Fond funciar. Decizia nr. 728/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 728/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 1001/328/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.728/R/2014
Ședința publică din 29 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta pârâtă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, în contra Sentinței civile nr.1083/16 Iunie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimatul reclamant L. V. M. și pe intimații pârâți V. E. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intimatului reclamant L. V. M., avocat L. M. Z., lipsă fiind recurenta pârâtă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, intimații pârâți V. E. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., respectiv intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul constată că recursul promovat de recurenta pârâtă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj a fost declarat în termen, motivat, comunicat, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Totodată, tribunalul constată că la data de 09 Octombrie 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatului reclamant L. V. M., prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea dispozițiilor sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial (f.9-10).
Reprezentanta intimatului reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatului reclamant asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea dispozițiilor sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, detaliind considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei, motivele de recurs sunt neîntemeiate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1083/16 Iunie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul L. V. M., în contradictoriu cu pârâții V. E., C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, având ca obiect fond funciar.
A fost obligată C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate și să elibereze proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de_ mp, teren situat în intravilanul mun. T., ., jud. Cluj, în zona denumită popular “Poștarât”, în favoarea numitei V. E..
A fost obligată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj să emită titlul de proprietate în favoarea numitei V. E., în conformitate cu documentația ce îi va fi comunicată de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T..
A fost respinsă solicitarea reclamantului privind obligarea celor două comisii de fond funciar la plata de daune cominatorii de 300 lei/zi de întârziere.
Au fost obligate cele două comisii de fond funciar, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.360 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la C. locală de fond funciar T. sub nr.566/20.03.1991, numita V. E., în calitate de moștenitor, a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 10,01 ha.
Cererea mai sus menționată a fost validată de C. locală de fond funciar T. prin înscrierea numitei V. E. în anexa 3, poziția 430, cu suprafața de 8,65 ha.
De asemenea, sub nr._/07.10.1991, s-a eliberat Adeverința de proprietate de la fila 8 dosar, prin care se atestă că moștenitoarei V. E. i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei Județene nr.76/24.09.1991, pentru suprafața totală de 8,65 ha, prevăzută în tabelul anexă nr. 3 la poziția 430.
Instanța a reținut că adeverința de proprietate eliberată de C. locală T. constituie dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul la care se referă. În acest sens, prin art.2 alin.2 din Legea nr.1/2000 s-a stabilit că “drepturile dobândite cu respectarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fără nicio altă confirmare”.
Adeverința de proprietate este un act administrativ irevocabil, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate. Ea reprezintă un titlu de proprietate temporar, care durează în timp până la eliberarea titlului de proprietate și reprezintă dovada existenței dreptului de proprietate reconstituit în beneficiul titularului cererii, singură sau împreună cu procesul verbal de punere în posesie.
Prin urmare, instanța a reținut că prin emiterea adeverinței de proprietate C. locală T. i-a recunoscut numitei V. E. dreptul de proprietate asupra terenului cu care antecesorii săi au intrat în C.A.P. Aceasta cu atât mai mult cu cât atribuția comisiei locale de fond funciar, anterior propunerii de validare a reconstituirii unui drept de proprietate, este aceea de a verifica cererea de reconstituire, actele anexă, de a stabili dacă terenul solicitat este sau nu situat în raza sa teritorială.
Apoi, instanța a observat că în favoarea numitei V. E. au fost eliberate Titlurile de proprietate nr._/1401/15.12.1995 pentru suprafața de 7000 mp și nr._/1629/2606.1997 pentru suprafața de 6 ha 3600 mp, în total pentru suprafața de 7 ha 600 mp.
Întrucât prin adeverința de proprietate mai sus menționată i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,65 ha, a rezultat că aceasta este îndreptățită la eliberarea titlului de proprietate și pentru diferența (de la 7 ha 600 mp la 8 ha 6500 mp).
Totodată, potrivit art.27 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 34 din H.G. nr. 890/2005, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.
Potrivit art.36 din H.G. nr.890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
Expertiza topografică judiciară efectuată în cauză de expert D. A. N., a stabilit că imobilul în litigiu (diferența până la suprafața de 8,65 ha, înscrisă în adeverința de proprietate nr._/07.10.1991) este situat din punct de vedere administrativ în intravilanul mun. T., ., jud. Cluj, în zona denumită popular “Postarât”, suprafața măsurată fiind de_ mp. Prin completarea la raportul de expertiză, întocmită pe baza răspunsului primit de la Primăria mun. T., expertul a precizat că terenul în cauză este liber din punct de vedere juridic, nefiind eliberat nici un titlu de proprietate.
Față de acestea, instanța a obligat C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate și să elibereze proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de_ mp, teren situat în intravilanul mun. T., ., jud. Cluj, în zona denumită popular “Postarât”, în favoarea numitei V. E.. Apoi, a obligat C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj să emită titlul de proprietate în favoarea numitei V. E., în conformitate cu documentația ce îi va fi comunicată de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T..
În ceea ce privește susținerea Comisiei Locale T., în sensul că reclamantul și fosta sa soție nu sunt persoane îndreptățite la semnarea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața litigioasă, instanța a reținut că acest fapt nu reprezintă un argument pentru respingerea acțiunii, pentru următoarele:
Reclamantul a exercitat acțiunea pe cale oblică, în calitate de creditor al moștenitorului defunctei V. E., care i-a vândut terenul prin două contracte încheiate sub semnătură privată și în posesia căruia se află de la data semnării acestor acte juridice.
De altfel, reclamantul nici nu a solicitat eliberarea titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie pe numele său, ci în favoarea numitei V. E., astfel era și corect.
Conform art.8 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere. În cauză, cererea de reconstituire a fost formulată de numita V. E., care trăia și la momentul emiterii adeverinței de proprietate. În aceste condiții, eliberarea titlului de proprietate se va face în beneficiul titularului cererii de reconstituire, al persoanei căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, iar la punerea în posesie, având în vedere că în prezent numita V. E. este decedată, raportat la prevederile art.34 alin.6 HG nr.890/2005, se va prezenta moștenitorul său, V. E., care la rândul său, va putea împuternici prin procură specială și autentică, cu mențiunea expresă "Pentru punere în posesie", alte persoane, care vor semna procesul-verbal de luare în primire a terenului.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata de daune cominatorii de 300 de lei pe zi de întârziere, instanța a reținut:
Literatura de specialitate a arătat că daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru o altă unitate de timp: săptămână, lună – până la executarea obligației. Instanța reține că – inițial – această instituție a fost o creație a practicii judiciare, neavând nici o reglementare legală. Ulterior, în materia fondului funciar, a fost reglementată posibilitatea acordării daunelor cominatorii numai în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art.64 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul; dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
În consecință, instanța a constatat că numai în aceste cazuri se pot acorda daune cominatorii.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a celor două comisii de fond funciar, care au rămas în pasivitate o perioadă atât de îndelungată de timp, instanța le-a obligat, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1360 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și ulterior precizată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj (f.3-4), solicitând în temeiul dispozițiilor art.304, pct.9 și art.3041, art.312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul exonerării subscrisei de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, a învederat următoarele:
Consideră nelegală hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj la plata cheltuielilor de judecata ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art.274, art.275 Cod procedură civilă, a Legii privind fondul funciar nr.18/1991 și a prevederilor H.G. nr.890/2005, fiind incidente prevederile art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea Comisiei Locale de fond funciar la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de_ mp și C. Județeană Cluj la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața mai sus amintită.
Potrivit prevederilor art.275 Cod procedură civilă pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
La primul termen de judecată din data de 05.03.2013, prin întâmpinarea formulată și-a exprimat poziția procesuală în sensul neopunerii admiterii acțiunii reclamantului, fapt reținut și de către instanța de fond, în acest sens fiind aplicabile prevederile art.275 Cod procedură civilă, nereținându-se culpa comisiei județene.
Totodată, învederează faptul că, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărei părți și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat după felul raportului de drept dintre ei.
Legea fondului funciar este o lege specială, care reglementează în mod distinct obligațiile comisie județene și parcurgerea etapelor administrative, emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantului fiind condiționată de încheierea procesului-verbal de punere în posesie, delimitarea amplasamentelor și propunerea comisiei locale.
Conform dispozițiilor art.5 lit. h și lit. i, art.36, din H.G. nr.890/2005, comisia locală are obligația de a pune în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul, a întocmi și înainta comisiei județene documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, în lipsa îndeplinirii acestor obligații imperativ prevăzute de lege, comisia județeană nu poate emite titlul de proprietate.
Această etapă prealabilă este obligatorie și anterioară emiterii titlului de proprietate de către comisia județeană, conform art.6 lit. e din H.G nr. 890/2005, sub acest aspect nu se reține culpa comisiei județene pentru înscrierea eronata în titlul de proprietate a tarlalei în care este situat amplasamentul.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat si în consecință modificarea în parte a sentinței civile nr.1083/16,06.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.275, art.304, art.3041, art.312 Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.18/1991, Legea nr.247/2005, Hotărârea Guvernului nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiile art.242 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată (f.9-10), intimatul L. V. M. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj împotriva Sentinței civile nr.1083/16 Iunie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosar civil nr._, ca fiind neîntemeiat și în consecință menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală. Solicită și obligarea recurenței la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs, constând în onorariu avocațial.
În susținerea poziției procesuale, a învederat următoarele:
Recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj a criticat sentința instanței de fond invocând faptul ca în mod greșit instanța a dispus obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata, în cuantum de 1360 lei.
Instanța de fond a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor art.274 raportat la art.276 Cod procedură civilă, care reglementează modul de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând în mod corect culpa procesuală a celor două comisii de fond funciar, raportat nu numai strict la poziția adoptată de recurentă pe parcursul desfășurării litigiului, ci si raportat la perioada lungă de pasivitate in care a rămas recurenta raportat la îndeplinirea obligaților legale care ii reveneau, în sensul efectuării demersurilor necesare eliberării titlului de proprietate în favoarea numitei V. E..
Contrar celor arătate de către recurentă, demersurile de fond funciar necesare eliberării unui titlul de proprietate sunt rezultatul unor activități interdependente și de colaborare între cele două comisii de fond funciar, neputându-se reține strict numai culpa comisiei locale de fond funciar raportat la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în favoarea numitei V. E..
De asemenea, este de reținut faptul că cei 1.360 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezintă strict onorariu expert, lucrarea de specialitate fiind necesară tocmai datorită neîndeplinirii obligaților legale de către organele însărcinate de către lege cu activitatea de reconstituire a dreptului de proprietate (ambele Comisii de fond funciar), respectiv efectuarea de măsurători, verificarea amplasamentului sub aspect faptic și juridic.
Ori, în condițiile în care acțiunea formulată a fost admisă, instanța în mod corect a dispus obligarea în solidar a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă și art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (f.16-17), intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T., a solicitat respingerea recursului formulat de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, ca netemeinic și nelegal, invocând în drept dispozițiile Legii nr.18/1991, H.G. nr.890/2005, republicată, Codul de procedură civilă. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând sentința prin prisma motivelor și apărărilor invocate, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului dedus judecății, având in vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Potrivit dispozițiilor art.275 Cod de procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înaintea termenului de judecată.
Dispozițiile art.274 instituie o prezumție de culpă procesuală în sarcina părții care pierde procesul, cade în pretenții, culpă pe temeiul este întemeiată răspunderea sa, respectiv obligația de a plăti prejudiciul cauzat celeilalte părți prin demararea procedurii judiciare. De altfel, temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată este art.998 Cod civil.
Prin urmare, ceea ce trebuie analizat în cazul de față este existența vreunei culpe din partea Comisie Județene. Potrivit dispozițiilor art.6 din HG nr.890/2005 Comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale:
a) organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești și municipale și asigura distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărților și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora;
b) asigura îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană;
j) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia județeană respectiv comisia Municipiului București este parte și decide asupra masurilor ce trebuie luate;
Din analiza textului legal citat reiese că printre atribuțiile Comisiei Județene se află și aceea de îndrumare și control a activității comisiilor locale. Controlul presupune că la anumite intervale de timp, C. județeană are obligația legală de a verifica stadiul soluționării cererilor la Legea nr.18/1991 și la legile modificatoare, inclusiv stadiul punerilor în posesie și a întocmirii documentațiilor necesare eliberării titlurilor de proprietate. În cauză nu rezultă efectuarea unor asemenea controale și stabilirea unor termene pentru remedierea deficiențelor constatate.
În aceste condiții, se poate aprecia că lipsa de reacție a comisiei locale care nu a întocmit documentația necesară eliberării titlului de proprietate, deși au trecut 23 de ani de la data recunoașterii dreptului se datorează și culpei Comisiei județene care, la rândul său nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege.
De altfel, cheltuielile de judecată stabilite în sarcina celor două comisii reprezintă contravaloarea onorariului de expert, expert care a fost desemnat pentru identificarea terenului.
Potrivit art.34 alin.1 din HG nr.890/2005, punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptățite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general. În situația în care volumul lucrărilor depășește posibilitățile de lucru ale comisiei, acestea se pot executa prin prestări de servicii de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general ai agenților economici.
Prin urmare, obligația de identificare a terenului revenea tot comisiilor.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.275 Cod de procedură civilă, tribunalul reține că prin întâmpinarea formulată recurenta a invocat excepția de inadmisibilitate, faptul că nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă și a menționat că nu se opune admiterii acțiunii. Ori, pentru incidența dispozițiilor art.275 Cod de procedură civilă este necesar ca recurenta să fi declarat neechivoc că este de acord cu admiterea acțiunii, ceea ce nu a făcut, astfel că scutirea nu operează.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale referitoare la plata cheltuielilor de judecată și a obligat în solidar cele două comisii, în condițiile în care activitățile lor sunt interdependente.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. județeană de fond funciar Cluj, împotriva Sentinței civile nr.1083/16 Iunie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 Octombrie 2014.
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | Judecător, D. C. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./30 Octombrie 2014
Red. A.S.S./2 exemplare/7.11.2014
Judecător fond: C.-M. B. – Judecătoria T.
| ← Succesiune. Decizia nr. 723/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Sentința nr. 104/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
