Legea 10/2001. Decizia nr. 760/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 37264/211/2010
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 760/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelant-pârât M. C.-N., PRIN PRIMAR împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. O. și M. S., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant Münich O., prezent personal și asistat de avocat Ambrus Gorgyik E., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 16), care o reprezintă și pe intimata-reclamantă Münich S., lipsă fiind apelantul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că apelul este formulat în termen, motivat, comunicat, scutit de plata taxelor de timbru.
Se constată că Tribunalul C. este instanța competentă general, material, teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Se constată că la data de 15.10.2014 intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 12-15).
Reprezentanta intimaților-reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentanta intimaților-reclamanți pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca temeinică și legală, reiterând aspectele arătate în întâmpinare, precizând că în speță, contrar susținerilor apelantului, sunt aplicabile dispozițiile art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, iar cu privire la obligarea apelantului-pârât la plata sumei de 2637 lei, despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, precizând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, cum s-a reținut în mod corect de către instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanță pentru suma de 1000 de lei, reprezentând onorariu avocațial (fila 17).
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._ din 20.12.2013, pronunțată de Judecătoria C.-N. în prezentul dosar, s-a admis în parte cererea de chemare in judecata formulată, completata si precizata de către reclamanții M. O. și M. S. în contradictoriu cu paratul M. C.-N. reprezentat prin Primar, și, în consecință:
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 14.625 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului proprietatea reclamantilor situat in C.-N., ., jud. C., inscris in C.F. nr._ C.-N., nr. cadastral_, teren in suprafata de 225 mp, si anume 25 lei pe zi de intarziere de la data de 23.11.2008 si pana la data de 30.06.2010 inclusiv, pentru 585 de zile de intarziere.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 2.637 lei cu titlu de despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului ocupat de catre parat si transformat in teren de joaca pentru copii, pentru perioada 01.07.2010 si pana la data de 22.10.2013, reprezentand venitul mediu anual pe care l-ar fi obtinut reclamantii din cultivarea terenului in anii agricoli 2011, 2012 si 2013.
S-a respins petitul privind obligarea paratului sa ridice constructiile si lucrarile executate pe terenul in litigiu si sa readuca terenul in litigiu la calitatea de teren spatii verzi, iar in caz contrar sa se dispuna ca reclamantii sa execute lucrarile necesare pe cheltuiala paratului, precum si sa le predea reclamantilor in posesie terenul in litigiu, ca fiind ramas fara obiect.
A fost respins ca fiind neintemeiat petitul privind stabilirea faptului ca terenul in litigiu are destinatia de „teren constructii alei”, iar nu „curti constructii”.
Au fost respinse ca neintemeiate celelalte pretentii ale reclamantilor.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 2.925 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 1.425 lei reprezinta onorariu expert, iar suma de 1.500 lei reprezinta onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declaratiile martorelor S. I. (f. 77) si S. L. (f. 78) rezulta ca terenul in litigiu a apartinut parintilor reclamantului M. O. si a fost expropriat de catre Statul R., iar inainte de expropriere pe teren se aflau o casa, curte si gradina.
Prin Decizia civila nr. 469/A/20 decembrie 2007, pronuntata de catre Curtea de Apel C. in dosarul nr._, instanta de apel a dispus restituirea in natura catre reclamantii M. O. si M. S. a terenului in suprafata de 165 mp, situat in C.-N., ., inscris in C.F. nr._ C., nr. top. 4664-4665 si a dispus atribuirea catre reclamanti prin compensare a terenului in suprafata de 60 mp situat in C.-N., . C.F. nr._ C., nr. top. 4666 (f. 8-10). In consecinta, reclamantii au dobandit in proprietate, prin restituire si atribuire prin compensare, suprafata de teren de 225 mp situat in C.-N., ., jud. C..
Prin Decizia nr. 6230/23 octombrie 2008, pronuntata in dosarul nr._, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca nefondat recursul declarat de paratul Primarul Municipiului C.-N. impotriva deciziei civile nr. 469/A din 20 decembrie 2007 a Curtii de Apel C. – Sectia Civila (f. 11-13).
In consecinta, Decizia civila nr. 469/A/20 decembrie 2007, pronuntata de catre Curtea de Apel C. in dosarul nr._, a devenit irevocabila in data de 23 octombrie 2008.
Potrivit art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 „Proprietarii carora, prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege, le-au fost restituite in natura imobilele solicitate vor incheia cu detinatorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, in mod obligatoriu, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziei/dispozitiei de restituire, termen dupa care, daca protocolul nu a fost semnat, se va incheia in prezenta executorului judecatoresc un proces-verbal de constatare unilaterala a preluarii imobilului”.
Rezulta ca in termen de 30 de zile de la data la care Decizia civila nr. 469/A/20 decembrie 2007 pronuntata de catre Curtea de Apel C. in dosarul nr._ a devenit irevocabila paratul M. C.-N. prin Primar avea obligatia de a incheia cu reclamantii un protocol de predare-preluare a imobilului in litigiu. Termenul s-a implinit la data de 22.11.2008.
Instanta a observat ca protocolul de predare-preluare a imobilului in litigiu a fost incheiat abia in data de 01 iulie 2010 (f. 22).
Or, potrivit art. 40 din Legea nr. 10/2001, „Nerespectarea obligatiei prevazute la art. 25 alin. (5) atrage obligatia detinatorului caruia ii revine aceasta obligatie de a plati noului proprietar o suma calculata pe zi de intarziere, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului restituit”.
In consecinta, instanta a apreciat ca paratul datoreaza reclamantilor o suma de bani calculata pe zi de intarziere reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului proprietatea reclamantilor situat in C.-N., ., jud. C., inscris in C.F. nr._ C.-N., nr. cadastral_, teren in suprafata de 225 mp, de la data de 23.11.2008 (data la care se implinise termenul pana la care paratul trebuia sa incheie cu reclamantii un protocol de predare-preluare a imobilului in litigiu) si pana la data de 30.06.2010 inclusiv, pentru 585 de zile de intarziere. Aceasta deoarece abia la data de 01.07.2010 paratul si-a indeplinit obligatia impusa de art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 de a incheia cu reclamantii un protocol de predare-preluare a imobilului in litigiu. Instanta apreciaza ca suma solicitata de catre reclamanti, de 25 lei pentru fiecare zi de intarziere, nu este exorbitanta, ci este rezonabila si suficienta pentru a compensa lipsa de folosinta de catre reclamanti a imobilului in litigiu pentru perioada 23.11.2008 – 30.06.2010 inclusiv.
Nu pot fi primite apararile paratului privind incidenta in speta a prevederilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, deoarece din cuprinsul acestui text legal nu rezulta ca punerea in posesie ar fi conditionata de inscrierea dreptului de proprietate al reclamantilor in cartea funciara. Reclamantii au devenit proprietari ai imobilului in litigiu la data de 23.10.2008, data ramanerii irevocabile a Deciziei civile nr. 469/A/20 decembrie 2007 pronuntate de catre Curtea de Apel C. in dosarul nr._, prin urmare pana la data de 22.11.2008 paratul trebuia sa-si indeplineasca obligatia impusa de art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, ceea ce nu a facut. Nu prezinta relevanta sub acest aspect faptul ca dreptul de proprietate al reclamantilor a fost inscris in cartea funciara abia in data de 16.03.2010 (f. 16), deoarece Primarul Municipiului C.-N. a fost parte in dosarul nr._, prin urmare avea cunostinta de hotararile judecatoresti pronuntate in acel dosar si, ca atare, trebuia sa urmareasca indeplinirea obligatiei impuse de art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 in termenul prevazut de acest text de lege.
Ca atare, instanta de fond a observat ca pentru perioada 23.11.2008 – 30.06.2010 inclusiv, deci pentru 585 de zile de intarziere, paratul datoreaza reclamantilor suma de 14.625 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului proprietatea reclamantilor situat in C.-N., ., jud. C..
In consecinta, primul petit al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulat, completat si precizat, a fost găsit intemeiat.
In privinta celui de-al doilea petit al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulat, completat si precizat, instanta de fond a apreciat ca acesta este intemeiat doar in parte.
Mai intai, s-a observat ca nici la data de 01.07.2010 paratul nu le-a predat efectiv reclamantilor terenul in litigiu, ci le-a ocupat in continuare acest teren. Astfel, din declaratiile martorelor S. I. (f. 77) si S. L. (f. 78) coroborate cu raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii si evaluare si cu completarea la raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii si evaluare efectuate in cauza de catre dl. expert tehnic judiciar ing. C. E. (f. 86-98, 144-145) rezulta ca din vara anului 2009 pe terenul proprietatea reclamantilor a fost construit un parc de joaca pentru copii, fiind amplasate obiecte specifice: o masa metalica cu 4 banci, o groapa cu nisip, un leagan cu doua scaune, un topogan. De asemenea, a fost construit un trotuar din dale, iar terenul a fost imprejmuit cu un gard metalic de inaltime redusa pe laturile de nord si est, amplasat cu intreruperi. La data de 27.11.2012 paratul a ridicat obiectele amplasate pe terenul proprietatea reclamantilor, desfiintand parcul de joaca pentru copii, asa cum reiese din cuprinsul raportului de expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii si evaluare efectuat de catre dl. expert tehnic judiciar ing. C. E. (f. 90). P. la data de 22.10.2013 paratul a desfiintat trotuarul amplasat pe terenul proprietatea reclamantilor, a transportat materialul rezultat din desfiintarea trotuarului si a nivelat terenul, asa cum rezulta din completarea la raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea constructii si evaluare efectuata de catre dl. expert tehnic judiciar ing. C. E. (f. 144).
In aceste conditii, instanta a apreciat ca paratul datoreaza reclamantilor despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului ocupat de catre parat si transformat in teren de joaca pentru copii, pentru perioada 01.07.2010 si pana la data de 22.10.2013, data la care terenul proprietatea reclamantilor a fost eliberat de catre parat. Aceasta deoarece prin ocuparea de catre parat a terenului proprietatea reclamantilor in perioada 01.07.2010 – 22.10.2013 paratul a savarsit o fapta ilicita delictuala cauzatoare de prejudicii pentru reclamanti. Astfel, fapta ilicita a paratului consta in incalcarea dreptului de proprietate al reclamantilor prin transformarea terenului reclamantilor in teren de joaca pentru copii si neluarea masurilor de readucere a terenului in situatia anterioara decat la data de 22.10.2013, prejudiciul consta in lipsa de folosinta a terenului de catre reclamanti si imposibilitatea reclamantilor de a obtine sume de bani din utilizarea terenului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu rezulta din chiar fapta de incalcare a dreptului de proprietate al reclamantilor, iar culpa paratului rezulta din faptul ca, desi stia ca terenul este proprietatea reclamantilor si desi a primit cererea de chemare in judecata la data de 08.09.2011 (f. 26), pana in luna octombrie 2013 paratul a continuat sa incalce dreptul de proprietate al reclamantilor asupra terenului in litigiu.
Cu privire la cuantumul despagubirilor, instanta a tinut seama de raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea agricultura intocmit in cauza de catre dl. expert tehnic judiciar ing. O. I. (f. 102-107), din cuprinsul caruia rezulta ca castigul mediu anual ce ar fi rezultat din cultivarea de legume pe terenul in litigiu ar fi de 879 lei. Instanta apreciaza ca prin ocuparea terenului de catre parat, reclamantii au fost lipsiti de posibilitatea de a obtine acest venit mediu anual prin cultivarea de legume pe terenul in litigiu. In consecinta, in anii agricoli 2011, 2012 si 2013 reclamantii ar fi obtinut un castig mediu in suma de 2.637 lei, suma pe care paratul a fost obligat sa o plasteasca reclamantilor.
Instanta de fond a apreciat ca paratul nu poate fi obligat la contravaloarea castigului mediu anual pentru anul agricol 2010, deoarece in anul agricol 2010 reclamantii nu ar fi putut obtine legume de pe terenul in litigiu, avand in vedere pe de o parte ca protocolul de predare-preluare a imobilului in litigiu a fost incheiat la data de 01.07.2010, or, vara nu se mai efectueaza lucrari agricole de insamantare a terenului, iar pe de alta parte ca reclamantii ar fi trebuit ca in anul 2010 sa efectueze lucrari pentru transformarea terenului in teren agricol, iar produsele agricole urmau sa fie obtinute abia in anul urmator.
Instanta a considerat ca suma de 3.000 lei anual solicitata de catre reclamanti nu este justificata prin nici o proba administrata in cauza, astfel incat nu a fost acordată.
De asemenea, instanța de fond a observat ca nu se justifica acordarea deaspagubirilor pana la data pronuntarii solutiei in cauza, ci doar pana la data de 22.10.2013, deoarece la data respectiva paratul a eliberat terenul proprietatea reclamantilor.
In privinta celui de-al treilea petit al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulat, completat si precizat, s-a constatat că acesta a ramas fara obiect. Aceasta deoarece, asa cum s-a aratat mai sus, la data de 27.11.2012 paratul a ridicat obiectele amplasate pe terenul proprietatea reclamantilor, desfiintand parcul de joaca pentru copii, iar pana la data de 22.10.2013 paratul a desfiintat trotuarul amplasat pe terenul proprietatea reclamantilor, a transportat materialul rezultat din desfiintarea trotuarului si a nivelat terenul, eliberand astfel terenul proprietatea reclamantilor.
In fine, referitor la cel de-al patrulea petit al cererii de chemare in judecata, prin care reclamantii au solicitat ca instanta sa stabileasca ca terenul in litigiu are destinatia de teren constructii alei si nu „curti, constructii”, cum este inscris in C.F. C.-N. nr._, cu nr. top. 4664-4666, instanta de fond a apreciat ca acest petit este neintemeiat. Aceasta deoarece unitatea administrativ-teritoriala stabileste categoria de folosinta a unui teren, iar nu instanta de judecata.
Pe de alta parte, prin raspunsul depus la dosar in data de 16.07.2012 Primaria Municipiului C.-N. a aratat ca terenul a fost destinat realizarii de alei si spatii verzi aferente blocurilor de locuinte, terenul a avut aceasta destinatie incepand cu data exproprierii si pana in prezent, aceasta destinatie i-a fost data prin documentatiile de sistematizare aprobate si implementate in aceasta zona, iar regimul economic al terenului (intravilan, teren pentru constructii) este stabilit prin Regulamentul de Urbanism aprobat prin P.U.G. pentru zona aceasta (f. 64).
Potrivit art. 71 din OUG nr. 195/2005 „(1) Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora. (2) Actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta”.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca instanta de judecata nu poate stabili categoria de folosinta a terenului in litigiu.
In ceea ce priveste celelalte pretentii ale reclamantilor, au fost considerate neintemeiate.
F. de considerentele de mai sus, vazand prevederile art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, dispozitiile art. 40 din Legea nr. 10/2001, prevederile art. 998-999 din vechiul cod civil si dispozitiile art. 480 din vechiul Cod civil, instanta a admid în parte cererea de chemare in judecata formulată, completata si precizata de către reclamanții M. O. și M. S. în contradictoriu cu paratul M. C.-N. reprezentat prin Primar, potrivit dispozitivului hotărârii.
Observând că paratul si-a indeplinit obligatia de a readuce terenul proprietatea reclamantilor in situatia anterioara doar dupa ce reclamantii au formulat cererea de chemare in judecata in acest dosar, instanta de fond a apreciat ca paratul se afla in culpa procesuala. Vazand prevederile art. 274 alin. 1 si ale art. 276 din vechiul Cod de procedura civila, pârâtul a fost obligat sa plateasca reclamantilor suma de 2.925 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 1.425 lei reprezinta onorariu expert (pentru raportul de expertiza si completarea la raportul de expertiza efectuate de catre dl. expert ing. C. E. – f. 74, 111, 126, 129), iar suma de 1.500 lei reprezinta onorariu avocațial (f. 149, 150).
Împotriva sentinței examinate a promovat apel în termen legal pârâtul (f.3) solicitând admiterea apelului și respingerea în întregime a acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii apelantul a învederat că sentința este nefondată, sens în care a arătat următoarele:
Terenul in suprafata de 225 mp, situat pe ., C.-N. si inscris in CF nr._ cu nr. cadastral_, a fost predat in posesie proprietarilor in baza Deciziei civile nr. 469/A/2007 a Curtii de Apel C. si a Deciziei civile nr. 6230/2008 a ICCJ, prin protocolul de predare-preluare nr. 882/45/28.05.2010, semnat la data de 01.07.2010.
Prin Decizia civila nr. 469/A/2007, Curtea de Apel C. a dispus, in baza Legii nr. 10/2001, restituirea in natura catre reclamanti a terenului in suprafata de 165 mp, situat in C.-N., . CF col._ C., nr. top. 4664-4665, delimitat intre punctele G-129-F-117-A-B-G in anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza si care face parte integranta din hotararea pronuntata.
De asemenea, a dispus atribuirea in compensare a terenului in suprafata de 60 mp situat pe . CF_ C. cu nr. top. 4666, delimitat intre punctele 133-G-B-A-M-133, hasurat cu portocaliu in planul de situatie a suplimentului la raportul de expertiza.
Aceasta decizie a fost mentinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie in urma respingerii recursului declarat de primarul municipiului C.-N., prin Decizia nr. 6230 pronuntata in data de 23 octombrie 2008.
1) Dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 225 mp, dobandit de reclamanti in conditiile Legii nr. 10/2001, a fost intabulat in cartea funciara nr._ in baza hotararilor judecatoresti mentionate mai sus, conform Incheierii OCPI nr._ din data de 14.04.2010.
Protocolul de predare-preluare a iraobilului a fost incheiat intre Comisia de punere in posesie si reclamanti in data de 01.07.2010.
Potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, punerea in posesie, in urma restituirii unui imobil in conditiile legii nr. 10/2001 se face dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.
In lumina acestui text de lege, incheierea protocolului de predare-preluare si punerea efectiva in posesie a fost efectuata in conformitate cu prevederile legate si anume dupa intabularea dreptului de proprietate a reclamantilor, in baza hotararilor judecatoresti.
Art. 40 din Legea nr. 10/2001, invocat ca temei de drept pentru actiunea formulata, prevede ca nerespectarea obligatiei prevazute la art. 25 alin. (5) atrage obligatia detinatorului de a plati noului proprietar o suma calculata pe zi de intarziere, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului restituit.
Prevederile art. 25 alin. 5 fac referire la obligatia incheierii protocolului de predare-preluare a imobilului restituit in termen de 30 zile de la data ramanerii definitive a deciziei/dispozitiei de restituire. In prezenta speta, reclamantii nu au dodandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 225 mp in cazul procedurii administrative reglementata de Legea 10/2001 ci prin hotarare judecatoreasca prin care a fost anulata partial dispozitia primarului emisa sub nr. 2871/17.11.2005 si s-a dispus restituirea in natura, astfel incat prevederile art. 40 nu sunt aplicabile, motiv pentru care apreciază ca în mod gresit a dispus instanța fondului obligarea la plata sumei de 14.625 lei pentru perioada 23.11._10.
2) In ce priveste obligarea la plata sumei de 2637 despagubirilor pentru lipsa de folosinta a terenului pentru perioada 01.07._13, arată că în mod gresit a retinut instanța de fond ca sunt îndeplinite condițiile raspunderii civile delictuale:
-existenta unei fapte ilicite prin care se incalca o anumita obligatie legala, prin aceasta aducandu-se o atingere unui drept subiectiv;
-savarsirea cu vinovatie a acestei fapte, ca element subiectiv al raspunderii;
-existenta unui prejudiciu patrimonial,
-raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Simpla sustinere a reclamantilor in sensul savarsirii unei fapte ilicite de catre municipiu - ocuparea terenului prin amenajarea unui teren de joaca pentru copii, nu este suficienta pentru a se dispune obligarea la plata unor despagubiri materiale atata timp cat reclamantii nu au dovedit in ce consta in mod concret lipsa de folosinta a terenului.
Contravaloarea lipsei de folosinta a terenului se raporteaza la veniturile pe care reclamantii le-ar fi realizat daca ar fi folosit terenul, doar acestea reprezentand prejudiciul direct ce se reflecta in patrimoniul persoanei pagubite.
Reclamantii nu arata ce destinatie productiva anterioara a avut ori ar fi dat suprafetei de teren, de beneficiul folosintei careia au fost lipsiti, astfel ca acestia nu fac dovada prejudiciului, potrivit art. 1169 C. civ., sub aspectul existentei pagubei si a intinderii ei, pentru a putea fi antrenata raspunderea delictuala a paratului.
Atat in literatura de specialitate cat si in practica judiciara se arata ca oricat de condamnabila ar fi o fapta ilicita si oricit de grava ar fi culpa autorului, raspunderea civila delictuala nu poate interveni decat daca, prin fapta ilicita si culpabila, s-a cauzat un prejudiciu cuiva. Mai mult decit atât, raspunderea civila delictuala se reduce - conform art. 998-1003 Cod civil - la repararea pagubelor cauzate. Deci prejudiciul este nu numai conditia raspunderii, dar si masura ei, in sensul ca autorul raspunde numai in limita prejudiciului cauzat.
A treia conditie a raspunderii civile delictuale este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu. Cu alte cuvinte, pentru ca obligatia de dezdaunare sa existe, trebuie sa se stabileasca existenta unei legaturi de la cauza la efect intre fapta ilicita si prejudiciul suferit de cealalta.
Asadar, raspunderea civila constind in reparatia prejudiciului nu poate exista in lipsa raportului cauzal dintre fapta ilicita si prejudiciu, indiferent daca ne referim la raspunderea delictuala sau cea contractuala. F. existenta prejudiciului si fara constatarea ca el este un efect al faptului ilicit comis de autor, fapta nu poate fi reprimata civilmente; de aceea orice hotarire judecatoreasca care ordona repararea fara sa stabileasca existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este casabila. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre fapta autorului si dauna este o chestiune de fapt lasata la aprecierea judecatorului iar proba existentei acestei legaturi incumba reclamantilor.
F. de starea de fapt din prezenta cauza si raportat la prevederile legale incidente, in mod gresit a refinut instanța de fond existenta raportului de cauzalitate intre pretinsul prejudiciu invocat de reclamanti si ocuparea terenului.
Asa cum rezulta din inscrierile in CF nr._ C., terenul in suprafata de 225 mp detinut de reclamanti, identificat cu nr- cadastral_, are destinatia de alei si spatii verzi.
Potrivit reglementarilor legale in domeniul protectiei mediului, mai exact art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005, actualizata, "Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi si/sau prevazute ca atare in documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora ".
Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor, republicata, administrarea spatiilor verzi de pe terenurile proprietate privata este exercitata de către proprietarii acestora, cu respectarea prevederilor actelor normative in vigoare, iar prin art. 9 alin. (2) se arata ca amenajarile de orice tip si constructiile sunt interzise.
Avand in vedere aceste reglementari, rezulta ca terenul in litigiu nu putea fi folosit nici pentru amenajarea de constructii si nici pentru gradinarit, asa cum sustin reclamantii in motivarea prejudiciului pretins.
Pe cale de consecinta, considera ca actiunea reclamantilor a fost admisa de instanța de fond in mod gresit, motiv pentru care solicita admiterea apelului si modificarea sentinței in sensul respingerii in intregime a acesteia.
Prin întâmpinarea formulată (f.12) intimații reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat următoarele:
1. Referitor la primul motiv de apel, respectiv aprecierea din partea apelantului că in cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art.25 alin.5 coroborat art.40 din Legea nr.10/2001 si pe cale de consecință instanța de fond in mod gresit a dispus obligarea apelantului la plata sumei de 14.625 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a imobilului pentru perioada 23.11._10, imobil proprietatea reclamanților-intimați situat in mun. C.-N., ., inscris in cf. nr._ C.-N., nr. cadastral_, teren in suprafața de 225mp. apreciază ca critica formulata de catre apelantul parat este una inadmisibila și nefondata din urmatoarele motive.
Asa cum s-a aratat in acțiunea introductiva si in mod corect s-a reținut si de instanta de fond prin Decizia civila nr.469/A/20.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel C. s-a dispus restituirea in natura catre intimații reclamanți M. O. si M. S. a terenului in suprafata de 165mp., situat in num. C.-N., ., inscris in cf. nr._ C.-N., nr. top 4664-4665 precum sj atribuirea prin compensare a terenului in suprafața de 60mp. situat in mun. C.-N., . cf. nr._ C.-N., nr. top 4666. In acest mod, atribuire in natura si compensare, intimații au dobandit in proprietate supafața de 225mp. de teren situat in mun. C.-N., .. Desi in cauză Primarul Municipiului C.-N. a declarat recurs, decizia Curjii de Apel a fost mentinuta de Inalta Curte de Casafie si Justice prin decizia civila nr.6230 din 23.octombrie.2010.
Rezulta astfel ca dreptul de proprietate al intimaților asupra terenului in suprafață de 225 mp. a fost dobandit in condițiile Legii nr.10/2001 de la aceasta data -23.10.2010- si nicidecum de la data inscrierii acestuia in cartea funciara.
Contrar susținerilor apelantei in cauza dedusa judecații sunt aplicabile dispozitiile art.25 alin.5 din Legea nr.10/2001 dispoziții care stabilesc in mod imperativ ca "Proprietarii carora, prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege, le-au fost restituite in natură imobilele solicitate vor incheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, in mod obligatoriu, in termen de 30 de zile de la data deciziei/dispoziției de restituire, termen dupa care, daca protocolul nu a fost semnat, se va incheia in prezența executorului judecatoresc un proces-verbal de constatare unilateral a preluarii imobilului". In completarea acestui text de lege vine art.40, inserat la Capitolul IV al Legii intitulat "Răspunderi și sancțiuni" unde se prevede in mod clar că "Nerespectarea obligației prevazute la art.25 alin.5 atrage obligarea deținatorului căruia îi revine aceasta obligație de a plăti noului proprietor o suma calculate pe zi de intârziere, reprezentand contravaloarea lipsei de folosința a imobilului restituit."
Rezulta astfel ca in speța de fața, nu sunt incidente dispozițiile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, respectiv faptul ca punerea in posesie trebuie sa se faca dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara, din moment ce termenul de 30 de zile instituit prin art.25 alin.5 este un termen obligatoriu si trebuie respectat sub sanctiunea nulitații absolute, dispoziția fiind de ordine publica.
Asadar acest termen nu poate fi prelungit pana la inscrierea hotarârilor in cartea funciara din moment ce textul de lege nu prevede ca punerea in posesie ar fi conditional de inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara. Primarul Municipiului C.-N. a fost parte in dosarul_, pe cale de consecința avea cunostinta de deciziile pronunțate și obligația care ii revine, trebuia sa urmareasca Indeplinirea acelei obligații In loc sa astepte ca hotararea Inaltei Curți sa se motiveze si să fie comunicată-echivala cu un interval de timp intre 4 luni și 1 an-, ulterior sa fie definitivata, ceea ce necesita alte termene, declaratii la Serviciul de taxe și impozite si inscrisa in cartea funciară toate aceste demersuri implicand perioade de timp destul de indelungate.
Pe de alta parte, contrar susținerilor apelantului, prin art.25 alin.5 din Legea nr.10/2001 se stabileste obligația incheierii protocolului de predare-preluare a imobilului restituit in termen de 30 zile de la data ramanerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire. . au dobandit acest drept de proprietate asupra terenului in suprafața de 225mp. in cadrul procedurii administrative, asadar printr-o Dispoziție, ci printr-o hotărare judecătoreasca, adica Decizie, insa prin una din formele nominalizate prin legea reparatorie.
Rezulta astfel ca in termen de 30 zile de la data la care Decizia civila nr.469/A/20.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel C. a devenit definitiva si irevocabtia.-23.noiembrie.2008- M. C.-N. prin Primar desi avea obligajia de a incheia cu intimații protocolul de predare-preluare, a neglijat sa-și indeplineasca aceasta obligate pana la data de 01.iulie.2010.
Având in vedere aceste aspecte, instanța de fond, in mod corect a dat eficiență cererii reclamanților si in baza art.25 alin.5 coroborat cu art.40 din Legea nr.10/2001 a obligat apelantul sa plateasca suma de 14.625lei pentru a compensa lipsa de folosința de catre intimații-reclamanți a imobilului in litigiu pentru perioada 23.11._10.
2. In ceea private problema obligarii apelantului la plata sumei de 2.637lei cu titlu de despagubiri pentru lipsa de folosință a terenului pentru perioada 01.07._13, de asemenea apreciază ca criticile aduse de apelant sunt nefondate.
Asa cum se poate observa din actele dosarului, apelantul dupa ce a neglijat aproape 2 ani de zile obligația de a incheia protocolul de predare-preluare privind terenul in suprafața de 225mp. situat in mun.C.-N., ., a ințeles ca nici după data de 01.07.2010 să nu procedeze la predarea efectiva ci doar la predarea scriptica a terenului, situate in care a ocupat acest teren in continuare. In acest sens sunt si concluziile raportului de expertiza efectuat in cauză de dl. expert tehnic judiciar C. E. din care rezulta ca pe terenul proprietatea intimaților a fost construit un pare de joaca pentru copii, fiind amplasate obiecte specifice: o masa metalica cu 4 banci, groapa de nisip, leagan, topogan, etc, și chiar mai mult, terenul a fost si imprejmuit.
Intimatii reclamanti vazand ca sunt lipsiți in continuare de dreptul lor de proprietate si sunt in imposibilitate de a folosi terenul dobandit prin legea reparatorie, la data de 23.noiembrie.2010 au inregistrat prezenta acțiune. Deși exista procesul pe rol și s-a procedat la comunicarea cererii de chemare in judecata, apelantul până la data de 27.noiembrie.2012 nu a ințeles sa ridice obiectele de joaca amplasate pe terenul reclamantilor, și la insistențele intimatilor la data de 22.10.2013 a desființat trotuarul și a transportat materialul rezultat din desfiintarea trotuarului, readucand terenul in forma inițiala.
Raportat la aceste date este evident ca in cauza sunt indeplinite condițiile cerute de lege pentru antrenarea raspunderii civile delictuale:
1.apelantul a savarșit o faptă ilicita delictuala cauzatoare de prejudicii intimaților constand în aceea ca, in primul rand, a ocupat și a transformat terenul proprietatea reclamanților . joacă deși anterior a procedat la punerea in posesie, iar in al doilea rand, nu a luat masuri de readucere a terenului in situația anterioara decat la data de 22.10.2013, asadar cu mult ulterior comunicarii cererii de chemare in judecata;
2. fapta a fost savarsita cu vinovăție din moment ce apelantul a cunoscut ca terenul nu-i aparține, era parte in dosarul_ si cunostea ca s-a dispus restituirea terenului in natura, a semnat Procesul verbal de predare-preluare, i s-a comunicat prezenta actiune- și a continuat cu intensție sa neglijeze dreptul altuia și dupa comumcarea cererii de chemare in judecata, respectiv octombrie 2013;
3 .prejudiciciul patrimonial consta in lipsa de folosința a terenului de catre intimați și imposibilitatea acestora de a obține sume de bani din utilizarea terenului. Solicită a se observa ca in cauza s-a efectuat o expertiza din a carei concluzii rezulta că intimații daca ar fi fost in posesia terenului si ar fi cultivat legume, ar fi putut obține un caștig mediu anual de 8791ei. Totodata din declarațiile martorelor S. I. și S. L. rezulta ca pe terenul din litigiu, anterior exproprierii, se afla o casa, curte si o gradina. Putem astfel concluziona ca in ipoteza in care apelantul nu le-ar fi incalcat intimatilor dreptul de proprietate ci ar fi respectat folosința normală, pasnica, netulburata a terenului, acestia din urma ar fi avut posibilitatea obținerii unor venituri din utilizarea terenului.
In aceasta situate nu poate fi reținuta susținerea apelantului cum ca intimatii nu au facut dovada prejudiciului, sub aspectul existenței si intinderii pagubei suferite. Existența si cuantumul prejudiciului suferit rezulta din concluziile raportului de expertiza întocmit de dl. expert tehnic judiciar O. I. coroborat cu proba testimonială de unde rezulta ca anterior exproprierii terenul in litigiu avea si destinația de gradina: putem reține lipsa de folosința pentru perioada 01.07._13, prejudiciul produs prin imosibilitatea cultivarii terenului In perioada anilor agricoli_ in cuantum de 8791ei/an, rezultand in final suma de 2.6371ei
4.in ceea ce priveste raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat, aceasta rezulta din fapta de incalcare a dreptului de proprietate al intimaților in condijiile in care apelantul cunostea ca scriptic a predat posesia acestui teren.
In aceste condiții apreciază că instanța de fond in mod corect a reținut ca in cauza dedusa judecatii sunt indeplinite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale si se impune obligarea apelantului la acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinta a terenului pentru perioada 01.07._13.
Pentru aceste motive se solicită respingerea apelului, menținerea hotararii instanței de fond ca fiind temeinica si legala, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept: art. 115, art.274, 282 si urm. C.pr.civ, art.25 alin.5, art.40 din Legea nr. 10/2001.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și în lumina dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
În cadrul primului motiv de apel se susține inaplicabilitatea în speță dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Apelantul susține că potrivit art. 25 alin. 4 din actul normativ menționat, punerea în posesie, în urma restituirii unui imobil în condițiile Legii nr. 10/2001 se face după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Or, în condițiile în care întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 225 mp. a fost efectuată în baza Încheierii O.C.P.I. nr._/14.04.2010, în opinia analizată, dispozițiile legale incidente au fost respectate, deoarece protocolul de predare-primire a fost încheiat în Comisia de punere în posesie și intimații reclamanți la data de 01.07.2010. Motivul de apel examinat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, „proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului”.
Art. 40 din actul normativ menționat prevede că „Nerespectarea obligației prevăzute la art. 25 alin. 5 atrage obligația deținătorului căruia îi revine această obligație de a plăti noului proprietar o sumă calculată pe zi de întârziere, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului restituit”.
Tribunalul constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale examinate și a concluzionat în sensul că apelantul pârât avea obligația de a încheia protocolul de predare-preluare în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, iar momentul de la care începe să curgă acest termen este data de 23.11.2008. Astfel, Decizia civilă nr. 469/A/20 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a rămas irevocabilă la data de 23.10.2008 (f. 8-13 dosar judecătorie), iar termenul de 30 de zile s-a împlinit în data de 22.11.2008.
Faptul că prin dispozițiile art. 25 alin. 4 al Legii nr. 10/2001 s-a reglementat natura juridică a deciziei sau după caz a dispoziției de restituire în natură, forța probată a acestui înscris și momentul de la care devine titlu executoriu pentru punerea în posesie nu conduce spre o altă concluzie și nu este de natură a înlătura obligația deținătorului actual al imobilului așa cum este stabilită în cuprinsul art. 25 alin. 5. În consecință, în prezenta cauză încheierea protocolului de predare-preluare s-a realizat cu nesocotirea termenului analizat, fiind incidente dispozițiile art. 40 din Legea nr. 10/2001.
Nu pot fi acceptate nici susținerile potrivit cărora textele legale analizate sunt incidente doar în ipoteza în care restituirea în natură se dispune prin dispoziție/deciziei nu și în ipoteza în care obligația restituirii în natură este stabilită printr-o hotărâre judecătorească, în condițiile în care cauza a fost soluționată în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 și instanțele judecătorești au statuat în mod irevocabil în sensul anulării parțiale a Dispoziției nr. 2871/17.11.2005, emisă de Primarul municipiului C.-N..
În lumina celor ce preced, Tribunalul apreciază că este legală și temeinică soluția de obligare a pârâtului la plata sumei de 14.625 lei pentru perioada 23.11._10.
Al doilea motiv de apel vizează soluția instanței de obligare a apelantului pârât la plata sumei de 2.637 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în perioada 01.07._13. Motivul de apel ce urmează să fie analizat constituie în fapt o reiterare a susținerilor pârâtului din cuprinsul întâmpinării formulate la instanța de fond, fără a se formula critici față de considerentele care au stat la baza pronunțării sentinței.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a statuat corect în sensul că din probațiunea administrată în cauză rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale
Cu privire la prima condiție, constând în existența unei fapte ilicite prin care se încalcă o obligație legală de natură să aducă atingere unui drept subiectiv, apelantul susține că simpla afirmație a reclamanților în sensul săvârșirii unei fapte ilicite de către municipiu, respectiv ocuparea terenului prin amenajarea unui teren de joacă pentru copii, nu este suficientă, în condițiile în care nu s-a dovedit în mod concret în ce ar consta lipsa de folosință.
În realitate, așa cum rezultă din cele ce preced, hotărârea judecătorească prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu a rămas irevocabilă la data de 23.10.2008, dată de la care apelantul avea obligația de a preda terenul intimaților și a de a lua măsuri pentru readucerea acestuia în starea inițială, indiferent de destinația anterioară.
Față de situația de fapt ce rezultă din probele administrate instanța de fond a statuat corect în sensul că, prin ocuparea de către pârât a terenului proprietatea reclamanților în perioada 01.07._13, pârâtul a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, care constă în încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților și neluarea măsurilor de readucere a terenului în situația anterioară.
Prejudiciul intimaților reclamanți constă în lipsa de folosință, iar pentru determinarea cuantumului instanța a administrat proba cu expertiza. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. O. I. (f. 102-107 dosar judecătorie), câștigul mediu anual pe care l-ar fi putut realiza intimații din cultivarea de legume pe terenul în litigiu este în sumă de 879. Cuantumul prejudiciului a fost determinat ținând cont de suma anterior menționată și anii agricoli 2011, 2012 și 2013, rezultând în final valoarea despăgubirilor de 2.637 lei.
Tribunalul apreciază că este dovedit și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, deoarece acesta s-a produs prin încălcarea de către apelant a dreptului de proprietate al intimaților, așa cum rezultă din dezvoltările ulterioare.
Culpa apelantului a fost de asemenea corect reținută de către instanța de fond în considerarea faptului că terenul a fost eliberat doar în luna octombrie 2013, cu toate că cererea de chemare în judecată prin care au fost pretinse despăgubirile analizate a fost promovată la data de 23 noiembrie 2011 și comunicată pârâtului.
Tribunalul apreciază că sunt nefondate și susținerile apelantului prin care se invocă o imposibilitate de îndeplinire a obligației de eliberare a terenului în litigiu, ținând cont de categoria de folosință – alei și spații verzi -, față de reglementările cuprinse în O.U.G. nr. 195/2005 și Legea nr. 24/2007. În realitate, față de existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului, unitatea administrativ-teritorială prin autoritățile sale competente avea obligația de a lua măsurile care se impun pentru punerea în executare a acestei hotărâri.
Pentru considerentele expuse criticile apelantului vor fi apreciate nefondate.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefundat apelul declarat de pârâtul M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., care va fi menținută în totul.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat apelantul să plătească intimatului Münich O. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la dosar (f. 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatului Münich O. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2014.
Președinte, A.-S. S. | Judecător, E. L. | |
Grefier, D. I. D. |
D.D. 03 Noiembrie 2014
G.P. 24 Noiembrie 2014
Red./tehnored./E.L./G.P./27.11.2014/5 ex.
Jud. fond: R. R.-C. – Judecătoria C.-N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 660/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
