Pretenţii. Decizia nr. 691/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 1775/242/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 691/A/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-I. T.
Judecător M. O.-S.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" BUCUREȘTI SA - SUCURSALA "CREIR CF" CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 370/17.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimat C. G., având ca obiect pretenții obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.10.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 370/17.06.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârât.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de către C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE ,,CFR,, SA BUCUREȘTI – Sucursala ,,C.R.E.I.R. CF,, Cluj, în contradictoriu cu pârâtul C. G..
Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Analizând actele dosarului prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție care a fost unită cu fondul cauzei la data de 20.05.2013 a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod proced. civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană să fie parte în proces - legitimatio ad causam - condiție care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Lipsa calității procesuale active poate fi invocată pe cale de excepție, care este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală fiind titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica calitatea procesuală, atât a sa, cât și cea a pârâtului, obligație care îi incumbă și raportat la dispozițiile art. 112 Cod pr civ., conform cărora cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, atât obiectul, cât și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului . Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se întemeiază această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant este o acțiune în obligație de a face și o acțiune în pretenții.
Reclamantul a depus la dosar contractul de concesiune nr. MM 224/24.01.2002 încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice și CNCF ,,CFR,,-SA și anexa aferentă, conform căruia terenul în litigiu se află în concesiunea sa. Întrucât potrivit art. 9 din OUG 120/1998 ,,administrarea infrastructurii feroviare, proprietate publică sau privată a statului se asigură de către o companie națională rezultată ca urmare a reorganizării SN CFR căreia i se atribuie în concesiune, fără plata redevenței, infrastructura feroviară publică și care deține în proprietate alte elemente ale infrastructurii…,,, având în vedere contractul de concesiune sus-menționat, instanța a apreciat că reclamanta își justifică calitatea procesuală activă în prezenta acțiune, astfel cum aceasta a fost formulată, astfel încât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârât a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, a reținut următoarele:
Astfel cum s-a arătat anterior, acțiunea formulată de către reclamant este o acțiune în obligație de a face și o acțiune în pretenții, astfel cum a arătat reclamanta și în precizarea de la f. 30-31.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 din vechiul C.pr. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 din același act normativ, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, precum și obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător iar potrivit art. 1169 C. civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Față de dispozițiile art. 112 coroborat cu art. 132 C pr. civ., instanța a constatat că reclamanta nu a formulat cereri în probațiune, limitându-se doar a arăta în precizarea depusă la dosar la f. 30-31, după cel de al doilea termen de judecată, că ,,în probațiune anexăm extras OUG 12/1998 și contractul de concesiune nr. MM/224/2002, cu anexe…,,.
Având în vedere considerentele expuse, raportat la textele legale menționate, instanța a apreciat, raportat la actele dosarului, că reclamanta nu și-a dovedit acțiunea promovată, astfel cum a fost aceasta formulată, respectiv nu a dovedit faptul că împrejmuirea executată de către pârât (fapt necontestat de către acesta în înscrisul de la f. 46-47) a fost edificată pe terenul în suprafață de 2665 mp., în condițiile în care pârâtul a arătat că terenul respectiv se identifică într-o altă carte funciară (f. 44-45). Întrucât reclamanta nu a dovedit faptul că împrejmuirea respectivă a fost edificată ilegal pe terenul în suprafață de 1665 mp., pentru a justifica soluționarea primului petit, instanța a constatat că următoarele trei petite au un caracter subsidiar față de acesta, fiind admisibile în măsura în care primul petit este dovedit. Or, în situația în speță, acțiunea nu a fost dovedită sub aspectul niciunui petit.
Instanța, în temeiul art 129 alin. 5 Cod pr. Civ., astfel cum a fost acesta modificat prin art. I pct. 13 din Lg. 202/2010, a depus toată stăruința în vederea aflării adevărului. În acest sens, la termenul de judecată din data de 20.05.2013 (f. 59) instanța a dispus citarea părților cu mențiunea de a indica probele de care doresc a se servi în probațiune. Deși reclamanta a primit citația cu această mențiune la data de 22.05.2013 până la termenul de judecată din data de 17.06.2013 nu a formulat cereri în probațiune.
Instanța nu ar fi putut dispune cu privire la alte aspecte, cu atât mai mult cu privire la probele care sunt administrate în cauză, decât cu încălcarea principiului disponibilității, care constă tocmai în posibilitatea părților de a dispune atât de obiectul procesului, adică de dreptul material, cât și asupra mijloacelor procesuale de apărare, adică dreptul procesual, sub acest aspect dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod pr. Civ., privitoare la rolul activ al judecătorului, neavând eficiență, mai ales raportat la dispozițiile alin. 5/1 al art. 129, astfel cum a fost acesta introdus prin art. I pct. 14 din Lg. 202/2010, coroborat cu alin. 6 din același text legal. Obligația judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului se exercită numai asupra obiectului dedus judecății și cu respectarea principiului disponibilității. Aceasta, și în considerarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul efectiv la un proces echitabil al părților, dispoziții care au o directă aplicare în dreptul român, chiar dacă ar fi în conflict cu normele legislației interne. Pentru respectarea acestui drept, ca garanție implicită a desfășurării procedurii unui proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în jurisprudență principiul egalității armelor, principiu care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei, în scopul menținerii unui just echilibru între părți ( Hotărârea CEDO Niderost – Huber c. Elveția, 18.02.1997, Hotărârea Kress c. Franța, 07.06.2001). Astfel fiind, orice intervenție din partea instanței în exercitarea rolului activ, pentru aplicarea dispozițiilor art. 129 C. pr. civ., cu privire la probele ce urmează a fi administrate, ar încălca tocmai acest principiu al egalității armelor, plasând practic o parte în dezavantaj cu adversarul ei, fapt care contrazice flagrant jurisprudența constantă CEDO care a statuat în Hot Dombo Beheer B.V. contra Olandei că ,,exigențele egalității armelor, în sensul unui ,,echilibru ,, just între părți are valoarea unui principiu, atât în civil, cât și în penal,, iar în Hot Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Andreatis contra Greciei că ,,…statul s-a angajat să respecte principiul preeminenței dreptului care își găsește aplicarea, între altele, și în art. 6 al Convenției,, în ambele hotărâri citate Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că ,,în diferendele opunând interese cu caracter privat, egalitatea armelor, element inerent dreptului la un proces echitabil implică obligația de a oferi fiecărei părți posibilitatea rezonabilă de a –și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul ei,,.
Față de considerentele expuse, instanța a respins cererea de chemare în judecată sub aspectul tuturor petitelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta C. Națională de Căi Ferate ,,CFR,, SA București – Sucursala ,,C.R.E.I.R. CF,, Cluj, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate, trimiterea dosarului la instanța de fond si rejudecand admiterea acțiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata in valoare de 5.017,23 lei (fond si apel).
In cazul in care se constată ca in cauza nu se aplica prevederile art. 297 alin. 1 din C.pr.civ., apelanta a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a hotărârii atacate, in sensul admiterii acțiunii asa cum a fost formulata, cu cheltueli de judecata in valoare de 5.021,53 lei (fond si apel).
În motivare s- a arătat că în mod eronat instant de fond a respins cererea de chemare in judecata ca fiind nedovedita, unitatea apelanta respectând intru totul dispozițiile art.112 C.pr.civ, dovedindu-si fiecare capăt de cerere cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei împreună cu cererea introductiva de instant si cu precizările formulate pentru termenul din data de 18.02.2013 si notele de ședința formulate pentru termenul din data de 20.05.2013.
Apelanta precizează că a dovedit toate susținerile din acțiunea introductivă cu extrasul de carte funciara central nr.42, . atestă ca suprafața de 2.665 mp face parte din linia ferata 300 Oradea - B. si este in proprietatea Statului R. ; cu contractul de Concesiune nr. MM224/2002, care atestă dreptul apelantei de concesiune/ administrare asupra acestui teren; cu adresele nr. 194/2010 a Stației Huedin si nr._ a Secției L 3 Cluj, s-a constatat de către angajați unității apelante-reclamante ca pe aceasta suprafața de 2.665 mp teren exista construite mijloace fixe extrafunciare, respectiv ghereta cântar si platformă pavată și ca această suprafață a fost imprejmuită de către parat cu gard construit;
Cu adresa nr.744/31.03.2011 a BCPI Huedin s-a probat de asemenea faptul ca din anumite cărți funciare locale din zona au fost transcrise in Cartea Funciara Centrala (CFC) nr. 42, anumite imobile (terenuri) in favoarea Cailor Ferate Romane. De asemenea, aceeași adresa dovedește un fapt de care de instanța de fond nu a ținut seama la pronunțarea hotărârii, si anume tocmai faptul ca pe acest teren de 2.665 mp se afla mijloacele fixe proprietatea paratului si acest teren a fost împrejmuit ilegal de parat cu gard de sarmă.
Din CF nr.726 nr.topo 6201, prin încheierea 280/26.04.1950, o parte din imobilul teren înscris in acest număr topo, respectiv 133 stjp, adică 479 mp, a fost transcris in CFC nr.42 in favoarea Cailor Ferate Romane, rămânând in aceasta CFL, suprafața de 45 stjp, adică 162 mp sub nr.topo 6201/1, reinscrisă in favoarea vechilor proprietari.
Facand un simplu calcul aritmetic, se poate constata cu ușurința ca nicidecum terenul care face obiectul prezentei cauze nu poate fi identificat cu terenul inscris in CF 726 Huedin, depus in probatiune de parat, deoarece suprafața arătata este mult mai mare decât cea înscrisa in această carte funciara.
In cazul in care instanța de apel considera ca pentru dovedirea cererii este nevoie si de alte mijloace de dovada decât inscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a solicitat in temeiul art.287 alin.3 C.pr.civ coroborat cu art.201 si urm. din C.pr.civ. efectuarea unei expertize tehnice in cauză.
De asemenea, contrar motivării instanței de fond, conform Deciziei nr.1975/2008 a înaltei Curți de Casație si Justiție, in baza art.129 pct.5 C.pr.civ., judecătorii au îndatorirea sa stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțări unei hotărâri legale si temeinice. Mai mult, ei pot ordona, din oficiu, administrarea probelor pe care le considere necesare, chiar daca părțile se împotrivesc. Or, in speța, daca apelanta a considerat că inscrisurile depuse sunt concludente si pertinente cauzei, iar instanța nu s-a considerat lămurită ,putea ordona si administrarea altor probe in baza cărora sa-si formeze convingerea pentru pronunțarea unei hotărâri, fara a încălca principiul disponibilității.
Terenul in litigiu este inscris in Cărțile Funciare Centrale ale Cailor Ferate (CFC) nr.42 linia Oradea - B., .>
Apelanta menționează ca, CFC sunt ținute separat de Cărțile Funciare ordinare (CFL) si funcționează in baza legii speciale (Legea nr. 1/1868, modificata prin Legea nr.LXI/1881).
Evidenta terenurilor, clădirilor, perdelelor forestiere de protecție, lucrări de arta poduri, tunele, viaducte si toate lucrările protegiuite se realizează prin harta caii ferate, intocmita la scara, desfășurata in lungimea si lățimea liniei ferate, fara parcele si numere topografice/cadastrale.
Harta caii ferate reflecta părțile constitutive si este formata din planșe in care sunt consemnate semnele de hotar stabilite prin abcisa si ordonata socotite din axul liniei ferate si de la hectometrul, kilometru premergător, dupa caz.
Copia certificata a harții sau a planșelor dintr-o harta a caii ferate emise de CFC care funcționează in Cluj-N., pe langa Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj -Biroul de Publicitate si Cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj-N., pentru Ardeal, Banat si Bucovina, constituie just titlu si face dovada deplina a dreptului de proprietate publica a Statului R. asupra terenurilor si construcțiilor din cuprinsul sau.
Se precizează că terenul in litigiu in suprafața 2.665 mp este proprietate tabulara a Statului R., dat in administrare/concesiune CNCF "CFR" SA - Sucursala "CREIR CF" Cluj, conform Contractului de concesiune nr.MM224/2002.
In conformitate cu prevederile imperative ale art.136 din Constituția României Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si aparține statului sau unităților administrativ teritoriale. Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosința gratuita instituțiilor de utilitate publica", iar art.861 din Codul civil, prevede ca "bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile".
Mai mult, conform alin.2, "proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz si nu poate fi dobândita de tert prin uzucapiune sau, dupa caz, prin posesia de buna credința asupra bunurilor mobile".
Pe langa prevederile constituționale si a legii organice in materie civila (Codul civil) exista si alte acte normative in vigoare conform cărora, căile ferate și terenurile aferente, fac parte din domeniul public (Legea nr.18/1991, Legea nr.213/1998, HG 581/1998, OG nr.12/1998).
In temeiul HG 581/1998 privind înființarea CNCF CFR SA prin reorganizarea SNCFR, Anexa 2, infrastructura feroviara publica cuprinde liniile ferate de circulație, terenul aferent pe care sunt construite, precum si terenurile situate de o parte si de alta a axei caii ferate, care constituie zona de siguranța a infrastructurii feroviare.
De asemenea, prin OG nr.12/1998, privind transportul pe caile ferate romane si reorganizarea SNCFR, se definește infrastructura feroviara proprietate publica a statului, care cuprinde printre alte elemente, linia ferata de circulație, precum si terenurile situate de o parte si de alta a axei caii ferate, care constituie zona de siguranța a infrastructurii feroviare. Prin art.9 din OG nr. 12/1998 se arata ca gestionarea infrastructurii, asa cum a fost definita la art.8, se asigura de către o companie naționala rezultata ca urmare a reorganizării SNCFR, căruia i se atribuie i concesiune.
Conform Contractului de Concesiune nr. MM224/2002, C. Naționala de Cai Ferate "CFR" SA este concesionara bunurilor care fac obiectul acestui contract, inclusiv a tronsonului de cale ferata Oradea - B..
Prin acest contract se stabilesc drepturi si obligații specifice pentru concesionar, la art.4 alin.1 stabilindu-se expres ca, concesionarul are dreptul de a exploata in mod direct pe riscul si răspunderea sa, bunurile care fac obiectul contractului de concesiune. Acestui drept ii corespund insa si anumite obligații aflate in strânsa legătura.
Conform art.6 alin.9 din contract, concesionarul are obligația sa reprezinte interesele concedentului, in litigiile cu terții privind obiectul concesiunii. Conform prevederilor aceluiași articol, alin.4, CNCF "CFR" SA, in calitate de concesionar, are obligația de a intretine bunurile proprietate publica a statului care fac obiectul contractului, si in aceasta categorie intra si tronsonul de cale ferata Oradea - B..
In drept se invocă prevederile art.282 si următoarele din C.pr.civ. art.274 C.pr.civ., art.201 si următoarele din C.pr.civ. art.858 si următoarele din Cod civil, art.1528 Cod civil, Legea 115/1938, Legea nr.l/1868, modificata prin Legea nr.LXI/1881, Legea 12/1998, HG nr.581/1998, Legea nr.213/1998, Constituția României, Contractul de concesiune nr. MM224/2002.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât C. G. a solicitat respingerea apelului declarat, aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina conducătorului unității apelante pentru abuz de drept procesual pentru formularea cu rea credință a unor cererii.
Intimatul consideră că instanța de fond a adoptat soluția corectă și justă la momentul soluționării cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă.
Instanța chiar în considerentele sentinței civile 370/17.06.2013 pronunțată în dosarul nr_ al Judecătoriei Huedin a reținut corect faptul că reclamanta - apelantă a depus anumite acte în probațiune pe care însă le-a mai susținut, nu a formulat cererii în probațiune.
Mai mult, deși această unitate are un compartiment juridic, nu s-a prezentat din partea apelantei niciodată vreun reprezentant al acestora pentru a susține acțiunea, pentru a formula cererii în probațiune.
Și în opinia intimatului, reclamanta avea obligația de a solicita pentru clarificarea situației proba cu expertiza tehnică judiciară topografică pentru identificarea terenurilor asupra cărora pretinde un drept de proprietate. Fără o astfel de expertiză reclamanta nu a dovedit că intimatul-pârât arș fi edificat împrejmuirea cu gard din sârmă proprietatea apelantei și nu proprietatea intimatului. Intimatul-pârât arată că a precizat faptul că și-a împrejmuit proprietatea sa care este înscrisă într-o altă carte funciară și nicidecum a unei suprafețe de teren pe care reclamanta ar fi concesionat-o.
Intimatul menționează că a achiziționat suprafața de teren cu mijloacele fixe de la . care dacă nu era proprietar asupra acestora nu avea posibilitatea de a-i vinde imobilele în mod legal.
Intimatul precizează că i se pare un abuz din partea reclamantei să formuleze apel împotriva unei hotărârii în care la stadiul procesual - fond nu a înțeles să își dovedească acțiunea prin propunere de probe și susținerea lor.
În ce privește susținerea apelantei cu privire la art 129 pct 5 cod procedură civilă intimatul le apreciază ca fiind nefondate, față de argumentele reținute de prima instanță.
Deși în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, reclamanta a fost și citată cu mențiunea de a propune probe în susținerea acțiunii, însă nu s-a conformat și a înțeles să se folosească doar de înscrisurile depuse în probațiune.
Intimatul consideră că nu este corect ca instanța să propună, administreze probele în susținerea acțiunii contra pârâtului deoarece astfel cum s-a arătat și mai sus s-ar crea un prejudiciu părții adverse și ar fi încălcat principiul disponibilității. Obligația de dovedire a acțiunii îi revine reclamantului nicidecum instanței de judecată.
Cu privire la susținerea apelantei că terenul este înscris în Cărțile Funciare Centrale ale Căilor Ferate doar cu limitele faptice nefiind indicate numere topografice sau cadastrale intimatul arată că o asemenea susținere sau chiar și act nu poate duce la dovedirea acțiunii și pierderii de către intimat a proprietății. Imobilul teren solicitat de apelantă nefiind identificat cu nr topografice sau cadastrale ci doar prin limite naturale de delimitare nu poate duce la dovedirea faptului că suprafața de teren pe care l-a achiziționat intimatul este cuprins în suprafața de 2665 mp al cărui concesionar se pretinde apelanta, ori faptul că exact pe suprafața intimatului de teren este proprietar Statul Român.
Pe de altă parte, nu are cum să fie proprietar pe această suprafață de teren deoarece în cartea funciară aferentă terenului intimatului sunt menționate persoane fizice și nicidecum Statul Român.
Având în vedere că la prima instanță reclamanta - apelantă nu a dovedit acțiunea și nici nu și-a susținut-o iar acum în faza de apel dorește administrarea de probe de care avea posibilitatea să se folosească pe fondul cauzei, rezultând faptul că acest apel este formulat cu rea credință, intimatul solicită aplicarea în sarcina conducătorului reclamantei - apelante o amendă judiciară pentru exercitarea cu rea credință a drepturilor sale procesuale.
În drept se invocă prevederile art. 115-118 cod procedură civilă, Constituția României, art 129 cod procedură civilă.
Analizând apelul declarat, în raport cu motivele și dispozițiile legale invocate, Tribunalul apreciază că acesta este parțial fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Apelanta a învestit instanța cu o acțiune privind obligarea paratului la desființarea împrejmuirii cu gard de plasă pe stalpi de țeavă, pe laturile de la casa cantar la linia triunghi Huedin și paralel cu linia triunghi Stația Huedin de la macazul 27 opritor, la plata despăgubirilor în sumă de 83.870,75 lei pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2665 mp. De la data de 15.07.2010 și pană la data de 15.10.2012 precum și a sumei de 3106,32 lei/lună de la 15.10.2012 și în continuare, pană la eliberarea terenului, precum și la obligarea încheierii unui contract de închiriere pentru terenul ocupat, susținand în esență, faptul că terenul îngrădit de intimat face parte din zona CFR, iar reclamanta îl deține în calitate de concesionar, conform contractului nr.MM/224/2002.
Contrar susținerilor apelantei, prima instanță și-a exercitat pe deplin rolul activ, așa cum este acesta reglementat de dispozițiile art.129 C.pr.civ.
Sub acest aspect, tribunalul reține că procesul civil este, ca regulă generală, un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie privit în contextul asugurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: cel al disponibilității și cel al contradictorialității.
Rolul activ al judecătorului nu poate conduce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanței, sau că nerespectarea de către părți a dispozițiilor referitoare la propunerea probelor nu ar avea consecințe procedurale.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, rolul activ al judecătorului nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, iar obligația de a-și proba pretențiile incumbă reclamantei, conform art.1169 C.civ.
În apel însă, în raport de dispozițiile art.295 al. 2 C.pr.civ. tribunalul a încuviințat proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții, solicitată prin memoriul cuprinzand motivele de apel.
Concluziile lucrării efectuate în cauză de expert O. V. C., în urma măsurătorilor realizate la fața locului, au fost în sensul că împrejmuirea edificată de intimat este construită în interiorul liniei de siguranță a căii ferate, imobilul teren împrejmuit fiind parte integrantă din cel înscris în Cărțile Funciare Centrale ale Căilor Ferate nr.42, linia Oradea-B., . asemenea el este inclus în conturul imobilului cu nr. cadastral_, imobil înscris în CF_ Huedin în favoarea Statului R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu drept de concesiune pe o perioadă de 49 de ani în favoarea apelantei C. Națională de Căi Ferate CFR SA.
De asemenea, expertul a stabilit că, construcțiile aparținand intimatului, gheretă cantar, cantar și platformă pavată, sunt edificate pe terenul anterior menționat, înscris în CF_ Huedin cu nr. cadastral_ (f.44-55), imobilul în litigiu fiind împrejmuit pe linia formată din punctele_-_-_-_-265 de un gard de plasă de sarmă pe stâlpi de țeavă, metalici.
Această probă, coroborată cu înscrisurile depuse în fața primei instanțe, respectiv contract de concesiune nr.224/2002, adresele nr. 194/2010 a Stației Huedin si nr._ a Secției L 3 Cluj și contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr.2691/21.10.2005 prin care intimatul a achiziționat de la . mijloacele fixe constand în gheretă cantar și platformă pavată, construcții extrafunciare, confirmă pe deplin susținerile apelantei în sensul că, aceste mijloace fixe, precum și gardul edificat de intimat se află pe terenul proprietatea publică a Statului R.,aflat în concesiunea reclamantei, sens în care, în temeiul art.480 C.civ. tribunalul apreciază ca întemeiat primul capăt din acțiunea introductivă de instanță.
În ceea ce privește celelalte petite, vizand obligarea intimatului la încheierea contractului de închiriere pentru terenul ocupat și de obligare a acestuia la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință, se constată că prin motivele de apel, nu s-au formulat critici concrete în raport de modul de soluționare a acestora și nu s-au propus niciun fel de probe în susținerea acestor cereri, probe care nu se regăsesc nici la dosarul de fond.
Ori, așa cum s-a arătat și anterior, rolul activ al instanței, ca principiu fundamental al procesului civil, nu trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei deduse judecații, în lipsa unor diligențe depuse de reclamant. O astfel de interpretare ar intra în contradicție cu un alt principiu al procesului civil, cel al disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învestește instanța cu soluționarea unei anumite cauze, iar, conform art. 129 alin. (1) Cod procedură civilă și art. 1169 Cod civil, are obligația procesuală de a-și proba pretențiile.
Așa fiind, în temeiul art.297 C.pr.civ., tribunalul va admite în parte apelul declaratde reclamantul C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" BUCUREȘTI SA - SUCURSALA "CREIR CF" CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 370/17.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o va schimba în parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" BUCUREȘTI SA - SUCURSALA "CREIR CF" CLUJ împotriva pârâtului C. G. și în consecință: va obliga pârâtul să desființeze împrejmuirea un gard de plasă pe stâlpi de țeavă pe linia formată din punctele_-_-_-_-265 conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul O. V. C., va respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
În raport de soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ., va obliga intimatul să plătească reclamantei suma de 19,3 lei cheltuieli de judecată la fond, constand în taxă de timbru și timbre judiciare aferent pretențiilor admise, și suma de 3049,8 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu expert și taxe judiciare de timbru și timbre judiciare corespunzătoare petitului admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamantul C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" BUCUREȘTI SA - SUCURSALA "CREIR CF" CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 370/17.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" BUCUREȘTI SA - SUCURSALA "CREIR CF" CLUJ împotriva pârâtului C. G. și în consecință:
-obligă pârâtul să desființeze împrejmuirea un gard de plasă pe stâlpi de țeavă pe linia formată din punctele_-_-_-_-265 conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul O. V. C..
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
Obligă intimatul să plătească reclamantei suma de 19,3 lei cheltuieli de judecată la fond și 3049,8 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, M. O.-S. | |
Grefier, L. C. |
L.C. 16 Octombrie 2014
Red. M.O.S./tehnored. D.D./4 ex.-11.12.2014
Jud. fond L. E. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 404/2014. Tribunalul CLUJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 368/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
