Obligaţie de a face. Decizia nr. 368/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 1787/242/2011
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 368/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
JUDECĂTOR: A.-F. D.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent-pârât S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA - PRIN SUCURSALA CLUJ și pe intimat-reclamant C. A., împootriva împotriva Sentinței civile nr. 12 din 13.01.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, prezent personal și asistat de avocat M. S., care depune la dosar împuternicire avocațială (fila 16).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că membrul completului de judecată 4 R, judecător T. D. I., aflat în concediu de odihnă în data de 06.05.2014 a fost înlocuit în compunerea completului de judecată pentru acest termen de judecător D. A. F., sens în care s-a întocmit la data de 28.04.2014 procesul-verbal aflat la fila 12 din dosar.
Se constată că s-a dsepus la dosarul cauzei de către intimatul-reclamant întâmpinare la data de 05.05.2014 prin fax, înregistrată la data de 06.05.2014 (filele 13-15).
Reprezentantul intimatului-reclamant depune la dosarul cauzei întâmpinare și dovada cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial (filele 17-20).
Tribunalul, din oficiu, în baza prevederilor art. 158 alin. 1 și 159 pct. 3 Cod Procedură Civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Reprezentantul intimatului-reclamant apreciază că în prezenta cauză competența de soluționare aparține Tribunalului Specializat Cluj.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 12 din 13.01.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, instanța a admis în parte ca fiind fondată acțiunea civilă formulată de către reclamantul C. A., împotriva pârâtei ASTRA Asigurări - UNIQA Cluj-N. – Sucursala ASTRA Cluj și, în consecință:
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 50.800 lei reprezentând contravaloarea daunelor produse la imobilul situat administrativ în localitatea T., nr. 92, jud. Cluj, proprietatea reclamantului.
A respins cererea de obligare a pârâtei la daune moratorii în cuantum de 50 lei pe fiecare zi.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune compensatorii.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 2.781,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Între reclamant și pârâtă s-a încheiat Polița Privind Asigurarea Locuinței și Conținutului . 0809 nr._ pentru locuința situată în localitatea T., nr. 92, jud. Cluj, cu termen de valabilitate în perioada 12. 03._10. Urmare a unor alunecări de teren produse în perioada 23 - 25. 12. 2009, imobilul a suferit degradări majore, motiv pentru care reclamantul s-a adresat societății de asigurare, solicitând întocmirea dosarului de daună și acordarea despăgubirilor cuvenite ca urmare a degradării imobilului, însă o rezolvare pe cale amiabilă a diferendului nu s-a putut produce între părți.
Primul aspect care se impune a fi clarificat în speța pendinte este dat de momentul înregistrării acțiunii, respectiv după data de 01. 10. 2011, dată la care a intrat în vigoare Noul Cod Civil. În acest sens, se impune a se stabili care dintre cele două legi sunt aplicabile speței, așa încât analizarea condițiilor instituțiilor juridice ce se tind a fi angajată să poată fi făcută prin prisma cerințelor specifice din textele legale.
S-a reținut, așadar, aspectul că art. 6 al. 2 din Noul cod civil prevede expres aspectul că „actele și faptele juridice ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
Așa fiind, văzând că raportul juridic între cele două părți litigante s-a născut sub imperiul vechiului Cod civil, evident că analizarea temeiniciei pretențiilor reclamantei se impune a fi făcută prin prisma condițiilor prevăzute în legislația în vigoare la acel moment.
Totodată, având în vedere natura comercială a litigiului, este evident că devine incident art. 46 Cod comercial în conformitate cu care proba obligației comerciale poate consta în înscrisuri, martori, registre etc, dar și orice alte mijloace de probă permise de lege.
Referitor la textele legale relevante aplicabile în cauză, s-a reținut că art. 24 din Legea nr. 136/1995 prevede că „În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire.” De asemenea, art. 50 al. 1 din legea precitată stipulează că „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”
În același sens, art. 45 pct. 1 stabilește că „despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: 1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire”.
Pe de altă parte, art. 36 al. 1 din Ordinul 5/2001 stabilește că „despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească”.
Art. 37 stipulează că „dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.”
În ceea ce privește acțiunea formulată de către reclamant, instanța a constatat că pretențiile sale sunt fundamentate pe instituția răspunderii civile contractuale, instituție reglementată în vechiul Cod civil în cadrul art. 1073, art. 1075 – 1078 și art. 1081- 1086 și care, pentru a putea fi angajată, presupune în mod necesar întrunirea cumulativă și concomitentă a patru condiții, anume: a. să existe o faptă ilicită constând în neexecutarea unor obligații contractuale; b. să existe un prejudiciu; c. să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d. să existe culpa sau vinovăția debitorului.
Condițiile ce trebuie a fi întrunite cumulative și concomitent de prejudiciu sunt trei, anume creanța să fie certă, lichidă si exigibilă, caractere definite în art. 379 alin. 3 si 4 Cod procedură civilă.
Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. În speță, factura de care se prevalează reclamanta nu a fost contestată de către pârâtă.
Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil – contravaloarea produselor fiind expres determinată și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
În scopul executării obligațiilor asumate printr-o convenție, dar și pentru a nu înfrânge principiul forței obligatorii a contractului, legiuitorul a instituit, în art. 970 al. 1 Cod civil, în sarcina contractanților, obligația de a executa convențiile cu bună – credință.
Pe de altă parte, la stabilirea valorii prejudiciului instanța este ținută de principiul în conformitate cu care prejudiciatul are dreptul la o reparație integrală a pagubei produse, acesta fiind, de altfel, și rolul contractului de asigurare.
Relevante în cauză sunt și dispozițiile art. 2 lit. A pct. 3 din Legea nr. 32-2000 care definește asigurarea ca fiind „operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate”, precum și cele ale art. 42 al. 4 din aceeași lege în care se prevede că „Pentru situațiile nereglementate în prezenta lege aceasta se completează cu legislația comercială, civilă, a investițiilor străine și contravențională, după caz.”
Astfel, din adresa depusă de către reclamant la fila 18, dar și din actele depuse la filele 19-26, dosar a rezultat că în data de 23. 12. 2099 au avut loc alunecări de teren la imobilul situat administrativ în T., nr. 92, jud. Cluj, proprietatea reclamantului. Ultimele alunecări de teren în acea zonă au fost confirmate în perioada anilor 1969-1971.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert B. V. a rezultat că degradările la imobil s-au produs ca urmare a alunecărilor de teren, valoarea totală a lucrărilor necesare a fi efectuate pentru readucerea acestui imobil în starea de folosire ridicându-se la nivelul sumei de 50.800 lei.
Pe de altă parte, din lecturarea cap. 6 a condițiilor generale anexe la Polița de asigurare, capitol ce reglementează cauzele de excludere de la acordarea indemnizației de despăgubire, nu s-a putut face de către instanță încadrarea situației din litigiul pendinte în cadrul acestor excluderi, dimpotrivă instanța constatând că obiectul contractului de asigurare îl constituie tocmai imobilul în litigiu cu privire la care s-a produs riscul asigurat, fiind evident vorba despre un caz de forță majoră pe care reclamantul nu îl putea prevedea și nici preveni.
Cum, în cauză, cererea de obligare a pârâtei la achitarea primei de asigurare a fost dovedită, condițiile răspunderii civile contractuale fiind îndeplinite, instanța a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 50.800 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la daune moratorii în cuantum de 50 lei pe fiecare zi, instanța a respins-o, aceasta întrucât legea specială în materia asigurărilor derogă de la prevederile dreptului comun. La fel a fost respinsă și cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune compensatorii, aceasta deoarece modalitatea de compensare acordată de către legiuitor este prevăzută în legea specială.
Totodată, văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, precum și în raport de soluția instanței, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 2.781,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariul expertului și parțial onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. de A. Reasigurare ASTRA S.A. (f. 3-6), solicitând suspendarea executării Sentinței civile nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria Huedin în data de 13.01.2014 în dosarul_, admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea spre rejudecare în vederea efectuării expertizelor tehnice de specialitate, iar, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii ca nedovedite a acțiunii, având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării reparațiilor, respectiv achitării contravalorii acestora. Cu obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
În motivarea recursului este criticată legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțate.
La termenul de judecată din data de 06 mai 2014, în temeiul prevederilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 Cod Procedură Civilă, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Recurenta este o instituție cu activitate în domeniul asigurărilor, care are calitatea de profesionist în sensul legii civile.
Raportat la obiectul cauzei și calitatea de profesionist a recurentei S. de A. Reasigurare ASTRA S.A., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Specializat Cluj și nu Secției civile a Tribunalului Cluj.
În acest sens, Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii, care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Pentru considerentele arătate, excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., se va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta S. de A. Reasigurare ASTRA S.A. împotriva Sentinței civile nr. 12 din 13.01.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta S. de A. Reasigurare ASTRA S.A. împotriva Sentinței civile nr. 12 din 13.01.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 mai 2014.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O.-S. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, D. I. D. |
D.D. 07 Mai 2014
Red./tehnored./E.L./D.D./7 mai 2014/2 ex.
Jud. fond D. O. C. – Judecătoria Huedin
| ← Pretenţii. Decizia nr. 691/2014. Tribunalul CLUJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 459/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
