Fond funciar. Decizia nr. 660/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 5079/328/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.660/R/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER: O. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul C. A.
împotriva sentinței civile nr. 1018/2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._ privind și pe intimații C. L. T., C. Județeană Cluj, având ca obiect fond funciar REJUDECARE DOS._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
La data de 8 octombrie 2014, intimata C. L. T. a depus prin fax, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise (filele 13-15).
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2014, când părțile au pus concluzii prin reprezentanți conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1018/06 Iunie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar T., C. Județeană de Fond Funciar Cluj, pentru restituirea în natură a suprafeței de teren de 4932 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului a fost întemeiată și pe dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991 care reglementează procedura în cazul refuzului de eliberare a titlului de proprietate sau de punere efectivă în posesie ori, în speță, aceste dispoziții legale nu sunt incidente întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a pretins că s-ar refuza înmânarea titlului de proprietate ce i-ar fi fost emis și, pe de altă parte, punerea sa în posesie a avut loc.
Cu privire la această soluție procesuală, reclamantul C. A. a declarat recurs, cale de atac soluționată de Tribunalul Cluj prin Decizia civilă nr.749/R/10 iulie 2013 în sensul admiterii în parte a recursului astfel declarat, casare în parte, în ce privește terenul înscris în C.F. nr.5519 T., a Sentinței civile nr.819/08 Martie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în această privință..
S-a apreciat ca susținerile recurentului sunt întemeiate în parte, în ceea ce privește terenul în suprafață de 4932 mp., înscris în CF 5519 T., teren solicitat prin cererea depusă de reclamant sub nr.17.497/19.10.2005, prin care s-a solicitat, pe lângă suprafața de 0,59 ari din Deal, de pe titlul de proprietate, restul de suprafață de 0,4932 mp. din CF 5519. Deși prima instanță a reținut că reclamantul ar fi trebuit să atace Hotărârea Comisiei Județene Cluj nr. 331/3.04.2007, prin această hotărâre a fost admisă contestația reclamantului și a fost recunoscută îndreptățirea acestuia la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4932 mp., solicitată prin cererea formulată în baza Legii nr.247/2005.
S-a concluzionat astfel ca în privința acestui teren de 4932 mp. să se procedeze la întocmirea unei expertize, în vederea identificării vechiului amplasament și a stabilirii dacă acesta este liber și poate fi restituit în natură ori a unui alt amplasament liber, proba tehnica ce nu poate fi administrată în recurs, potrivit dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă.
În ce privește celelalte terenuri, obiect al judecății, instanța de control judiciar a apreciat că soluția primei instanțe este corectă, întrucât reclamantul nu a atacat Hotărârea Comisiei Județene Cluj nr.109/2003 cu privire la acestea, astfel încât, formularea prezentei cereri de chemare în judecată la 21 mai 2012 apare ca fiind făcută peste termenul de 30 de zile de formulare a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, termen prevăzut de art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Ca urmare a soluției de trimitere a dosarului spre rejudecare instanței de fond, s-a format pe rolul Judecătoriei T. dosarul civil nr._ în care procedându-se la judecarea cauzei, în limitele de rejudecare dispuse, s-au reținut următoarele:
Prin cererea formulată în temeiul legii nr. 247/2005 înregistrată la Primăria municipiului T. sub nr.208/2005 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,4932 ha teren” deal” înscris în C.F. nr.5519 T., în calitate de nepot al defunctei P. A. născută C..
Din extrasul de carte funciară depus la fila 6 al aceluiași dosar de fond, rezultă că în ce privește imobilul din C.F. nr.5519 T., top 4125, 4126, 4127, 4128, 4129, 4130 sunt coproprietari P. I. și soția născ. C. A.
Prin Hotărârea Comisiei Județene Cluj nr.331/03.04.2007, a fost admisă contestația reclamantului împotriva soluției Comisiei Locale de Fond Funciar T., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, cu privire la suprafața de 0,4932 ha, înscris în C.F. nr.5519 T., astfel cum rezultă din conținutul acestei hotărâri.
Cu toate acestea, până în prezent, în privința suprafeței de 0,4932 ha nu a fost eliberat titlul de proprietate în favoarea reclamantului, justificarea Comisiei locale fiind, conform adresei nr._/08 Iunie 2007 și adreselor nr.5372/16 Mai 2008 și nr.8220/05 August 2008, că pe acest teren s-au eliberat titluri de proprietate în favoarea altor persoane.
În ce privește obligația impusă de art.10 din H.G. nr.890/2005, obligația Comisiei locale să facă propuneri de atribuire a unui alt amplasament a suprafeței de teren de 0,4932 ha, din răspunsurile comunicate, reiese întocmirea unei documentații conform Legii nr.165/2013 și H.G. nr.401/2013, documentație depusă la O.C.P.I. Cluj, anexele 1-8, din care rezultă că nu mai există suprafața rezervă retrocedabilă.
Cu privire la suprafața de teren de 12,0636 ha din tarlaua cadastrală 94, menționată în adresa nr._ din 20 Ianuarie 2009 emisă de Primăria municipiului T., prin răspunsul comunicat cu adresa nr._/19 Mai 2014, s-a învederat că, deși a fost reconstituită în favoarea Primăriei T. prin Hotărârea Comisiei Județene Cluj nr.1601/2006, aceasta nu a fost pusă la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar T. și nu s-a eliberat titlu de proprietate; în plus, s-a menționat că potrivit Legii nr.165/2013 această suprafață de teren a fost înscrisă în anexa 2 – A.D.S. București” terenuri agricole aflate în proprietatea publică sau privată a statului cu sau fără investiții și în administrarea unor autorități și instituții publice„; s-a reținut așadar că suprafața de teren mai sus menționată nu se află la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar T. și nu constituie rezervă retrocedabilă.
Conform dispozițiilor instanței de control judiciar cu privire la terenul de 4932 mp., din litigiu, s-a impus efectuarea probei constând în expertiză în specialitatea topografie pentru identificarea vechiului amplasament al terenului din litigiu, a stabilirii dacă acest imobil teren este liber și poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament ori pe un alt amplasament ce se va dovedi a fi liber.
În privința acestei probe tehnice de specialitate, la termenul de judecată din data de 18 Octombrie 2013, reclamantul prin reprezentant legal, s-a pronunțat în sensul că această probațiune nu se impune și deci, cu alte cuvinte, că nu înțelege a suporta costul unei astfel de lucrări de specialitate.
Ca atare, prin prisma probațiunii administrate în cauza, nu s-a putut reține că partea reclamantă s-a achitat de sarcina probei ce îi revenea, potrivit principiului că cel care face o afirmație în fața instanței, este ținut să o dovedească, în sensul de a dovedi, fie că vechiul amplasament al terenului solicitat este liber, fie că la dispoziția Comisiei locale exista un alt amplasament, o rezervă, din care să se poată proceda la restituirea în natură a suprafeței ce formează obiectul litigiului, în speță suprafața de 4932 mp.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept s-a apreciat că pretențiile formulate de reclamant sunt neîntemeiate, cererea formulată în prezentul dosar fiind respinse în consecință.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. A. (f.3-4), solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata în fond și în recurs, în toate stadiile procesuale.
În motivarea recursului, a învederat următoarele:
Îndrumările instanței de control judiciar sunt obligatorii nu doar pentru una dintre părți, ci pentru toate părțile și pentru instanță, care poate ordona administrarea unei probe necesare, chiar și peste împotrivirea părții.
Oricum, apreciază că în privința expertizei topografice, sarcina probei revenea Comisiei locale de fond funciar T., iar împrejurarea că a considerat că nu este necesar să suporte cheltuiala aferentă nu putea constitui temei pentru respingerea acțiunii sale.
Plecând de la premisa că terenul înscris în C.F. nr.5519 T., nr.top.4125-4130 nu este liber, fiind reconstituit în proprietate altor persoane, astfel cum a arătat C. locală de fond funciar T., instanța de fond ar fi trebuit să analizeze dacă există teren care poate fi retrocedat pe raza municipiului T., a localităților învecinate sau pe raza județului Cluj, conform prevederilor Legii nr.165/2013 și a H.G. nr.401/2013. Această analiză nu a fost făcută.
Pentru a pronunța soluția atacată, instanța a reținut faptul că, în ceea ce privește obligația impusă Comisiei Locale de Fond Funciar T. de art.10 din H.G. nr.890/2005, de oferire a unui alt amplasament, aceasta nu poate fi executată, instanța reținând că din documentația întocmită conform Legii nr.165/2013 rezultă că nu mai există suprafața de teren retrocedabilă în rezervă.
Instanța și-a fundamentat soluția pe un text de lege abrogat, art.10 din H.G. nr.890/2005 fiind abrogat prin art.4 din H.G. nr.401/19.06.2013.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013 „În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, masurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, masurile prevăzute de Legea fondului funciar nr.18/1991,republicată, cu modificările si completările ulterioare, și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Leșii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1991, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.
Totodată, art.2 din lege consacră principiul reconstituirii dreptului de proprietate în natură.
Apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că nu există teren care să poată fi restituit în natură pe seama sa.
Potrivit art.2 din Legea nr.165/2013 (1) în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către (C. de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia fi se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:
a)pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;
b)pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;
c)pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;
d)pe terenurile ocupate de izlazuri.
Conform art.19 din H.G. nr.401/2013 „în situația în care la nivelul unității administrativ-teritoriale, al localității învecinate sau, după caz, al județului nu există disponibil de teren în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, comisia locală de fond funciar întocmește tabelul nominal prevăzut în anexa nr.11 (tabel nominal cuprinzând persoanele fizice și juridice pentru care nu există disponibil de teren agricol sau forestier la nivelul unității administrativ-teritoriale, respectiv al județului, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate solicitat prin cerere și pentru care se propune acordarea de masuri compensatorii), pe care o înaintează împreună cu întreaga documentație, Comisiei județene de fond funciar, respectiv a municipiului București, în vederea analizării și transmiterii unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr.65/2013.
În cauza de față însă, C. locală de Fond Funciar T. nu a făcut dovada faptului că ar fi întocmit Anexa nr.11 prevăzută de H.G. nr.401/2013 și că ar fi înaintat-o Comisiei Județene de Fond Funciar Cluj.
Tot astfel, nu s-a făcut dovada faptului că nu există teren retrocedabil în natură pe raza localităților învecinate municipiului T. sau la nivelul județului Cluj.
Prin urmare, aprecierea instanței în sensul că nu există suprafață în rezerva retrocedabilă este neîntemeiată.
Totodată, instanța a reținut în hotărârea atacată că în privința suprafeței de teren de 12,0636 ha din tarta 94 menționată în adresa nr._/2009, prin răspunsul comunicat cu adresa nr.1464/2014 s-a învederat că deși a fost reconstituită în favoarea Primăriei T. prin H.C.J. Cluj nr.1601/2006 aceasta nu a fost pusă la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar T. și nu s-a eliberat titlul de proprietate. În plus, instanța a reținut că această suprafață de teren a fost înscrisă în anexa 2 – A.D.S. București. Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut că această suprafață de teren nu ar fi la dispoziția comisiei locale și nu constituie rezerva retrocedabilă.
Apreciază că aceasta apreciere a instanței este nelegală și netemeinică.
Potrivii art.13-15 din H.G. nr.401/2013:
Art.13 (1) La cererea comisiilor județene de fond funciar, respectiv a municipiului București, Agenția Domeniilor Statului pune la dispoziția comisiilor locale de fond funciar terenurile care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
(2)Cererea Comisiei județene de fond funciar, respectiv a municipiului București, se transmite însoțită de tabelul nominal prevăzut în anexa nr.10, hotărârea Comisiei județene, respectiv a municipiului București, de validare a întinderii dreptului de proprietate si a amplasamentului pe care urmează a fi puse în posesie persoanele îndreptățite, procesului-verbal de delimitare a suprafețelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoțit de fișa suprafețelor și planurile cadastrale pentru amplasamente sau schițele de amplasament.
(3)Procesul-verbal de delimitare a suprafețelor care vor face obiceiul reconstituirii dreptului de proprietate, fișa suprafețelor și planurile cadastrale pentru amplasamente sau schițele de amplasament vor fi semnate de primar, prefect, reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Stalului și reprezentantul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară.
ART. 14
Agenția Domeniilor Statului predă, prin protocol de predare-preluare comisiilor locale de fond funciar și subcomisiilor municipiului București terenurile agricole a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ațe legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cit modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile Legii nr.165/2013.
ART. 15
Documentației înaintată de C. județeană de fond funciar, respectiv a municipiului București, în vederea întocmirii protocolului de predare-preluare a unui teren agricol de la Agenția Domeniilor Statului către comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar, va conține următoarele;
a) cererea Comisiei județene de fond funciar sau, după caz, a municipiului București, privind punerea la dispoziție a terenului, în cerere se face mențiunea privind parcurgerea ordinii de opțiune prevăzute de art. 12 din Legea nr. 165/2013;
b) anexele întocmite conform Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și anexa nr.10, semnate și ștampilate pe fiecare pagină de către reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului;
c)hotărârea Comisiei județene de fond funciar sau, după caz, a municipiului București, pentru validarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a amplasamentului atestară;
d)procesul-verbal de delimitare a suprafețelor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoțit de fișa suprafețelor, semnate și ștampilate pe fiecare pagină de primar, prefect, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului;
e)planurile cadastrale, la scara 1:5000 sau 1:_, cu amplasamentul stabilit pentru terenurile retrocedate, sau schițele de amplasament, vizate de primar, prefect, reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Contrar aprecierii instanței de fond, din textele legale mai sus citate rezultă faptul că terenurile aparținând A.D.S. fac obiectul reconstituirii în natură, în măsura în care Comisiile de Fond Funciar își îndeplinesc atribuțiile prevăzute de ateste texte de lege.
În mod evident, de la dosarul cauzei nu rezultă faptul că cele două comisii de fond funciar și-ar fi îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.13- 15 din Legea nr.401/2013.
Pentru aceste considerente se justifică admiterea recursului având ca efect admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în toate gradele de jurisdicție.
Totodată, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. (f.9-11), a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile atacate.
În susținerea poziției procesuale, a învederat următoarele:
Recurentul reclamant, în motivele de la primul recurs, la pagina 4, a arătat că s-ar putea susține că se justifică casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unui raport de expertiză, ca mai apoi, după ce cauza a fost trimisă la rejudecare, la instanța de fond să susțină că aceasta probațiune nu se impune și că nu înțelege a suporta costul unei astfel de lucrări de specialitate.
În prezentul recurs recurentul reclamant a susținut că sarcina acestei probe trebuia să revină Comisiei locale de fond funciar T. întrucât a prezentat în scris instanței de fond, la solicitarea acesteia, situația juridică în ceea ce privește terenul litigios, dar C. locală nu a făcut decât să răspundă solicitărilor instanței de judecată cu privire la situația juridică a terenului arabil în suprafață de 0,4932 ha, înscris în C.F. nr.5519, comunicând că pe vechiul amplasament au fost emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane, în baza Legii nr.18/1991.
În ceea ce privește formularea unei oferte pentru un alt amplasament, apreciază că instanța corect a soluționat în ceea ce privește situația terenurilor potrivit prevederilor Legii nr.165/2013, care până la ora actuală a rămas neschimbată.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată în toate stadiile procesuale, după cum se solicită în motivele de recurs, apreciază că se impune respingerea acestora, având în vedere că în cererea de chemare în judecată s-a menționat "cu cheltuieli de judecată pe care le voi preciza în instanță", dar recurentul reclamant nu a depus la dosarul de instanță și nu a făcut dovada cu acte a efectuării vreunei cheltuieli, astfel că instanța de fond nu a admis cheltuieli de judecată, iar în primul recurs instanța a menținut întru totul dispozitivul Sentinței civile nr.819/2013, și mai mult a trimis cauza spre rejudecare și a dispus efectuarea unui raport de expertiză, pe care chiar recurentul l-a solicitat în motivele de la primul recurs, după cum a arătat mai sus, ca apoi la instanța de fond, în rejudecare, să se opună administrării acestei probe dispusă de instanța de recurs. Apreciază că atâta vreme cât recurentul s-a opus îndeplinirii obligațiilor stabilite prin hotărâre judecătorească, consideră că nu poate fi reținută culpa Comisiei locale T., motiv pentru care solicită respingerea solicitării privind obligarea la plata unor cheltuieli de judecată.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T. a mai învederat instanțe faptul că se opune admiterii recursului formulat și implicit solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a Sentinței civile nr.1018/2014.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.18/1991 republicată, Legea nr.165/2013 cu modificările și completările ulterioare, Codul de procedură civilă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Totodată, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art.242, alin.(2) Cod procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor și apărărilor invocate, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului dedus judecății, având in vedere următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr.749/R/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a admis în parte recursul declarat de reclamantul C. A. împotriva sentinței civile nr.819/2013 care a fost casată în parte în ceea ce privește suprafața de teren înscrisă în CF T. nr.5519 .
Cu privire la suprafața de 4932 mp s-a reținut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin HCJ nr.331/2007 astfel că nu se mai impune punerea în discuție a îndreptățirii acestuia. Cu toate acestea pentru a se stabili dacă se poate proceda la reconstituirea pe vechiul amplasament sau a unui alt amplasament liber se impunea efectuarea unui raport de expertiză .
În rejudecare, la termenul din 18.10.2013 instanța raportat la dispozițiile instanței de casare a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize topografice pentru identificarea terenului înscris în CF 5519 T. sau a unui alt amplasament liber. Reprezentantul reclamantului a arătat că o asemenea expertiză nu este utilă. Practic acesta echivalează cu o opoziție la efectuarea expertizei.
Susținerea potrivit căreia instanța de casare nu a statuat în sarcina sa efectuarea unei asemenea probe și că aceasta trebuia pusă în sarcina Comisiei locale este nereală. Potrivit art.1169 cod civil cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Astfel recurentul fiind reclamant sarcina probei îi revenea, cu atât mai mult cu cât C. locală a susținut, depunând și acte, că pe vechiul amplasament solicitat de reclamant s-au făcut puneri în posesie. Prin urmare, în condițiile în care reclamantul s-a opus la efectuarea expertizei, prima instanță nu a fost în măsură să îndeplinească dispozițiile instanței de casare. În aceste împrejurări, culpa aparține în întregime recursului, fiind inadmisibilă invocarea neregularității pricinuite de propriul fapt.
În ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii constând în alt amplasament, trebuie menționat că dispozițiile Legii nr.165/2013 au devenit incidente și în prezenta cauză. În aceste condiții, prin abrogarea dispozițiilor art.10 din HGnr.890/2005 C. locală nu mai are obligația de a oferi un alt amplasament. De altfel, din situația centralizatoare, anexa 1 art.9 din legea nr.165/2013, rezultă că intimata nu deține teren retrocedabil în rezervă.
Potrivit art.12 din Legea nr.165/2013 În situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:
a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;
b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;
c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;
d) pe terenurile ocupate de izlazuri.
(2) Pentru terenurile prevăzute la alin. (1) lit. d), regimul juridic și categoria de folosință se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu acordul cetățenilor cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum local, potrivit legii, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (1).
Din actele depuse în probațiune de intimate C. locală T. reiese că nu deține terenuri din categoriile prevăzute la lit.a și d, iar cu privire la celelalte două categorii nu există dovada trecerii în domeniul privat al statului, condiție necesară pentru acodarea măsurii în echivalent.
Critica referitoare la necercetarea terenului disponibil retrocedabil în localitățile învecinate nu este întemeiată atâta timp cât existența unui asemenea teren trebuia dovedită de către reclamant. Intimata C. locală nu dispunea de asemenea date, iar demersurile era necesar a fi efectuate de partea interesată.
În privința suprafeței de 12,0636 ha teren din tarlaua 94 menționată în adresa nr._/2009 soluția primei instanțe este legală. În lipsa unui proces verbal de predare – preluare a acestui teren de la ADS la C. locală, acesta nu poate fi atribuit în compensare.
Reiese într-adevăr că pentru ca terenurile aparținând ADS să poată face obiectul reconstituirii, comisiile locale și cele județene trebuisă să intreprindă deersurile prevăzute de art.13-15 din Legea nr.165/2013. În cauză nu reiese că cele două comisii au efectuat aceste demersuri însă acest aspect nu face obiectul prezentei cauze. În aceste condiții, nu se poate aprecia că terenul se află la dispoziția comisiei locale T. și poate fi oferit în compensare persoanelor îndreptățite.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.7-9 va respinge ca nefondat recursul și va menține integral sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de C. A. împotriva sentinței civile nr. 1018 din 06.06.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014.
Președinte, D. T. | Judecător, D. C. | Judecător, A.-S. S. |
Grefier, O. A. |
Pregătit pentru motivare A.P.B./10 Octombrie 2014
Red. A.S.S./2 exemplare/21.10.2014
Judecător fond: C. C. – Judecătoria T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 760/2014. Tribunalul CLUJ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 695/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
