Pretenţii. Decizia nr. 740/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 4529/211/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 740/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte O. R. G.
Judecător O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâtul M. M. în contra Sentinței civile nr. 6153 din 12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă SN R. SA, S. DIRECTIA R. CLUJ, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intimatei, consilier juridic Ioardache I., care depune delegația la dosar, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul din oficiu pune discuție excepția necompetenței materiale, față de calitatea de profesionist a reclamantei.
Reprezentanta intimatei arată că lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 6153 din 12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar, s-a admis cererea formulată de reclamanta SN RADIOCOMUNICAȚII SA, S. DIRECȚIA RADIOCOMUNICAȚII CLUJ, in contradictoriu cu pârâtul M. M.. A fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 364,28 ron reprezentind contravaloare servicii, penalitati de intirziere si daune interese și a fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 29,15 ron cheltuieli de judecata reprezentind taxa de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului de prestari servicii_/22 12 2010 incheiat intre parti reclamanta s-a obligat sa sa furnizeze piritului servicii de radiocomunicatii aratate in anexa 1.
De asemenea din art 3 reiese ca, contractul intra in vigoare la data semnarii sale si va ramine in vigoare 24 de luni de la data semnarii procesului verbal de receptie a serviciului adica la data 15 12 2010 f16
Reclamanta a emis factura nr_/10 02 2011 pentru suma de 73,58 ron reprezentind servicii de internet aferente perioadei 15-31 12 2010 precum si pentru luna ianuarie 2011.
La data de 18 01 2011 prin adresa inregistrata sub nr 151f 25 piritul solicita rezilierea contractului, reclamand ca serviciile prestate sint necorespunzatoare.
F. de cele de mai sus instanta in baza art 969 cod civil, a admis cererea și în consecinta a obligat piritul sa plateasca reclamantei suma de 364,28 ron reprezentind contravaloare servicii, penalitati de intirziere si daune interese in raport de prevederile art 5.6 din contract privind cuantumul penalitatilor, respectiv 7.6 art 8.6 din contract potrivit caruia in conditiile in care renunta la servicii pe perioada derularii contractului va plati daune interese in cuantum de 30% din abonamentele lunare aferente serviciilor in cauza, pentru durata ramasa pina la expirarea duratei de contractare.
Nu au fost reținute apărarile piritului din intimpinare raportat la exceptia de neexecutare a contractului, in conditiile in care piritul nu a dovedit aspectele invocate raportat la calitatea indoielnica a serviciului prestat, iar martorii propusi de acesta raportat la teza probatorie aratata se arata ca sint fosti clienti ai furnizorului.
Ori, calitatea serviciului prestat poate fi dovedita doar in raport cu conditiile concrete de furnizare a serviciului catre pirit si nu catre terti ,tipul serviciului prestat fiind influentat de conditiile concrete.
De asemenea s-a invocat faptul ca plata serviciilor incepe de la data de 15 12 2011 desi contractul a fost semnat ulterior la data de22 12 2010 ,insa apararile nu au putut fi retinute in conditiile in care la data de 15 12 2011 a inceput prestarea serviciului asa cum reiese din procesul verbal de receptie de la f 16 acesta fiind prestat in continuare chiar daca piritul a depus cererae de reziliere asa cum reiese din adresa din 27 01 2011 a reclmantei f f26.
In baza art 453 cpc a fost obligat piritul sa plateasca reclamantei suma de 29,15 ron cheltuieli de judecata reprezentind taxa de timbru.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâtul M. M., solicitând anularea sentinței pe care o consideră netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea eronată a legii.
În motivare, învederează următoarele:
l. Astfel cum rezulta din contractul de prestari servicii de radiocomunicatii înregistrat sub nr._/22,12.2010 și din anexele aferent încheiat între părți, societatea de radiocomunicatii se angaja sa furnizeze servicii de internet de buna" calitate contra unei taxe stipulate prin contract. Chiar de la început aceste servicii n-au fost de calitate deoarece nu au avut suportul tehnic necesar. Acest lucru a dus la nemultumire care a fost maniferstat de mai mulți beneficiari din zona. Prin urmare au fost nevoiti sa renunțe la serviciile contractantului de care nu puteam beneficia așa cum se amgajase la incheierea contractului. În data de 18.01.2011 a solicitat scris renunțarea la serviciu.
2. Chiar și după data solicitării scrise de renuntare la serviciu firma contractanta a emis facturi, motiv pentru care a refuzat onorarea lor considerându-le un abuz.
3. Referitor la penalitatile de intariere: Relativ la suma de 29,14 lei pe care reclamanta o pretinde cu titlul de penalități de întârziere aferente debitului principal . 5.6 din contract pentru ipoteza în care beneficiarul nu si-ar îndeplini obligatia asumata la scadență, acesta urmează a datora penalități în cuantum de 0,15% pentru fiecare zi de întirziere,calculate la suma datorata pana la plata sa integrală. Dar in situatia de față consideră că este necesar a fi luate In considerare prevederile art. 1088 din C.Civ. 1864,raportat la prevederile art. 5 51 9 din O.G. nr. 9/2000 în vigoare la data perfectăriii contractului nr._/22.12.2010. Astfel potrivit art. 5 din O.G. nr. 9/2000 in raporturile civile dobinda nu poate depăși dobânda legala cu mai mult de 50% pe an,iar conform art,9 din același act normativ evidentiat În raporturile civile obligatia de a plăti o dobândă mai mare decat cea stabilită în condițiile prezentei ordonanțe, este nula de drept. Ori pârâtul, fiind o persoana fizică și având calitatea de consumator în sensul art. 2 pct. 2 din O.G. 21/1992 - așadar raportul juridic nascut din perfectarea contractului_/22.12.2010 prezintă neîndolielnic, un caracter civil.
În consecință, cum penalitățile stabilite prin contract pentru neplata la termen a contravalorii serviciilor prestate se situau la nivel de 0,15% pentru fiecare zi de întarziere ceea ce echivaleaza" cu o dobanda" contractual anuala" de 54,75% si cum dobanda legală la data de 22.12.2010 cand s-a încheiat contractuI prezenta un nivel de 5,00%,determinat potrivit art.3 al 3 514 din O.G.nr 9/2000 se impune concluzia că penalitătile de întarziere depășesc nivelul dobînzii legale cu mai mult de 50% pe an și prin urmare stipilatiile conventionale referitoare la asumarea de catre pârât a acestora stint nule de drept conform art.9 din O.G. nr 9/2000.
4, Cu privire la daune interese pentru rezilierea contractului înainte de termen: Relativ la suma de 261,56 ler reprezentând daune interese pe care reclamanta 0 pretinde pentru rezilierea contractului înainte de termen, solicită a se avea în vedere că potrivit art.7.6 din cuprinsui contractului nr._/22.10.2010 ,,Pe toata durata de valabilitate a contractului clientuI se oblige sa nu solicite renunțarea partiala sau totală la serviciile și capacitate contractate și furnizate în oricare dintre locatiile mentionate în anexa 1 sau în actele adiționale ulterioare de contractare de noi servicii și/sau capacități sub sanctiunea stipulate in art.8.6 din contractor conform clauzei 8.6 din conventie, „ În cazul in care pe toata perioada de derulare a contractului, clientul solicită renuntarea parțiala ori totală la serviciile ori capacitatile contractate și furnizate în oricare din locatiile mentionate în anexa 1 ori în acte aditionale ulterioare de contractare de noi servicii și .sau capacități, acesta se oblige să pIăteasca Radiocom daune interese,constând în contravaloarea abonamentelor lunare aferente serviciilor în cauza",pentru durata pâna la expirarea perioadei de contractare.
În al doilea rând,față de împrejurarea ca în cauza pretentiile reclamantei se întemeiază pe un contract de furnizare de servicii,ce a fost perfectionat între un profesionist,anume operatorul reclamant ce a actionat în cadrul activitatii sale obișnuire și un consumator,respectiv beneficiarul M. M. ce a încheiat convenția în calitate de persoană fizică în afara oricărui cadru comercial,industrial,de productie,artizanal ori Iiberal,fată de prevederile art.2 a 11 si 2 din Legea nr. 193/2000 trebuie concluzionat ca în prezentul litigiu urmează a primi aplicare dispozitiile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti și consumatori ce transpune în dreptul intern normele Directive! Consiliului 93/13/C.E.E. din 5 aprilie 1993, în forma în vigoare la data încheierii contractului. Mai mult decât atat, tinand seama de aspectul că legea national a preluat dispozitiile dreptului U.E. În materie,consideră că este necesar avuta în vedere și jurisprudenta Curtii de Justitie în interpretarea Directivei 93/13/C.E.E. sens în care apreciaza ca sunt relevante statuările Curții de la Luxenburg.
Prin întâmpinarea formulată (f.10), intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea în întregime a sentinței atacate.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat următoarele:
1. Astfel precum a arătat și in fata primei instante, privitor la calitatea serviciului furnizat, respectiv la invocarea exceptiei de neexecutare a contractului, serviciul furnizat a respectat parametrii stabiliti prin contract și anume disponibilitatea serviciului de 99 %. Subliniem faptul ca, pe toata perioada furnizarii serviciului 15.12._11 debitorul nu a deschis niciun tichet de deranjament, cu toate ca, raportat la dispozitiile art. 16.3 din contract, clientul avea obligatia de a sesiza prin telefon, e-mail sau fax, toate deranjamentele serviciului deindata ce acestea apar, pentru a putea ft remediate in eel mai scurt timp posibil. Prin urmare, apreciem ca prima instanta, in mod corect, a retinut ca sutinerile paratului cu privire la faptul ca serviciile furnizate de catre societatea noastra ,,nu au fost de calitate", nu au fost dovedite, Aceasta cu atat mai cu cat, debitorul insu^i, prin recursul formulat, face trimitere la ,,nemultumirea care a fost manifestata de mai multi beneficiari din zona", iar nu a dansului.
In realitate explicatia este mult mai simpla, solicitarea intempestiva. de reziliere a contractului din partea debitorului venind ca urmare a aparitiei unui nou furnizor in zona ale carui servicii erau improvizate si de slaba calitate, dar ale carui preturi erau de "dumping" si spre care au migrat rapid multi dintre clientii nostri din zona.
Precizează ca, societatea intimată a asigurat pe toata perioada de functionare a serviciului o disponibilitate de 99%, respectandu-se clauzele contractuale.
2. Referitor la punctul 2 din recursul formulat, reiterează cele aratate la solutionarea in fond a cauzei astfel cererea de reziliere a fost inaintata. catre societate in data de 18.01.2011 (anexa 4 la cererea de chemare in judecata), iar ca urmare, desj nu existau motive de reziliere valabile (a se vedea si raspunsul - anexa 5 la cererea de chemare in judecata), furnizarea serviciului a fost suspendata in data de 31.01.201.1.
În mod eronat, sustine debitorul ca societatea ,,a emis facturi" dupa data rezilierii, intrucat, in realitate s-a emis o singura §i unica factura §i anume factura fiscala nr._/10.02.2011 (anexa 2 la cererea de chemare in judecata)) in valoare de 73,58 lei reprezentand contravaloare servicii prestate in perioada 15-31.12.2010 s.i in luna ianuarie 2011, servicii care au fost furnizate debitorului la parametrii contractati. Se observa ca perioada facturata se refera strict la perioada in care debitorul a beneficiat de serviciile noastre, perioada care in cea mai mare parte este anterioara datei solicitarii rezilierii. S-a continuat furnizarea serviciului și dupa. data de 18.01.2011 pana. la 31.01.2011, intrucat cererea de reziliere a fost neintemeiata si in speranta solutionarii pe cale amiabila, s-a așteptat un punct de vedere cu privire la adresa societatii noastre intocmita ca raspuns la solicitarea de reziliere a contractului (anexa 5 la cererea de chemare in judecata).
3.Ca urmare a faptului ca factura emisa nu a fost achitata pana la scadenta s-au calculat, in tememl art. 5.6 din contract și penalitati de intarziere. Aceasta cu atat mai mult cu cat, potrivit dispozitiilor art. 8.2 din contract sumele nerefuzate expres la plata. in termen de 5 zile sunt considerate certe și lichide (recunoscute ca datorate).
Mai mult, subliniază faptul ca debitorul nu s-a prezentat nici la convocarea la conciliere §i nici la informarea privind medierea, necotestand in vreun fel debitul facturat pana la prezentul litigiu.
4.In cele urmeaza, arata ca stipulatiile contractuale redate la art. 7.6 s,i 8.6 din contractul nr. 303/_/22.12.2010 nu indeplinesc conditiile cerute de lege pentru a fi calificate drept clauza. abuziva. Astfel, potrivit prevederilor legale in vigoare, respectiv art.4 alin.l Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti și consumatori, anexa 1 pet. 6 Legea 296/2004 privind Codul consumului, art.2 pet 16 O.G. 21/1992 privind protectia consumatorului, dispozitiile contractuale care nu au fost negociate direct cu consumatorul vor fi considerate abuzive atunci când creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile
Avand in vedere definitia unanim acceptata atat in doctrina, cat si in jurisprudenta juridica romaneasca a caracterului abuziv al clauzelor contractuale mai sus amintite, precum si faptul ca in acceptiunea legiutorului aceste doua conditii trebuie indeplinite cumulativ, subliniază urmatoarele:
I. Dispozitiile contractuale cu privire la care s-a pus in discutie caracterul abuziv, respectiv clauzele contractuale 7.6 si 8.6 privind obligatia clientului de plati despagubiri in procent de 30% din valoarea contractului ramas nederulat ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de catre client puteau face obiectul unor negocieri directe. Debitorul avea posibilitatea de a solicita diminuarea acestor despagubiri in cazul in care le-ar fi apreciat ca fiind disproportionate cu obligatiile sale. In acest sens, mentionam ca, procedura privind incheierea unui contract cu clientii nostri presupune deplasarea unui reprezentat al Compartimentului Comercial in locatia unde urmeaza a fi furnizat serviciul, unde are loc o discutie cu clientul cu privire la ce doreste acesta si continutul contractului.
Faptul ca, in cuprinsul contractului majoritatea clauzelor sunt preformulate s.i multe elemente sunt standardizate nu pot conduce la concluzia ca acest contract este un contract de adeziune. Aceasta este si ratiunea pentru care atat legiutorul cat §i doctrina si jurisprudenta romaneasca disting intre contracte standard §i contractele de adeziune, intre aceste categorii nu exista o relatie de echivalenta, ci una de incluziune, respectiv contractele de adeziune sunt o subcategorie a contractelor standard preformulate.
In domeniul comunicatiilor electronice prin OUG 111/2011 privind comunicatiile electronice este prevdzutd chiar o obligatie a furnizorilor de servicii de comunicatii de a redacta contracte care sd cuprindd informatii, printre altele cu privire la ,,termenii si conditiile contractuale standard, durata contractuald minima, dacd este cazul, conditiile de incetare a contractului,..." art 60, alin (3), lit. e. Prin natura serviciilor furnizate si normelor legale din domeniu (OUG 111/2011, art 51, art 60) ca furnizor de servicii de comunicatii avem obligatia de a include in contractele noastre anumite clauze standard preformulate, insd aceasta nu exclude posibilitatea negocierii acelor clauze care nu prezintd un caracter tehnic.
Contractele incheiate de catre societate cu clientii fie ei persoane fizice sau juridice sunt prin natura lor contracte negociate. Astfel, este imposibil, in prezent, a se impune pe o piata a furnizarii de servicii de comunicatii, in speta internet, o anume pozitie pe care consumatorul trebuie sa o accepte sau nu, cum, de exemplu, este cazul contractelor de furnizare energie electrica, gaz etc.
Mai mult, precizează ca aceasta clauza nu a fost impusa debitorului de pe o pozitie de forta in intelesul legislatiei comerciale, intrucat nu suntem singurii furnizori de servicii de comunicatii, respectiv internet din zona, debitorul avand posibilitatea la data incheierii contractului sa se adreseze unor firme care ofera servicii similare (ex. Orange, Vodafone, etc.). In plus, este de notorietate faptul ca piata privind furnizarea serviciului de internet este o piata. supraaglomerata §i putemic concurentiala, chiar si in mediul rural. De altfel, menționează că in realitate, chiar solicitarea intempestiva de reziliere a contractului din partea debitorului a survenit ca urmare a aparitiei unui nou furnizor in zona ale carui servicii erau improvizate si de slaba calitate, dar ale carui preturi erau de ,,dumping" si spre care au migrat rapid multi dintre clientii intimatei din zona.
II. Considera ca prin clauzele in discutie, ca nu s-ar institui un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte nici din punct de vedere juridic, nici din punct de vedere economic.
Din punct de vedere juridic nu se poate aprecia ca aceasta clauza ar restrange in vreo modalitate sau ar anula dreptul consumatorului de a denunta sau de a rezilia unilateral contractul, in intelesul lit j alin 1 din Anexa la Legea 193/2000, astfel incat sa fie calificata drept clauza abuziva, Sunt excluse toate cele trei situatii reglementate prin acest text de lege. Astfel, prima situatie in care am fi in culpa ar fi ipoteza in care societatea noastra ar modifica unilateral contractul fara posibilitatea clientului de a-sj exprima acordul. Or, la art. 11.1.3 din contract se prevede expres posibilitatea clientului de a solicita unilateral denuntarea contractului, fara piata de daune interese daca partile nu ajung la o intelegere. In ceea ce priveste a doua ipoteza, la art. 12.1.2 se stipuleaza posibilitatea partilor de denuntare unilaterala a contractului in cazul in care una dintre nu-sj indeplineste obligatiile asumate. In situatia de fata, nu se poate retine culpa societatii noastre care a furnizat serviciul la parametrii contractati. Mai mult, prin faptul ca debitorul, prin cererea sa de reziliere (anexa 4 la cererea de chemare in judecata) incearca sa insinueze, putem aprecia chiar cu rea-credinta, ca societatea noastra nu si-ar fi indeplinit obligatiile contractate denota faptul ca a avut cuno§tinta de clauzele contractuale pe care si le-a asumat. Aceasta cu atat mai mult cu cat, debitorul nu deschis niciun tichet de deranjament in nume propriu, nefunctionarile la care face referire in cererea sa de reziliere fiind facute de o persoana straina de contractul de fata §i cu privire la un cu totul alt contract. Cu privire la a treia ipoteza reglementata prin lit j alin 1 Anexa la Legea 193/2000, reliefam faptul ca niciunde in cuprmsul contractului nu se prevede in sarcina debitorului obligatia de a achita o sumdfixa in cazul denuntarii unilaterale a contractului.
Nu se poate lua in considerare existenta unui dezechilibru economic semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor creat prin dispozitiile clauzelor 7.6 si 8.6, deoarece furnizarea unui serviciu de comunicatii precum eel contractat cu debitorul implica costuri considerabile din partea societatii noastre, care se recupereaza in timp. Internetul fiind furnizat prin unde radio, cheltuielile sunt destul posibilitatea la data incheierii contractului sa se adreseze unor firme care ofera servicii similare (ex. Orange, Vodafone, etc.). In plus, este de notorietate faptul ca piata privind furnizarea serviciului de Internet este o piata supraaglomerata s. i putemic concurentiala, chiar si in mediul rural. De altfel, in realitate, chiar solicitarea intempestiva de reziliere a contractului din partea debitorului a survenit ca urmare a aparitlei unui nou furnizor in zona ale carui servicii erau improvizate si de slaba calitate, dar ale carui prețuri erau de ,,dumping" și spre care au migrat rapid multi dintre clientii din zona..
Nu se poate lua in considerare existenta unui dezechilibru economic semnificativ intre drepturile si obligatiile parfilor creat prin dispozitiile clauzelor 7.6 s.i 8.6, deoarece furnizarea unui serviciu de comunicatii precum eel contractat cu debitorul implica costuri considerabile din partea societa|ii noastre, care se recupereaza in timp. Internetul fiind furnizat prin unde radio, cheltuielile sunt destul de ridicate avand in vedere costul echipamentelor ce trebuie instalate, retributia personalului calificat in vederea montarii si punerii in funcfiune a acestor echipamente, deplasarile repetate pe teren atat ale personalului responsabil cu incheierea contractelor, cat si ale personalului tehnic in vederea stabilirii unei solutii fiabile. Avand in vedere aceste aspecte, apreciem aceasta clauza ca fiind una esentiala in vederea incheierii contractului, intrucat fara existenta acesteia societatea noastra nu ar fi avut un interes justificat in incheierea contractului, furnizarea serviciului pe durata mai mica decat cea specificata in contract nereprezentand o rentabilitate reala pentru societate.
De altfel, chiar legea confera, in prezent, posibilitatea furnizorilor de comunicații etectronice de a include in contractele incheiate durate minime contractuale, precum si posibilitatea recuperarii costurilor legate de ceea ce presupune realizarea unui asemenea serviciu (OUG 111/2011, art. 51 alin (1) lit e „ durata contractului, condițiile privind reinnoirea și incetarea furnizarii serviciilor §i a contractului, precum și condifiile in care opereaza suspendarea furnizarii serviciului", coroborat cu alin (3) lit a „ orice utilizare sau durata minima necesara pentru a beneficia de anumite promotii sau avantaje" și lit c ,,toate sumele datorate de abonați la incetarea contractului, inclusiv, daca este cazul, recuperarea anumitor costuri legate de echipamentul terminal contractat", art 60 alin (3) lit e ,,termenii §i condițiile contractuale standard, durata contractuala minima, daca este cazul, condițiile de incetarea contractului...").
Considera ca, in situatia de fata nu sunt aplicabile nici prevederile lit.r alin 1 din Anexa 1 la Legea 193/2000, potrivit careia sunt clauze abuzive acele elauze care ,,permit profesionistului obtinerea unor sume de bani de la consumator, in cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de catre acesta din urma, fara a prevedea existenta compensatiilor in suma echivalenta si pentru consumator, in cazul neexecutarii contractului de catre profesionist", intrucat nu se urmares,te prin stipularea clauzelor 7.6, respectiv 8.6 din contract obtinerea unor sume de bani de la consumator in intelesul acestui text de lege, ci astfel precum am mai aratat si dupa cum legislafia in domeniu permite, se doreste recuperea unor costuri prealabile pe care societatea noastra le face cu ocazia incheierii unui contract de furnizare servicii si care nu ar fi rentabil a fi derulat pentru o perioada mai mica decat cea contractata. Aceasta cu atat mai mult cu cat debitorul in speta a beneficiat de un avantaj, el neachitand nici o taxa de instalare, cum reiese de altfel din Anexa 1 la Contract si din factura emisa.
Nici în ceea ce privește cuatumul daunelor interese stabilt prin clauzele 7.6 si 8.6 nu se poate aprecia ca ar determina un dezeechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile parjilor, aceasta raportat la valoarea abonamentului si costurilor pe care le presupune furnizarea unui asemenea.serviciu, precum si la faptul ca debitoralui nu i s-a solicitat a achita vreo taxa de instalare.
Este de notorietate faptul ca alti mari furnizori de comunicatii electronice cu investitii mult mai mici decat ale societatii intimate solicita expres, prin contract, pentru rezilierea contractelor inainte de termen contravaloarea integrala a abonamentului pe durata contractata care, e de regula de 2 ani de zile, clauze care nu au fost nicicand declarate abuzive in practica instantelor de judecata.
Referitor la ,,statutarile" Curtii de justitie de la Luxembourg privind interpretarea Directivei 93/12/C.E.E., acestea au vedere dreptul instantelor de judecata de a se pronunta din oflciu asupra caracterului abuziv al unor clauze contractual in scopul asigurarii unei protectii efective a consumatorului in raporturile sale cu profesioniștii. Legislatia romana prin care se transpun in dreptul intern prevederi ale C.E.E. ce reglementeaza clauzele abuzive este cea amintita de catre noi anterior. In aceste sens, raportat la jurisprudenta romaneasca precum și la alte reglementari speciale din domeniul comunicatiilor, am prezentat pe larg, toate ipotezele in care clauzele in discutie ar putea fi considerate drept abuzive aratand totodata si de ce nu pot fi calificate ca atare.
Subliniază faptul ca debitorul, prin recursul formulat nu a specificat, care sunt temeiurile pentru care apreciaza ca fund abuzive clauzele contractual 7.6 și 8.6, facand doar trimiteri lacunare la dreptul european in domeniu.
Pentru aceste considerente, solicita respingerea recursului.
La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2014, fixat pentru soluționarea recursului, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de . Noului Cod civil.
Așadar, litigiul are natură comercială, în conformitate cu prevederile Codului comercial sub imperiul căruia s-au născut și s-au derulat raporturile juridice dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale […].
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate [….]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate.
Dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ, prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Este real că prin art. 19 din Legea nr.71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei și astfel, aparent, soluționarea cauzei ar reveni tribunalul civil prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. și art. 5 al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Cu toate acestea, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea CSM nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere considerentele și dispozițiile legale expuse, instanța va admite excepția invocată.
Văzând și dispozițiile art. 158 Cod procedură civilă, va declina competența de soluționare a prezentului recurs, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului promovat de către pârâtul M. M. în contra Sentinței civile nr. 6153 din 12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, G. P. |
G.P. 06/10 Noiembrie 2014
O.R.G. 12.11.2014/2 ex.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 695/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 797/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
