Grăniţuire. Decizia nr. 915/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1913/219/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 915/A/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant C. G., apelant C. M., apelant M. A., apelant M. A.-I., apelant S. L., împotriva Sentinței civile nr. 1962/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat S. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care împreună cu încheierile ședințelor publice din data de 02.12.2014 și 09.12.2014 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1962/20.12.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. G., C. M., în contradictoriu cu pârâții M. A. și M. A. I., S. L. și S. M. și s-a stabilit linia de demarcație între proprietatea reclamanților și a pârâților pe aliniamentul stabilit prin anexa 5 la raportul de expertiză efectuat de expert P. A., raport de expertiză care face parte integrantă din prezenta sentință.
A obligat pârâții în solidar să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate pentru . în anexa 4 la raportul de expertiză efectuat de expert P. A. la data de 4.07.2012.
S-a respins capătul de cerere pentru ridicarea unui zid de sprijin care să împiedice alunecarea terenului proprietatea reclamanților.
A obligat pârâții în solidar să le plătească reclamanților 2.239 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. D. nr. 1056, nr. top. 576, fiind rectificată întinderea suprafeței terenului de la 2782,20 m.p. la 3271 m.p. În teren, imobilul proprietatea reclamanților are o suprafață de 3251 m.p.
Pârâții M. A. și M. A. I. sunt proprietarii imobilului înscris în C.F._ D. provenit din CF_ D. nr. cad. 1629 în suprafață de 215 m.p. Suprafața măsurată la fața locului pentru imobilul proprietatea pârâților este de 245 m.p., folosind un plus de suprafață de 30 m.p..
Pârâții S. Laurenția și S. M. sunt proprietarii imobilului înscris în C.F._ D., provenit din C.F. 2632 Ocna D. cu nr. top. 578/1 în suprafață de 1040 m.p.. În fapt, pârâții folosesc o parcelă de 979 m.p. având un minus de teren în suprafață de 61 m.p. . Expertiza efectuată în cauză, a relevat că acest minus de suprafață este determinat de modul în care pârâții au indicat limita proprietății lor dinspre Salina Ocna D. și faptul că suprafața de teren până la pârâul ce desparte proprietatea lor de proprietatea Salinei Ocna D., este folosită de pârâți cu acordul Salinei Ocna D.. Expertul a constatat pe planul de situație existent în arhiva CF D., ce a stat la baza dezmembrării inițiale a nr. top. 578, anexa 7 că frontul inițial la stradă al proprietății pârâților era de 26 m. și nu de 22,79 m. cum este indicat în prezent.
Ca urmare a analizării planurilor de situație ce au stat la baza întabulării părților, expertul a constatat că există o suprafață de teren posibil ocupat de proprietarii de la nr. 21 în defavoarea proprietarilor de la nr. 19 suprafață de aprox. 3 m.p. cu un front la stradă de 1,11 m. și o lungime de 5,30 m. la E și 5,06 m. la V conform planului de situație anexa 4 (f. 71).
Raportat la datele din expertiza întocmită în cauză, în temeiul art. 584 Cod civil, s-a admis acțiunea și s-a stabilit linia de demarcație între proprietatea reclamanților și a pârâților pe aliniamentul stabilit prin anexa 5 la raportul de expertiză efectuat de expert P. A., raport de expertiză care face parte integrantă din prezenta sentință.
În temeiul art. 490 Cod civil, au fost obligați pârâții în solidar să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate pentru . în anexa 4 la raportul de expertiză efectuat de expert P. A. la data de 4.07.2012.
Susținerile pârâților referitoare la inadvertențele expertizei efectuată în cauză nu sunt justificate în condițiile în care rectificarea de carte funciară a avut loc în baza documentației existente la filele 76-78 din dosar, iar pârâtul M. A. nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că distinct de terenul înscris în CF_ a cumpărat o altă parcelă de teren de la pârâții S..
Reclamanții nu au făcut dovada prin nici un mijloc de probă că datorită lucrărilor efectuate de pârâți, este necesară ridicarea unui zid de sprijin care să împiedice alunecarea terenului proprietatea reclamanților.
Așa fiind, s-a respins acest capăt de cerere.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă și art. 584 cod civil au fost obligați pârâții în solidar să le plătească reclamanților 2.239 lei reprezentând ½ din cheltuielile de judecată efectuate de aceștia (f. 6,13,24,105,110).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, ulterior recalificat apel, reclamanții C. G. și C. M., solicitând instanței admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate în baza art. 297, cu consecința trimeterii cauzei instanței de fond spre o nouă judecată, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare apelanții au arătat faptul că, deși au investit instanța cu mai multe capete de cerere, aceasta deși avea obligația conform art. 129 alin. (5) C.pr.civ., de a stărui prin toate mijloacele în vederea aflării adevărului, nu a procedat astfel.
În cauza singura probă admisă de instanța de judecată a fost efectuarea unei expertize tehnice judiciare, în vederea stabilirii liniei de graniță.
Reclamantul nu a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Potrivit principiilor prevăzute de codul de procedură civilă, instanță avea obligația de a stărui în aflarea adevărului, și în acest sens admiterea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză. Dimpotrivă, instanța de judecată a respins obiecțiunile și a dat cuvântul pe fond fără să fie lămurită pe deplin în ceea ce privește cererile formulate.
Astfel, in cuprinsul raportului de expertiză nu este stabilită cu claritate linia de graniță dintre proprietăți, aceasta fiind una dintre obiecțiunile la expertiza efectuată de expertul P. A..
În acest sens s-a arătat că expertul nu a măsurat așa cum afirmă, limitele de proprietate atât în ceea ce privește proprietatea reclamanților, cât și proprietatea pârâților, și de asemenea, prin concluziile raportului nu se stabilește concret linia de graniță dintre proprietățile lor. Din aceleași concluzii nu rezultă suprafața pe care pârâții o folosesc din proprietatea apelanților.
O altă nemulțumire a fost cea referitoare la faptul că expertul nu a stabilit concret care sunt limitele liniei de graniță și să le materializeze în concret în cadrul expertizei în vederea respectării acesteia.
Un alt aspect de remarcat este și faptul că instanța a lăsat nelămurită cererea cu privire la obligarea pârâților la realizarea unui zid de sprijin pentru împiedicarea alunecării terenului pe care este construită casa acestora. Fără o probațiune care să sprijine cerea formulată, deși au solicitat proba cu expertiza tehnică judiciară, instanța de fond a intrat în judecarea fondului, fără să fie lămurită pe deplin. Consideră apelanții că termenele acordate în acest dosar au fost doar pentru lipsa raportului de expertiză, nu pentru o edificare totală a instanței cu privire la investirea instanței, expertiza fiind singura probă administrată.
Au arătat apelanții că prin lucrările neautorizate realizate de pârâți, există pericolul alunecării terenului acestora. Pentru a elucida această problemă era necesar a fi numit un expert în construcții, care să dea soluții cu privire la acest aspect, în condițiile în care expertul P. A., a arătat că nefiind specialist în construcții, nu poate furniza soliții în materie.
Nici sub acest aspect instanța nu a dat dovadă de rol activ și de intenție sigură de a soluționa în mod corect cauza. De asemenea, apelanții consideră că instanța putea să îmbrățișeze soluția ieșirii la fața locului, pentru o corectă edificare.
Deși apelanții au solicitat mai multe probe, instanța a limitat administrarea acestora, pronunțând o soluție fără a intra în cercetarea fondului.Ca atare, se impune casarea cu trimitere a cauzei și administrarea unei probațiuni sub toate aspectele. Se impune administrarea probei testimoniale, solicitând audierea martorei C. A., proba cu efectuarea expertizei tehnice judiciare atât în domeniul topo, cât și în domeniul construcții, proba cu interogatoriul pârâților, cercetarea la fața locului, probe care le consideră pertinente și utile cauzei sub aspectul dovedirii cererilor, și conform cerințelor textului de lege.
În drept: art. 296, 297, 274 cod procedură civică.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs, ulterior recalificat apel, la data de 01.02.2013, pârâtul S. L..
În motivare apelantul S. L. a arătat că din moment ce prin hotărâre așa cum este ea motivată, nu s-a stabilit că împreună cu fosta soție ar fi ocupat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților, consideră nelegală soluția din dispozitivul sentinței prin care a fost obligat ... în solidar cu ceilalți pârâți să recunoască reclamanților dreptul de proprietate pentru . în anexa nr.4 din raportul de expertiză.
Cât privește stabilirea mejdei, precizează că nici el, nici soția sa nu s-au opus în proces să fie stabilită linia de hotar.
Consideră apelantul pârât S. că mejda dintre proprietatea sa și cea a reclamanților este cea reflectată în anexa 1, unde apare și numele lui, corespunzătoare hotarului valabil și în prezent la fața locului prin gard despărțitor edificat pe când familia soților C. nici nu figura ca proprietară, vecin fiindu-i socrul reclamantului, numitul H. C., cu care nu a avut niciun fel de probleme de mejdie.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs, ulterior recalificat apel, pârâții M. A. și M. A. I., solicitând instanței în temeiul art.304 pct.7, 9, art.312 alin.2,3, 6 C.pr.civ.: în principal, admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței civile nr.1962/2012 a Judecătoriei D., in sensul respingerii in totalitate a acțiunii reclamanților, respectiv respingerea solicitării de stabilire a liniei de demarcație dintre proprietatea acestora și proprietatea reclamanților, respingerea pretențiilor de revendicare, cu menținerea dispozițiilor de respingere a solicitării de ridicare zid de sprijin care sa împiedice alunecarea terenului reclamanților, cu înlăturarea obligației de plata in solidar a cotei de1/2 parte din cheltuielile de judecata.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentinței civile nr.1913/2012 a Judecătoriei D., cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, in ceea ce privește solicitarea de stabilire mejdie si revendicare, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de acest litigiu, in recurs, in temeiul art.274 C.pr.civ.
În motivare apelanții M. au arătat că, in speța, este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ., respectiv sentința artacată este lipsita de temei legal, fiind pronunțata cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, precum si motivul de nelegalitate prevăzut de pct.7, respectiv sentința nu cuprinde motivele ce au stat la baza admiterii in parte a pretențiilor reclamanților.
Referitor la solicitarea reclamanților de stabilire a liniei de demarcație dintre proprietăți, se impunea respingerea acestor pretenții.
Mai întai, se impune precizarea că, deși aceștia au arătat instanței de fond ca reclamanții nu au depus dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care se solicita grănițuirea, s-a ignorat acest aspect esențial in cauza.
Expertiza a relevat împrejuarea ca nu exista semne care sa indice o modificare a limitei de proprietate (mutare gard, săpaturi, excavații etc.) - existând arbori cu o vechime de peste 30 ani si un gard vechi de peste 20 ani, folosința imobilelor in aceasta configurație fiind de peste 38 ani. Or, instanța de fond nu a avut in vedere acest aspect si nici nu l-a înlăturat motivat.
Expertul a inclus, in mod greșit, in suprafața imobilului proprietatea acestora - de la nr.21 si o parte din suprafața de teren aparținând paraților S., de unde a reieșit o suprafața in plus de 30 mp (245 mp) față de suprafața înscrisă in cartea funciara (215 mp).
Astfel, se poate observa in anexa nr.6 din raport - planul de amplasament si delimitare a imobilului lor, cu nr.cad.1629, in suprafața de 215 mp, unde frontul la . 12,35 m rezultați din însumarea 0,63 + 4,67 + 4,66 + 2,39, iar anexa nr.2 ce conține planul de situație al aceluiași imobil, întocmit de expertul P. A., frontul la . 13,82 m rezultați din însumarea 4,96 + 8,87. De unde rezulta diferența de suprafața front la .,11 stabilita de expert in anexa 4, cu toleranta admisa.
De asemenea, fără a calcula matematic prin raportare la scara de 1;200 a planului, se poate vede ca, in anexa 4, din raport imobilul proprietatea lor are de la construcție pana la limita de proprietate cu vecinii S. (care nu este o linie dreapta cum greșit reda expertiza) o suprafața mai mare decât cea înscrisa in cartea funciara - a se vedea planul de delimitare care a stat la baza întabularii - anexa 6.
Rectificarea suprafeței imobilului reclamanților de la 2782,80 mp la 3271 mp, realizata prin sentința civila nr. 1309/2002 a Judecătoriei D., nu este opozabila apelanților M. sau foștilor proprietari-care sunt părinții si respectiv socrii acestora, întrucât nu au fost chemați in judecata si nu au semnat nici un proces verbal de vecinătate.
Raportul de expertiza tehnica întocmit ing. B. E., ce a stat la baza rectificării suprafeței, este afectat de nulitate absoluta fiind întocmit de către un expert în construcții - B. E. - care nu are specialitatea topografie si care nu putea efectua, in mod legal, ridicarea topografica a imobilului proprietatea reclamanților.
In aceste condiții, anexa nr.5 pe baza căreia instanța a dispus stabilirea liniei de delimitare este una afectata de nulitate si care ar fi trebuit înlăturata de către instanța.
Mai mult, o alta nelegalitate pe care au sesizat-o, se refera la împrejurarea înscrierii dreptului de proprietate in favoarea reclamantei C. M., in baza titlului de proprietate nr. 1648/4365 din 13.02.2002, ce cuprinde o suprafața de 3500 mp, iar dreptul de coproprietate devălmașă al reclamantului C. G. s-a înscris, prin sentința civila nr.821/2011 a Judecătoriei D., in baza contractului de vânzare cumpărare sub semnătura privata din 03.07.2001 privind cumpărarea de către reclamanții C. de la vânzătorul H. C. a casei si a suprafeței de teren de 2700 mp.
Raportat la aceste titluri diferite cu suprafețe diferite, ce au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților, se impune a se lamuri care este titlul valabil si la ce suprafața se refera acesta.
Expertul a cules doar selectiv datele tehnice ale celor 2 imobile pentru a stabili mejdia si suprafețele, astfel din planul de situație din 1973- anexa 7, ce a stat la baza dezmembrării nr.top.578, nr.top.578/2 rezultat in urma dezmembrării are o suprafața de 230 mp, expertul ingnorând acest lucru, cu toate ca era important a stabili diferența de suprafața, intre cea inițiala de 230 mp si cea actuala de 215 mp.
Din acest plan de situație, prin expertiza s-a avut in vedere doar linia de demarcație, apreciata ca fiind una dreapta, neavându-se in vedere distanta dintre coltul sud-vestic al casei acestora si limita de proprietate cu imobilul reclamanților care trebuie sa fie de 3,75 - așa cum rezulta din planul ce formează anexa 7, si nici distanta dintre coltul sud-estic al casei reclamanților si limita de proprietate cu imobilul acestora care trebuie sa fie de 4,40, pentru a se stabili linia de mejdie.
Astfel, se impunea corelarea tuturor datelor tehnice cu suprafața de la fata locului pentru a se putea stabili cu exactitate linia de demarcație si suprafața exacta a fiecărui imobil litigios.
În mod greșit, prin expertiza topografica, s-a avut in vedere linia de demarcație stabilita in cuprinsul unui plan de situație din 1973 si nu s-a avut in vedere planul cadastral al imobilului proprietatea acestora, întocmit la nivelul anului 2007.
Astfel, imobilul proprietatea reclamanților a primit nr. cadastral in anul 2007, ulterior întabularii reclamanților in 2002, măsurătorile cadastrale fiind fidele, cu marja de eroare foarte mica, astfel ca, daca ar fi existat o suprapunere peste terenul reclamanților nu ar fi primit nr. cad. pentru imobilul redat grafic in planul de amplasament din anexa 6, unde se observa ca linia de mejdie nu este una in linia dreapta intre punctele 101-129. Diferența in minus de suprafața din imobilul reclamanților, de 20 mp, este una in limitele tolerantei admise, raportat la întreaga suprafața de 3271 mp, măsurătorile expertului facandu-se cu instrumente precise- GPS L1-L2, in system de coordonate STEREO 70, pe când intabularea reclamanților s-a făcut de către un expert in construcții si nu sunt redate puncte de coordinate.
Lipsa avizării tehnice de către OCPI Cluj a expertizei judiciare depusa in acest dosar de către expert judiciar P. A., raportat la dispozițiile art.1 din Regulamentul 2011 privind avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari in specialitatea topografie, cadastru si geodezie, determina imposibilitatea folosirii acesteia la înscrierea in cartea funciara.
Referitor la cheltuielile de judecata achitate de reclamanți, acestea au un cuantum eronat, fiind calculate la valoarea casei si a terenului reclamanților - de 67.000 lei!!!, in condițiile in care s-a revendicat o suprafața de teren (neprecizata) si s-a solicitat stabilirea liniei de hotar.
Acest calcul eronat îi afectează in condițiile in care aceștia au fost obligați la plata a 1/2 din totalul cheltuielilor de judecata avansate de reclamanți. In aceste condiții, se impune ca reclamanții sa suporte in exclusivitate plata eronata a taxei de timbru, sau sa facă demersurile necesare pentru restituirea părții considerabile achitata in plus.
Raportat la respingerea pretențiilor de obligare a acestora la ridicarea unui zid de sprijin, soluția de respingere a instanței este una corecta, chiar daca este parțial motivata.
In plus, trebuie adăugat ca nu exista nici un text de lege care sa oblige exclusiv pe aceștia la ridicarea unui zid de sprijin - chiar daca s-ar dovedi necesitatea acestuia, datorita alunecărilor de teren ca urmare a diferenței de nivel. Potrivit dispozițiilor art.560 NCC proprietarii terenurilor învecinate sunt obligate sa suporte, in mod egal, cheltuielile ocazionate de granituire.
In drept: art. 304 pct.7, 9 C.pr.civ., art.312 alin. 1, 2, 3 C.pr.civ., art.274 C.pr.civ.
La data de 10.04.2013 apelanții pârâți M. au depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea apelului declarat de apelanții reclamanți ca fiind nefondat.
Afirmațiile reclamanților - apelanți sunt evazive, generale, fără a se indica in concret in ce consta stabilirea eronata a liniei despărțitoare, care au fost erorile expertului astfel ca nu pot fi reținute aceste critici.
Este real că prin expertiza topografica nu s-a stabilit corect linia despărțitoare dintre cele 2 imobile insa, pentru motivele învederate de în apelul acestora ,si nu pentru cele avute in vedere de reclamanții apelanți.
În ceea ce privește motivul de apel privind respingerea pretențiilor de obligare a acestora la ridicarea unui zid de sprijin pentru împiedicarea alunecării terenului, îl apreciază apelanții pârâți M. ca nefondat.
Corect a reținut instanța de fond ca reclamanții nu au făcut dovada lucrărilor efectuate, ce ar necesita un zid de sprijin. Reclamanții nu au precizat niciodată in concret despre ce lucrări este vorba, data efectuării lor si ce prejudicii au produs reclamanților, pentru a putea eventual solicita antrenarea răspunderii delictuale.
Mai mult, afirmațiile reclamanților sunt contrazise de răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiza judiciara, in cuprinsul cărora expertul constata ca nu se observa o schimbare recenta a limitei de proprietate - mutare gard, săpături, excavații, pe limita de proprietate exista vegetație cu o vechime de peste 30 de ani, gardul despărțitor având o vechime de peste 20 ani.
Din contră, reclamanții sunt cei obligați la a stabiliza, consolida versantul limitei de proprietate, ei nefiind culpabili de configurația terenului proprietatea acestora.
La termenul de judecată din data de 23.04.2013 s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel raportat la disp. art.282 ind.1 C.p.c.
Analizand actele ;și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de paratul S. L., prin încheierea de ședință din data de 04.06.2013 tribunalul a admis excepția nelegalei timbrări a apelului formulat de acesta.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor legale menționate, tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat de paratul S. L. împotriva Sentinței civile nr.1962/2012 pronunțată în dosar nr._/219/2011 al Judecătoriei D..
Referitor la apelul declarat de reclamanții C. G. și C. M. tribunalul apreciază că acesta este parțial fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții au învestit instanța cu o cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor și cea a paraților M. A. și M. A. I. pe de o parte, și cea a reclamanților și a paraților Szkely L. și S. M. pe de altă parte, dublată și de revendicarea unei suprafețe de teren. De asemenea, cererea introductivă a vizat și obligarea intimaților la ridicarea unui zid de sprijin care să împiedice alunecarea terenului reclamanților.
Prima instanță a dispus grănițuirea proprietăților învecinate și a admis și cererea în revendicare, însușindu-și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert P. A. și depus la dosar la data de 04.-07.2012, respingand solicitarea de obligare a paraților la ridicarea zidului de sprijin.
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune ce se exercită cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze linia de hotar.
O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți. În acest ultim caz, însă, este necesar a se face dovada că linia de hotar a suferit modificări în timp, astfel că se impune readucerea ei la forma inițială.
Dacă însă, ca în cazul de față, cu ocazia grănițuirii, reclamantul pretinde o parte determinată din terenul limitrof, susținând că vecinul ar deține-o fără drept, grănițuirea implică o revendicare, iar reclamantul trebuie să-și dovedească dreptul său.
În speță, apelanții au susținut că deși între terenuri există o linie de hotar, aceasta nu reprezintă granița reală și s-a făcut fără acordul lor, și fără a se respecta vechile limite .
Avand în vedere criticile apelanților, tribunalul a dispus efectuarea în apel a unei expertize tehnice topografice, precum și a unei expertize în specialitatea construcții.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de dna expert G. T. (f.151-168,199-200, 212-213) a rezultat că apelanții C. sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF nr.1056 Ocna D. cu nr. top 576 teren în suprafață de 3271 mp bun comun, situat în D., .> Inițial, imobilul cu nr. top 576 avea suprafața de 2783 mp., iar prin TP nr._ s-a reconstituit în favoarea apelantei C. M. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.500 mp.
În baza Sentinței civile nr.1309/2002 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr.1526/2002, a TP nr._ și a expertizei efectuate în respectivul dosar de expert B. E., s-a dispus rectificarea suprafeței din CF nr.1056 Ocna D. de la 2783 mp. la cea de 3271 mp.
D-na expert G. T. a precizat că, în urma măsurătorilor efectuate pe limitele existente la fața locului, marcate prin garduri și indicate de părți ,a reieșit că apelații reclamanți folosesc o suprafață de 3244 mp., așadar, cu 27 mp. mai puțin față de suprafața înscrisă în CF.
Apelanții M. A. și M. A. I. sunt proprietari ai imobilului situat în D., ., înscris în CF_ D. (CF vechi_ D.), cu nr. cad. 1629 teren în suprafață de 215 mp .
Inițial, imobilul cu nr. top 578 era înscris în CF 1612 Ocna D. cu suprafața de 472 stj.p., respectiv 1699 mp. În baza Sentinței civile nr.1479/1973 in dosar nr.2573/1974 a Judecătoriei D. și a schiței anexă, s-a propus dezmembrarea imobilului în două parcele: cu nr. top 578/1 în suprafață de 1040 mp. transcrisă în CF 2632 Ocna D. în favoarea lui S. L. și S. M., și imobil cu nr. top 578/2 în suprafață de 215 mp. transcrisă în CF nr.2344 Ocna D. în favoarea lui M. F. Si M. R..
Experta a precizat că a avut la dispoziție copie după schița de plan conformă cu originalul din arhiva BCPI D. în care, în tabelul cu mișcarea parcelelor, nr. top 578/1 dezmembrat apare cu suprafața reală de 1275 mp. și 1469 conform CF, iar imobilul cu nr. top 578/2 apare cu suprafața de 230 mp.
Nu se dă nicio explicație în CF nr.1612 D. cum s-a ajuns la înscrierea dezmembrării în care nr. top 578/1 are 1040 mp. și nr. top 578/2 are suprafata de 215 mp., înscrieri ce nu se potrivesc cu planul de dezmembrare din anul 1973.
Ulterior, prin încheierea nr._/_ și a documentației cadastrale întocmite de . s-a atribuit imobilului cu nr. top 578/2 adus din CF nr.2344 Ocna D., nr. cad. 1629 în suprafață de 215 mp. în favoarea apelanților parați M. A. și M. A. I..
Conform măsurătorilor, experta a stabilit că suprafața folosită de apelanții M. este de 229 mp., adică, în plus cu 14 mp. fața de suprafața înscrisă în CF nr._ D..
În ceea ce privește terenul paraților S., situat în D., ., acesta este înscris în CF nr._ D. ( CF vechi 2632-Ocna dej) nr. top 578/1 în suprafață de 1040 mp..
Conform măsurătorilor efectuate, s-a întocmit planul de situație, rezultand că parații Szekeley folosesc o suprafața de 1100 mp., în plus cu 60 mp. față de suprafața din cartea funciară.
În documentația tehnică se mai specifică faptul că, din compararea dimensiunii totale a frontului la .. top 578/1 actuală de 25,86 ml, cu cea de 26 ml. cat este înscrisă pe planul de dezmembrare din iulie 1973, se constată că acestea nu corespund. Ca atare, nu se justifică susținerile intimatului S. cu privire la limita cu canalul Salinei D., și anume că ar folosi o suprafață de teren la limita sudică a parcelei cu acordul acestei societăți.
Concluziile raportului de expertiza au fost în sensul că linia de mejdie propusă între terenurile cu nr. top 576(al apelanților C.) și 578/2 (actual nr. cad.1629 al apelanților M.) este dată de punctele 27-A și care reprezintă linia dreaptă între pct.de 12,90 ml. al frontului la stradă al proprietății familiei M. și pct. distanței de 5,15 ml. față de colțul casei apelanților C.. Astel, intimații M. ocupă din terenul apelanților reclamanți suprafața de 1,67 mp. avand front la stradă de 1,14 ml., lungime la vest de 3,35 ml și la este de 3,94 ml.
În ceea ce privește limita între proprietatea apelanților reclamanți și a intimaților S. (avand nr. top 578/a), s-a propus a rămane cea actuală, marcată prin gard pe linia pct.16-28…-52-52…-62 avand în vedere că reclamanții recunosc această limită.
Pentru a ajunge la această concluzie, s- a precizat că s-a luat în considerare planul cu dezmembrarea inițială din anul 1973 a nr. top 578 în care frontul la stradă al parcelei cu nr. top 578/1 este de 26 ml.(corespunde în limita torelanței cu actualul front de 25,86 ml.), iar frontul la stradă al nr. top. 578/2 este de `12,90 ml., pornind din pct.7 (finalul frontului de 25,86 al proprietății fam. S.).
De asemenea,conform aceluiași plan din 1973 colțul de sud-est al casei reclamanților este situat la 10,50 ml. de stradă, iar colțul de nord-est al casei este situat la 5,15 ml. față de mejdie.
Așadar, limita dintre proprietatea intimaților parați și cea a apelanților reclamați, în conformitate cu planul de dezmembrare din anul 1973, este o linie dreaptă între pct. de 12,90 ml. al frontului la stradă al proprietății M. și pct. distanței de 5,15 ml. față de colțul casei familiei C..
Luandu-se în considerare planul de situație aferent documentației întocmite de expertul B. E. cu ocazia rectificării suprafeței nr. top 576 (al apelanților reclamanți limita dintre proprietatea reclamanților C. și cea a intimaților M. este o linie dreaptă doar între pct.160-158 însă din pct.160-125 era o linie frantă (ca în prezent) cu pct. de frantură 160 (azi 27).
În varianta de grănițuire propusă, experta a arătat că se verifică faptul că între punctele marcate pe scghiță 27-A (rezultată prin transpunerea dimensiunilor de pe planul din 1973) respectă și planul din anul 2002 al expertului B., în sensul că este o linie dreaptă doar pe porțiunea de la frantură și pană la stradă, iar distanțele citite cu rigla scara pe planul scara 1:500 din iulie 1973 între pct. de mejdie de la stradă și colțurile de sud-est și nor-vest ale casei familiei C. corespund cu cele rezultate prin propunerea făcută.
Prin răspunsul la obiecțiuni formulat la data de 10.06.2014, d-na expert și-a mentinut poziția cu privire la mejdia propusă, arătand că aceasta constă în linia dreaptă 27-A ,propunerea avand la bază atat dezmembrarea din anul 1973 a nr. top.578 cat și documentația efectuată de expertul B. E. la rectificarea nr. top 576.(f.194).
Odată cu răspunsul la obiecțiuni depus la data de 10.11.2014, s-a atașat schița cu anexa 2B care cuprinde reprezentarea grafică exactă a mejdiei propuse ca fiind linia dreaptă ce unește punctele A-27-B, traseu evidențiat de expert cu culoare verde (f.212-213).
Se observă astfel, că concluziile acestui raport de expertiză au fost diferite de cele ale expertizei efectuate în fața primei instanțe, iar tribunalul urmează să le acorde eficiență, avand în vedere că sunt mai bine argumentate din punct de vedere tehnic, și, aspect deosebit de important, țin seama de dezmembrarea realizată în anul 1973 a nr. top. inițial 578.
În sprijinul acestei soluții, se reține că imobilele deținute de parați au constituit inițial un singur imobil, cu nr. top 578 înscris în CF 1612 Ocna D. cu suprafața de 472 stj.p., respectiv 1699 mp. fiind partajate în temeiul Sentinței civile nr.1479/1973 in dosar nr.2573/1974 a Judecătoriei D. și a schiței anexă întocmite cu acea ocazie.
Potrivit planului de dezmembrare din anul 1973, limita de nord a terenului familiei M., așadar limita față de proprietatea reclamanților, este o linie dreaptă, în timp ce, în documentația cadastrală realizată in anul 2007 în favoarea intimaților M., este o linie frantă. De asemenea sunt evidențiate și diferențe ale frontului la stradă al parcelei intimaților M., respectiv în anul 1973 acesta avea dimensiunea de 12,90 m iar în documentația cadastrală are lungimea de 14,12 ml.
Ori, tribunalul apreciază că este necesar a fi avută în vedere modalitatea de sistare a indivizii realizată în anul 1973 întrucat ea s-a efectuat în concordanță cu modalitatea faptică de folosință a imobilelor de la acel moment ,iar părțile au consimțit la această modalitate de partajre.
Față de linia de hotar propusă prin documentația efectuată în apel, s-a constatat că intimații M. ocupă din terenul apelanților reclamanți suprafața de 1,67 mp. reprezentată grafic între punctele A-20-2 ( culoare verde ) în anexa 2B din răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G. T., astfel încat, în temeiul art. 480 C.civ. ei vor fi obligați să respecte dreptul de proprietate și posesie al reclamanților pentru această suprafață.
În ceea ce priveste criticile apelanților reclamanți referitoare la soluția asupra petitului de obligare a paraților la edificarea zidului de sprijin care să împiedice alunecarea terenului, tribunalul le apreciază ca fiind nefondate.
Astfel, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert C. R. ,în zona imobilelor în litigiu există pericolul de alunecare a terenului, stabilitatea zonei fiind periclitată și de un eventual transport greu și de scurgerea apelor meteorice de pe versant și construcția învecinată spre zona de mejdie dintre parcele. Concluzia privind pericolul de alunecare al terenului este evidențiată și în Planul Urbanistic General care, în zona care cuprinde amplasamentul în cauză U.T.R.24 menționează expres că sunt necesare „măsuri de protecție împotriva alunecărilor de teren”.
Același expert a concluzionat că este necesară edificarea unui zid de sprijin ,pe baza unui proiect tehnic, conform prebederilor legale, dar că, date fiind caracteristicile construcției provizorii edificate de intimații M., fiind vorba de o structură ușoară, din lemn, fără pereți perimetrali și învelitoarea din ondului, aceasta nu poate determina alunecarea terenului (f.88-100).
Prin răspunsul la obiecțiuni formulat la data de 24.02.2014 expertul C. R. a precizat că o alunecare de teren ar pune în pericol siguranța în exploatare a casei de la nr. administrativ 21, respectiv a intimaților M., astfel încat aceștia ar fi cei mai afectați de o eventuală alunecare de teren și ca atare ar trebui să efectueze zidul de sprijin(f.133).
În acest context, tribunalul reține că nu s-au confirmat susținerile apelanților reclamanți referitoare la faptul că alunecarea terenului ar fi determinată de edificarea construcției provizorii aparținand intimaților M. .Dimpotrivă, s-a evidențiat că zona în care se află amplasate imobilele în litigiu este supusă riscului alunecărilor de teren și că o eventuală astfel de alunecare ar afecta îndeosebi imobilul intimaților M..
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul urmează a admite în parte apelul declarat de reclamanții C. G. și C. M. împotriva Sentinței civile nr.1962/2012 pronunțată în dosar nr._/219/2011 al Judecătoriei D. pe care o va schimba în parte în sensul că ca stabili linia de graniță între proprietatea reclamanților și a paraților M. A. și M. A. I. pe aliniamentul A-27-B stabilit prin expertiza topografică întocmită de expert G. T. și anexa 2B a acesteia,va obliga parații M. A. și M. A. I. să respecte dreptul de proprietate și posesie a reclamanților asupra suprafeței de 1,67 mp. teren reprezentat grafic între punctele A-20-22 din același raport de expertiză, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
In ceea ce privește apelul declarat de parații M. A. și M. A. I., tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat în raport de soluția adoptată asupra apelului reclamanților, și pentru considerentele arătate odată cu analizarea acestuia.
În plus, se reține că deși așa cum s-a arătat în mod constant în practică și doctrină, acțiunea în grănițuire este admisibilă, chiar dacă între proprietăți există hotare exterioare, ori de câte ori aceste hotare nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau printr-o hotărâre judecătorească.
Ori, aceasta este și situația in speță, între proprietăți existand linii de demarcație, contestate însă de reclamanți, astfel încat nu poate fi primită susținerea paraților M. în sensul respingerii acțiunii în grănițuire.
Este lipsită de relevanță și nu poate primi eficiență critica apelanților parați M. referitoare la inopozabilitatea față de ei a sentinței civile nr.1309/2002 pronunțată în dosar civil nr.1526/2002 al Judecătoriei D. prin care s-a admis cererea apelantului de rectificare a suprafeței cu nr. top 576 înscrise în cartea funciară de la 2782,8 mp. la 3271 mp.în conditiile în care s-a dovedit că acestia folosesc în concret, o suprafață de teren mai mare decat cea înscrisă în cartea funciară, aceasta chiar și în contextul în care s-a dispus rectificarea suprafeței înscrisă în favoarea reclamanților la o suprafața mai mare.
În plus, nu trebuie omis că aceștia dețin titlu de proprietate nr._ pentru terenul în discuție, emis în baza legilor fondului funciar, titlu ce este în ființă, nefiind contestat.
Referitor la cheltuielile de judecată de la fond, tribunalul apreciază că acestea au fost corect acordate în raport de dispozițiile art.274, 584 C.pr.civ., criticile apelanților parați nefiind fondate nici în această privință.
În apel, raportat la soluția adoptată în temeiul art.276 C.pr.civ. și art.584 C.civ., va compensa cheltuielile de judecată . În acest sens se reține că apelanții reclamanți au suportat cheltuieli legate de taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, atat pentru petitul de grănițuire și revendicare cat și pentru cel de-al doilea capăt de cerere, 1/2 parte din onorariul expertului topograf G. T., în întregime onorariul expertului C. R. și onorariu avocațial (1000 lei), în timp ce apelantii parați M. au suportat cheltuieli constand în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar aferente grănițuirii și revendicării ,1/2 parte din onorariul expertului topograf și onorariu avocațial(2.300 lei) .
Tribunalul reține că, legat de cererea în grănițuire atat apelanții reclamanți cat și apelanții parați au suportat cheltuieli egale, singura diferență fiind reprezentată de onorariul avocațial, mai ridicat al apelanților parați, însă apelul acestora a fost respins, iar al reclamanților a fost parțial admis.
În ce privește expertiza intocmită de dl. C. R., avansată integral de apelanții reclamanți și taxele aferente capătului de cerere vizand obligarea paraților la edificarea zidului de sprijin, vor rămane în sarcina acestora avand în vedere faptul că petitul în susținerea căruia a fost administrată proba a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de paratul S. L. împotriva Sentinței civile nr.1962/2012 pronunțată în dosar nr._/219/2011 al Judecătoriei D..
Admite în parte apelul declarat de reclamanții C. G. și C. M. împotriva Sentinței civile nr.1962/2012 pronunțată în dosar nr._/219/2011 al Judecătoriei D. pe care o schimbă în parte în sensul că stabilește linia de graniță între proprietatea reclamanților și a paraților M. A. și M. A. I. pe aliniamentul A-27-B stabilit prin expertiza topografică întocmită de expert G. T. și anexa 2B a acesteia,
-obligă parații M. A. și M. A. I. să respecte dreptul de proprietate și posesie a reclamanților asupra suprafeței de 1,67 mp. teren reprezentat grafic între punctele A-20-22 din același raport de expertiză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de parații M. A. și M. A. I. împotriva aceleiași sentințe.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | |
Grefier, C.-S. Ș. |
C.Ș. 18 Decembrie 2014
RED./DACT./M./CȘ/16.03.2015/8 ex.
Jud. fond .M. C. I.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 782/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 318/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
