I. nr. 634/2006, se circumscrie orice schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra unui imobil, ea vizând aspectele tehnice ale imobilului, cum ar fi în prezenta cauză suprafața acestuia.
Relevante sunt și dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. d din Ordinul A.N.C.P.I. nr. 634/2006, corect evocate și de către prima instanță, conform cărora în ipoteza în care suprafața imobilului rezultată din măsurători este mai mare decât acea înscrisă în documentația precedentă sau în actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație, cu un procent de peste 5%, documentația se respinge, rectificarea suprafeței urmând a se face prin alt act doveditor al dreptului de proprietate.
În cauză, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți relevă o suprafață a imobilului de 364 mp, iar aceștia pretind că suprafața reală este de 515 mp, fiind evident că, într-o astfel de ipoteză, unica modalitatea de realizare a concordanței între situația tabulară și situația reală a imobilului este acțiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară, a cărei admisibilitate nu poate fi contestată atâta timp cât sunt vizate aspecte tehnice ale imobilului, iar întinderea suprafeței nu este garantată prin înscrierea dreptului în cartea funciară.
Învestind instanța de judecată cu soluționarea unei astfel de acțiuni, în principiu admisibilă, așa după cum s-a arătat mai sus, reclamanții aveau obligația procesuală de a face dovada temeiniciei pretențiilor lor, inclusiv în raport cu cele stipulate prin art. 25 din Ordinul nr. 634/2006, referitoare la prezentarea declarației proprietarilor vecini și a procesului verbal de vecinătate, care conține acordul tuturor imobilelor învecinate.
Or, în cauză, reclamanții nu au făcut această dovadă și, mai mult decât atât, prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară pe care l-au depus, neacceptat de către partea adversă, nu a fost justificată proveniența diferenței de teren, acea de 151 mp, iar planul de încadrare în zonă nu a fost avizat de O.C.P.I., pentru a putea fi verificată poziția topograficului din care s-a desprins actualul număr cadastral.
Fără să își fi exercitat deplin rolul activ, astfel cum a fost acesta consacrat legislativ prin art. 129 C.pr.civ., prima instanță nu a stăruit pentru administrarea tuturor probelor necesare stabiliri depline a împrejurărilor de fapt esențiale în această cauză și nu a pus în discuția părților, în mod explicit și imperativ, necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară, precum și obligația pe care reclamanții o au, aceea de a-și dovedi pretențiile, în raport cu cele condiționate prin Legea nr. 7/1996 și prin Ordinul nr. 634/2006.
Față de cele ce preced, constatând că în mod greșit tribunalul a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, respingând acțiunea reclamanților ca nedovedită, Curtea a admis recursul și a casat cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Cu prilejul rejudecării, instanța va pune în discuția părților necesitatea suplimentări probatoriului, prin administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară și a probei cu înscrisuri, în sensul celor arătate mai sus și le va atenționa cu privire la drepturile și la obligațiile pe care le au în proces, acelea circumscrise necesității de a-și proba pretențiile, inclusiv cu privire la sancțiunile procedurale aferente.
Așa fiind, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 1 iulie 2013.
În rejudecare, analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Rejudecând apelul în limitele art.315 al.1 cod procedură civilă, tribunalul reține că cerere reclamanților de rectificare a suprafeței de teren înscrisă în CF_ C. nr. cad._ de la suprafața de 364 mp. la suprafața reală de 515 mp. se circumscrie prevederilor art.33 al.1 din Legea nr.7/1996 potrivit cărora în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii cu situația juridică reală, se poate solicita rectificarea acesteia, în sensul radierii, îndreptării ori menționării înscrierii oricărei operațiuni susceptibile de a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Fiind vorba de un aspect tehnic care vizează imobilul și nu esența dreptului înscris asupra acestuia, în conformitate cu dispozițiile art.19 și art.25 din Ordinul nr.634/2006 A.N.C.P.I. s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert V. G..
Concluziile acestui raport de expertiză tehnică au fost în sensul rectificării suprafeței de teren în litigiu înscris în CF_ C.-N. nr.cad._ de la suprafața de 364 mp. la suprafața reală de 515 mp., constatându-se că această rectificare poate fi realizată deoarece, limitele comune cu proprietatea Consiliului Local, respectiv . și drumul de acces, sunt clare și nu există încălcări ale acestora de către proprietarii terenului.La conturarea acestei concluzii s-au avut în vedere planul de încadrare în zonă vizat de O. C. și planul de amplasament și delimitare al imobilului.
Totodată reclamanții au depus la dosar și procesul-verbal de vecinătate încheiat la data de 21.08.2013 prin care proprietarii imobilelor învecinate imobilului în discuție au declarat că recunosc limitele stabilite prin acest proces-verbal și schița anexă și sunt de acord cu acestea.
În atare situație, așa cum corect a reținut și instanța de fond, tribunalul apreciază că nu există nici un impediment legal sau tehnic în rectificarea suprafeței imobilului în sensul solicitat de către reclamanți.
Față de acestea, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, în tem.art.296 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N., apelant M. C. N. PRIN PRIMAR, împotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N., apelant M. C. N. PRIN PRIMAR, împotriva Sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, L. M. |
Red.CC/dact.GP
16.06.2014
Jud.fond: S. I.
6 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 337/2014. Tribunalul CLUJ | Suspendare provizorie. Decizia nr. 386/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
