Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 629/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 29939/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 629/2014
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant-petent R. C., împotriva Sentinței civile nr. 1903/2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-petentă, prezentă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că apelul este declarat în termen, motivat, comunicat, legal timbrat.
Se constată că Tribunalul Cluj este instanța competentă general, material, teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Apelanta-petentă arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pe apel.
Apelanta-petentă solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și aditerea plângerii împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
Apelanta-petentă precizează că s-a respins cererea pe motiv că nu s-a depus dovada achitării impozitului pentru vanzare.
Se arată că deși instanța a reținut că plata impozitului este în sarcina vânzătorului, s-a respins acțiunea.
Apelanta precizează că obligația de plată a impozitului este în sarcina vânzătorului și că i se încalcă dreptul de a-și exercita proprietatea prin faptul că vânzătorul nu-și achită obligațiile față de stat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1903/2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. instanța a respins ca neîntemeiata plangerea formulata de petenta R. C. împotriva Incheierii de respingere nr._ data de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj, Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj-N. la data de 16.12.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea de respingere nr._ a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj, Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj-N., la 16.12.2013, a fost respinsa cererea de reexaminare a încheierii de carte funciara nr._/05.11.2013, prin care s-a respins cererea de intabulare in CF nr._-C1-U86 Florești a dreptului de proprietate al petentei si numitului R. C. P. asupra imobilului cu nr. cad._-C1-U28, solicitata in temeiul Sentinței civile nr. 5718/2010 pronunțata in dos. nr._/211/2009 al Judecatoriei Cluj-N. si Declarației autentificata sub nr. 2067/05.11.2013 de notarul public B. L., cu motivarea ca nu s-a făcut dovada plații impozitului prevăzut de art. 771 din Codul fiscal, a cărei verificare este in sarcina registratorului de carte funciara.
Verificând starea de fapt si de drept mentionata in încheierea atacata, instanța a constatat ca prin Sentinta civila nr. 5718/2010 pronunțata in dos. nr._/211/2009 al Judecatoriei Cluj-N. paratul M. M. V. a fost obligat sa încheie cu reclamanții R. C. P. si R. C. act autentic de vânzare-cumpărare privind imobilul apartament nr. 28 situat in Florești, .. 24, inscris in CF_ nr. cadastral A1 cad._ si A1._-C, in caz de refuz hotărârea va tine loc de act autentic.
Ulterior, potrivit Declarației autentificata sub nr. 2067/05.11.2013 de notarul public B. L., vanzatorul si comparatorii au declarat ca imobilul menționat in hotărârea judecătoreasca mai înainte amintita este identificat in CF nr._-C1-U86 Florești cu nr. cad._-C1-U28.
In baza acestor documente, prin cererea adresata OCPI Cluj - Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj-N., înregistrata sub nr._/05.11.2013, petenta a cerut intabularea in CF a dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr._-C1-U86 Florești cu nr. cad._-C1-U28, cerere respinsa potrivit Incheierilor mai sus menționate.
In drept, conform prevederilor art. 771 alin. 6 teza ultima din Legea nr. 571/2003, „Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
In cauza de fata insasi petenta arata ca nu a fost in măsura sa depună la dosar dovada plații impozitului pe transferul dreptului de proprietate asupra imobilului in cauza.
Astfel, deși real ca plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil transmis petentei si numitului R. C. P. este in sarcina vânzătorului, respectiv a numitului M. M. V., in mod corect registratorul de carte funciara a respins cererea de intabulare in CF a dreptului de proprietate formulata de petenta, cat si cererea de reexaminare a încheierii de respingere, date fiind dispozitiile legale sus amintite, care il obliga in acest sens.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 7/1996, instanța a respins ca neîntemeiata plangerea formulata de petenta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta R. C., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și aditerea plângerii împotriva încheierii de respingere cu nr._/26.11.2013 prin care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară a imobilului situat la adresa de domiciliu a apelantei, Florești, .. 2A, ..
În motivare s-a arătat că este evident că ea și soțul său au calitatea de cumpărători a imobilului în cauză, deci nu sunt contribuabili.
Apelanta precizează că instanța de fond a stabilit în sarcina unui cumpărător o obligație contrară legii. Se arată că plata impozitului datorat revine vânzătorului, care potrivit contractului de vânzare-cumpărare (Sentința civilă nr. 5718/2010) este M. M. V..
În acest context, cumpărătorul nu își poate realiza dreptul dobândit printr-un act emis conform legii.
Apelanta arată că o eventuală plată a impozitului datorat de către vânzător excede posibilităților sale financiare și mai arată că peste voința lor sunt obligați a se subroga obligațiilor unui vânzător, fapt nelegal.
Dacă vânzătorul este dator față de organele financiare, acestea au la îndemână căi legale de recuperare a datoriilor de la contribuabili.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate,a actelor aflate la dosar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 77 1 alin. 6 teza ultima din Legea nr. 571/2003, „Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”
De asemenea, conform art.151 7 al.10 din HG nr.44/2004 privind normele de punere în aplicare a Codului fiscal, „În cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, în temeiul hotărârii judecătorești, registratorii de carte funciară vor verifica existența deciziei de impunere emise de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului.”
Prin urmare, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, intabularea dreptului de proprietate se poate face numai în baza documentelor care atestă achitarea impozitului, potrivit prevederilor alin. (6) al art. 77^1 din Codul fiscal.
Așadar, în aplicarea prevederilor menționate, în mod corect, registratorul de carte funciară, constatand că nu a fost depusă dovada achitării impozitului pentru imobilul în cauză, a respins cererea formulată de apelantă, aspecte întocmai reținute și de prima instanță.
În plus, se impune mențiunea că în procedura de înscriere în cartea funciară, lucrătorul de carte funciară nu este obligat și nici îndreptățit să analizeze justețea sau temeinicia cererii, ci trebuie să se rezume strict la verificarea îndeplinirii unor exigențe minimale, în speță cele prevăzute de art. 77 1 alin. 6 teza ultima din Legea nr. 571/2003. Astfel, verificarea și statuarea asupra persoanei obligate la plata impozitului excede competenței și atribuțiilor lucrătorului de carte funciară, el fiind ținut să verifice doar existența dovezii de achitare a impozitiului, ca și condiție pentru întabularea dreptului de proprietate în baza hotărarii judecătorești.
Tribunalul reține totodată că dispozițiile legale incidente nu permit în cadrul acestei proceduri necontencioase, analizarea cererii prin raportare la alte instituții sau principii de drept care exced coordonatelor specifice prezentei cauze, ci strict din perspectiva prevederilor legale menționate, și anume art. 77^1 din Codul fiscal.
Din această perspectivă, sunt fără relevanță criticile apelantei referitoare la faptul că, în calitate de cumpărătoare, nu are obligația de a achita impozitul, nefiind așadar, contribuabil, precum și la faptul că nu și-ar putea realiza dreptul dobandit în temeiul hotărarii judecătorești, fiind vorba despre o imixtiune a statului în dispozițiile respectivei hotărari.
Astfel, apelanta are posibilitatea de a achita ea însăși impozitul pe transferul dreptului de proprietate prevăzut de art 77 1 din Legea nr.571/2003, întarcandu-se ulterior împotriva vanzătorului M. M. V. pentru recuperarea respectivei sume.
Pe de altă parte, așa cum s-a statuat prin repetate Decizii ale Curții Constituționale, prevederile art.77 1 al.6 teza finală din Legea nr.571/2003 nu sunt de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ci dau expresie acestora, întrucât conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar prin reglementarea acestui text, legiuitorul are totodată grijă să protejeze dreptul statului de a-și încasa de la contribuabili impozitele și taxele datorate, fără a veni în coliziune cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție.
Așa fiind, văzand și dispozițiile art. 480 al.2 NCPC tribunalul tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate sens în care va respinge ca nefondat apelul declarat de petenta R. C. împotriva Sentinței civile nr. 1903/2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta R. C. împotriva Sentinței civile nr. 1903/2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | |
Grefier, D. I. D. |
Red. M.O.S.-31.10.2014
D.D. 10 Octombrie 2014 -3 ex.
Jud. fond F. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 167/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
