Obligaţie de a face. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 25070/211/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 316/A/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant T. S. împotriva Sentinței civile nr. 7171/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., transpus de la Secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 12.02.2014, privind și pe intimat P. M. CLUJ-N., având ca obiect, obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul TĂGOREAN S. asistat de avocat, Aanamaria M., lipsind
- intimat Reclamant - P. M. CLUJ-N.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta apelantului depune la dosar note de ședință privind încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, cu privire la judecarea cauzei la fond, pentru motivele arătate în scris,copii ale adreselor efectuate către PRIMARIA CLUJ-N., SERVICIUL DRUMURI URBANE SI SIGUIRANȚEI CIRCULATIEI, scripte care dovedesc demersurile efectuate, un set de fotografii cu imobilul, din care reiese că este o construcție împrejmuită cu gard, cât și schița privind amplasamentul, factura privind plata onorariului avocațial, toate depuse la dosar f. 13-25.
Apelantul arată că nu i-a fost comunicat interogatoriul.
Reprezentanta apelantului față de acest aspecte solicită aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 225 C.pr.civ arătând că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la apel.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, respectiv schimbarea sentinței de fond, cu consecința respingerii pe fond a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată din apel și fond. În susținerile sale, arată că solicită a se observa că instanța de fond a încălcat două principii, de contradictorialitate și a dreptului la apărare al clientului său, iar conform art. 32 din Legea nr. 50/1991 rep., instanța de fond și-a motivat soluția de admitere a acesteia exclusiv prin prisma art. 28 al. 3 din Legea nr. 50/1991 rep. care nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților. Astfel nu a respectat limitele impuse de art. 129 al. 4 și 5 C.pr.civ. din 1865, respectiv de a-i da posibilitatea de a-și exprima poziția procesuală cu privire la incidența unor dispoziții care nu au fost invocate de către intimat. Ca urmare, instanța de fond a aplicat în mod greșit art. 28 al.3 din Legea nr. 50/1991, ori legiuitorul nu poate da un drept de apreciere impunând măsura ce urmează a fi dispusă. S-a făcut greșita aplicare a art. 32 al.1 lit. b din Legea nr. 50/1991 rep., limitându-se la legea anterior arătată. Ori potrivit,art . 28 al.3 ar exclude un drept de apreciere, care ar reveni doar agentului constatator. Solicită a se constata că nu există depusă la dosar dovada încadrării urbanistice. În ce privește rolul instanței este limitat la a se verifica actele administrative, respectiv dacă există autorizația de construire
De asemenea, susține concluziile din notele de ședință, solicitând a se ține seama de aceste aspect.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 7171/19.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._ , s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. CLUJ-N. în contradictoriu cu paratul T. S..
A fost obligat paratul la desfiintarea lucrarilor de construire executate ilegal, asa cum au fost descrise in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, la imobilul situat in Cluj-N., ..104A, jud. Cluj si aducerea imobilului in starea initiala.
S–a stabilit in acest scop un termen de 60 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti.
In cazul nerespectarii dispozitiilor fixate de instanta prin prezenta hotarare, in conformitate cu prevederile art.32 alin.3 din legea nr.50/1991, masurile dispuse de instanta, in conformitate cu prevederile alin.2 al art.32, se aduc la indeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmand sa fie suportate de catre parat.
A fost obligat paratul sa achite reclamantului suma de 10,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2106/08.12.2009 pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 26 alin. 2 lit. a Legea nr. 50/1991, întrucât, în urma controlului efectuat în data de 08.10.2009, ora 14.00, in Cluj-N., ..104A, s-a constatat ca in calitate de proprietar, investitor si beneficiar al imobilului, a executat lucrari de construire a unei imprejmuiri a proprietatii. Imprejmuirea s-a realizat din teava metalica si soclu din beton armat cu inaltimea de cca 40 cm si grosimea de aprox. 30 cm., fara a detine autorizatie de construire conform legislatiei in vigoare. La data si ora controlului, lucrarile de construire erau in curs de desfasurare.
Prin procesul-verbal s-a dispus totodata oprirea imediata a lucrarilor si solicitarea Primariei Cluj-N. a analizarii situatiei in vederea solutionarii conform prevederilor legale, stabilindu-se in acest sens un termen de 60 de zile.
La data de 09.10.2012 reclamantul a constatat că pârâtul nu s-a conformat celor dispuse prin actul de sancționare de mai sus, propunându-se în acest sens sesizarea instanței de judecată.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal, iar în conformitate cu alin. 2 din același articol de lege, în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
Potrivit art. 28 din acelasi act normativ,
(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
.-verbal s-a dispus oprirea imediata a lucrarilor si solicitarea de la primaria Mun. Cluj-N. de analizare a situatiei in vederea solutionarii conform prevederilor legale. Insa aceasta din urma masura reprezinta in fapt posibilitatea acordata persoanei sanctionate de a intra in legalitate in termenul stabilit in procesul-verbal, intrare in legalitate care presupune in mod firesc analiza situatiei de catre organele competente (alin.2). De altfel, din interpretarea art.28 alin.3 rezulta ca prin procesul-verbal poate fi stabilit un termen in vederea intarii in legalitate, in speta, . obtinerea de catre parat a autorizatiei de construire. In orice caz, paratul nu a formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal, asadar contestarea la acest moment a sanctiunilor/masurilor dispuse prin procesul-verbal, apare in opinia instantei ca fiind tardiva.
In privinta demersurilor efectuate de parat, instanta a retinut ca, . efectuat o . demersuri in vederea intrarii in legalitate, insa acestea nu au avut ca urmare eliberarea autorizatiei de construire. Motivul pentru care nu a fost eliberata autorizatia de construire nu prezinta relevanta din punctul de vedere al solutionarii prezentei cereri, intrucat, daca ar fi considerat ca nejustificat refuzul autoritatii competente cu eliberarea autorizatiei de construire, paratul ar fi putut sesiza instanta competenta sa analizeze legalitatea, temeinicia si oportunitatea refuzului de eliberare a autorizatiei de construire. Or, paratul nu a facut vreo dovada in acest sens.
Din interpretarea art. 28 alin.3 din Legea nr.50/1991, rezulta ca, la expirarea termenului acordat in vederea intrarii in legalitate, daca in interiorul acestuia nu s-a obtinut autorizatia necesara, se va dispune masura desfiintarii constructiei. Instanta a constatat ca prin formularea imperativa („se aplica”), legiuitorul nu da drept de apreciere, impunand masura ce urmeaza a fi dispusa, si anume, desfiintarea constructiei pentru care nu s-a obtinut in termen autorizatia. De un drept de apreciere a beneficiat agentul constatator in faza constatarii, sanctionarii faptei si a dispunerii altor masuri apreciate ca necesare, insa atata vreme cat . s-a realizat la finalul termenului acordat in acest sens, nu se mai poate vorbi despre un drept de apreciere.
Din coroborarea stării de fapt cu cea de drept, având în vedere că, paratul a executat lucrari de construire a unei imprejmuiri perimetral proprietatii, imprejmuire realizata din teava metalica si soclu din beton armat cu inaltimea de cca 40 si grosimea de cca 30 cm, fara a detine autorizatie de constructie si- tinand cont ca nu s-a conformat masurilor dispuse prin procesul-verbal -, apreciind acțiunea întemeiată a dispus obligarea paratului de a desfiinta lucrarile de constructii executate nelegal si descrise in procesul-verbal, la imobilul situat in Cluj-N., ..104A si aducerea imobilului in starea initiala, in termen de 60 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti iar in caz contrar va autoriza reclamantul de a desfiinta lucrarile executate nelegal pe cheltuia paratului.
Instanța a subliniat faptul că, pârâtul a beneficiat de un termen îndelungat pentru . fapt de aproximativ 3 ani si, chiar daca paratul a facut o . demersuri in acest sens, nu a obtinut autorizatia de construire, asadar, nu a intrat in legalitate.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din C.p.c., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamantul pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelantul Ț. S. a formulat apel în baza dispozițiilor art. 282 și urm. C. din 1865, în termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 7171 din 19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., cu solicitarea de schimbare a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de P. M. CLUJ-N. ca nefondată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat în mod nelegal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 rep.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a arătat că una dintre condițiile cumulative impuse de prevederile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 rep. este aceea ca prin procesul-verbal să se fi dispus una dintre sancțiunile complementare prevăzute de art. 28 alin. 1 din același act normative. Această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2106/08.12.2009, respectiv „analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale în termenul de 60 de zile de la primirea acestuia", nu se regăsește printre sancțiunile complementare prevăzute expres și limitativ de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 rep. (luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia).
Instanța de fond a respins aceste apărări cu motivarea că din moment ce nu a formulat plângere contravențională, contestarea la acest moment a sancțiunilor/ măsurilor dispuse prin procesul-verbal apare ca fiind tardivă.
Nelegalitatea acestei soluții rezultă din faptul că nu a contestat sancțiunile/ măsurile dispuse prin procesul-verbal, ci a arătat că nu este îndeplinită una dintre condițiile impuse de textul legal invocat de reclamantul-intimat, condiție care se referă la natura juridică a măsurii dispuse și care nu are nici o legătură cu contestarea procesului-verbal. De altfel, instanța nici nu a analizat scopul acestei măsuri sau natura acesteia.
Instanța de fond a apreciat în mod nelegal că avea obligația de a obține autorizația de construire
Instanța de fond a reținut că . obținerea autorizației de construire, invocând în acest sens formularea imperativă a dispozițiilor art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 rep., potrivit căruia "măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară".
Subliniază faptul că acest text de lege nici nu a fost invocat de către reclamant și nici nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, astfel încât, prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat atât principiul disponibilității, cât și cel al dreptului la apărare (în special sub aspectul posibilității reale și efective de a-mi exprima poziția procesuală cu privire la aplicarea acestor prevederi).
Mai mult decât atât, interpretarea reținută de instanță nu ține cont nici de celelalte dispoziții legale cu care se coroborează, nici de datele concrete ale speței, respectiv de conținutul măsurii dispuse prin procesul-verbal nr. 2106/08.12.2009.
Astfel, interpretarea instanței potrivit căreia dreptul de apreciere aparține numai agentului constatator și numai în faza constatării și a sancționării faptei, este în contradicție cu prevederile alin. 2 al art. 28 din Legea nr. 50/1991 rep., potrivit căruia "decizia menținerii sau desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță"; în același sens sunt și dispozițiile art. 59 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991. Prin urmare, dreptul de apreciere aparține și instanței investite cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe art. 32 din Legea nr. 50/1991 rep., prin raportare la datele concrete ale speței.
Din analiza dispozițiilor legale în materie rezultă că măsura desființării construcției are un caracter excepțional, fiind incidență numai atunci când se aduce o atingere gravă interesului public, și subsidiar față de posibilitatea menținerii construcției atunci când aceasta corespunde reglementărilor urbanistice ale zonei; aceasta cu atât mai mult cu cât autoritatea administrației publice locale are și obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament.
Măsura dispusă prin procesul-verbal constă în „analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale", nu în obținerea autorizației de construire, iar subsemnatul am întreprins numeroase demersuri în vederea soluționării favorabile a acestei situații.
Instanța de fond a apreciat în mod nelegal că demersurile efectuate de apelant nu prezintă relevanță din punctul de vedere al soluționării prezentei cauze
Instanța de fond a reținut că demersurile întreprinse de sine nu prezintă importanță în lipsa obținerii autorizației de construire, întrucât avea posibilitatea de a se adresa instanței competente să analizeze legalitatea, temeinicia și oportunitatea refuzului de eliberare a autorizației de construire.
În condițiile în care autoritatea administrativă nu și-a îndeplinit obligația de a analiza demersurile sale și de a lua o decizie motivată în fapt, este excesiv ca apărările sale să fie condiționate de inițierea unui alt demers judiciar.
De altfel, instanța nici nu a analizat demersurile întreprinse de apelant, respectiv faptul că în data de 12.01.2010 a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în scopul refacerii împrejmuirii pe trei laturi, pe care l-a obținut în 01.02.2010. în luna februarie . (arh. N. D. N.) a întocmit proiectul tehnic pentru obținerea autorizației de construire care însă a fost respins de către Primăria Mun. Cluj-N. prin adresa nr._ din 27.04.2010, prin care i s-a solicitat în plus avizul de la Serviciul Siguranța Circulației Urbane.
Prin avizul nr._ din 30.09.2010 Direcția Tehnică a condiționat obținerea autorizației de respectarea limitelor prevăzute în proiectul privind reabilitarea . de 5,5 m față de 4,9 m cum este în prezent lățimea străzii în dreptul proprietății subsemnatului. Subliniază faptul că pentru îndeplinirea acestei cerințe este necesară renunțarea din partea sa la 2,5 m din proprietate, în condițiile în care . curtea sa existând doar două case, iar amprenta la sol a ultimei este pe aceeași linie cu împrejmuirea apelantului. Am primit un nou refuz de eliberare a autorizației și prin adresa nr._ din 24.11.2010.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de P. M. CLUJ-N. ca nefondată.
Tribunalul Cluj-Sectia Mixtă de C. Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări sociale, prin Încheierea civilă din 12.02.2014, a tanspus prezentul apel la Secția civilă a Tribunalului Cluj, completul competent a soluționa cauza urmând a fi determinat potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că apelul promovat împotriva hotărârii judecătorești menționate are un caracter civil, iar Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale nu este competentă funcțional în soluționarea căii de atac promovate.
D. urmare, cauza a fost înregistrată la secția civilă sub nr. de dosar_, completul investit considerând că este competent să o soluționeze raportat la natura civilă a cauzei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
O primă critică adusă sentinței primei instanțe, constă în faptul că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 32 al.1 lit.b din Legea nr.50/1991, respectiv, aceea ca prin procesul–verbal să se fi dispus una dintre sancțiunile complementare prevăzute de art. 28 alin. 1 din același act normativ.
Tribunalul constată însă că prin acest act s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și obligația contravenientului de a solicita de la Primăria Cluj-N. analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale, fiind evident că . obținerea autorizației de construire în condițiile în care în acest proces-verbal s-a reținut că s-a ridicat o împrejmuire fără a deține un asemenea act, așa cum de altfel a reținut în mod judicios și judecătoria.
S-a mai susținut faptul că art. 28 alin.3 din Legea nr.50/1991 nu a fost invocat de către reclamant și nici nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, însă instanța de apel apreciază că nu era necesar raportat la motivarea în fapt a acțiunii din care rezultă clar că măsura demolării împrejmuirii se solicită datorită neconformării apelantului dispoziției organului de control de a obține autorizația de construire.
Art. 28 al.2 din Legea nr.50/1991 nu este aplicabil în cauză din perspectiva obiectului acțiunii deoarece vizează strict faza aplicării amenzii și a măsurilor complementare și nicidecum faza ulterioară întocmirii procesului-verbal care este în discuție.
Cât privește demersurile concrete întreprinse de către apelant pentru a intra în legalitate, se remarcă faptul că apelantul a solicitat imediat după întocmirea procesului–verbal eliberare unui certificat de urbanism, însă, proiectul tehnic pentru obținerea autorizației a fost respins în 27.04.2010, iar în data de 30.09.2010, direcția tehnică din cadrul primăriei a condiționat, obținerea autorizației de respectarea limitelor prevăzute în proiectul privind reabilitarea . un nou refuz din partea autorităților, în data de 24.11.2010, însă, de la acel moment și până la introducerea prezentei acțiuni, 29.10.2012, a stat în pasivitate.
Nu în ultimul rând, este de remarcat că potrivit prevederilor art.56 ind.1 din OUG 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul conform cărora Nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop . unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.
Față de cele ce preced, tribunalul va menține soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ț. S. împotriva Sentinței civile nr. 7171 din 19.04.2013, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13,05.2014.
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | |
Grefier, E. C. |
Red. O.C.T./DACT. E.C. 2 expl./30.05.2014
Judecător de fond :C. I.-Judecătoria Cluj-N.
E.C. 16 Mai 2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul CLUJ | Legea 10/2001. Decizia nr. 760/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
