Partaj judiciar. Decizia nr. 337/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 3842/328/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 337/R/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-S. S.
Judecător D. T.
Judecător F. S. B.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenții B. T. - MOȘTENITOR (F.) DUPĂ B. I. și B. P. împotriva Sentinței civile nr. 333/31.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat H. B., intimat H. A., intimat H. A., intimat H. E., intimat B. M. A., intimat G. I., intimat B. M. E., intimat V. L. A., intimat S. R.- CONSILIUL LOCAL T., având ca obiect partaj judiciar + servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat C. I. L. și reprezentanta intimatei H. A., avocat R. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că se depune la dosar din partea reprezentantei recurenților dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 162 lei și timbru judiciar în cuantum de 6 lei, recursul fiind legal timbrat.
Reprezentantele părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților, avocat C. I. L. solicită instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate schimbarea soluției instanței de fond în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale formulate de H. A., respingerea capătului de cerere privind demolarea garajului în litigiu și schimbarea modalității de partaj a imobilului înscris în Cf nr. 9083 T., nr. top 1417/5, 1418/5.
În susținerea recursului precizează faptul că apreciază modalitatea de partaj ca fiind incorectă, instanța de fond putea să admită o altă modalitate de partaj prin eliminarea oricărui conflict dintre părți.
Intimata H. A. în interogatoriu luat la instanța de fond recunoaște faptul că nu a formulat o cerere de demolare a garajului, ceea ce în opinia sa există un acord tacit cu privire la acesta. Solicită a se reține toate motivele de recurs expuse pe larg și depuse la dosar.
Solicită obligarea intimatei H. A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Reprezentanta intimatei H. A., avocat M. R. solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
În susținerea poziției procesuale, reprezentanta intimatei H. A. precizează faptul că recurenții critică hotărârea instanței de fond sub două aspecte și anume:
În primul rând în ceea ce privește obligarea reclamanților la demontarea și mutarea garajului auto pe . nr. top nou cu destinația grădină în suprafață de 196 m.p. atribuită acestora în urma partajului și în al doilea rând solicită schimbarea modalității de partaj a imobilului înscris în CF 9083 T. cu destinația grădină fără însă a preciza în ce modalitate.
Susține oral motivele expuse în întâmpinarea la recurs formulată în scris și depusă la dosarul cauzei.
Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 333/31.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. L. A. și a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de către reclamanții B. I. și B. P. în contradictoriu cu Pprâții H. A., H. A., H. E. B. M. A., G. I., B. M. E., V. L. A. și S. Român
S-a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâta H. A.; s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul H. B., s-ac constatat că unica moștenitoare a defunctului H. B. este pârâta H. A., în calitate de fiică.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei H. A., asupra imobilelor ce compun masa succesorală, ca bun propriu, cu titlu de drept moștenire.
S-a dispus partajarea imobilului înscris în CF nr. 9083 T., nr.top. 1417/5, 1418/5 378 cu destinația grădină în suprafață de 364 m.p. in natura, fără plate vreunei sulte, conform variantei menționate la pct. 2 lit. a din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing. M. I., prin formarea a trei loturi,
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al părților asupra imobilelor rezultate în urma partajului.
Au fost obligații reclamanții la demontarea garajului auto și mutarea acestuia pe imobilul identificat cu nr.top. nou 1417/5/1, 1418/5/1 cu destinația grădină în suprafață de 196 mp ce le-a fost atribuit în urma partajului, în așa fel încât amplasamentul garajului să permită accesul pietonal și auto al pârâtei H. A. la imobilul identificat cu nr.top. nou 1417/5/2, 1418/5/2 care i-a revenit în urma partaj.
S-a dispus instituirea și înscrierea în cartea funciară a unui drept de servitute de trecere pietonal și auto asupra imobilului aservit înscris în CF nr. 3689 T., nr top 1417/1, 1418/1 cu destinația „drum de acces„ în suprafață de 146 mp și asupra imobilului fond aservit identificat cu nr.top. nou 1417/5/2, 1418/5/2, în favoarea imobilului dominant identificat cu nr.top. nou 1417/5/1, 1418/5/1, conform anexei 3 din raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de ing. M. I..
Pentru a pronunța a ceastă hotărăre instanța de fond a reținut în esență următoarele
Asupra imobilului din litigiu situat din punct de vedere administrativ în T., ..17 și înscris în CF 9539 T., nr.top. 1417/2, 1418/2 cu destinația curte în suprafață de 230 m.p., proprietari sunt reclamanții în cotă de 126,5/230 parte și pârâții H. B. si H. A. în cotă de 103,5/230 parte și în CF nr. 9083 T., cu nr.top. 1417/5, 1418/5 378 cu destinația grădină în suprafață de 364 m.p., proprietari fiind reclamanții în cotă de 196/364 parte, pârâții H. B. si H. A. în cotă de 147/364 parte și pârâții B. A. și B. M. A., în cotă de 21/364 parte.
Asupra imobilului înscris în CF 9539 T., nr.top. 1417/2, 1418/2 cu destinația curte este edificată construcția casă familială compusă din două apartamente, apartamentul nr. 1 proprietatea reclamanților și apartamentul nr. 2 proprietatea pârâților H. B. si H. A.. Accesul la cele două imobile se realizeaza pe . de acces în suprafață de 146 m.p. înscrisă în CF nr. 3689 T., nr.top. 1417/1, 1418/1, proprietatea pârâților H. B., H. A., B. M. A., G. I., B. M. E. și a numitei R. E., antecesoarea pârâtei V. L. A..
Cu privire la starea de coproprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 9083 T., nr.top. 1417/5, 1418/5 378 cu destinația grădină în suprafață de 364 m.p., instanța reține că potrivit art. 728 C.civ. „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune”, coproprietarii putând solicita oricând ieșirea din indiviziune deoarece acțiunea de sistare a stării de indiviziune este imprescriptibila.
Atât reclamanții, cât și pârâții au solicitat ca partajul supra imobilului din litigiu sa se realizeze in natura, prin formarea de loturi si atribuirea lor coproprietarilor, cu respectarea cotelor de proprietate ale părților, fără plata vreunei sulte.
Din interpretarea dispozițiilor art. 673/5 si 673/10 C.pr.civ. rezulta ca prima si cea mai importanta modalitate de partaj este partajul in natura, urmând sa se recurgă la alte modalități de partaj, cum ar fi atribuirea întregului bun unui singur coproprietar, doar in situația in care partajul in natura nu este posibil sau ar cauza o scădere importanta a valorii bunului. In prezenta cauza s-a stabilit prin expertiza topografica efectuata de ing M. I. ca este posibil partajul in natura, expertul întocmind două de partaj, conform solicitărilor părților. Dintre variantele de partaj propuse în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing. M. I. instanța apreciază că prima varianta, respectiv cea menționată la pct. 2 lit.a, este cea în care sunt respectate cotele de proprietate ale părților si asigura egalitatea in drepturi a coproprietarilor.
Cu privire la garaj instanța a reținut că a fost edificat în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 60/1979, potrivit căreia în baza certificatului de aliniere nr. 60/1979 a fost autorizată construirea unui garaj demontabil pentru autoturism. În certificatul de aliniere nr. 60/1979 se menționează că garajul demontabil urmează să fie amplasat asupra terenului înscris în CF nr. 9083 T., nr.top. 1417/5, 1418/5. Potrivit prevederilor art. 17 și 20 din Legea nr. 7/1996 sunt supuse înscrierii în cartea funciară drepturile reale asupra imobilelor, iar potrivit art. 55 alin 1 din aceeași lege pentru a putea fi înscris în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit prin construire este necesar ca proprietarul să fi edificat construcția în conformitate cu autorizația de construire.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing. M. I. rezultă faptul că garajul a fost construit parțial pe terenul cu destinația drum de acces înscris în CF nr. 3689 T., nr.top. 1417/1, 1418/1, precum și parțial pe . i-a revenit pârâtei H. A. în urma partajului și este construit pe fundație de beton, nefiind respectată autorizatia de construire prin care s-a autorizat construirea unui garaj demontabil. Prin aceeași expertiză s-a stabilit și faptul că garajul nu respectă dimensiunile stabilite în autorizația de construire, acesta având o suprafață de 20,66 m.p., nu 15 m.p. cum a fost autorizat. Potrivit art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 construcțiile realizate cu nerespectarea autorizației de construire nu pot fi intabulate în cartea funciară. În consecință, având în vedere prevederile legale menționate anterior instanța apreciază că este neîntemeiată cererea reclamanților de înscriere a garajului în cartea funciară deoarece nu a fost respectată autorizația de construire în ceea ce privește amplasamentul garajului, suprafața și caracterul demontabil al acestuia, iar pe de altă parte fiind autorizată executarea unei construcții demontabile, aceasta nu este supusă înscrierii în cartea funciară.
Pentru aceleași considerente instanța apreciază că este întemeiată cererea reclamantei reconvenționale H. A. de obligare a reclamanților la demontarea garajului auto și amplasarea lui pe terenul ce le-a revenit în urma partajului, identificat cu nr.top. nou 1417/5/1, 1418/5/1, garajul fiind construit cu nerespectarea autorizației de construire, ocupând parțial imobilul cu nr. top. 1417/1, 1418/1 cu destinația drum de acces asupra căruia reclamanții nu au nici un drept real. În ceea ce privește autorizația de desființare prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 instanța reține că este obligația reclamanților de a o solicita și obține de la autoritățile competente anterior începerii lucrărilor de demontare a garajului.
Din cuprinsul raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat în cauză rezulta faptul ca imobilul cu nr.top. nou 1417/5/1, 1418/5/1 nu are cale de acces la drumul public decât peste imobilul identificat cu nr.top. 1417/1, 1418/1, proprietatea paraților, cu destinația de drum de acces și peste imobilul identificat cu nr.top. nou 1417/5/2, 1418/5/2, proprietatea pârâtei H. A. .
Analizând raportul de expertiza aflat la dosar, instanța a retinut ca imobilul cu nr.top. 1417/5/1, 1418/5/1 reprezintă un loc înfundat, întrucât nu are alta ieșire la drumul public in afara de terenul proprietatea paraților. In consecința instanța apreciază ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 616 C.civ. pentru stabilirea unei servituți de trecere pietonala si auto peste imobilele cu nr.top. 1417/1, 1418/1 și nr.top. nou 1417/5/2, 1418/5/2 în favoarea imobilului cu nr.top. 1417/5/1, 1418/5/1.
Referitor la despăgubirea la care au dreptul proprietarii fondului aservit potrivit dispozițiilor art. 616 C.civ. instanța retine ca parații nu au solicitat obligarea reclamanților la plata echivalentul lipsei de folosința a terenului utilizat pentru trecere, astfel incat potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil instanța nu se poate pronunța asupra unei astfel de despăgubiri in condițiile in care nu s-a solicitat acest lucru.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs B. P. și B. T., solicitând isntanței admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale formulată de Halmagy A., respingerea capătului de cerere privind demolarea garajului și schimbarea modalității de partaj a imobilului înscris în CF 9083.
În motivare se arată că promovarea acțiunii prin care a solicitat demontarea garajului proprietatea lor, constituit un abuz de drept, promovarea cererii fiind făcută cu rea credință, în scop șicanator.
Legiuitorul a definit dreptul de proprietate care este unul absolut, toate persoanele fiind obligate să se abțină de la orice încălcare.
Potrivit art. 15 din Noul Cod Civil, nici un drept nu poate fi exercita în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul, or, într-un mod excesiv și nerezonabil, iar art. 1353 C.Civ., prevede că cel care creează un prejudiciu prin exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului când acesta este exercitat abuziv.
Sancționarea abuzului poate fi făcută în două modalități, prin refuzul concursului de constrângere a statului, fie prin antrenarea răspunderii cu obligarea la despăgubiri.
Instanța de fond trebuia să curme abuzul pârâtului, în funcție de împrejurările concrete ale speței, ținând cont de cerințele îndeplinite, pentru a se putea califica ca abuziv actul de procedură.
Cu privire la partaj se arată că criteriul folosinței faptice nu este unul absolut, la alegerea modalității trebuind a se avea in vedere situația concretă a imobilelor, respectiv edificarea garajului, de chiar dacă s-a făcut cu încălcarea autorizației de construire, să aibă asigurată în continuare, posibilitatea exploatării acestuia.
Alegând această modalitate, pentru a avea asigurat accesul la terenul său s-a creat un drept de servitute de trecere drept ce afectează proprietatea celorlalți coproprietari. Cererea de demolare a garajului a fost formulată în scop șicanator.
Din anul 1983 pârâta nu s-a manifestat și nu a acționat in vreun fel, pentru modul în care folosesc garajul.
Mai mult aceasta a achiesat la convenția încheiată în anul 1979 cu ceilalți proprietari, astfel că a avut asigurată folosința garajului de la data ridicării lui.
Intimata Halmagy a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, apreciind că modalitatea de partaj este singura posibilă și respectă cotele de proprietate, precum și accesul auto și pietonal.
Demontarea și mutarea garajului în mod corect s-a dispus, întrucât acesta a fost edificat fără respectarea autorizației de construire, este construcție cu caracter provizoriu demontabil și nu respectă dimensiunile din autorizație.
Susținerile referitoare la achiesarea vreunei convenții nu sunt reale, întrucât, imobilul din CF 9083 T. a fost cumpărat doar in anul 1992.,
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, și a celor de ordine publică, Tribunalul îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Constatând existența unei stări de coproprietate și fiind învestită cu o cerere având ca obiect sistarea acesteia, instanța, în mod corect, a procedat la analiza dispozițiilor relevante în această materie, constatând că partajul în natură este posibil, cu respectarea cotelor de proprietate. Toate părțile au solicitat partajul în natură. În urma administrării unei expertize, s-a constatat că un garaj care potrivit autorizației de construire este demontabil, aparținând recurenților, este situat pe două parcele, fără a respecta dimensiunile stabilite în autorizație.
De asemenea, s-a constatat că folosința faptică a imobilului teren corespunde lotizării propuse și acceptate de către instanță, ca variantă de partaj, motiv pentru care, argumentele cuprinse in motivele de recurs, privitoare la exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate nu sunt întemeiate.
Sub nicio formă nu poate fi contestat dreptul reclamantei reconvenționale de a solicita sistarea indiviziunii, iar cererea acesteia de lotizare în acord cu folosința faptică este conformă cu dispozițiilor legale.
Situația faptică, așa cum rezultă din planul de încadrare în zonă, confirmă că partajarea bunului nu poate fi făcută în altă formă, decât, eventual, cu crearea unei servituți mult prea grave în ceea ce privește terenurile aservite, necesare reclamantei reconvenționale să ajungă la terenul său.
Existența unui garaj construit în afara autorizațiilor legale (atât în ceea ce privește suprafața cât și materialele de construcție) precum și folosința îndelungată nu este în măsură să creeze reclamantului vreun drept cu privire la acest imobil sau în ceea ce privește modalitatea de partajare, în condițiile în care nu este probată o convenție în care reclamanta reconvențională să fie parte, sau la care să fi achiesat. Toleranța de care face vorbire recurentul nu este aptă să creeze vreun drept în favoarea acestuia.
Așa cum s-a reținut de către instanța de fond, construcția edificată de reclamanți nu îndeplinește condițiile de a fi înscrisă în cartea funciară, astfel încât, reclamantul să poată afirma existența unui drept care să poată fi opus pârâtei reconvenționale, drept ce se poate stabili în favoarea recurenților, prin unul din mijloacele recunoscute de lege.
Referirile la dispozițiile Legii nr. 50/1991 respectiv, calitatea de a pretinde desființarea garajului, prin coroborare art. 3 și 8 din această lege nu sunt întemeiate, întrucât, în urma partajului, reclamanta reconvențională nu este datoare, în lipsa unei convenții, să suporte o sarcină asupra imobilului său, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, recurenții au obținut o autorizație doar pentru o construcție cu caracter provizoriu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul declarat de B. P. și B. T. împotriva sentinței civile nr. 333/31.03.2013 dosar nr._ /2013 a Judecatoriei T. pe care o va menține în totul.
Intimata H. A. a făcut cheltuieli de judecată, cu angajarea unui apărător (fila 79). Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului în temeiul art. 274 și 277 C.pr.civ., Tribunalul va obliga recurenții sa platească în solidar intimatei H. A. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B. P. și B. T. împotriva sentinței civile nr. 333/31.03.2013 dosar nr._ /2013 a Judecatoriei T. pe care o menține în totul.
Obligă recurenții B. P. și B. T. sa platească în solidar intimatei H. A. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, L. C. |
L.C. 24 Aprilie 2014
Red. DT / Tehnored. CH
2 ex./ 8 mai 2014.
jud. fond. A. L. P.- JUDECĂTORIA T.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 163/2014. Tribunalul CLUJ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 137/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
