Fond funciar. Decizia nr. 518/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 33969/211/2010/A1*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.33._ /A1*
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.518/R/2014
Ședința publică din 01 Iulie 2014
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE:S.-A. S.
JUDECĂTOR:D. T.
JUDECĂTOR:C.-A. C.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-au luat spre examinare recursul promovat de recurenții pârâți C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., M. C.-N., în contra Sentinței civile nr.4274/04 Martie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.33._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimatul reclamant Județul C. prin Președintele Consiliului Județean C. și pe intimata pârâtă C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta recurentului pârât M. C.-N., consilier juridic P. A. E., cu delegație la fila 17 dosar și reprezentantul intimatului reclamant, consilier juridic P. D. V., cu delegație de reprezentare la fila 18 dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și intimata pârâtă C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care tribunalul constată că în cauză au promovate două recursuri, respectiv de pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și M. C.-N., ambele declarate în termen, motivate, comunicate, scutite de taxă judiciară de timbru.
Totodată, se constată că la data de 24 Iunie 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatului reclamant Județul C., prin care și-a exprimat poziția procesuală față de recursul formulat, în sensul respingerii ca nefondat a acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, fiind invocate în drept dispozițiile art.115, art.308 alin.2 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.213/1998, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă (f.18-16).
De asemenea, se constată că urmare a adresei emise de către grefa instanței (f.7), a fost acvirat dosarul civil nr.33._ al Judecătoriei C.-N., la care este atașat și dosarul nr.33._ /a1 al Curții de Apel C. – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ce conține un număr de 27 de file, toate cusute și numerotate + dosarul nr.33._ /a1 al Tribunalului C. – Secția Mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ce conține un număr de 78 de file, toate cusute și numerotate.
La prezentul dosar este atașat dosarul nr.33._ /a1 al Tribunalului Specializat C., ce conține un număr de 24 de file, toate cusute și numerotate + dosarul civil nr.33._ /a1 al Judecătoriei C.-N. (copie) ce nu este numerotat.
Tribunalul înmânează un exemplar din întâmpinarea depusă reprezentantei recurentului pârât care solicită acordarea unui termen în vederea studierii și formulării poziției procesuale.
Tribunalul respinge cererea de amânare formulată de către reprezentanta recurentului pârât, raportat la data înregistrării întâmpinării (24 Iunie 2014) și din oficiu, pune în discuția reprezentanților părților excepția inadmisibilității raportat la cererea reconvențională formulată de către recurentă, dând cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentanta recurentului pârât arată că înțelege să lase la aprecierea instanței excepția pusă în discuție de către instanță.
Reprezentantul intimatului reclamant de asemenea arată că lasă la aprecierea instanței soluția în ceea ce privește excepția invocată.
Tribunalul după deliberare, admite excepția inadmisibilității cu privire la cererea reconvențională formulată de către recurentă și dacă nu mai sunt alte cereri de formulat în probațiune, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată, pentru motivele învederate în cuprinsul motivelor formulate, cu mențiunea că excepția de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, detaliind considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei, motivele de recurs sunt neîntemeiate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4274/2013 pronunțată la data de 4 martie 2013, în dosarul nr._/211/2010 al Judecătoriei C.-N., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de Județul C. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. prin Prefect, C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.-N. prin Primar și M. C.-N. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 373/23.04.2009 adoptată de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. cu privire la suprafața de 18, 90 ha, identificată în U.P. IV. U.A. 102 – Hoia, s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/13.07.2009 eliberat în favoarea Municipiului C.-N. de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. cu privire la suprafața de 18 ha 9000 mp, categoria teren forestier în amenajament silvic, identificat ca amplasament cadastral în ., U.P. IV. U.A. 102, s-a dispus rectificarea CF nr._ C.-N., nr. cadastral_ și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._/423/29.11.2005 M. C.-N. prin Direcția Domeniului Public și Privat a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră înscrise în CF nr. 1431 C., pentru suprafața de 202 ha, P. „La Lomb”, conform înscrierilor din CF nr. 1431 C., M. C.-N. figura ca proprietar asupra terenurilor cu vegetație forestieră, „pădure la Lomb”, identificate sub nr. top._, nr. top._ și nr. top._.
Prin hotărârea nr. 654 din 23.08.2007 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. s-a validat tabelul-anexă nr. 41, întocmit de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., cu 1 poziție în favoarea Municipiului C.-N., pentru suprafața de 204 ha teren cu vegetație forestieră situat în fond forestier.
Prin cererea adresată Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., Primăria mun. C.-N. a solicitat modificarea amplasamentului prin atribuirea unei suprafețe de 30 ha în pădurea Hoia având în vedere că nu a fost făcută punerea în posesie și nu s-a eliberat titlul de proprietate.
Prin hotărârea nr. 373 din 23 aprilie 2009 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. s-a validat tabelul-anexă nr. 41, întocmit de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.-N., cu 1 poziție în favoarea Municipiului C.-N., pentru suprafața de 202 ha teren cu vegetație forestieră situat în fond forestier.
Conform anexei 41 a Hotărârii, amplasamentul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate este identificat în cadastrul agricol a terenurilor cu destinație forestieră U.P. IV 6, 26-27 F., 102 – Hoia, UP III u.a. 34 Feleac, 51-54 Lomb, CF nr. 1431 nr. top_,_,_,_ (f. 41).
Prin Titlul de proprietate nr._/13.07.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea Municipiului C.-N. pentru o suprafață totală de 161 ha 7000 mp teren cu vegetație forestieră, din care suprafața de 18 ha 9000 mp, . fiind amplasată cadastral forestier UP IV UA 102.
Totodată, conform procesului verbal de punere în posesie nr._/16.06.2009 s-a realizat și punerea în posesie a pârâtului M. C.-N. cu privire la suprafața de 18 ha 9000 mp pădure.
Această suprafață de 18 ha 9000 mp pădure identificată în Titlul de proprietate nr._/13.07.2009 – . data emiterii Titlului de proprietate intabulată în CF nr._ C.-N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) nr. top._/1, proprietar fiind Județul C., în administrarea Consiliului Județean C., dreptul său de proprietate fiind înscris prin încheierea de carte funciară nr._/09.10.2001 în baza Hotărârii nr. 65/28.08.2001 a Consiliului Județean.
După emiterea Titlului de proprietate nr._/13.07.2009, pârâtul M. C.-N. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
Conform înscrierilor din CF nr._ C., proprietar tabular asupra imobilului înscris sub nr. top._ este Muzeul Etnografic și Parcul Național regele C. al II-lea, această suprafață de teren trecând în proprietatea statului român în baza art. 6 din Constituția din 13 ianuarie 1948 conform căruia „bogățiile de orice natură ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, căile de comunicație ferate, rutiere, pe apă și în aer, poșta, telegraful, telefonul și radio-ul aparțin Statului, ca bunuri comune ale poporului, iar potrivit alin.2 prin lege se vor stabili modalitățile de trecere în proprietatea Statului, a bunurilor enumerate în alineatul precedent, care, la data intrării în vigoare a prezentei Constituții, se aflau în mâini particulare.”
Prin Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 14/31.03.2001 privind aprobarea de către Consiliul Județean C. a inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al județului C. a fost însușit inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al județului C., cuprins în anexa hotărârii, anexă în care figurează și imobilul „Teren Parcul R. V.” în suprafață de 770.937 mp, înscris în CF nr._ C.-N..
Prin Hotărârea de Guvern nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al județului C.,precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C., cu excepția mun. C.-N., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 684 bis din 17.09.2012 a fost atestată apartenența la domeniul public al jud. C., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud. C., cu excepția mun. C.-N., a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1-80 care fac parte din hotărâre (f. 128). Astfel, în anexa nr. 1 a HG nr. 969/2002 este cuprins Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al județului C., terenul înscris în CF nr._ C.-N. figurând înscris în această anexă la nr. crt. 8 sub denumirea Teren Parcul „R. V.”.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă, instanța a reținut că prin TP nr._/13.07.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului M. C.-N. asupra suprafeței de 18 ha 9000 mp, identificat în TP ca ., teren aflat în proprietatea Județului C. conform extrasului de carte funciară de la dosar.
Prin cererea înregistrată sub nr._/423/29.11.2005 pârâtul M. C.-N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului P. „La lomb” în suprafață de 202 ha, anexând în copie extrasul de CF nr. 1431 C.. Instanța reține că dreptul pârâtului la reconstituire nu este contestat, însă s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului pe un alt amplasament decât cel din extrasul de carte funciară pe baza căruia s-a formulat cererea de reconstituire, respectiv pe terenul intabulat în CF pe numele reclamantului Județul C., teren aflat în domeniul public al statului. Or, conform Deciziei nr. 23/2011, pronunțată în recurs în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) și art. 9 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, sintagma „în condițiile legii” din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000. Cum pentru a se putea reconstitui dreptul de proprietate privată al pârâtei M. C.-N. asupra unei suprafețe de teren aflate în domeniul public al statului ar fi fost necesar mai întâi să se procedeze la trecerea respectivei suprafețe de teren în domeniul privat, ceea ce în cauză nu s-a realizat, instanța reține că și din acest punct de vedere Titlul de proprietate nr._/13.07.2009 este nul în ceea ce privește suprafața de 18 ha 9000 mp, teren aflat în proprietatea publică a statului.
Totodată, potrivit art. 2 alin 1 din Legea 1/2000 în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
În aceste condiții este evident că începând momentul intrării în vigoare a Legii 1/2000 s-a instituit, în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, principiul respectării vechiului amplasament în favoarea foștilor proprietari deposedați. Instanța a arătat din actele de la dosar nu reiese motivul pentru care pârâtului M. C. – N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, la dosar existând doar cererea pârâtului M. C.-N. prin care solicită modificarea amplasamentului prin atribuirea unei suprafețe de aproximativ 30 ha în pădurea Hoia în condițiile în care terenul trecut în proprietatea statului era situat pe un alt amplasament.
În ceea ce privește susținerea pârâtului M. C.-N. conform căreia instanța ar trebui să procedeze la compararea titlurilor, respectiv dacă în cauză este preferabil titlul reclamantului Județul C. care invocă dreptul de proprietate asupra terenului în baza HG nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al județului C., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C., cu excepția mun. C.-N., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 684 bis din 17.09.2012 prin care s-a atestat apartenența la domeniul public al Județului C. a terenului Parcul „R. V.” Hoia din CF nr._ sau titlul pârâtului M. C.-N. care se prevalează de TP nr._/13.07.2009, instanța a reținut că modalitatea de trecere a terenului în domeniul public al statului s-a efectuat cu respectarea Legii nr. 213/1998.
Astfel art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 prevede că „Domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național.” Totodată, art. 21 din aceeași lege prevede că „Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari.
(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale.
(3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, si se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, sa se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local.” Or, în cauză raportat la textele legale menționate instanța reține că s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 213/1998 de către Consiliul Județean.
De asemenea, deși pârâtul M. C.-N. a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean, prin sentința civilă nr. 3780 pronunțată la data de 14.09.2011 de Tribunalul C. – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean C. nr. 65/2011, invocată de M. C.-N. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., recursul împotriva acestei sentinței fiind respins prin Decizia civilă nr. 1682 pronunțată la data de 05.03.2012 de Curtea de Apel C..
Având în vedere toate aceste aspecte instanța a apreciat că în ceea ce privește Hotărârea nr. 373/23.04.2009 adoptată de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. cu privire la suprafața de 18, 90 ha, identificată în U.P. IV. U.A. 102 – Hoia și Titlul de proprietate nr._/13.07.2009 eliberat în favoarea Municipiului C.-N. de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. cu privire la suprafața de 18 ha 9000 mp, categoria teren forestier în amenajament silvic, identificat ca amplasament cadastral în ., U.P. IV. U.A. 102 sunt incidente în speță dispozițiile art. III alin (1) lit. a, pct. ii ale Legii 169/1997 potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor.
Raportat la cererea reclamantului de modificare a Hotărârii nr. 373/23.04.2009 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în sensul validării tabelului-anexă nr. 41 în favoarea Municipiului C.-N. pentru suprafața totală de 202 ha, pe un alt amplasament cadastral decât cel stabilit inițial, pentru suprafața de teren de 18, 90 ha, respectiv U.P. IV, U.A. 102 Hoia și modificarea Titlului de proprietate nr._/13.07.2009 în sensul stabilirii unui alt amplasament pentru suprafața de 18 ha 9000 mp categoria teren forestier în amenajament silvic, identificat ca amplasament cadastral în ., U.P. IV, U.A. 102 instanța a reținut că pe de o parte este lipsită de interes în condițiile în care pârâtul M. C.-N. este cel care avea interesul să solicite eliberarea T.P. pe un alt amplasament ceea nu a solicitat în cadrul acestui proces, iar pe de altă parte, nu s-au propus și nici nu s-au administrat probe cu privire la un alt amplasament liber pentru a se reconstitui dreptul de proprietate al pârâtului.
Având în vedere că s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 373/23.04.2009 și a Titlului de proprietate nr._/13.07.2009 eliberat în favoarea Municipiului C.-N. de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. cu privire la suprafața de 18 ha 9000 mp, categoria teren forestier în amenajament silvic, identificat ca amplasament cadastral în .. IV. U.A. 102, teren înscris în CF nr._/UAT C.-N., instanța în baza art. 33 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 a dispus și rectificarea înscrierilor de CF în sensul radierii tuturor înscrierilor din această carte funciară, cu consecința sistării CF nr._ și aducerii nr. top._/2 în CF nr._.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții M. C.-N. și C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată și admiterea acțiunii reconvenționale.
În motivarea recursului recurenții au arătat că sentința atacata este nelegala, fiind pronunțata fara temei legal si cu incalcarea prevederilor legale.
Astfel, s-a arătat că M. C.-N. si Consiliul Local al municipiului C.-N. au depus, in temeiul Legii nr. 1/2000 si al Legii nr. 247/2005, cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere. Prin cererile nr. 542/10.03.2000, respectiv nr. 1735/30.11.2005, inregistrate la Primăria comunei B., județul C., s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor inscrise in Cartea funciara nr. 463 Popești sub nr. top. 1107, 1108, 754/1, 754/2, 755. Conform inscrierilor in cartea funciara, M. C.-N. figurează ca proprietar tabular cu titlu de cumpărare asupra terenurilor menționate, in suprafața totala de 204,26 ha. In temeiul acestei cereri de reconstituire, luând in considerare actul nr. 932/2007 al Primăriei comunei B., prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 654 din 23 august 2007 a fost validat tabelul anexa nr. 41, intocmit de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. cu 1 poziție in favoarea Municipiului C.-N. pentru suprafața de 204 ha in fond forestier (conform anexa nr. 41, parte integranta din Hotărârea Comisiei Județene nr. 654/23.08.2007 având avizul Ocolulului silvic, identificarea in cadastrul agricol a terenurilor este următoarea: UP III 65-68 si UP VIII 50-58).
Prin cererea nr._/423/29.11.2005 depusa la C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor din cadrul Primăriei mun. C.-N., s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera inscrise in Carte funciara nr. 1431 C., pentru suprafața de 202 ha.
Conform inscrierilor din CF nr. 1431 C., M. C.-N. figurează ca proprietar asupra terenurilor cu vegetație forestiera, "pădure la Lomb", identificate sub nr. top._ (nr. serial A+316), nr. top._ (nr. serial A+321) si nr. top._ (nr. serial A+322).
In soluționarea acestei cereri de reconstituire, luând in considerare actul nr._/304/2009 al Primăriei municipiului C.-N., prin Hotărârea nr. 373 / 2009 Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C., se validează tabelul-anexa nr. 41, întocmit de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.-N., cu 1 poziție in favoarea municipiului C.-N., pentru suprafața de 202 ha teren cu vegetație forestiera situat in fond forestier.
Potrivit anexei nr. 41, vizata de Ocolul Silvic C. si care face parte integranta din Hotărârea nr. 373/2009, terenurile cu destinație forestiera, in suprafața de 202 ha, asupra cărora se reconstituie dreptul de proprietate, sunt identificate in cadastrul agricol astfel: U.P. IV u.a. 6, 26-27 F., 102 - Hoia, U.P. III u.a. 34 Feleac, 51-54 Lomb.
Astfel, M. C.-N. este, conform cărților funciare nr. 1431 C. si CF nr. 463 Popești, proprietar asupra unei suprafețe totale de 406 ha, pentru care au fost formulate in temeiul legilor fondului funciar doua cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, una depusa la C. locala de Fond Funciar a comunei B. si una la C. L. de Fond Funciar C.-N..
Conform titlului de proprietate nr._/13.07.2009, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. si procesului-verbal de punere in posesie nr._/16.06.2009 care a stat la baza emiterii acestuia, M. C.-N. a primit in proprietate o suprafața totala de 161 ha 7000 mp, teren cu vegetație forestiera din fondul forestier național, amplasamentul cadastral forestier fiind UP III UA 51-55, UP IV UA 102. 6, 26, 27.
Obiectul cererii de reconstituire fiind teren pădure, amplasamentul a fost stabilit de Ocolul Silvic C., in baza art. 71 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căruia "deținătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, in vederea punerii in posesie a persoanelor îndreptățite, in termen de cel mult 30 zile de la validarea cererilor de către comisia județeană".
La momentul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea municipiului C.-N., terenul pădure la Hoia se afla in proprietatea statului roman si in administrarea Ocolului Silvic C..
Conform inscrierilor din CF nr._ C., proprietar tabular asupra imobilului inscris sub nr. top._ este Muzeul Etnografic si Parcul N. Regele C. al II-lea. Pădurea intitulata, "pădurea Hoia" potrivit cârtii funciare menționate, a trecut in proprietatea statului roman in baza Constituției din 13 ianuarie 1948. La acea data, pădurile aparținând atât persoanelor fizice cat si persoanelor juridice au fost naționalizate fara a fi despăgubiți proprietarii.
Potrivit inscrierii de sub .._, imobilele de sub A+l-6 au fost proprietatea Muzeului Etnografic si Parcului N. Regele F., prima inscriere datând din 1939, nefiind niciodată in proprietatea Județului C., anterior preluării de către Statul R..
Dreptul fostului proprietar inscris in CF_ sub nr. top._, "pădure după Hoia", respectiv al Muzeul Etnografic si Parcul N. Regele C. al II-lea, in mod legal trebuia valorificat prin aplicarea prevederilor legale cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, in cazul nostru legile fondului funciar, de către persoana juridica - continuatoare sau succesoare a fostului proprietar, in condițiile art. 27 alin. (72) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005.
Județul C., fara a urma procedura reglementata de legile fondului funciar, in cursul anului 2001,conform incheierii nr._/09.10.2001 de sub Bl3-14 din CF nr._, in temeiul Hotărârii Consiliului Județean C. nr. 65/2001, si-a intabulat dreptul de proprietate publica al Județului C., in administrarea Consiliului Județean.
Din documentația care a stat la baza intabulații dreptului de proprietate nu rezulta insa calitatea Consiliului Județean de continuator al sau succesor al fostului proprietar tabular, asa cum am arătat mai sus, si nici nu a formulat in temeiul legilor fondului funciar, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in discuție. C..
Dreptul de proprietate al Județului C. a fost inscris in CF nr._ C.-N. cu incheierea de carte funciara nr._/09.10.2001 in baza Hotărârii nr. 65/28.08.2001 a Consiliului Județean.
In contextul legilor fondului funciar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate al județului C. s-ar fi impus ca reclamantul sa formuleze cerere si de asemenea sa facă dovada ca este continuatorul sau succesorul fostului proprietar, in condițiile art. 27 alin. (72) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
In schimb, prin Hotărârea nr. 65/2001 a Consiliului Județean C., conform prevederilor art. 1, se declara imobilul Muzeul Etnografic C. inscris in CF nr._ C.-N. la nr. top._-_,_/1,_,_,_,_ compus din terenuri cu suprafața de 77.0937 mp proprietatea publica a Județului C., in administrarea Consiliului Județean.
Raportat la aceasta stare de fapt, hotărârea instanței de fond este nelegala.
In primul rând, instanța de fond in mod greșit retine prevalenta dreptului de proprietatea al Județului C. asupra titlului Municipiului C.-N..
Așa cum s-a arătat mai sus, la momentul declarării de interes județean si trecerii in proprietatea publica a județului a Muzeului Etnografic C., in patrimoniul acestuia din urma nu se mai regăsea si terenul nr. top._, "pădure după Hoia", acesta fiind naționalizat in anul 1948 si preluat in domeniul public al statului, in anul 2001 fiind in administrarea Ocolului Silvic C.. Prin urmare, acest teren nu putea face obiectul Hotărârii Consiliului Județean nr. 65/2001.
In al doilea rând, statuările ICCJ din Decizia nr. 23/2011 data in interpretarea si aplicare dispozițiilor art. 10 alin. 2 si art. 9 alin. 1 si alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 1/2000, reținute de instanța de fond in argumentarea nelegalitatii titlului de proprietate nr._/13.07.2009, nu sunt aplicabile in prezenta speța.
Textele de lege indicate au ca obiect de reglementare reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente situate în perimetrele stațiunilor, instituțiilor și centrelor de cercetare, respectiv ale unităților de învățământ cu profil agricol sau silvic.
Or, terenul care face obiectul litigiului se afla in domeniul public al statului, in administrarea Ocolului Silvic iar in urma reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea Municipiului C.-N., acesta face parte din domeniul public al municipiului, potrivit HCL nr. 532 / 15 decembrie 2009, in conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic, potrivit cărora, domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
Potrivit pct. III din anexa legii nr. 213/1998, "terenurile cu destinație forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat" fac parte din domeniul public local al comunelor, orașelor si municipiilor.
Conform pct. 1.4 din anexa Legii nr. 213/1998, " pădurile si terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de producție ori de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată" se inscriu in sfera bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.
In aceste condiții, nu se impunea o dezafectare din domeniul public al statului, prin trecerea terenului în domeniul privat, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea municipiului C.-N..
In al treilea rând, instanța retine in mod eronat ca sunt incidente in speța dispozițiile art. III alin. (1) lit. a pct II din Legea nr. 169/1997,
Reconstituirea dreptului de proprietate prin eliberarea titlului de proprietate nr._/13.07.2009 in favoarea municipiului C.-N. nu se incadreaza in niciuna din situațiile reglementate de art. III, precitat, raportat la imprejurarea ca pentr terenul care face obiectul prezentului litigiu, pădure Hoia, nu a fost formulata cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza legilor fondului funciar iar dreptul municipiului C.-N. la reconstituire nu este contestat.
Județul C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului întrucât suprafața de teren nu a fost niciodată cooperativizată și nici nu s-a aflat în administrarea Ocolului Silvic pentru a putea fi dobândit în temeiul legilor fondului funciar.
Terenul a fost dobândit de reclamantă prin HG 442/1994 cu mult înaintea adoptării hotărârii Comisiei Județene și a emiterii titlului. Acest teren a trecut în virtutea Legii 183/1992 în proprietatea Muzeului Etnografic și Parcului Național din C.. Prin hotărârea Consiliului Județean C. 14/2001 privind aprobarea inventarului domeniului public al județului C. figurează și imobilul teren, parcul R. V. în suprafață de 770.937 mp. Această hotărâre a sta la baza înscrierii dreptului de proprietate în CF, iar prin hotărârea amintită bunul a fost scos din circuitul civil, devenind inalienabil.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public județean muzeele. Legea 18/1991 prevede că aparțin domeniului public parcurile publice și parcurile naționale. Cererea de reconstituire a fost soluționată cu încălcarea art. 24 din Legea 1/2001 întrucât s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament decât cel solicitat.
Critica că intimata nu ar fi uzat de procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar este nerelevantă în raport de modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate, mai mult, județele ca unități administrativ teritoriale neavând posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
Instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat cu privire la solicitarea de admitere și a cererii reconvenționale, excepție pe care instanța o va admite pentru următoarele considerente:
Recurenții au formulat o cerere reconvențională însă prin soluția pronunțată, instanța nu s-a pronunțat. Potrivit art. 281 Cod proc. civilă, partea are obligația de a uza de procedura completării hotărârii în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri. Această lipsă nu poate constitui un motiv de recurs, partea având obligația să urmeze procedura stabilită de legiuitor în acest caz.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul îl va admite pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de fond referitor la succesiunea în timp a cererilor formulate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate și a înscrierilor de carte funciară precum și a actelor normative edictate de unitățile administrativ teritoriale prin reprezentanții legal aleși, nu au fost contestate.
În vederea alăturării efectelor regimului comunist, legiuitorul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a stabilit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate.
Principiul care a guvernat aceste acte a fost restituirea în natură pe vechile amplasamente. În mod excepțional, s-a prevăzut posibilitatea restituirii în natură pe alte amplasamente sau prin plata unor despăgubiri.
Legiuitorul nu a creat un drept de opțiune, iar ordinea stabilită de acesta se impune a fi respectată. Este evident că prin reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente este posibil ca dreptul altor persoane care au suferit limitări ale dreptului de proprietate în perioada regimului comunist să fie atins.
În cauza de față, recurenta a justificat îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate prin depunerea unor înscrisuri care atestă calitatea de proprietari asupra unor terenuri care au fost preluate în perioada regimului comunist.
Aceste terenuri au avut alt amplasament decât cel care au fost atribuite prin hotărârea și titlul de proprietate atacat. Prin cererea înregistrată la data de 30 noiembrie 2005, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 202 ha, pădure în locul Lomb, înscris în CF 1431. Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut însă pe un alt amplasament, având în vedere cererea formulată la data de 29.01.2003, fila 26, prin care s-a solicitat teren în pădurea Hoia.
Această cerere s-a făcut plecând de la faptul că pe noul amplasament solicitat, nu s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea altei persoane.
În ceea ce privește terenul în litigiu, din analiza actelor, rezultă că prin Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 14/31.03.2001 privind aprobarea de către Consiliul Județean C. a inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al județului C. a fost însușit inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al județului C., cuprins în anexa hotărârii, anexă în care figurează și imobilul „Teren Parcul R. V.” în suprafață de 770.937 mp, înscris în CF nr._ C.-N..
Sus amintita hotărâre a făcut obiectul unei excepții de nelegalitate. Prin sentința civilă 3740/2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul_, s-a respins excepția de nelegalitate a hotărârii 65/2001.
În acest context actul se bucură în continuare de prezumția de legalitate și mai mult, reclamanții au justificat faptul că pârâta nu a deținut anterior regimului comunist acest teren.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 18 și art. 3 din Legea 213/1991, acest teren făcând parte dintr-un parc național aferent unui muzeu, aparține domeniului public exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate.
Lipsa formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamantă, nu poate constitui un motiv de nelegalitate în situația în care acest bun nu este susceptibil de a face obiectul Legii 18/1981. De acea în mod corect instanța de fond a constatat aplicabilitatea art. III alin (1) lit. a, pct. ii ale Legii 169/1997
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de C. locală de fond funciar C.-N. și M. C.-N., împotriva Sentinței civile nr.4274/04.03.2012, pronunțată în dosar nr.33._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității recursului declarat de M. C.-N. și C. locală de fond funciar C.-N., în ceea ce privește soluția asupra cererii reconvenționale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. locală de fond funciar C.-N. și M. C.-N., împotriva Sentinței civile nr.4274/04.03.2012, pronunțată în dosar nr.33._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 01 Iulie 2014.
Președinte, S.-A. S. | Judecător, D. T. | Judecător, C.-A. C. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red. A.P.B./01 Iulie 2014/1320
Red. D.T./2 exemplare/04.07.2014
Judecător fond: M. C. F. – Judecătoria C.-N.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 441/2014. Tribunalul CLUJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 221/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
